Cuprins

Introducere............................................................................................................................................2
Încheierea căsătoriei..............................................................................................................................2
Condiții de fond..................................................................................................................................2
Condiții de formă................................................................................................................................3
Efectele căsătoriei..................................................................................................................................3
Desfacerea și încetarea căsătoriei..........................................................................................................6
Bibliografie:............................................................................................................................................7

1
 Căsătoria în dreptul internațional privat

Introducere

Conform articolelor 271 din Codul Civil și următoarele, căsătoria este definită ca fiind
acea uniune liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată potrivit dispoziţiilor legale,
cu scopul de a întemeia o familie şi reglementată de normele imperative ale legii.
De asemenea, căsătoria oglindeşte particularităţile politice, sociale şi religioase ale
fiecărui stat în parte. Rezultă astfel o mare diversitate a legislaţiilor care, alăturată
intensificării circulaţiei contemporane, face din aceasta un teren propice multiplicării
conflictelor de legi (de regulă, statutul persoanei fizice este guvernat de legea naţională, însă
aceste statut poate fi guvernat şi de alte legi dacă există dispoziţii specialeîn acest sens).

Încheierea căsătoriei

Pentru încheierea valabilă a căsătoriei este necesară îndeplinirea următoarelor cerinţe

legale: îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă. Datorită faptului că impedimentele sunt
împrejurări care împiedică încheierea căsătoriei, ele sunt considerate condiţii de fond
negative1.
Calificarea sau distincţia între condiţiile de fond şi condiţiile de formă se face în
principiu după legea forului, după cum este prevăzut şi în legislaţia română. Dar există şi
situaţii în care se determină după legea domiciliului fiecăruia dintre soţi sau în funcţie de
legea locului încheierii căsătoriei.
Condiții de fond

Se evidențiază mai multe sisteme în dreptul comparat2:

 sistemul conform căruia se aplică legea naţională a viitorilor soţi;
 sistemul care presupune aplicarea legii domiciliului viitorilor soţi;
 sistemul unde se aplică legea locului încheierii căsătoriei;
 sistemul mixt, care se deosebeşte prin faptul că se aplică legea naţională pentru proprii
cetăţeni care se căsătoresc în străinătate şi străinilor care se căsătoresc în ţară se aplică
legea domiciliului.

Se impun unele distincţii în ceea ce priveşte aplicarea legii pentru condiţiile de fond în
dreptul român:
1
Macovei I.„Drept internațional privat”, Editura CH Beck, București, anul 2011, p. 227.
2
Baciu A. „Drept internaţional privat” , Ed. Princeps Edit, Iaşi, anul 2005, p. 182.

2
  căsătoria se încheie în România între un cetăţean român şi unul străin, se aplică
legea naţională a fiecărui soţ;
 căsătoria se încheie în România între un cetăţean român şi un apatrid, pentru acesta
din urmă se aplică legea ţării domiciliului ( în lipsa acestuia, legeare ședinţei), iar
cetăţeanului român - legea naţională;
 căsătoria se încheie în ţara noastră între doi străini de cetăţenii diferite, se aplică
fiecăruia legea sa naţională;
 căsătoria se încheie în România între doi apatrizi - fiecare este supus legii
domiciliului/reşedinţei;
 căsătoria se încheie în străinătate între cetăţeni români, se aplică legea română;
 căsătoria se încheie în străinătate între un cetăţean român şi un cetăţean străin, se
aplică legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi;
 căsătoria se încheie în străinătate între un cetăţean român şi un apatrid, se aplică
legea română pentru cetăţeanul român şi pentru apatrid legea
domiciliului/reşedinţei3.
Condiții de formă
Articolul 2587 din Codul Civil dispune că formă încheierii actului este supusă statului
pe teritoriul căruia se celebrează, făcându-se aplicarea principiului locusregit actum, dacă se
încheie în faţă autorităţilor locale4. Căsătoria unui cetăţean român în străinătate poate fi
încheiată şi în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular, fiind supusă condiţiilor
de formă ale legii române. Dacă viitorii soţi sunt străini, căsătoria se va putea încheia în
România în faţa autorităţii locale competente, fie în faţa organelor diplomatice sau consulare
ale statelor de origine, luând în consideraţie prevederile articolului 2587 aliniatul (2) din Cod
civil.

Efectele căsătoriei

Potrivit Codului Civil, efectele generale ale căsătoriei sunt delimitate de regimurile
matrimoniale si prevăzute în articolul 2589. Astfel, prin efecte generale se înţeleg efectele
personale şi cele patrimoniale ale căsătoriei, de la care soţii nu pot deroga indiferent de
regimul matrimonial ales (articolul 2589 aliniatul 2 din Cod civil)
Astfel distingem:
 Efectele generale ale căsătoriei, efecte care potrivit aliniatului (1) al articolului 2589
din Cod civil, acestea sunt supuse legii reşedinţei obişnuite comune a soţilor, iar în
lipsă, legii cetăţeniei comune a soţilor. În lipsa cetăţeniei comune, se aplică legea
statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată.
Prevederile aliniatului (3) al articolului 2589 din Codul civil notează însă o
excepţie și anume: drepturile soţilor asupra locuinţei familiei, precum şi regimul unor
acte juridice asupra acestei locuinţe sunt supuse legii locului unde aceasta este situată.

3
Ciucă A. „Statut personal şi naţionalitate în dreptul internaţional privat”, Ed. Fundaţiei Axis, Iaşi, anul 2005, p.
42.
4
Idem, p. 47.

3
 Aplicarea normelor se impune voinţei părţilor, deoarece acestea sunt de ordine
publică.
Efectele căsătoriei cu privire la numele soţilor sunt supuse legii aplicabile
raporturilor personale şi patrimoniale dintre soţi. Obligaţia de întreţinere dintre soţi
este supusă legilor efectelor căsătoriei, deoarece constituie un raport patrimonial între
soţi. Donaţiile dintre soţi sunt supuse nu numai legii care reglementează efectele
căsătoriei, căci revocabilitatea interesează calitatea de soţ, ci şi legii ce reglementează
succesiunea pentru cotitatea disponibilă5.
 Regimul matrimonial, conform Codului Civil soţii le este recunoscută posibilitatea să
aleagă între regimurile comunităţii legale, separaţiei de bunuri sau comunităţii
convenţionale. Dacă doresc un alt regim decât al comunităţii legale, alegerea se face
prin încheierea unei convenţii matrimoniale. Determinarea subiectivă a legii aplicabile
regimului matrimonial este prevăzută de aliniatul (1) al articolul 2590 Cod civil, prin
aceste dispoziţii consacrându-se principiul autonomiei de voinţă a soţilor în materia
regimului matrimonial6.
Libertatea de alegere de către soţi a legii aplicabile regimului matrimonial este
posibilă numai în anumite limite. Conform aliniatului (2) al articolului 2590 din
Codul civil, aceştia pot alege: legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei îşi are
reşedinţa obişnuită la data alegerii; legea statului a cărui cetăţenie o are oricare dintre
ei la data alegerii; legea statului unde îşi stabilesc prima reşedinţă obişnuită comună
după celebrarea căsătoriei.
Părţile au posibilitatea de a încheia o convenţie de desemnare a legii aplicabile
regimului matrimonial fie înainte de celebrarea căsătoriei, fie la momentul încheierii
căsătoriei, fie în timpul căsătoriei (art. 2591 alin. 1 Cod civil). Condiţiile de formă sunt
guvernate de legea aplicabilă regimului matrimonial sau de legea locului unde s-a încheiat
convenţia de alegere. În toate situaţiile, pentru evitarea dificultăţilor de probă, desemnarea
legii implică îndeplinirea unor cerinţe de formă. Alegerea legii trebuie să fie expresă şi
constatată printr-un înscris semnat şi datat de către soţi, ori să rezulte în mod neîndoielnic din
clauzele unei convenţii matrimoniale. Dacă este aplicabilă legea română, convenţia de alegere
trebuie să respecte forma autentică notarială şi consimţământul tuturor părţilor, exprimat
personal sau prin mandatar cu procură autentică specială, avândun conţinut predeterminat7.
Oricând, în timpul căsătoriei, soţii pot alege o altă lege aplicabilă regimului
matrimonial cu respectarea limitelor şi condiţiilor privind posibilitatea de opţiune.
Modificarea intervenind în timpul căsătoriei are vloarea unei schimbări voluntare. Dacă soţii
nu au dispus altfel, legea nouă produce efecte numai pentru viitor, fără a prejudicia drepturile
terţilor.
Articolul 2592 Cod civil determină legea aplicabilă regimului matrimonial al soţilor în
situaţia în care aceştia nu au ales-o. Astfel, acesta va fi guvernat de legea aplicabilă efectelor
generale ale căsătoriei (legea indicată de articolul 2589 din Cod civil).
Conform articolului 2593 din Cod civil, legea aplicabilă regimului matrimonial reglementează
următoarele chestiuni:
5
https://www.academia.edu/42247638/Casatoria_in_Dreptul_International_Privat
6
Baias F., Chelaru E., Constantinovici R., Macovei I.„Noul Cod civil. Comentariu pe articole”, Ed. C. H. Beck,
Bucureşti, anul 2012, p. 2573.
7
Idem, p. 2580.

4
  condiţiile de validitate a convenţiei privind alegerea legii aplicabile, cu excepţi
acapacităţii;
 admisibilitatea şi condiţiile de validitate ale convenţiei matrimoniale, cu excepţia
capacităţii;
 limitele alegerii regimului matrimonial;
 posibilitatea schimbării regimului matrimonial;
 conţinutul patrimoniului fiecăruia dintre soţi, drepturile soţilor asupra bunurilor,
precum şi regimul datoriilor soţilor;
 încetarea şi lichidarea regimului matrimonial, precum şi regulile privind împărţeala
bunurilor comune
Prin excepţie, formarea loturilor şi atribuirea lor sunt supuse legii unde bunurile sunt
situate la data partajului şi nu legii aplicabile regimului matrimonial. Pe de altă
parte,capacitatea este guvernată de legea naţională a fiecăruia dintre soţi.
În privinţa convenţiei matrimoniale, condiţiile de formă care trebuie îndeplinite sunt
prevăzute de legea aplicabilă regimului matrimonial sau legea locului unde înţelegerea se
încheie. (articolul 2594 Cod civil)
Ocrotirea terţilor - riscurile pe care le reprezintă diversitatea regimurilor matrimoniale şi
posibilitatea modificării lor successive, impun un număr de reguli care săasigure protecţia
drepturilor terţilor, reguli incluse in articolul 2595 Cod civil. Astfel, măsurile de publicitate şi
opozabilitatea regimului matrimonial faţă de terţi se include în sfera legii aplicabile regimului
matrimonial
În favoare terţilor de bună-credinţă este stipulată şi o excepţie. Dacă la data naşterii
raportului juridic dintre un soţ şi un terţ, reşedinţa lor obiţnuită era pe teritoriul aceluiaşi stat,
aplicabilă va fi legea acestui stat. Dar protecţia terţilor nu poate fi absolută. Prin raportare la
legea aplicabilă, ocrotirea terţilor este limitată în cele trei cazuri pe care art.2595 alin. (2) le
enumeră:
 au fost îndeplinite condiţiile de publicitate sau de înregistrare prevăzute de legea
aplicabilă regimului matrimonial;
 terţul cunoştea, la data naşterii raportului juridic, regimul matrimonial sau l-a ignorant
cu imprudenţă din partea sa;
 au fost respectate regulile de publicitate imobiliară prevăzute de legea statului pe
teritoriul căruia este situate imobilul.
Terţul nu poate să ignore că regimul matrimonial al soţilor ar fi supus unei legi străine.
Dacă nu a depus diligenţele necesare, neglijenţa terţului înlătură buna sa credinţă.

Desfacerea și încetarea căsătoriei

5
 Normele conflictuale privind desfacerea căsătoriei sunt cuprinse în articolele 2597-2602 din
noul Cod Civil. Conform ultimului articol, legea care cârmuieşte divorţul se aplică şi separaţiei de
corp8.

Bibliografie:

8
Dariescu C. „ Fundamentele dreptului internaţional privat”, Universul Juridic, Bucureşti, anul 2012, p. 98.

6
Macovei I.„Drept internațional privat”, Editura CH Beck, București, anul 2011.
Baciu A. „Drept internaţional privat” , Ed. Princeps Edit, Iaşi, anul 2005.
Ciucă A. „Statut personal şi naţionalitate în dreptul internaţional privat”, Ed. Fundaţiei Axis,
Iaşi, anul 2005.
Baias F., Chelaru E., Constantinovici R., Macovei I.„Noul Cod civil. Comentariu pe
articole”, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, anul 2012.
Dariescu C. „ Fundamentele dreptului internaţional privat”, Universul Juridic, Bucureşti, anul
2012,
https://www.academia.edu/42247638/Casatoria_in_Dreptul_International_Privat
Art. 271 Codul Civil
Art. 2587 Codul Civil
Art. 2587 alin. (2) Codul Civil
Art. 2589 alin. (2) Codul Civil
Art. 2589 alin (1) Codul Civil
Art. 2589 alin. (3) Codul Civil
Art. 2590 alin. (1) Codul Civil
Art. 2590 alin. (2) Codul Civil
Art. 2591 alin. (1) Codul Civil
Art. 2592 Codul Civil
Art. 2593 Codul Civil
Art. 2594 Codul Civil
Art. 2595 Codul Civil
Art. 2595 alin. (2) Codul Civil
Art. 2597-2602 Codul Civil