I.

VOCABULARUL FUNDAMENTAL (FONDUL PRINCIPAL

LEXICAL)cuprinde aproximativ 1.500 de cuvinte cunoscute şi utilizate de toţi
vorbitorii de limbă română şi este format din:
a) cuvinte foarte vechi (moştenite sau împrumutate din alte limbi);
b) cuvinte folosite frecvent în vorbire;
c) cuvinte cu mai multe sensuri (polisemantice);
d) cuvinte care intră în componenţa unor locuţiuni sau expresii specifice limbii
române.

Cuvintele care compun vocabularul fundamental al limbii române

denumesc:
- părţi ale corpului omenesc: cap, ochi, gură, picior,braţ etc;
- alimente: apă, lapte, pâine, brânză, carne etc;
- obiecte de strictă necesitate şi acţiuni frecvente:casă, masă, a mânca, a merge,
a face, a respira, a sta, a locui etc.
- păsări şi animale (în special domestice): pui, găină,câine, pisică, porc, vacă,
oaie, cal etc;
- arbori şi fructe: castan, plop, stejar, măr, păr -pere,nuc - nucă, cais - caisă etc;
- grade de rudenie: mamă, tată, fiu, fiică, bunic etc;
- zilele săptămânii: luni, joi, duminică etc;
- momente ale zilei, anotimpuri, luni: dimineaţa,iarna, iunie etc;
- culori folosite des: alb, negru, roşu, verde etc;
- conjuncţii, prepoziţii, numerale: dar, şi, peste, trei,mie etc.

II. MASA VOCABULARULUI cuprinde restul cuvintelor (aproximativ 90%

din totalul cuvintelor) şi este compusă din:
- arhaisme;
- regionalisme;
- elemente de jargon şi de argou;
- neologisme;
- termeni tehnici şi ştiinţifici.

1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale şi construcţii

sintactice care au dispărut din limba comună şi sunt de mai multe feluri:

• arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieşite din uz fie din cauză că obiectul sau
profesia nu mai există, fie că au fost înlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam,
paharnic, logofăt, bejanie, opaiţ, colibă etc.
• arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de pronunţare, ieşite din uzul
actual: pre, a îmbla, mezul etc;
• arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi şi structuri sintactice
învechite:
* morfologice: aripe, inime, iernei, palaturi etc.;
* sintactice: Gazeta de Transilvania;

2. Regionalismele sunt cuvintele şi formele de limbă specifice vorbirii dintr-o

anumită regiune: barabulă (cartof), curechi (varză), dadă (soră mai mare),
sămădău (porcar), sabău (croitor), cucuruz (porumb);

• regionalisme fonetice - forme cu circulaţie restrânsă a unor cuvinte de uz

general: bărbat (bărbat), deşte (degete), gios (jos), frace (frate) etc;

3. Elementele de jargon sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, întrebuinţate
de anumite persoane cu intenţia de a impresiona şi a-şi evidenţia o pretinsă
superioritate culturală: bonjour, madam', O.K., week-end, look.

Elementele de jargon au fost adesea satirizate de Alecsandri şi Caragiale

pentru ilustrarea snobismului personajelor.

4. Elementele de argou sunt cuvinte sau expresii, folosite de vorbitorii unor

grupuri sociale restrânse, cu scopul de a nu fi înţeleşi: biştari (bani), curcan
(poliţist), a ciordi (a fura), pârnaie, mititica (închisoare), mişto (frumos sau
batjocură), naşpa (urat) etc.

5. Neologismele sunt cuvinte împrumutate recent din alte limbi:

• limba latină savantă: colocviu, biblic, literă, fabulă, pictură etc;
• din limba franceză: monument, poezie, recamier etc;
• din limba italiană: capodoperă, spaghete, pizza etc;
• din limba germană: sortiment, ştachetă, tact etc;
• din limba engleză: star, derbi, penalii etc
Împrumuturile neologice au prilejuit formarea unor dublete sinonimice:
cutremur - seism; amănunt - detaliu; ceresc - celest; (a) bănui - (a) suspecta;
moarte - deces;
prăpastie - abis etc
6. Limbajul tehnic cuprinde cuvinte şi expresii specifice unui domeniu al
tehnicii: bielă, bară de direcţie, cheie franceză;

7. Limbajul ştiinţific cuprinde cuvinte şi expresii folosite în diferite domenii

ale ştiinţei: bisturiu, catgut, adjectiv, fotosinteză, electron, polinom etc.

CUVÂNTUL SENSUL CUVINTELOR ÎN CONTEXT

Unitatea de bază a vocabularului estecuvântul care are:

- o formă - totalitatea sunetelor sau literelor din care este alcătuit;
- unul sau mai multe sensuri.

Sensul unui cuvânt este dat de context, deoarece, considerat izolat, cuvântul
poate avea mai multe sensuri, dar într-un context anumit acesta are o singură
semnificaţie.

CLASIFICAREA CUVINTELOR
I. După numărul de sensuri, cuvintele sunt:
• monosemantice - cuvinte care au un singur înţeles: natriu, antibiotic,
infarct, neuron;
• polisemantice - cuvinte cu două sau mai multe sensuri:

a ieşi:
a răsări:
A ieşit un ghiocel.

a se imprima:
Am scris apăsat şi mi-a ieşit şi pe partea cealaltă.

a se desfăşura:
Spectacolul a ieşit bine.

a realiza:
Irinei i-a ieşit o compunere frumoasă.

a scăpa:
Mi-a ieşit un pantof din picior.
a părăsi:
El a ieşit din casă.

apleca:
Măria a ieşit în oraş.

masă

obiect de mobilă:
Mi-am cumpărat o masă ovală.

mâncare:
Am luat masa în oraş.

ospăţ, petrecere:
De ziua lui a dat o masă mare.

cap:

parte a corpului:
Şi-a pus o căciulă pe cap.

extremitate:
Cerşeşte la capul podului.

minte, inteligenţă:
Cine n-are cap, vai de picioare.

conducător:
Tudor Vladimirescu a fost capul revoluţiei din 1821.

baie

camera de baie:
Ea a făcut curăţenie în baie.

cada:
Apa din baie e fierbinte.

îmbăiere, spălare: Copiii fac baie în lac.

 II. După legătura dintre sensul lor şi noţiunile pe care le
denumesc, cuvintele pot avea:

*sens:

1. propriu:
a) de bază
b) secundar
2. figurat

1. Sensul propriu:
a) Sensul propriu de bază este înţelesul obişnuit al unui cuvânt:
El şi-a rupt un picior, (parte a corpului omenesc)
Irina a băgat o bomboană în gură. (cavitate bucală)

b) Sensul propriu secundar rezultă dintr-o asemănare şi depinde strict de

context:
Maşina s-a lovit de piciorul podului.

El a căzut într-o gură de canal.

2. Sensul figurat este sensul neobişnuit al unui cuvânt, folosit pentru a forma o
imagine artistică:

"Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai"

COMPUNEREA este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului care

constă în unirea ori alăturarea a două sau mai multe cuvinte de acelaşi fel sau
diferite din punct de vedere morfologic pentru a forma o unitate lexicală nouă.

Compunerea se poate realiza prin:

- contopire (unire sau sudare)
- alăturare
- elemente de compunere
- abreviere

1. Compunerea prin contopire se realizează între cuvinte întregi (existente şi

independent în limbă), care se scriu împreună şi se comportă ca un singur
cuvânt:
 * botgros (bot + gros), dreptunghi (drept+unghi), scurtcircuit (scurt + circuit),
Câmpulung (câmpul + lung); Delavrancea (de la + Vrancea) etc.

* dacoromân (daco + român), binevoitor (bine + voitor), atoateştiutor (a +

toate + ştiutor) etc.

* oarecare (oare + care), altcineva (alt + cineva) etc.

* altfel (alt + fel), deodată (de + odată), rareori (rare + ori), oriunde (ori +
unde) etc.

* despre (de + spre), înspre (în + spre) etc.

* aşadar (aşa + dar), deoarece (de + oare + ce), încât (în + cât) etc.

Atenţie!
•Substantivele compuse îşi schimbă forma în flexiune. De obicei, flexionează
ultima parte componentă:

N-Ac.: bunăvoinţă G-D: bunăvoinţei

• Fac excepţie de la acest mod de flexiune cuvinte compuse care au ca ultim

element un cuvânt invariabil:

N-Ac: cineva——► G-D: cuiva

N-Ac: câteva——► G-D: câtorva

2. Compunerea prin alăturare se realizează tot între cuvinte întregi,

existente şi independent în limbă, dar acestea se scriu cu cratimă sau în cuvinte
separate:
inginer-şef, floare-de-colţ, dis-de-dimineaţă, gura-cască, pierde-vară,
proces-verbal, Albă-ca-Zăpada, galben-auriu, tic-tac!, trosc-pleosc!,Băile
Herculane, Delta Dunării, Gara de Nord, cincizeci şi doi, de pe, ca să, ci
şi etc.

Atenţie!
• La părţile de vorbire cu forme flexionare se articulează numai prima parte
componentă şi îşi schimbă forma numai primul termen sau ambii
termeni: câine-lup - câinele-lup - câinelui-lup; Delta Dunării - Deltei
Dunării; Marea Neagră - Mării Negre etc
• Fac excepţie de la acest mod de flexiune cuvintele compuse prin alăturare care
au ca prim element component un adverb: nou-născut - nou-născutul - nou-
născutuîui etc.

3. Compunerea cu elemente de compunere se realizează între cuvinte

întregi,independente în limbă şi elemente de compunere care nu există
independent în limbă:
aero-; auto-; bi-; di-; bîo-; geo-; hemo-; hidro-;
macro-; micro-; mono; mulţi-; omo-; orto-;
poli-; pseudo-; tele-; etc.
Aceste cuvinte se scriu împreună şi îşi schimbă forma în flexiune numai
cuvântul independent: aeronavă - aeronava - aeronavei - aeronavele
-aeronavelor
4. Compunerea prin abreviere (prescurtarea unor cuvinte întregi) se
realizează prin:
• reuniunea unor fragmente de cuvânt:
Centrofarm; Centrocoop;
• alăturarea literelor iniţiale:
O.N.U., S.N.C.F.R.
• reunirea unor fragmente de cuvânt şi a unor litere iniţiale:
TAROM

Pot fi compuse următoarele părţi de vorbire:

• substantivele: bunăstare, gură-spartă, Ştefan cel Mare etc;
• adjectivele: binecunoscut, galben-arămiu etc;
• pronumele: altcineva, ceea ce, niciunul etc;
• numeralele: unsprezece; nouăzeci şi nouă, câte doi, de două ori etc;
• verbele: a binevoi, a binecuvânta etc;
• adverbele: devreme, dis-de-dimineaţă etc;
• prepoziţiile: dinspre, de Ia , de pe etc;
• conjuncţiile: deoarece, ca să, ci şi etc;
• interjecţiile: hodoronc-tronc! tic-tac! etc.

DERIVAREA
1. Derivarea cu prefixe
 Prefixele sunt sunetele sau grupul de sunete adăugate înaintea rădăcinii pentru
a forma un cuvânt
nou: străbun,necinstite, incapabil, împăduri, înnoda,dezaproba, reaşeza

Clasificare:
• După vechimea lor, prefixele se pot clasifica:

-prefixe vechi (moştenite sau împrumutate):

în-; des-; stră-; ne-; răz-; etc.
-prefixe neologice (noi): a-; ante-; con-; im-; in; inter-; ultra-; etc.

• Din punct de vedere al sensului, prefixele sunt:

- prefixe negative - care neagă sensul cuvântului:
ne-; in-; i-;
neimportant, incomplet, ireal
- prefixe care exprimă ideea de repetiţie: ras-;
răz-; re-; răstălmăci, răzgândi, rescrie
- prefixe cu sensul "fără", "lipsit de" - cu ajutorul cărora se formează
antonimele cuvintelor de bază: des-; dez-; de-; a-;
descompune, dezorientat, debloca, anormal
- prefixe cu sens de superlativ: ultra-; supra; -extra-; hiper-; arhi-; prea-;
super-;
ultramodern, supradimensionat,
exţraplat, hipercorect, arhiplin, preafrumoasă, superelegant.

-prefixe cu sensul '"înainte": ante-; pre-;

antebelic, prenume

-prefixe cu sensul "după": post-;

postbelic

-prefixe cu sensul "împreună cu": con-; com-; co-;

conlucrare, compatriot, cooperare

-prefixe cu sensul "împotrivă": anti-; contra-;

antirăzboinic, contraindicat

-prefixe cu sensul "sub limită": hipo-; sub-/

hipoglicemie, subcutanat

-prefixe care sugerează

corelaţia: inter-; interdisciplinar, inrerreligios, internaţional
-prefixe cu sensul "înăuntru": intra-
intramuscular, intravilan

-prefixe cu sensul "peste": trans-

transoceanic, transport

-prefixe cu sensul "pentru": pro-; pronume

Atenţie!
Pentru a denumi camera de aşteptare situată înaintea unei alte camere, a unui
birou, se foloseşte cuvântul anticameră, care a fost împrumutat cu acest prefix
(anti-) din limba italiană şi s-a fixat în limba română în această formă:
ex: Ei aşteptau în anticameră, ca să fie primiţi pentru un interviu.

Dubla prefixare constă în adăugarea înaintea rădăcinii sau a cuvântului de

bază a două prefixe:
pădure - (a) împăduri - (a) reîmpăduri; frunză - (a) înfrunzi - înfrunzit
- neînfrunzit;

Atenţie!
• A nu se confunda prefixele cu elementele de compunere, numite
şi prefîxoide:
aero-; auto; bi-; bio; di-; geo-; hemo-; hipo- (referitor la cai); hidro-;
macro-; micro-; mono-; mulţi-; omo-; orto-; poli; pseudo; tele-; etc.

2. Derivarea cu sufixe

Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate după rădăcină pentru a
forma un cuvânt nou: bunic (bun+ic); frunziş (frunz+iş)

Clasificarea sufixelor se poate face:

a) din punct de vedere semantic (al sensului), deoarece sufixele pot da sensuri
noi cuvintelor derivate:

- diminutivale, care formează cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri

considerate de vorbitor mai mici decât cele obişnuite: -aş (copilaş),
-cioară (mescioară), -el (băieţel), -ică (rămurică), -ioară (bolnăvioară),
-uleţ (ursuleţ), -uş (bebeluş), - uţă (căsuţă) etc.
- augmentative, care formează cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri
considerate de vorbitor mai mari decât cele obişnuite:
- an (băietan), -andru (copilandru),
- oaie (căsoaie), -oi (măturoi, băietoi) etc.

- pentru denumirea unei colectivităţi (ajută la formarea unor substantive

colective): - ărie (rufărie); -ăraie (fumăraie), -et (brădet), -ime (tinerime),
-iş (tufiş), -işte(porumbişte) etc.
- pentru denumirea agentului (autor al acţiunii sau meseriaş):
- agiu (camionagiu), -ar (fierar), -aş (cosaş), -er (oier), -ist (fochist), -
tor (judecător) etc.
- pentru denumirea însuşirii (sufixe adjectivale) - al (săptămânal), -
ar (inelar), -aş(mărginaş), -at (pistruiat), -bil (locuibil) - iu (auriu), -cios
(mâncăcios), -os(lemnos) etc.
- pentru denumirea instrumentului: - ar (cenuşar), -ător (tocător);
- niţă (zaharniţă) etc.
- pentru denumirea unei noţiuni abstracte: - anţă (cutezanţă), -
ărie (copilărie), - ătate (singurătate), -eală (greşeală), - ie (sclavie), -
ime (isteţime), -inţă(folosinţă), -ism (huliganism), -ură (arsură) etc.
-pentru indicarea modalităţii (sufixe adverbiale): -eşte (lumeşte), -
iş (grăpiş), -âş(tărâş) etc.

b) din punct de vedere morfologic, deoarece unele sufixe sunt specifice

anumitor părţi de vorbire:
- substantivale: -ar (cronicar), -ământ (jurământ), -ătate (bunătate),
-ătură (învăţătură), -eală (ameţeală), -eaţă (dulceaţă) etc.
- adjectivale: -al (anual), -aş (nevoiaş), -bil (locuibil), -cios (mâncăcios), -
esc(prietenesc), -iu (cenuşiu), -ui (gălbui), -uriu (fumuriu), -os (lemnos) etc.
- verbale: -ăi (behăi), -ăni (clănţăni), -iza (ironiza), -ui (a bubui) etc.
- adverbiale: -âş (târâş), -eşte (româneşte), -iş (pieptiş) etc.

Atenţie!
Se pot forma serii derivate atunci când baza unui cuvânt derivat este un alt
derivat (dubla sufixare): grădină + sufixul -ar = grădinar + sufixul -ie
= grădinăr/e bute + sufixul -oi = butoi + sufixul -aş = butoiaş

bute + sufixul -oi = butoi + sufixul aş = butoiaş

3. Derivarea parasintetică
Derivatele parasintetice sunt cuvintele formate în acelaşi timp cu sufix şi cu
prefix:

împădurit = îm + pădur + it
..............prefix radical sufix

Atenţie!
• Derivarea regresivă constă în eliminarea unui sunet sau a unui grup de
sunete de la sfârşitul unui cuvânt pentru a forma cuvinte noi.
alint « (a) alinta; păr « pară; prun « prună; îndemn « (a) îndemna; cuget « (a)
cugeta; joc « (a) juca; cânt (subst.) « cântec; descânt (subst.) « descântec etc.

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE sau CONVERSIUNEA este

un mijloc intern de îmbogăţire a vocabularului care constă în formarea unui
cuvânt nou prin trecerea de la o parte de vorbire la alta.

1. Substantivul îşi poate schimba valoarea morfologică în:

a) adverb: -
Toamna aceasta a fost ploioasă. -substantiv
Toamna se coc fructele. - adverb

b) adjectiv:
"Zoe, fii bărbată!"

2. Adjectivul îşi poate schimba valoarea morfologică în:

a) substantiv - prin articulare cu articol hotărât, nehotărât sau
demonstrativ:
Frumosuldin natură este impresionant. - substantiv
El este un binevoitor. - substantiv
Cel harnic învaţă zilnic. - substantiv

b) adverb - când determină un verb (nu un verb copulativ personal):

El scrie frumos. - adverb
Este frumos să-i ajuţi pe ceilalţi. - adverb

3. Pronumele personal îşi poate schimba valoarea morfologică în:

a) substantiv - pronumele personal de persoana I, singular, în nominativ poate
deveni substantiv prin articulare cu articol hotărât:
Fiecare îşi are eul său. – substantiv
 b) pronume reflexive - pronumele personal de persoanele I şi a Ii-a, singular şi
plural la dativ şi acuzativ, forme neaccentuate:
Ea mă ceartă. - pronume personal
Eu mă duc. - pronume reflexiv

4. Unele pronume nehotărâte, negative sau reflexive pot deveni prin

articulare substantive:
Este la mijloc un ceva.
El a ajuns un nimic, (un nimeni)
Şi-a zis în sinea lui.

5. Pronumele posesive, demonstrative, nehotărâte, interogative,

relative, negative şi de întărire
îşi schimbă valoarea morfologică în adjective pronominale:

Cărţile mele sunt acolo. - adj.pron.posesiv

Poeziile acestea sunt interesante. - adj.pron. demonstrativ
Fiecare copil învaţă zilnic. - adj.pron. nehotărât
Ce, poezie reciţi? - adj.pron.interogativ
Spune-mi / ce poezie reciţi. - adj.pron.relativ
Niciun elev nu lipseşte astăzi. - adj. pron. negativ
El însuşi a scris această poezie. - adj. pron. de întărire

6. Numeralul îşi poate schimba valoarea morfologică

în substantiv, prin articulare:
Am luat un zece la istorie. Treiul n-a fost trecut în catalog.

7. Verbul îşi poate schimba valoarea morfologică în:

a) substantiv Mersul pe jos este sănătos.
b) adjectiv - din participiu şi gerunziu acordat; Poezia recitată era foarte
lungă. Se vedeau coşurile fumegânde.
c) adverb - din participiu; Vorbeşte răstit.

8. Adverbul poate deveni:

a) substantiv - prin articulare sau alăturarea unui adjectiv Binele făcut aduce
alt bine.
b) prepoziţie cu regim de genitiv El priveşte înainte. - adverb Am sosit la
şcoală înainteacolegilor mei. - prepoziţie
c) adjectiv Tata era un bărbat bine.
 9. Unele interjecţii pot deveni substantive: Are un of. I-am ascultat oful.

FAMILIA DE CUVINTE - FAMILIA LEXICALA

Familia lexicală reprezintă totalitatea cuvintelor înrudite ca sens, formate
de la acelaşi cuvânt de bază şi
având acelaşi radical. Ea este formată din cuvântul de bază, cuvintele derivate,
cuvintele realizate prin compunere şi
prin schimbarea valorii gramaticale.

a) Cuvântul de bază este cuvântul de la care se porneşte în alcătuirea unei

familii lexicale.

b) Radicalul este elementul comun care se întâlneşte la cuvintele ce formează o

familie lexicală.

Notă:

*Radicalul poate fi identic sau nu cu termenul de bază:

bun - bunic - străbunic

cuv. de bază- radical - radical

muncă(cuv. de bază) - muncitor ( radical)

* Radicalul poate conţine alternanţe fonetice: floare - florar

c) Cuvintele derivate sunt cuvinte formate cu ajutorul prefixelor sau/şi al

sufixelor lexicale:

grădină - cuvânt de bază

grădinar - grădin + suf. -ar

grădinăreasa - grădin + suf.-ar + suf.-easă

grădinăresc - grădin + suf. -ar + suf. -esc

grădinărit - grădin + suf. -ar + suf. -it

grădiniţă - grădin + suf. -iţă

pădure - pădurar - pădurice - păduros - (a) împăduri - (a) reîmpăduri

MIJLOACE EXTERNE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI

Împrumuturile de cuvinte s-au realizat şi se realizează tn permanenţă. Ele sunt
determinate de vecinătatea geografică a unor popoare, amestecul de populaţii,
relaţiile economice, politice şi culturale dintre popoare.

Împrumuturile sunt de două feluri:

a)împrumuturile mai vechi au următoarele origini:

■ slavă: apostol, buche, coajă, cneaz, drag, plug, strana etc.; unele dintre
aceste cuvinte au devenit arhaisme;
■ maghiară: belşug, beteag, beteşug, chin, chip, gingaş, hotar, lacăt, meşteşug,
oraş, pildă, răvaş, viclean etc;
■ turcească: balama, basma, baclava, cafea, caşcaval, chiftea, dulap,
duşumea, halva, iaurt, mohair, pătlăgea, pilaf, şandrama etc;
■ grecească: agonisi, arvună, cort, folos, mătase, omidă, prisos, stol,
traistă, urgie, aerisi, chivernisi,
fandosi, lefter, molipsi, politicos, sindrofie, taifas etc;

b) împrumuturile neologice au şi ele diferite origini:

■ latină (din latina savantă): abroga, acvilă, cerebel, adnota, dormita, insulă,
literă, pictor, rege, tezaur etc;
■ italiană: acont, bariton, basorelief campion, febră, spaghete, pizza,
reumatism, sorginte, stindard, teracotă etc;
■ franceză: antet, automobil, bacalaureat, certificat, coşmar, faleză, fular,
pension etc;
■ rusească: combinat, exponat, instructaj, procuratură, transfocator etc;
■ engleză: aut, handicap, marketing, show, stres, weekend, western, break,
business, cheeseburger, steward, stewardesă etc.

1. SINONIMELE sunt cuvintele cu formă diferită şi înţeles identic sau foarte

asemănător.
Un cuvânt poate avea mai multe sinonime, formându-se astfel o serie
sinonimică:
adevărat - real - veritabil - autentic

Sursa principală a sinonimiei o constituie împrumuturile şi de aceea multe

sinonime sunt neologice: limpede/clar; amănunt/detaliu; moarte/deces;
adânc/abis; cinstit/onest; (a) îngădui/(a) permite; (a) cere/(a) solicit a etc.

Există mai multe tipuri de sinonime:

a) Sinonimele totale - sunt puţine la număr şi se stabilesc între cuvinte vechi,
regionale şi cuvinte literare sau între denumirile populare şi termenii tehnico-
ştiinţifici: inimă=cord; cupru=alamă; dalac=antrax;
timp=vreme; repede=iute; varză=curechi; porumb=cucuruz, păpuşoi etc.

b) Sinonimele parţiale - sunt cele mai frecvente şi se realizează, de obicei, între

cuvinte vechi şi cuvinte mai noi: bun=preţios, valoros, blând, gustos;
cuvânt= discurs, cuvântare, vorbă etc.

În cazul acestor sinonime nu se realizează o identitate a termenilor seriei

sinonimice şi se optează pentru unul dintre ele, în funcţie de particularităţile
contextului.

Se poate stabili o relaţie de sinonimie şi între o expresie şi un cuvânt sau

între două expresii:
a băga de seamă = a observa;
a o lua la sănătoasa = a fugi;
a se da de-a dura = a se rostogoli, a se da de-a rostogolul;
a-şi lua nasul la purtare = a se obrăznici, a i se urca la cap.

Notă:
* Sinonimul şi cuvântul înlocuit trebuie să fie aceeaşi parte de vorbire:
substantive: noroc=şansă;
verbe: a reuşi-a izbuti;
adjective: prietenesc=amical;
pronume: el—dânsul;
numerale: întâiul—primul;
adverbe: mereu-totdeauna;
prepoziţie: către=spre

Un cuvânt cu mai multe sensuri are sinonime pentru fiecare sens: -

arbore
— copac: Bradul e un copac.
— pom: Mărul e un pom.

Mic dicţionar de sinonime

abilitate (subst.) - destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate. iscusinţă,

isteţime, îndemânare, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.)
meşteşug,meşterie, (reg.) apucătură, (înv.) maravet, practică;

absolut (adj., adv.) - adânc, complet, deplin, desăvârşit, perfect

profund, total, integral, suprem;

(a) afirma (vb.) - a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice,

a se evidenţia, a se remarca, (pop.) a cuvânta. (a) anula (vb.) - a abroga, a
desfiinţa, a infirma, a invalida, a suprima, a rezilia, a revoca, a desfiinţa;

bravură (subst.)- bărbăţie, curaj, eroism, neînfricare, vitejie.

cutezanţă, îndrăzneală, neînfricare, temeritate, (pop.) voinicie;

capriciu (subst.) - chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft,

naz, poftă, sclifoseală, toană, (pop.) scăiâmbăială, (reg.) năbădaie;

citit (adj.) - cult, cultivat, educat, instruit, învăţat, erudit, (pop.) pricopsit,
ştiutor;

cuviincios (adj.) - decent, politicos, respectuos, reverenţios; desăvârşire (subst.)

- perfecţionare, plenitudine, perfecţiune;

distins (adj.) - ales, deosebit, rar, superior, remarcabil, eminent,

ilustru, select, stilat, manierat, politicos, aristocrat, elegant, (fam.) şic; • (adj.) -
rezistent, solid, tare, tenace, agresiv, bătăios, brutal, nestăpânit, violent;

efemer (adj.) - temporar, schimbător, pieritor, trecător, vremelnic; (a) emoţiona

(vb.) - a impresiona, a înduioşa, a mişca, a tulbura, a sensibiliza;

falsitate (subst.) - inexactitate, neadevăr, duplicitate, făţărnicie, ipocrizie,

minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie;

(a) găzdui (vb.) - a adăposti, a primi, (pop.) a pripăşi, a sălăşlui;

(a) guverna (vb.) - a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpâni, (pop.) a

oblădui, (arh.) a ocârmui;

harnic (adj.) - activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, vrednic,

zelos, (livr.) laborios. imaginare (subst.) - concepere, creare, elaborare,
inventare, născocire, plăsmuire, scornire;

joc (subst.) -joacă, zbenguială, zbânţuială, zburdălnicie, (sport)

dispută, întrecere, meci, partidă;

limbaj (subst.) - limbă, vorbire, grai, exprimare, stil;

mediocru (adj.) - comun, mijlociu, potrivit, obscur, modest, redus, scăzut;

motivaţie (subst.) - îndreptăţire, justificare, motivare, raţiune, temei, argument,

(pop.) noimă;

nociv (adj.) - dăunător, negativ, păgubitor, periculos,

rejudiciabil, primejdios, stricător, vătămător, contraindicat, (livr.) pernicios;

obrăznicie (subst.) - insolenţă, impertinenţă, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare,

aroganţă, sfruntare, trufie, tupeu;

ozonat (adj.) - oxigenat, proaspăt, purificat, salubru, bun, curat, nealterat,

nestricat, nevătămator;

patetic (adj.) - duios, emoţionant, impresionant, înduioşător,

mişcător, răscolitor, tulburător, vibrant, (arh.) simţitor;

petiţie (subst.) - cerere, memoriu (arh.) jalbă;

precept (subst.) - învăţătură, normă, principiu, regulă, povaţă;

(a) raţiona (vb.) - a chibzui, a cugeta, a gândi, a judeca, a medita, a reflecta;

revoltă (subst.) - răscoală, răzmeriţă, rebeliune, tevatură, revoluţie;

satisfacţie (subst.) - bucurie, desfătare, mângâiere, mulţumire, plăcere;

sfios (adj.) - ruşinos, sfiicios, timid;

succes (subst.) - izbândă, reuşită, ispravă, victorie;

(a) tinde (vb.) - a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pretinde, a

râvni, a ţinti, a visa;

vigoare (subst.) - dinamism, energie, forţă, putere, robusteţe, tărie, vitalitate,

vlagă, impetuozitate.

2. ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi cu înţeles opus:

mare # mic; înalt # scund; bun #rău; sus # jos etc.

• Antonimia se poate realiza şi cu ajutorul prefixelor (prefixe antonimice,

negative sau privative):

confirma # infirma;

închide # deschide;
împacheta # despacheta;

cinstit # necinstit;

egal # inegal;

lipit # dezlipit etc.

• Antonimia se realizează şi între un cuvânt şi o locuţiune:

a opri # a da drumul

Notă:
Perechea de antonime trebuie să fie compusă din părţi de vorbire de acelaşi
fel:
substantive: bucurie # tristeţe;

adjective: bun # rău;

verbe: a da # a lua;

adverbe: sus # jos.

 Atenţie!
• In cazul cuvintelor polisemantice, antonimia se stabileşte pentru fiecare sens
mai important al cuvântului respectiv: drept # nedrept; drept # strâmb; drept
# stâng

• La stabilirea perechilor antonimice este bine să nu se piardă din vedere

sensul cuvintelor. De pilda, cuvinte ca nebun, necurat, nevrednic nu sunt
antonimelecuvintelor bun, curat, vrednic.

Mic dicţionar de antonime

alb # negru
bun # rău, malefic
corect # incorect, eronat, greşit
a cumpăra # a vinde
drept # nedrept, inechitabil, injust, ilegal
efemer # etern, veşnic, nepieritor
frig # cald
înnoda # a deznoda
lumină # întuneric, beznă
a merge # a sta, a rămâne pe loc
mic # mare
a mobiliza # a imobiliza
a pierde # a câştiga
repede # încet, alene

sus # jos
tinereţe # bătrâneţe
vinovat # nevinovat

3. OMONIMELE sunt cuvinte cu formă identică şi acelaşi corp fonetic, dar

cu înţeles total diferit:
Barca pluteşte pe lac.
Am dat cu lac pe unghii.
Eu am o rochie nouă.
El a luat nota nouă la istorie.
 îrinâ poartă pantofi cu toc.
Ei au plantat lângă poartă un brad.

• Omonimele care se scriu la fel se numesc omografe, la unele fiind diferit

accentul:
acele/acele; copii/copii;
• Omonimele care se pronunţă la fel,fiind alcătuite din aceleaşi sunete şi la
care nu diferă nici accentul se numescomofone:

mii
— mii de roiuri de albine - numeral;
— mi-i drag de el -pronume + verb
car:
—car ghiozdanul în spate - verb;

—cred c-ar vrea o prăjitură - conjuncţie + verb.

Omonimele sunt de mai multe feluri:

- lexicale;
- lexico-gramaticale;
- morfologice.

a) Omonimele lexicale pot fi:

- totale - omonimele care au forme flexionare identice:
leu / leu---------lei / lei
Mai am doar un leu în buzunar. Mai am doar doi lei în buzunar.
De la circ a scăpat un leu. Am văzut mulţi lei la Zoo.

- parţiale - omonimele nu au forme flexionare identice:

Masa:
mese (de bucătărie)
mase (de oameni)
Bandă:
bande (de răufăcători)
benzi (magnetice)

b) Omonimele lexico-gramaticale sunt cuvinte cu formă identică, dar care

sunt părţi de vorbire diferite:
Noi:

— adjectiv:
Am caiete noi.
— pronume: Noi plecăm imediat.

Nouă:

— adjectiv: Am o rochie nouă.

— numeral: Am obţinut nota nouă la istorie,

Poartă:

— substantiv: Am o poartă mare.

— verb: El poartă o vestă verde.

Atenţie!
* A nu se confunda cuvintele polisemantice cu omonimele care au şi ele
aceeaşi formă şi înţelesuri diferite. Deosebirea se face avându-se în vedere
următoarele: - omonimele nu au legătură de sens între ele: bancă - din
parc; bancă - unde se depun banii.

-cuvintele polisemantice au sensuri apropiate, fiind derivate din sensul primar:

masă - obiect de mobilier;
masă - mâncare, ospăţ.

* Unele cuvinte sunt polisemantice în anumite contexte şi omonime în

altele. De exemplu, cuvântul masă. În situaţiile de mai sus,
este polisemantic, dar este omonim cu sensul de mulţime: în faţa catedralei era
o masă de oameni.

Mic dicţionar de omonime

(a) abate (a se depărta de la ceva) - abate (preot catolic);

 (a) altoi (a practica altoirea, a lovi) - altoi (rămurică desprinsă
din planta-mamă);

ascendent (care urcă, se dezvoltă progresiv) - ascendent (rudă

în linie dreaptă dintr-o generaţie anterioară);

banc (ridicătură de nisip, grup de peşti) - banc (glumă,

anecdotă);

bancă (scaun lung) - banca (instituţie financiară);

barem (măcar, cel puţin) - barem (normă, criteriu de evaluare);

bursă (ajutor financiar acordat unui elev, student) - bursă

(formă de negociere a unor valori pe piaţa liberă);

carieră (exploatare minieră) - carieră (profesie, ocupaţie);

casă (imobil) - casă (dulap de fier în care se ţin bani);

leu (animal) - leu (unitate monetară);

noi (pronume) - noi (adjectiv);

sare (verb) - sare (substantiv);

4. PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un

singur sunet) şi cu sensuri diferite.

Pronumele este o parte de vorbire. Fiecare om are un nume şi un prenume.

Complementul este de mai multe feluri. Ei i-am făcut un compliment.

Atenţie!
* Criteriul după care o pereche de cuvinte e considerată pereche paronimică
este cel al atracţiei (confuzie paronimică). Vorbitorul foloseşte cuvântul uzual în
locul celui mai puţin cunoscut, evidenţiindu-şi în felul acesta gradul de
incultură.

conflicte familiare în loc de conflicte familiale

(familiar = intim, apropiat; familial = legat de familie)
localitatea originală în loc de localitatea originară
(original = deosebit, aparte; originar — de origine)
Mic dicţionar de paronime

abilitate (pricepere) - agilitate (sprinteneală, supleţe);

apropiere (acţiunea de a se apropia) - apropriere (acţiunea de a însuşi un lucru
străin) arbitrai (hotărât de arbitru) - arbitrar (după bunul plac);
carbonier (care se referă la cărbune) - carbonifer (ramură industrială care se
ocupă cu extracţia şi prelucrarea cărbunelui);
complement (parte de propoziţie) - compliment (laudă, măgulire);
eferenţă (respect, consideraţie) - diferenţă (deosebire);
dependenţă (a fi dependent de ceva) - dependinţă (încăpere auxiliară: baie,
bucătărie, cămară);
emigraţie (expatriere) - imigraţie (a se stabili într-o ţară străină);
eminent (remarcabil, excepţional) - iminent (care nu poate fi oprit);
(a) enerva (a înfuria, a indispune) - (a) inerva (în biologie, despre terminaţiile
unui organ sau ale unui ţesut);
familial (privitor la familie, destinat familiei) - familiar (intim, apropiat,
cunoscut);glacial (de gheaţă, rece) - glaciar (eră glaciară);
(a) investi - (a face o investiţie financiară) - (a) învesti (a acorda unei persoane
un drept, o funcţie, o demnitate);
libret (arie muzicală) - livret (legitimaţie militară);
literal (cuvânt cu cuvânt, textual) - literar (referitor la literatură);
oral (transmis prin viu grai, verbal) - orar (program pe ore);
ordinal (care indică ordinea unor obiecte) - ordinar (obişnuit, vulgar);
original (neobişnuit, propriu unei persoane) - originar (privitor la origine,
obârşie);petrolier (referitor la petrol, navă pentru transportul petrolului)
- petrolifer (bogat în petrol, zăcăminte);
temporal (care indică timpul) - temporar (de scurtă durată, momentan).

1. Def. Cuvintele polisemantice sunt cuvintele care au aceeași formă și

sensuri diferite, dar care, spre deosebire de omonime, au totuși derivă din
același sens primar, la care se adaugă și sesnurile secundare.
a. sensul propriu; Focul din sobă mocnea.
2. b. sensul figurat; Nu putea să stavilească focul din inimă.
3. 2. Exemple
4. A pus farfuria pe masă.
5. Nu a vrut să vină la masă pentru că nu îi este foame.
6. Nu cunoaște notele de pe portativ.
7. I-a arătat mamei notele din carnet.
8. I-a intrat ceva în ochi.
9. A uitat un ochi, de la aragaz, aprins.
10.Nu-i mai tace gura.
11.A intrat în gura lupului.

Unitati frazeologice

-a bate campii
-a da din gura
-a bate la cap
-a-si bate joc
-a bate apa-n piua
-a strange funia la par
-ti s-a umplut paharul
-a turna gaz pe foc
-a te bate cu morile de vant
-a te da pe brazda
-a bate fierul cat e cald
-bate saua ca sa priceapa calul
-a da navala
-a tine piept
-a forta mana
-a primi un deget si a lua toata mana
-a risipi orzul pe gaste
-a ti se umple paharul
-a ti se umple sacul
-a avea aripi ca ale lui Icar(inseamna, in mod metaforic, a cadea foarte de
sus)
-a-ti atarna Sabia lui Damocles deasupra capului(a te afla in pericol)

5. PLEONASMUL este o greşeală de exprimare, care constă în folosirea

alăturată a unor cuvinte sau a unor construcţii cu acelaşi înţeles:

a aduce aportul
cobaii de experienţă
a avansa înainte
contrabandă ilegală
averse de ploaie
a coborî jos
babă bătrână
concluzie finală
caligrafie frumoasă
conducere managerială
cel mai superior
a conlocui laloialtă
a cere o solicitare