TEMA

Dreptul internaţional privat duce la probleme conflictuale şi soluţionarea lor pentu acest motiv
normele conflictuale, sunt principalele norme de drept ale dreptului internaţional privat. Norma
conflictuală poate fi definită ca o normă juridică specifică dreptului internaţional privat, chemată
să soluţioneze un raport juridic cu element de extranietate prin desemnarea legii competente, fie
legea forului, fie legea unui alt stat cu care raportul juridic are legătură prin elementul străin.
Norma conflictuală rezolvă doar o problemă prejudicială- coflictul de legi.

Norma conflictuală este parte componentă a dreptului intern al fiecărui stat. Structura
normei conflictuale corespunde menirii dreptului conflictual chemat să stabilească legea
competentă pentru soluţionarea conflictului apărut avand următoarele elemente; conţinut şi
legătură. Normele conflictuale au şi clasificare proprie, care corespunde structuri sale,
clasificându- se după conţinut şi după legătură. Fiecare stat formându- şi dreptul sau coflictual si-
a ales şi puncte specifice de legătură potrivit carora leagă raportul juridic de sistemul de drept
propriu. Cele mai importante puncte de legătură folosite de dreptul internaţional privat sunt:
legea personală, care poate fi întâlnită fie sub legea naţională, fie sub legea domiciliului; legea
situării bunului; legea aleasă de către părtile raportului juridic; legea întocmirii actului juridic şi
altele.

Normele conflictuale au şi clasificare proprie, care corespunde structuri sale, clasificându- se

după conţinut şi după legătură. Fiecare stat formându- şi dreptul sau coflictual si- a ales şi puncte
specifice de legătură potrivit carora leagă raportul juridic de sistemul de drept propriu. Cele mai
importante puncte de legătură folosite de dreptul internaţional privat sunt: legea personală, care
poate fi întâlnită fie sub legea naţională, fie sub legea domiciliului; legea situării bunului; legea
aleasă de către părtile raportului juridic; legea întocmirii actului juridic şi altele.

- Conţinutul normei conflictuale reprezintă totalitatea raporturilor juridice la care se

referă norma conflictuală, determinând câmpul de activitate în spaţiu a unei legi.
- Legătura normei conflictuale determină legea aplicabilă raportului juridic cu element
de extranietate, cu alte cuvinte, stabilirea sistemului de drept care va reglementa
situaţia concretă.
Legatura normei conflictuale se poate prezenta intr-unul din urmatoarele feluri:

a) Indicarea directa, cand se precizeaza legea carei tari este competenta a carmui raportul
juridic respectiv.

b) Indicarea generala, cand cu ajutorul unei formule generale se poate determina legea
competenta. In acest caz, norma conflictuala nu se indica direct legea unui anume stat, a unui stat
determinat direct.

Punctul sau elementul de legatura.

Indicarea legii competente de catre norma conflictuala se face pe baza "legaturii" existente intre
un raport juridic si un anumit sistem de drept. Elementele prin care se stabileste legatura "dintre
un raport juridic si o lege" (sistem de drept) se numesc puncte sau elemente de legatura. Cele mai
importante puncte de legatura sunt urmatoarele:

A. Cetatenia este punct de legatura, in mod obisnuit, in problemele privind starea civila si
capacitatea persoanelor, precum si in raporturile succesorale referitoare la bunurile mobile.

B. Teritoriul prezinta mai multe aspecte:

1. Domiciliul sau resedinta care este punct de legatura, in raporturile juridice privind starea
civila si capacitatea persoanelor, relatiile de familie.

2. Sediul persoanei juridice, care este punct de legatura pentru cele mai importante raporturi
juridice la care persoana juridica ia parte;

3. Locul unde s-a incheiat actul juridic este punct de legatura pentru determinarea formei actului
in sens de instrumentum (locus regit actum) si pentru stabilirea legii competente a carmui acel
raport, adica drepturile si obligatiile partilor care rezulta din actul juridic (lex loci actus);

4. Locul executarii contractului constituie punct de legatura pentru determinarea legii

contractului potrivit unor sisteme de drept, indeplinind acelasi rol, ca locul incheierii
contractului, in alte sisteme de drept;

5. Locul unde s-a produs faptul cauzator de prejudiciu constituie punctul de legatura pentru
raporturile juridice care se nasc din acel fapt;

6. Locul situarii bunului este punctul de legatura pentru raporturile juridice cu privire la imobile
(modul de dobandire, transmisiune, stingerea drepturilor asupra bunurilor);

7. Locul unde se judeca litigiul determina legea procesuala care se aplica litigiului respectiv,
intrucat instantele judecatoresti sau de arbitraj se calauzesc dupa legile procesuale ale tarii careia
ii apartin (lex fori).

- Pavilionul unei nave sau aeronave este punct de legatura in cadrul relatiilor de comert exterior,
pentru contractele de transport maritim, precum si pentru raporturile cu privire la aceste nave.

- Alte puncte de legatura; se pot ivi situatii in care legea competenta se stabileste in raport de
alte elemente precum: vointa partilor sau alte imprejurari pentru legea contractului; autoritatea
competenta sesizata pentru determinarea legii potrivit careia se instrumenteaza (regula auctor
regit actum); ultimul domiciliul al sotilor (in materia regimului matrimonial).

Familie
Raporturile de familie in dreptul international privat rezulta - ca si in dreptul familiei - din
casatorie, din rudenia fireasca si din adoptie. Legea asimileaza - sub anumite aspecte unele relatii
de familie. Relatiile de familie care, impreuna cu starea civila si capacitatea formeaza statutul
persoanei fizice sunt carmuite in principal de legea nationala (legea cetateniei) iar daca persoana
nu are nici cetatenie de legea domiciliului, sau in lipsa de cea a resedintei persoanei fizice (art.
10 si 12 din Legea 105/1992). Pentru incheierea casatoriei este necesar a se face calificarea sau
distinctia intre conditiile de fond si conditiile de forma care in conformitate cu prevederile art. 3
din Legea 105/1992 se face dupa legea forului.

A. Conditiile de fond pentru incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationala a

fiecaruia dintre viitorii soti (art. 18 alin.1). Textul cere pentru valabilitatea incheierii casatoriei,
sa fie indeplinite cumulativ conditiile de fond prevazute de legile nationale ale ambilor soti, legi
care in principiu sunt diferite (atat in privinta autoritatilor in fata carora se incheie - laice sau
religioase - cat si din alte motive).

Aplicarea legii nationale privind conditiile de fond la incheierea casatoriei rezulta si din
prevederile art. 33 din Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civila. Conform textului,
"ofiterul de stare civila poate incheia casatoria intre cetateni straini numai daca, pe langa, actele
prevazute de lege (art. 28) viitorii soti prezinta dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau
oficiile consulare ale tarilor ai caror cetateni sunt, din care sa rezulte ca sunt indeplinite conditiile
de fond cerute de legea lor nationala", pentru incheierea casatoriei.

Subliniem ca in urma abrogarii art. 134 din Codul civil prin Decretul-Lege nr. 9/1989
(publicata in M.Of., nr. 9/31.12.1989) casatoria unui cetatean roman cu unul strain nu mai este
supusa conditiei prealabile a autorizarii de catre Presedintele Romaniei.

B. Conditiile de forma ale casatoriei

Problema calificarii casatoriei, de a sti, de exemplu, care uniune dintre un barbat si o

femeie constituie casatorie, tinand seama de diversitatea situatiilor cunoscute de sistemele de
drept existente. O casatorie incheiata in conditii de forma sumare, de exemplu o ceremonie cu
rudele fara participarea unui organ de stat sau confesional, ori casatoria civila religioasa ori dupa
un regim mixt (civila si religioasa).

Legea romana (art. 19 alin.1 din Legea 105/1992) dispune "forma incheierii casatoriei
este supusa legii pe teritoriul careia se celebreaza".

Cetateanul roman se poate casatori in strainatate in fata autoritatilor locale competente ori
in fata agentului diplomatic sau functionatului consular fie al Romaniei, fie al statutului celuilalt
sot (art. 19 alin.2 din Legea 105/1992).

Din cele expuse in ultimul alineat inseamna ca in cazul in care casatoria se incheie in
Romania intre un cetatean roman si un cetatean strain exista optiunea ca aceasta sa fie incheiata
fie de organul local competent, fie de agentul diplomatic sau functionarul consular al statului
celuilalt viitor sot (strain).

Efectele casatoriei cu element de extraneitate

In privinta determinarii legii care reglementeaza raporturile personale, patrimoniale dintre

soti, legea noastra distinge urmatoarele (art. 20):

a) cand sotii au aceiasi cetatenie, se aplica legea nationala comuna a sotilor;

b) cand sotii au cetatenii diferite, se aplica legea domiciliului comun al sotilor, indiferent daca
locuiesc impreuna sau separat;

c) cand sotii nu au nici cetatenie comuna, nici domiciliu comun, se aplica legea statului pe
teritoriul caruia au avut ori resedinta comuna sau cu care intretin cele mai stranse legaturi.

In privinta raporturilor personale dintre soti, distingem:

efectele casatoriei cu privire la nume, sunt supuse legile aplicabile raporturilor personale si
patrimoniale dintre soti (art. 14 alin.1), numele dobandit prin filiatie;

in privinta raporturilor patrimoniale dintre soti, sunt supusi regimului prevazut de Codul
familiei.

obligatia de intretinere dintre soti, este supusa legii care reglementeaza efectele casatoriei (art.
34 lit. b), sotii cetateni romani aflati in strainatate sunt supusi regimului Codului familiei.

desfacerea casatoriei prin divort si nulitatea casatoriei:

a) Legea aplicabila desfacerii casatoriei prin divort este (conform art.20)

- legea comuna a ambilor soti;

- legea domiciliului comun al sotilor care au cetatenii diferite;

- legea statului pe teritoriul caruia sotii au avut resedinta comuna sau cu care intretin in
comun cele mai stranse legaturi cand nu au cetatenie comuna sau nu au domiciliul comun.

b) Legea aplicabila nulitatii casatoriei, este legea care reglementeaza cerintele legale
pentru incheierea casatoriei (art. 24 alin.1):

- nulitatea pentru incalcarea conditiilor de fond (conform legii a carmui aceasta conditie);

- nulitatea pentru incalcarea conditiilor de forma (legea competenta a carmui aceste

conditii).

Si in aceasta materie se aplica in principiu legea personala.

Casatoria
Incheierea casatoriei
ART. 2.586 din Noul Cod Civil prevede urmatoarele :
Legea aplicabila conditiilor de fond ale casatoriei
(1) Conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationala a
fiecaruia dintre viitorii soti la momentul celebrarii casatoriei.
(2) Daca una dintre legile straine astfel determinata prevede un impediment la casatorie care,
potrivit dreptului roman, este incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment
va fi inlaturat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti este cetatean roman si
casatoria se incheie pe teritoriul Romaniei.
Potrivit ART. 2.587 din Noul Cod Civil referitoare la Legea aplicabila formalitatilor casatoriei :
(1) Forma incheierii casatoriei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza.
(2) Casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic sau a functionarului consular al
Romaniei in statul in care acesta este acreditat este supusa formalitatilor prevazute de legea
romana.

Continutul normei conflictuale este reprezentat de conditiile de fond cerute pentru incheierea
casatoriei . Legatura normei conflictuale este legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti la
momentul incheierii casatoriei . Punctul de legatura este reprezentat de cetatenia celor doi soti .

Referitor la incheierea casatoriei calificarea conditiilor ca fiind de fond, de forma sau

impedimente la casatorie se face dupa legea forului.

Conditiile de fond si impedimentele la casatorie sunt determinate de legile nationale ale

viitorilor soti. Legea 119/1996 prevede ca ofiterul de stare civila poate incheia casatoria intre
cetateni straini daca pe langa celelalte conditii prevazute de lege viitorii soti 121b12b prezinta
dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare din tarile lor din care sa rezulte
ca sunt indeplinite conditiile de fond cerute de legea lor nationala pentru incheierea casatoriei.

In privinta impedimentelor la casatorie, legea 105/1992 prevede ca daca legea nationala a

oricaruia dintre viitorii soti este o lege straina si aceasta contine un impediment la casatorie care
potrivit dreptului nostru e incompatibil cu libertatea de a incheia casatoria, acest impediment va
fi inlaturat ca inaplicabil daca unul dintre viitorii soti e cetatean roman si casatoria se incheie in
Romania.

In privinta domeniului de aplicare a legii personale in aceasta materie sunt incluse stabilirea
conditiilor de fond si a impedimentelor la casatorie, precum si a efectelor acestora.

Conditiile de forma la casatorie sunt supuse legii locului incheierii casatoriei (locus regit
actum). Cetateanul roman aflat in strainatate se poate casatori in fata autoritatii locale
competente ori a agentului diplomatic sau a functionarului consular fie al Romaniei , fie al
statului celuilalt viitorului sot.
 In situatia in care a fost incheiata casatoria in fata unui organ local confesional, aceasta
casatorie nu va fi recunoscuta in Romania.

Casatoria incheiata in fata agentului diplomatic sau a functionarului consular al Romaniei e

supusa legii romane(auctor regit actum).

Domeniul de aplicare a legii cuprinde si toate aspectele privind relatiile patrimoniale dintre
soti. Daca unul dintre soti isi schimba domiciliul sau cetatenia, legea veche (legea nationala
comuna sau legea domiciliului comun) va continua sa reglementeze efectele casatoriei. Daca
ambii isi schimba cetatenia sau domiciliul, pentru viitor se aplica legea noua.

Referitor la conventia matrimoniala (contractul prin care viitorii soti reglementeaza regimul
bunurilor prezente si viitoare) legea 105/1992 prevede: conditiile de fond pentru incheierea
acesteia sunt cele impuse de legea nationala a fiecareia dintre viitorii soti. Regimul si efectele
acestei conventii sunt supuse legii alease de catre parti sau, in lipsa unei alegeri, legea care
reglementeaza efectele casatoriei.

Divortul - se aplica urmatoarelor reguli:

a) – daca sotii au aceeasi cetatenie divortul e supus legii nationale comune;

b) – daca au cetatenii diferite va fi supus legii domiciliului comun indiferent daca locuiesc
impreuna sau separat;

c) – daca nu au nici cetatenie comuna si nici domiciliu comun, divortul va fi supus legii statului
pe terenul caruia au avut sau au resedinta comuna sau cu care intretin in comun cele mai stranse
legaturi.

Daca un cetatean roman divorteaza in strainatate instanta straina trebuie sa respecte in

principiu normele conflictuale romane deoarece e vorba de un proces care priveste starea civila a
unui cetatean roman. In caz contrar, hotararea respectiva nu va fi recunoscuta in Romania.

Legea aplicabila divortului reglementeaza urmatoarele aspecte:

1) – sfera persoanelor care pot cere desfacerea casatoriei;

2) – motivele de divort;

3) – efectele divortului.

Procedura divortului, inclusiv masurile provizorii luate in cursul procesului, este supusa
legii forului. In cazul in care legea straina determinata potrivit regulilor de mai sus nu permite
divortul sau il permite in conditii deosebit de restrictive, se aplica legea romana. Se cere insa
conditia ca unul dintre soti sa fie cetatean roman la data inregistrarii cererii de divort.
 Nulitatea casatoriei pentru nerespectarea conditiilor de fond e supusa legii nationale a
fiecaruia dintre viitorii soti.

Nulitatea pentru nerespectarea conditiilor de forma e supusa, dupa caz, legii statului pe al
carui teritoriu s-a incheiat casatoria sau legea agentului diplomatic sau functionarului consular.

Mostenirea testamentara

Referitor la Legea aplicabila formei testamentului, ART. 2.635 din Noul Cod Civil stipuleaza
urmatoarele :
Intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate valabile daca actul respecta
conditiile de forma aplicabile, fie la data cand a fost intocmit, modificat sau revocat, fie la data
decesului testatorului, conform oricareia dintre legile urmatoare:
a) legea nationala a testatorului;
b) legea resedintei obisnuite a acestuia;
c) legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat;
d) legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului;
e) legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor
mostenite.

Continutul normei conflictuale este reprezentate de conditiile de fond cerute pentru succesiune,
legatura normei conflictuale este legea nationala a testatorului iar punctul de legatura este
reprezentat de locul situarii bunului care priveste mostenirea imobilului .

1. Posibilitate acordata testatorului

Testatorul poate supune transmiterea prin mostenire a bunurilor sale (mobile sau imobile ori
care compun fondul de comert) altei legi decat legea nationala pe care persoana decedata o avea
la data mortii sau legea situarii bunului imobil sau a fondului de comert. Aceasta posibilitate de
manifestare a autonomiei de vointa este limitata de incalcarea dispozitiilor imperative ale acestor
legi, adica de acele dispozitii care compun ordinea publica de drept international privat.

2. Domeniul de aplicare a legii mostenirii testamentare

Daca testatorul a ales, in conditiile prevazute mai sus. o alta lege care sa reglementeze
mostenirea testamentara, aceasta stabileste indeosebi:

1) momentul deschiderii succesiunii;

2) persoanele cu vocatie succesorala;
3) calitatile cerute pentru a mosteni;
4) exercitarea posesiei asupra bunurilor succesorale;
5) conditiile si efectele optiunii succesorale;
6) intinderea obligatiei de suportare a pasivului succesoral;
7) drepturile statului asupra succesiunii vacante.
3. Conditiile de fond si conditiile de forma ale testamentului
Conditiile de fond

Deosebim urmatoarele solutii:

1) capacitatea de a dispune prin testament, precum si incapacitatile absolute de a dispune

prin testament sunt supuse legii personale (lex personalis), iar incapacitatile relative de a
dispune, sau, dupa caz, de a primi prin testament urmeaza legea mostenirii testamentare;

2) consimtamantul si viciile de consimtamant sunt supuse legii succesiunii;

3) obiectul testamentului, adica legatul, este supus legii succesiunii;

4) cauza testamentului va fi guvernata de legea succesiunii;

5) interpretarea dispozitiilor succesorale se face dupa legea succesiunii.

Conditiile de forma

Art.68 alin.3 din Legea nr. 105/1992 face aplicarea legii mai favorabile in materia formei
testamentare, stabilind cerinte alternative atat sub aspect temporal, cat si spatial.

Astfel, sub aspect temporal: „intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt
socotite valabile daca actul respecta conditiile de forma aplicabile, fie la data cand a fost
intocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului,.

Sub aspect spatial, se aplica oricare dintre urmatoarele legi:

1) legea nationala a testatorului;

2) legea domiciliului acestuia;

3) legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat;

4) legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului;

5) legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor

mostenite.

Actul juridic, in special in legatura cu Legea aplicabila conditiilor de fond, dispozitiile :

ART. 2.637 din Noul Cod Civil mentioneaza urmatoarele :

(1) Conditiile de fond ale actului juridic sunt stabilite de legea aleasa de parti sau, dupa caz, de
autorul sau.
(2) Alegerea legii aplicabile actului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte neindoielnic din cuprinsul
acestuia sau din circumstante.
(3) Partile pot alege legea aplicabila totalitatii sau numai unei anumite parti a actului juridic.
(4) Intelegerea privind alegerea legii aplicabile poate fi modificata ulterior incheierii actului.
Modificarea are efect retroactiv, fara sa poata totusi:
a) sa infirme validitatea formei acestuia; sau
b) sa aduca atingere drepturilor dobandite intre timp de terti.
Dispozitiile ART. 2.638 din Noul Cod Civil referitoare la Legea aplicabila in lipsa alegerii
prevede urmatoarele :

(1) In lipsa alegerii, se aplica legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai
stranse, iar daca aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea locului unde actul juridic a
fost incheiat.
(2) Se considera ca exista atari legaturi cu legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice
sau, dupa caz, autorul actului are, la data incheierii actului, dupa caz, resedinta obisnuita, fondul
de comert sau sediul social.
ART. 2.639
Legea aplicabila conditiilor de forma
(1) Conditiile de forma ale unui act juridic sunt stabilite de legea care ii carmuieste fondul.
(2) Actul se considera totusi valabil din punctul de vedere al formei, daca indeplineste conditiile
prevazute de una dintre legile urmatoare:
a) legea locului unde a fost intocmit;
b) legea cetateniei sau legea resedintei obisnuite a persoanei care l-a consimtit;
c) legea aplicabila potrivit dreptului international privat al autoritatii care examineaza validitatea
actului juridic.
(3) In cazul in care legea aplicabila conditiilor de fond ale actului juridic impune, sub sanctiunea
nulitatii, o anumita forma solemna, nicio alta lege dintre cele mentionate la alin. (2) nu poate sa
inlature aceasta cerinta, indiferent de locul intocmirii actului .

Continutul normei conflictuale este reprezentata de conditiile de fond cerute pentru persoane ,
contracte , legatura normei conflictuale este legea nationala a fiecarei dintre persoane(cetateniei)
si locul unde se incheie contractul /actul juridic iar punctul de legatura este reprezentat de locul
producerii faptului juridic ilicit, vointa partilor si locul intocmirii actului juridic , autoritatea care
examineaza validitatea actului juridic .

La actele juridice pot fi elemente obiective, precum locul încheierii actului sau al executării
actului sau al prestaţiei caracteristice, iar în legătură cu elementul subiectiv, şi anume voinţa
părinţilor de a plasa raportul juridic sub incidenţa unei legi străine. În acelaşi context, la faptele
juridice, elementul de extraneitate se poate identifica cu delictele, locul săvârşirii delictului sau al
producerii prejudiciului, iar la evenimentele naturale, locul producerii evenimentului (naşterea,
moartea, calamitatea naturală etc.).
 Trebuie sa tinem cont ca legea se refera doar ,, la conditiile de forma ale actului juridic” , asa
putem ajunge la concluzia ca aceste dispozitii normative se refera la actele juridice unilaterale ,
cat si la cele bilaterale .In literatura de specialitate forma actelor juridice este clasificata :

a) Forma exterioara a actului juridic este modul de exteriorizare ,de manifestare a vointei
celor care indeplinesc actul juridic ,(poate fi incheiat fie sub forma inscrisului autentic ,
fie sub forma inscrisului sub semnatura privata sau poate fi oral );
b) Forma de publicitate este forma pe care trebuie sa o imbrace un act juridic pentru a fi
opozabila tertilor;
c) Forma de abilitare este acea prevazuta de lege pentru valabilitatea actului juridic incheiat
in numele unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau incheiat de o persoana cu
capacitate de exercitiu restransa

Norme conflictuale privind forma actului juridic Noul Cod Civil reglementeaza o norma
principala si mai multe norme conflictuale subsidiare in materia formei juridice .Conditiile de
forma ale unui act juridic sunt stabilite de legea care ii carmuieste fondul ,dar principiul aplicarii
legii locului unde se incheie actul este prevazut de tratatele internationale si conventiile
consulare la care Romania este parte .

Forma actului juridic are doua acceptiuni :

- Lato sensu , care se refera la conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca un

act juridic civil pentru valabilitatea sa , pentru probatiunea sa ,pentru opozabilitatea
fata de terti .
- Stricto sensu ,modul in care se exteriorizeaza vointa interna a partilor actului juridic
(modalitatea concreta de exprimare a consemtamantului).

4. Felurile raspunderii

Legea delictului reglementeaza:

Referitor la raspunderea pentru atingeri aduse personalitatii, pretentiile de reparatii intemeiate

pe o atingere adusa personalitatii de catre mass-media, indeosebi prin presa, radio, televiziune
sau orice alt mijloc de informare, sunt guvernate, la alegerea persoanei fizice lezate, de:

1. legea statului domiciliului sau resedintei sale;

2. legea statului in care s-a produs rezultatul pagubitor;
3. legea statului in care autorul daunei isi are domiciliul sau resedinta ori sediul social.
 In primele doua cazuri de mai sus se cere si conditia ca autorul daunei sa Fi trebuit, in mod
rezonabil, sa se astepte ca efectele atingerii aduse personalitatii sa se produca in unul din cele
doua state.

Dreptul la replica impotriva daunelor aduse personalitatii este supus legii statului in care a
aparut obligatia sau de unde s-a difuzat emisiunea. Prin urmare, in acest caz este aplicabila legea
locului savarsirii delictului..

1. Treceti aceste exemple de norme conflictuale prin cele doua categorii de

clasificari.
Clasificarea normelor conflictuale.

Normele conflictuale se pot clasifica din punctul de vedere al elementelor lor de structura, adica
dupa continut si legatura.

A. Clasificarea normelor conflictuale dupa felul legaturii. Deosebim mai multe categorii de
norme conflictuale:

1) Norme conflictuale unilaterale sunt acelea care determina numai cazuri cand legea romana
(locala) este competenta, fara a arata si cazurile cand legea straina este competenta.

2) Norme conflictuale cu actiune dubla sunt acelea care determina, in acelasi timp, cazurile
cand este competenta legea locala si cazurile cand este competenta legea straina. Norma
conflictuala cu actiune dubla arata deci si ce se intampla in situatiile cand legea locala nu este
competenta intr-o anumita materie.

B. Clasificarea normelor conflictuale dupa continutul lor. Din acest punct de vedere, normele
conflictuale se clasifica in norme conflictuale privitoare la persoane, la proprietate, la contracte,
la mostenire, la raporturile de dreptul familiei etc. In acest fel, normele conflictuale pot fi grupate
pe categoriile de norme corespunzatoare raporturilor cu element strain, care pot forma obiectul
dreptului international privat.

Identificati o norma de aplicatie imediata din Cap. al VII-lea din Noul Cod civil.
Normele de aplicaţie imediată sau de aplicaţie necesară înlătură conflictul de legi. Prin
excluderea normei conflictuale a forului, nu mai este posibilă aplicarea legii străine.

Normele de aplicaţie imediată sunt acele norme materiale, aparţinând sistemului de drept intern
al statului forului care, dat fiind gradului lor înalt de imperativitate, se aplică cu prioritate unui
raport juridic internaţional (cu element de extraneitate), atunci când acel raport juridic are un
anumit punct de legătură concret cu ţara forului, excluzând în acest fel conflictul de legi şi deci
aplicarea în cauză a vreunei norme conflictuale.

Metoda normelor de aplicaţie imediată este prealabilă conflictului de legi. Autoritatea sesizată va
aprecia dacă o anumită normă se impune cu necesitate raportului cu element de extraneitate. Cu
titlu de exemplu poate servi următoarele reglementări:

1. prevederile codului civil, a codului familiei, precum şi a legii cu privire la înregistrarea

actelor de stare civilă prevăd că un cetăţean al Romaniei aflat în străinătate poate încheia o
căsătorie numai în faţa autorităţilor locale de stat sau a agentului diplomatic ori
funcţionarului consular. Această dispoziţie înlătură aplicarea normei conflictuale din , care
trimite pentru problemele de formă a căsătoriei la legea locului încheierii ei, aşa încât o
căsătorie religioasă încheiată în străinătate, de un cetăţean român, nu va fi recunoscută ca
valabilă în ţară.
2. Capacitatea de exerciţiu a cetăţenilor străini şi a apatrizilor în materie de acte juridice
încheiate pe teritoriul Romaniei şi în materie de obligaţii de cauzare de prejudiciu se
stabilesc conform legislaţiei Romaniei. Aşadar, aceste reguli se aplică cu prioritate faţă de
orice alte dispoziţii din sistemul de drept care guvernează capacitatea de exerciţiu, conform
normelor conflictuale din acelasi act normativ.
3. Conform «căsătoriile dintre cetăţenii din Romania şi căsătoriile dintre cetăţenii străini sau
apatrizi încheiate în afara Romaniei in conformitate cu legislaţia ţării în care a fost
încheiată căsătoria sunt recunoscute în Romania doar în cazul daca au fost respectata
legislatia Romaniei din prezentul cod civil». Astfel, este limitată în aplicare norma
conflictuală care condiţiile de fond la căsătorie sunt reglementate conform legii personale a
celui ce încheie căsătoria.
4. Majoritatea normelor cu caracter financiar privind efectuarea operaţiunilor valutare. De
exemplu, stipulaţiile care prevăd că pe teritoriul Romaniei încasările şi plăţile între
rezidenţi se realizează în moneda naţională (leul romanesc).
5. Reglementările privind regimul licenţelor de export/import în Romania se aplică în mod
obligatoriu tuturor contractelor şi altor operaţiuni juridice care intra sub incidenţa lor,
indiferent de locul încheierii ori executării contractului (operaţiunii) respective sau de alte
elemente.

Desfacerea casatoriei,
ART. 2.597 din Noul Cod civil - Alegerea legii aplicabile divortului prevede :
Sotii pot alege de comun acord una dintre urmatoarele legi aplicabile divortului:
a) legea statului pe teritoriul caruia sotii au resedinta obisnuita comuna la data conventiei de
alegere a legii aplicabile;
b) legea statului pe teritoriul caruia sotii au avut ultima resedinta obisnuita comuna, daca cel
putin unul dintre ei mai locuieste acolo la data conventiei de alegere a legii aplicabile;
c) legea statului al carui cetatean este unul dintre soti;
d) legea statului pe teritoriul caruia sotii au locuit cel putin 3 ani;
e) legea romana.
ART. 2.600 din Noul Cod civil prevede urmatoarele :
ART. 2.600
(1) in lipsa alegerii legii de catre soti, legea aplicabila divortului este:
a) legea statului pe teritoriul caruia sotii au resedinta obisnuita comuna la data introducerii cererii
de divort;
b) in lipsa resedintei obisnuite comune, legea statului pe teritoriul caruia sotii au avut ultima
resedinta obisnuita comuna, daca cel putin unul dintre soti mai are resedinta obisnuita pe
teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divort;
c) in lipsa resedintei obisnuite a unuia din soti pe teritoriul statului unde acestia au avut ultima
resedinta obisnuita comuna, legea cetateniei comune a sotilor la data introducerii cererii de
divort;
d) in lipsa cetateniei comune a sotilor, legea ultimei cetatenii comune a sotilor, daca cel putin
unul dintre ei a pastrat aceasta cetatenie la data introducerii cererii de divort;
e) legea romana, in toate celelalte cazuri

(2)Daca legea straina , astfel determinata , nu permite divortul ori il admite in conditii deosebit
de restrictive , se aplica legea romana , in cazul in care unul dintre soti este , la data cererii de
divort , cetatean roman sau are resedinta obisnuita in Romania .

(3)Prevederile alin.(2) sunt aplicabile si in cazul in care divortul este carmuit de legea aleasa de
soti .

Normele de aplicatie imediata

1.Dispozitiile imperative prevazute de legea romana pentru reglementarea unui raport juridic cu
element de extraneitate se aplica in mod prioritar , in acest caz , nu sunt incidente , prevederile
prezentei carti privind determinarea legii aplicabile .

2.Pot fi aplicate direct si dispozitiile imperative prevazute de legea altui stat pentru
reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate , daca raportul juridic prezinta
stranse legaturi cu legea acelui stat iar interesele legitime ale partilor o impun , in acest caz , vor
fi avute in vedere obiectul si scopul acestor dispozitii , precum si consecintele care decurg din
aplicarea sau neaplicarea lor .

Legea aplicabila casatoriei

1. Forma incheierii casatoriei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza .
2. Casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic sau a functionarului consular al
Romaniei in statul in care acesta este acreditat este supusa formalitatilor prevazute de
legea romana .
4.SPEŢA

Art. 138 din Noul Cod de procedura civila prevede urmatoarele: Exceptia litispedentei

(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte,
înaintea mai multor instanţe competente sau chiar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte.

(2) Excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a
procesului în faţa instanţelor de fond.

Intrucat sotii sunt cetateni ai Uniunii Europene , legea comuna aplicabila divortului este
Regulamentul (CE) nr.2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene privind recunoasterea si
executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti ,
de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1347/2000 .

Conform art.3 din Regulamentul (CE)nr.2201/2003 , sunt competente sa hotarasca in problemele

privind divortul , separarea de drept si anularea casatoriei instantele judecatoresti din statul
membru daca se regasesc in urmatoarele cazuri :

Pe teritoriul caruia se afla :

- resedinta obisnuita a sotilor

- ultima resedinta obisnuinta a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca
locuieste acolo
- resedinta obisnuita a paratului :
- in caz de cerere comuna , resedinta obisnuita a unuia dintre soti ;
- resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin un
an imediat inaintea introducerii cererii;
- resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin sase
luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care acesta este fie resortisant al
statului membru respectiv , fie , in cazul Regatului Unit si al Irlandei , are
,,domiciliul” in acel loc .

Cetatenia celor doi soti :

In baza art.3 alin.1 lit.a , oricare dintre soti poate introduce o cerere de divort daca
pe teritoriul Romaniei se afla fie resedinta obisnuita actuala a sotilor fie ultima
resedinta obisnuita a sotilor , in masura in care unul dintre ei mai locuieste acolo,
fie resedinta obisnuita a paratului , fie resedinta obisnuita a unuia dintre soti in caz
de cerere comuna , fie resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a
locuit acolo cel putin un an inaintea introducerii cererii .

Mai mult , in cazul in care sotii care doresc sa divorteze nu se regasesc in nici una
dintre situatiile enumerate anterior (prevazute de dispozitiile art.3 alin.1 lit.a), dar
au ambii cetetenia romana , pot atrage competenta instantelor de judecata din
Romania in baza dispozitiilor art.3 alin.1 lit.b din Regulament .
Instanta judecatoreasca din Romania poate solutiona respectivul cazului de divort
fie privind doar ambii soti fie privind sotii si intervenind in cazuri cu minori , doar
daca se regasesc in cazurile mentionate mai sus.
In consecinta , in aceasta cauza , sunt competente instantele judecatoresti din
Romania , daca unul dintre soti are cetatenie romana .