Dreptul mediului

Particularităţi ale răspunderii juridice civile în dreptul mediului.

Intalnita in toate ramurile dreptului, notiunea de raspundere juridica sugereaza ideea de

sanctiune sau reparatie. Ea da expresia unui raport social sanctionat din punct de vedere
juridic, in baza caruia o persoana se afla intr-o relatie de obligatie fata de alta persoana careia
ii datoreaza satisfactie sau repararea unui prejudiciu ce i l-a cauzat.
Raspunderea juridica este complexul de drepturi si obligatii conexe care se naste ca urmare a
savarsirii unei fapte ilicite care constituie cadrul de realizare a constrangerii statale.
Institutia raspunderii juridice are drept scop asigurarea stabilitatii raporturilor sociale si
stimularea membrilor societatii pentru respectarea normelor de drept.
Tratata in cadrul diverselor ramuri de drept raspunderea juridica se particularizeaza in functie
de faptele care o antreneaza, regimul lor juridic, sanctiunile si finalitatile urmarite de
legiuitor. Se cuvine remarcat faptul ca si in materie de mediu sunt aplicabile unele masuri
conservatoare, cu caracter provizoriu, pana la solutionarea definitiva a unui litigiu si stabilirea
efectivs a responsabilitatii.
Este vorba, de ordonanta presedintiala, prin care instanta poate sa dispuna „masuri
vremelnice in cazuri grabnice” cum sunt, de regula, situatiile de poluare – mai ales cele de
poluare accidentala – pentru pastrarea unui drept (in frunte cu dreptul fundamental pentru un
mediu sanatos) ori pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara (cum
sunt daunele ecologice). De asemenea, intrucat litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau
suspendarea acordului sau a autorizatiei de mediu se solutioneaza potrivit legii contenciosului
administrativ. Intr-o asemenea perspectiva, sistemul raspunderii juridice in domeniul
protectiei mediului se constituie din: raspunderea civila pentru prejudiciu ecologic, cu un
regim special diferit de cel al raspunderii civile delictuale reglementate in Codul civil, dreptul
represiv al mediului (cuprinzand raspunderea penala si raspunderea contraventionala) de
mediu, care urmareste echilibrarea nevoilor economico-sociale cu necesitatea conservarii
mediului.
Raspunderea juridica intervine atat in cazul in care s-a produs un prejudiciu prin deteriorarea
factorilor de mediu cat si in situatia in care desi nu s-a poluat mediul au fost totusi savarsite
fapte ilicite care contravin normelor de dreptul mediului, fapte care pot crea conditii propice
poluarii. Raspunderea juridica va cadea atat in sarcina poluatorului, vinovat de deteriorarea
factorilor de mediu, cat si in sarcina functionarului public sau a oricarei persoane fizice sau
juridice care, desi nu produce poluarea mediului, prin faptele savarsite incalca legislatia
mediului. Raspunderea juridica in aceasta materie vizeaza nu numai sanctionarea celor care
se fac vinovati de poluarea factorilor de mediu sau a celor care,desi nu deterioreaza prin
actiunea lor mediul, incalca legislatia de mediu, dar si luarea si respectarea de catre
persoanele sau organele de stat, institutiile publice sau private a tuturor masurilor care
contribuie la asigurarea conditiilor optime in care se desfasoara toate activitatile economice si
sociale astfel incat riscul de poluare sa fie minim. Oamenii, agentii economici organismele
guvernamentale si neguvernamentale trebuie sa adopte o conduita care sa asigure, sa
garanteze un mediu sanatos si sa evite pe cat posibil actiunile cu risc de poluare. Este mult
mai usor si mai putin costisitor sa se previna producerea unui prejudiciu decat repararea lui,
de multe ori este imposibila readucerea factorilor de mediu la starea initiala la parametrii
normali. Normele de dreptul mediului trebuie sa cuprinda si dispozitii care sa faca posibila
repararea prejudiciilor cauzate prin poluare mediului si oamenilor.Legea-cadru are in vedere
protectia mediului ca obiectiv de interes public major si asigurarea dezvoltarii durabile a
societatii.. Legea instituie drepturi si obligatii pentru autoritatile publice, persoanele fizice si
juridice si sanctiunile corespunzatoare in caz de neconformare.
Importanta acestei reglementari consta in aceea ca, avandu-se in vedere specificitatea daunei
ecologice, s-a instituit o raspundere care revine autorului faptei pagubitoare, ce nu poate
invoca lipsa culpe. Victima nu va fi obligata sa probeze culpa celui a carui raspundere
incearca sa o angajeze in vederea repararii prejudiciului. activitatea pe care acesta o
desfasoara. In cazul pluralitatii autorilor, raspunderea este solidara. In aceasta situatie victima
nu este pusa in situatia de a demonstra contributia fiecarui poluator in parte, proba care ar
presupune cunostinte si mijloace tehnice, care de cele mai multe ori ar depasi posibilitatile
acesteia. Cu totul exceptional, raspunderea poate fi si subiectiva pentru prejudiciile cauzate
speciilor protejate. In ceea ce priveste repararea prejudiciului, in Legea-cadru de protectie a
mediului, la art.94 lit.i) care mentioneaza obligatiile persoanelor fizice si juridice, se arata ca
persoana vinovata ,,suporta costul pentru repararea prejudiciului si inlatura urmarile produse
de acesta, restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului
„poluatorul plateste”.
Dreptul la actiune in repararea unui prejudiciu adus persoanelor, bunurilor sau mediului
apartine celui lezat direct. Instituind un regim special, legea, avand in vedere ca de cele mai
multe ori victima este mediul insusi, recunoaste tuturor persoanelor”dreptul de a se adresa,
direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului, autoritatilor
administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in probleme de mediu, indiferent daca s-a
produs sau nu un prejudiciu si dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit.