DREPT INTERNATIONAL PRIVAT.

1. Notiunea dreptului international privat.

Amplificarea si deversificarea relatiilor internationale creeaza conditii pentru nasterea intr-o
masura tot mai mare a unor raporturi juridice intre persoane fizice, intre persoane juridice sau
intre persoane juridice si persoane fizice, cuprinzind unul sau mai multe elemente straine,
specifice dreptului international.
Difinitia DIP in stricto sense=cuprinde ansamblu normelor juridice ce reglementeaza raporturile
juridice cu element de extranietate;
Lato sensu=cuprinde ansamblu normelor juridice care solutioneaza conflictele de legi sau
conflictele de jurisdictii, precum si cele privind conditia juridica a strainului.
DIP este o ramura dinstinta de drept, normele careia solutioneza conflictul de legi si conflictul de
jurisdictii, complicat cu unul sau mai multe elemente de extranietate, si regleenteaza conditia
juridical a strainului ca persoana fizica sau juridical in domeniul raporturilor juridice cu character
privat.
DIP este inainte de toate o ramura de drept, apartine dreptului intern al fiecarui stat, care are
propriul sau obiect de reglementare, metoda si principii de reglementare. Aceasta ramura este o
ramura specifica de drept. Specificul ei consta in faptul ca atit obiectul, cit si metoda de
reglementare sunt subordonate integral solutionarii conflictelor de legi si conflictelor de
jurisdictii.. O alta caracterestica a ramurii este ca normele ei se aplica in exclusivitate relatiilor
dintre subiectii de drept privat, si doar in cazul cind raporturile juridice dintre cei din urma sint
complicate de un element de extranietate.Normele juridice ale DIP nu pot fi aplicate in lipsa unui
conflict de legi sau de jurisdictii.
Normele DIP sunt cunoscute sub denumirea de norme conflictuale ( kollisionsnormen), desi
aceasta ramura opereaza su cu norme materiale ( sachnorme)- cum sunt de ex; cele care
reglementeaza conditi juridica a strainului.Normele conflictuale au menirea de a desemna legea
competenta a cirmui raportul respective. De aceea, normele conflictuale sunt norme de trimitere
sau de fixare.
2. Domeniul DIP.
In domeniul DIP intra institutii juridice specifice care formeaza ramura DIP. Acestea sunt;
1. Conflictele de legi
Conflictul de legi poate aparea in orice domeniu al vietii private; in cadrul raporturilor juridice de
casatorie si familiei, raporturle juridice civile, de antreprenoriat, testamentare, de autor, de
transport etc. In mod normal, conflictul de legi apare intdodeauna intre legea statului, a carei
instanta sau autoritate este sesizata cu solutionarea litigiului, si legea straina, care gratie
elementului strain pastreaza legatura cu raportul juridic litigious si pare a fi succeptibila de al
guverna.
Dif; situatia in care un raport juridic cu element de extranietate este succeptibil de a fi guvernat de
doua sau mai multe legi apartinind unor sisteme de drept diferite.
In mod obisnuit conflictul de legi se naste intre legea tarii sesizata cu solutionarea litigiului ( lex
fori) si legea straina cu care raportul are legatura prin elemental sau international.
2. Conflictul de jurisdictii
Conflictul de jurisdictii apere in situatii cind unul si aelasi litigiu nascut dintr-un raport juridic ce
element de extranietate pare a fi in competenta citorva instante de judecata apartinind diferitelor
state, se numeste in doctrina DIP conflict de jurisdictii. Solutionarea lui inseamna determinarea
competentei instantei de judecata de a solutiona litigiul dat.
Raportul juridic cu element de extranietate poate da nastere la urmatoarele probleme de ordin
procesual;
a) competenta jurisdictionala in DIP.
b) Procedura aplicabila in litigiul prvind un raport juridic cu element de extranietate
c) Efectele hotarirelor judecatorosti date de instantele judecatoresti straine

d) Efectele sentintelor arbitrale.

3. Conditia juridica a strainului.
Dif; ansamblul normlor juridice care se determina drepturile si obligatiile pe care le poate avea
strainul, persoana fizica sau juridica, intr-un alt stat decit statul caruia cetatenie o are.
Conditia juridical a strainului intereseaza capacitatea de folosinta a strainului si este determinate
de legea statului in care acesta se afla.
Regimul juridic al strainului ca persoana fizica sau juridical depinde de legea statului in care
strainul se gaseste, deoarece legislatia oricarui stat contine norme juridice prin care se determina
drepturile si obligatiile pe care le poate avea strainul, deci tine de asemenea de capacitatea
persoanei fizice sau juridice. Si una si alta pot da nastere conflictului de legi, deoarecea conditia
juridica prescrisa de legea proprie a persoanei fizice si juridice straine nu este deloc identica cu
regimul juridic prescris de legea tarii in care se gaseste la moment persoana.
Legatura care exista intre conditia juridica a strainului si conflictul de legi consta in acea ca
numai in masura in care I se recunoaste strainului un anumit drept se pune problema conflictului
de legi.
3. Obiectul DIP.
Obiectul de DIP il constituie raportul juridic civil cu elemente de extranietate. Deosebirea dintre
cele doua ramuri consta in aceea ca, daca dreptul civil are ca obiect de reglementare raportul
juridic civil, DIP urmareste cadrul international al unuia asemenea raport, caruia, in mod
particular, ii este afectat un element de extranietate.
Obiectul disciplinii este constituit din raporturile de DIP cu element de extranietate. DIP, ca
ramura a sistemului de drept, reglementeaza numai anumite realatii cu element de extranietate.
Obiectul disciplinii este format din raporturile de drept civil, raporturile de dreptul familiei,
raporturile de dreptul muncii, raporturile de procedura civila si alte raporturi conexe cu ele.
Raporturile mentionate constituie raporturi de drept privat cu element strain..
Pentru raportul ce element de extranietate, DIP stabileste domeniul de aplicare in spatiu a legilor
si determina legea competenta. Includerea in obiectul DIP a unor raporturi juridice din domenii
diferite se explica prin posibilitatea aplicarii dreptului strain.
4. Metoda DIP.
Metoda DIP se numeste metoda conflictuala . Acesata metoda poate fi interpretata in sens larg si
in sens restrins. In sens larg metoda conflictuala cuprinde;
- Aplicarea normelor materiale sau substantiale ( se mai numesc norme de aplicare directa),
normele materiale stabilesc drepturile si obligatiile cele substnatile trimit spre obligalitate, se
foloseste pentru stabilirea conditiilor juridice a strainilor si pentru reglementarea investitiilor
straine.( Legea RM cu privire la statul juridic al strainilor si apatrizilor in RM din 1994)
In sesns restrinns;
- Aplicarea normelor conflictuale reprezinta si metoda conflictuala in sens restrins + aplicarea
normelor materiale.
Norma conflictuala este o norma specifica care nu reglementeaza raportul juridic propriu zis , dar
indica legea competenta sau aplicabila ( acea legea care-l v-a reglementa). CCivil 1857 vezi.
Metoda conflictuala poate fi rezolvata astfel; ori de cite ori instanta are de solutionat un litigiu cu
privire la un rapor juridic cu element de extranietate si sunt 2 sau mai multe sisteme de drept
susceptibile de a se aplica, trebuie sa recurga la norma conflictuala a forului ( la propriul sistem
de DIP) sis a aplice lege desemnata de aceasta.

5. Metoda proper law.

Metoda proper law esteo forma a metodei conflictuale, pentru fiecare situatie juridica trebuind
sa fie determinate legea aplicabila nu potrivit unei reguli generale , ci in raport de totalitatea
imprejurarilor de fapt si a particularitalilor pe care le prezinta, aceasta putind sa difere de la o
cauza la alta privind aceeasi materie. In cazul acestei metode, rolul judecatorului este important
deoarece determina legea aplicabila nu potrivit unei reguli generale, ci in legatura cu punctele de
legatura ale cazului, astfel incit legea determinate sa fie cea mai indicate pentru aceasta speta.
6. Notiunea si caracterele raportului juridic cu element de extranietate.
Element de extranietate, din Latina extranes= strain. Raportul juridic are 3 elemente; obiect,
continut, subiecte.
Raportul juridic civil are aceleas elemente, fiind caracterizat prin 3 trasaturi;
- raport social;
- raport volitional
- in rportul civil, partile se afla pe picior de egalitate.
Ori de cite ori in raportul juridic apare un element strain se paraseste aplicarea dreptului civil si
intra in aplicare dreptul international privat.
Ex; un cetatean al RM se casatoreste cu un cetatean strain pe teritoriul RM. Elementul straint este
cetatenia straina a unuia din viitorii soti.
Elementul strain la care se refera DIP reprezint orice imprejurare de fapt din cauza careia relatiile
de drept privat intra in contact cu mai multe sisteme de drept.
Elementul strain nu este o parte componenta a structurii raportului juridic, ci el este o imprejurare
care se leaga de de oricare dintre cele 3 elemente; subiect, obiect, continut.
Intr-un rport jurdic pot exista unul sau mai multe elemente de extranietate.
Ex; 1. rportat la subiectele raportului juridic rezulta ca pentru persoana fizica exista urmatoarele
elemente de extranietate; cetatenia,domiciliul sau resedinta in strinatate; pentru persoanele
juridice ca elemente de extranietate intilnim; nationalitatea, sediul sau fondul de comert.
2. raportat la obiectul raportului juridic; locul situarii bunului ( in strainatate)
3. raportat la continutul raportului juridic; locul incheierii actului juridic in sens de negotium juris
( ex; o firma moldoveneasca incheie in strainatate un contract cu o firma straina, in vederea
prestari de catre aceasta din urma a unor servicii pe teritoriul RM); Locul intocmirii inscrisului
constatator- locus regit actum; locul unde urmeaza sa-si produca efectele un contract locus
executionis; locul procedurii faptului illicit cauzator de prejudiciu- lex loci delicti comissi- legea
locului unde se produce accidentul.
4. rportat a problemele de procedura; locul solutionarii litigiului este in strainatate( 2 soti
moldoveni devorteza in Italia).
Difinitia elementului de extranietate;
In doctrina se apreciaza ca prezenta elementului de extranietate intr-un raport juridic produce 2
efecte;
- elemental de extranietate constituie criteriul de delimitare a raporturilor de DIP fata de
orice raport civil
- elementl de extranietate determina conflictele de legi, fie aplicarea normelor materiale
interne sau unificate.
Aceasta situatie conduce la concluzia ca DIP are o metoda de reglementare specifica diferita de
cea a dreptului civil. Aceasta metoda dupa caz este, metoda conflictuala sau metoda aplicarii
nemijlocite a normei materiale ( substnatiale).
8. Corelatia intre DIP si alte ramuri e drept.
9. Conflictul de legi in situatii specifice.

Solutionarea unui conflict de legi presupune, in primul rind, determinarea momentului in care ne
aflam;
a) in momentul nasterii,modificarii,transmiterii sau stingerii unui drept;
b) in momentul producerii efectelor raportului juridic a carui punere in valoare se cere.
In prima situatie sintem in prezenta unui conflict de legi in spatiu si se pune problema care din
cele putin 2 legi este competenta a se aplica.
In cea de-a doua situatie este vorba de un conflict de legi in timp si spatiu, astfel spus un conflict
intre legea sub imperiul careia s-a nascut dreptul subiectiv si legea locului unde acesta se invoca.
Conflictul este in timp intrucit in momentul nasterii dreptului si momentul invocarii lui trece
un anumit interval de timp si este spatiu deoarece ambele sisteme juridice ( cel care s-a nascut
dreptul si ce al forului) coexista spatial.Acest tip de conflict se poate prezenta sub 2 forme;
1. dreptul subiectiv se naste ( se modifica, se stinge) in cadrul dreptului intern al unuei tari si este
invocat ulteori in alata tara. In momentul nasterii ( modificarii, stingerii) dreptului nu exista
conflict de legi, acesta apare in momentul invocarii dreptului subiectiv. DE ex; doi cetateni
francezi se casatoresc in Franta ( problema de drept intern), iar apoi solicita recunoasterea
efectelor juridice ale casatoriei in Moldova, chestiunea ce pune in discutie concurenta dreptului
francez cu cel moldovenesc.
2. dreptul subiectiv se naste( se modifica, se stinge) in cadrul DIP al unei tari si este invocat
ulteori in alata tara. De ex: doi cetateni unul francez si unul Italian se casatoresc in Franta
( prblema de DIP), si ulteori cer recunoasterea efectelor juridice ale casatoriei in RM. Asadar, in
RM se ridica problema eficacitatii internationale a casatoriei incheiate deja in cadrul international.
Conflictul de legi in timp si spatiu presupune existenta unei situatii juridice dobindite conform
legii competente dintr-o anumita tara si recunoasterea acesteia in alata tara. Este vorba de
eficacitatea internationala a unei situatii juridice dobindite, iar conflictul induce teoria
recunoasterii drepturilor dobindite sau teoria efectelor extrateritoriale ale drepturilor castigate

10. Conflictul mobil de legi.

Suntem in prezenta conflictului mobil de legi atunci cind- un raport juridic este supus succesiv,
datorita schimbarii punctelor de legatura, la doua sisteme de drept diferite. De ex; un cetatean
spaniol divorteaza si apoi dobindeste cetatenia franceza. Se pune problema daca statutul sau
personal si actele incheiate anterior obtinerii cetateniei franceze vor fi supuse legii noi- cea
franceza sau legii vechi- ce spaniola, ca urmare a schimbarii punctului de legatura, a cetateniei.
Conflictul mobil de legi prezinta particularitati sub 2 aspecte; pe de o parte el afecteaza legea
interna aplicabila, nu norma conflictuala avuta in vedere, iar pe de alta parte, sursa acestui conflict
este vointa partilor de a schimba penctul de legatura si nu vointa legiuitorului.
Conflictul mobil de legi se aseamana cu conflictul de legi in timp si spatiu, in ambele cazuri
coexistind in spatiu doua sisteme de drept care au incidenta in mod succesiv asupra aceluiasi
raport juridic. Cele doua instante juridice se deosebesc, insa, prin faptul ca numai in cazul
conflictului mobil are loc schimbare a punctului de legatura.
Cit priveste asemanarea conflictului mobil de legi cu conflictul in timp al legilor interne acesta
rezulta din faptul ca ambele presupun doua legi care se aplica succesiv. Deosebirea este in
urmatoare; conflictul legilor in timp implica doua legi interne dintre care numai una este in
vigoare, pe cind conflictul mobil de legi presupune doua legi apartinind unor tari diferite, amabele
in vigoare.
Domeniile in care pot intervene conflictul mobil de legi sint;
- statutul personal- prin schimbarea cetatenie sau domiciliului;
- statutul persoanei juridice- prn schimbarea sediului social, atunci cind legea nationala se
determina dupa sediu;
- statutul real mobiliar- prin deplasarea bunurilor mobile dintr-o tara in alat;

forma testamentului- este supusa legii nationale a testatorului. Etc

11. Notiunea normei conflictuale.

Norma conflictuala specifica DIP este norma de drept care solutioneaza conflictul delegi, adica
desemneaza legea interna competenta sa cirmuiasca raportul juridic cu element de extranietate.
Ele nu arata nemijlocit care sint drepturile si obligatiile partilor raportului juridic cu element de
extranietate, cid oar indica legea materiala aplicabila fondului acestui raport juridic.
Sistemul de drept astfel determinat poarta denumirea de : legea cauzei. ( lex causae)
Norma conflictuala are rolul de a stabili care dintre sistemele de drept in prezenta este chemat sa
aplice peparcursul existentei raportului jurdic. Din momentul desemnarii legii competente rolul
normei normei conflictuale inceteaza. Din acest motiv, s-a spus , ca norma conflictuala apare ca o
norma de trimitere de fixare.
Norma conflictuala rezolva doar o problema prejudiciala- conflictul de legi- in timp ce norma
materiala ( substantiala)cirmuieste pe fond raportul juridic.
Norma conflictuala are o aplicare prealabila fara de norma substantiala; dupa ce instanta se
declara competenta, se determina mai inti sistemul de drept aplicabil si apoi se determina din
acest sistem legea matereala.
Continutul normei conflictuale constituie domeniul la care se refera, sau material care va fi
reglementata de un anumit sistem de drept, adica, continutul normei conflictuale determina sfera
de aplicare in spatiu a unei legi.
Legatura normei conflictuale este acel element structural care localizeaza legeaaplicabila
raportului juridic cu element de extranietate, aratarea legii aplicabile constituie insasi functia
normei conflictuale.
Pentru a-si arat functia, deci pentru a arata care este legea aplicabila, norma conflictuala opereaza
cu anumite criterii care delimiteaza aplicarea uneia sau altei legi, numite puncte de legaura. Ele se
numesc astfle, deoarece au menirea de a arata care este legatura dintre raportul juridic concret si
un anumit sistem de drept, pe care il recomanda legutura normei conflictuale. Cele mai
importante puncte de legatura cunoscute sint cetatenia, teritoriu, pavilionul.
12. Strutura normei conflictuale . Formule de fixare.
Normele conflictuale au o structura proprie diferita de normele de drept, care este formata din
ipoteza, contin, aplicare.
Elementele de structura ale normei conflictuale se numesc continut si legatura.
Continutul- este acea parte a normei conflictuale care indica felul raportului juridic. Continutul
normei determina cimpul de aplicare in spatiu a unei legi.
Legatura- este acea parte a normei conflictuale care indica legea aplicabila.
Norma conflictuala intotdeuna are un singur continut, dar poate sa aiba mai multe legaturi. Ex .
art 1609 alin 1 CC.
Dupa felul legaturii normele conflictuale sint divizate in unilaterale - legatura trimite la legea unui
stat concret, adica la legea proprie (ex; art. 1609 alin. 1 (b) CC). si bilaterale- legatura trimite la
legea unui stat srain, acest tip de legatura se numeste Formula de Fixare.
Clasificarea formulelor de fixare;
-lex nationalis legea nationala a persoanei fizice
-lex societates legea nationala a persoanei juridice a societatii.
-lex reisitae- legea locului situarii bunului
- lex loci contractus- legea locului incheierii contractului
- lex loci solutionis-legea locului executarii contractului.

- lex loci delicti commis- legea locolui unde a fost savirsit delictul.
-lex fori/ lex arbitri legea instantei de judecata si legea arbitrajului.
- lex flagi- legea pavilionului.
- lex benignitates-legea cea mai favorabila
- lex voluntatis- legea aleasa de catre partile contractului.
Dupa forta juridica normele conflictuale se clasifica in ;
Imperative- se aplica permane, obligatoriu.
Dispozitive- la dorinta dintre parti.
Alternativa propune mai multe variante a legii aplicabile.
Dupa gradul de reglementare legislative normele conflictuale pot fi generale si subsidiare
General- de ex; stabilirea cetateniei a persoanei se aplica legea generala.
Subsidiara- se aplica refugiatilor si apatrizilor.
13. Aplicarea legii straine.
Prin legea straina intelegem dreptul strain, indifferent de izvorul sau; act normative, cutuma,
practica judiciara.
Instanta forului aplica legea straina in virtutea faptului ca propria norma conflictuala ii permite
acest lucru. Dreptul strain nu-si gaseste aplicarea in temeiul proprei autoritati ci numai in
conditiile si masura prevazuta de lex fori, respectindu-se astfle principiul suveranitatii statului.
Autoritatea legii strainie nu are deci un character originar, ci unul derivat, pentru ca ea ii este
conferita de norma conflictuala a forului, deci de legea interna.
In aceasta situatie, in care dreptul strain se aplica drept urmare a trimiterii facute e norma
conflictuala, se face aplicarea legii straine in calitate de lex cause.
In aplicarea legii straine se pot intilni urmatoarele situatii;
a) legea straina este determinate de lex fori,instantele judecatoresti conducindu-se in
solutionarea problemelor generale dupa propria reglementare.
b) cooperarea juridical dintre state- a aparut ca urmare a necesitatii aplicarii legii straine si
adeficultatilor ivite in procesul de aplicare. Statele incheie din acest motiv conventii, acte
internationale prin care reglementeaza rezolvarea unitara si crearea de facilitate pentru
rezolvarea tuturor problemelor aparute in aceasta materie. Domeniile sint variate; tratate
de asistenta juridical, conventii pentru evitarea dublei impuneri etc.

14. Problemele generale ridicate de aplicarea legii straine.

Una din probleme general ear fi stabilirea continutului legii straine.
In dreptul intern partile nu au obligatia de a stabili continutul legii aplicabile raportului juridic,
adica sa dovedesaca legea. In DIP aplicarea legii straine presupune cunoasterea ei si se pune
problema cum se ajunge la cunoasterea legii straine? Dreptul comparat ofera mai multe
reglementari;
1. Partile sunt obligate sa ssabileasca in fata instantei continutul legii straine, aceasta fiind
considerate element de fapt. Instanta nu se poate referi la legea straina decit in masura
probarii acesteia cu ocazia procesului ( in dreptul francez)
2. Instanta aplica legea straina daca o cunoaste. Cind nu cunoaste ia toate masurile pentru a o
cunoaste, iar daca aceasta cunoastere este foarte dificila ii ofera partii care invoca legea,
sub sanctiunea respingerii actiunii ( in dreptul german)
3. legea sraina la care face trimitere norma conflictuala proprie se transforma in legea
nationala ( in dreptul Italian).
O alta problema ar fi imposibilitatea stabilirii continutului legii straine. In aceasta situatie exista
mai multe solutii;
1. In locul aplicarii legii straine competente se aplica legea forului. Statele utilizeaza justificari
diferite pentru o asemenea solutie, de ex; instantele americane aplica prezumtia de asemanarea

intre legea engleza sic ea straina dar numai atunci cind este vorba de cutuma straina, nu se despre
legea propriu zisa si numai pentru cutuma acelor state care-si cladesc sistemul lor de drept pe
common low ( de ex Marea Britanie).
2. Daca nu se cunoaste legea straina si reclamantul, titular al dreptului dobindit in strainatate, nu
dovedeste continutul acestei legi, I se respinge actiunea in justitie.
3. Se aplica dreptul unui alt stat strain, considerindu-se ca fiind asemanator sau mai apropiat fata
de legea straina nedovedita. Aceasta solutie este nesatisfacatoare, nesocotindu-se diversitatea
legislatiilor nationale si fiind greu de aplicat.
Alta problema ete interpretarea legii straine. Interpretarea legii straine poate avea consecinte
asupra solutionarii unui litigiu pornind de la natura interpretarii, organizarea instantelor
judecatoresti si a cailor de atac.
Interpretarea incorecta poate sa constituie sau nu motiv pentru indepartarea unei hotariri
judecatoresti supusa sau nu recursului.
15. Izvoarele DIP
In ceea ce priveste izvoarele interne, distingem intre izvoarele materiale ale dreptului in general si
DIP in special, determinate de conditiile materiale de existenta soaciale si izvoarele formale,
reprezentind formele specifice in care se exprima normele DIP. Din acest din urma fac parte si
convetiile internionale bilaterale sau multilaterale prin care se reglementeaza problemele de DIP
si la care tara noastra este parte. In sens larg, referindu-ne la conventile internationale, vom avea
in vedere tratatele, protocoalele, pactele si acordurile internationale care include norme de DIP.
1. Tratatele, conventiile si acordurile de asistenta juridical prevad modalitati de solutionare a
conflictelor de legi in ceea ce priveste capacitatea persoanelor, incheierea casatoriei, raporturilor
personal nepatrimoniale si patrimoniale dintre soti cu privire la divort, anularea sau nulitatea
casatoriei, adoptiei, sucesiunii, testamentelor etc.( ca ex . Conventia de la Minsc 1993 privind
asistenta juridical in materie civila , familiala si penala incheiate intre statele CSI).
2. Conventiile consulare contin norme care intereseza direct sau indirect DIP; succesiunea sau
forma actelor, imunitatea consulilor sau a personalului consular, conditia juridical a strainilor,
material de tutela si curatela, acte notariale etc.
3. Conventii universale multilaterale, ex; Conventia de la Viena 1980 cu privire la vinzarecumparare de marfuri.
Cutuma este o regula stabilita in practica vietii sociale si respectata un timp indelungat in
virtutea deprinderii, ca o norma socotita obligatorie.
Cutumele ca izvor de DIP sunt niste cutume comerciale, care pot fi locale si regionale, in unele
cazuri universale.
Practica judiciara desi nu constituie izvor de drept, jurisprudenta are un rol creator in
interpretarea normelor de DIP. Neavind valoare de precedente si nefiind obligatoriu din punct de
vedere juridic, practica judiciara are importanta in ceea ce priveste interpretarea normei de DIP si
completarea lacunelor din aceasta materie . In motivarea unor hotariri judiciare pot fi intilnite
referiri la aceasta practica.
16. Istoricul aparitiei si dezvoltarii DIP ( carzcteristica general)
Primele elemente ale DIP au apart odata cu statul, si izvoarele semnaleaza reguli de DIP inca din
mileniul al 3-lea i.e.n in Orientul Indepartat, in China si India.
Unele tratate din antichitate au meritul de a fi consacra primele dispozitii de DIP. Polisurile
grecesti, pentru care in principiu strainul nu era considerat a fi subiect de drept, au consimtit la
semnarea unor conventii bilaterale prin care au acordat reciproc resortisantilor facultatea de a sta
in justitie si de a se bucura de unele drepturi private.Altfel spus, aceste tratate au continut primele
clauze referitoare la conditia juridica a strainilor si la asistenta juridica internationala.
Aranjamente similare au fost semnate si de Roma la inceputurile sale dar numai cu unii dintre
vecinii sai.

Deci despre normele de DIP, despre conflicte de legi, nu putem vorbi decit odata cu aparitia unor
reguli speciale in Imperiul Roman. Datorita schimbarilor pe care le faceau cu populatia
provinciilor cucerite, romanii au fost nevoiti sa-si puna problema aplicarii unor sisteme
concurentiale de drept; dreptul roman si dreptul autohton.Astfel, in vreme ce romanilor le erau
aplicabile norme de drept roman, in relatia cu peregrinii se aplicau norme de drept al gintilor. S-a
pus problema concursului de legi intre dreptul roman si popoarelor cucerite.
Normele conflictuale au aparut cind nivelul productiei s-a tradus printr-un schimb de marfuri si
deplasari da oameni in sisteme juridice diferite.
Normele conflictuale de drept au cunoscut evolutii care au marcat adevarate sisteme referitoare la
statutul strainilor;
1) Primul dintre aceste sisteme a fost adoptat la inceputurile sclavagismului. Strainului ii era
refuzat orice drept, in sensul ca nu i se aplica nici legile sale proprii pentru ca nu erau recunoscute
de statul in care se afla si nici legile acestui stat pentru care strainul era considerat in afara
societatii;
2) Ulteori, intr-un sistem mai moderat se considera ca strainul ii sint aplicabile legile sale
personale, adeca ale tarii careia ii apartine, facindu-se total abstractie de legile statului pe teritoiul
caruia se afla.
3) Sistemul teritorialitatii legilor considera ca indivizilor aflati pe teritoriul unei tari, fie ca erau
sau nu cetateni, le erau aplicabile legile locale ale tarii pe teritoriul careia se aflau.
Toate aceste 3 sisteme exclusiviste nu erau de natura sa cunoasca, sa dezvolte sis a resolve
conflictele de legi,ci, dimpotriva, tocmai se evite un astfel de conflict prin excluderea concurentei
dintre doua sau mai multe sisteme de drept. In cadrul unor astfel de sisteme nu puteau sa apara sis
a se dezvolte norme de DIP.
4) In sistemul mixt, se aplica strainului in parte legile sale si in parte legile tarii pe teritoriul careia
se afla. Este sistemul in cadrul careia au aparut si s-au rezolvat probleme ce au condus la aparitia
unor norme de DIP, conditionate de existenta unor premise absolute necesare;
a- trebuia sa existe schimb de marfuri de o oarecare intensitate intre diferite tari, regiuni sau
provincii, care sa implice un anumit conflict;
b- strainii sa aiba dreptul de a participa la operatiunile juridice pe teritoriul anumitei tari straine.
c- dreptul civil al acestor tari sau regiuni, cu sisteme juridice de valoare egala, sa fie diferite prin
continutul sau.
17. Calificarea si conflictul de calificari.
Calificarea reprezinta determinarea continutului notiunilor folosite de norma conflictuala.
A califica un orici act, fapt sau relatie inseamna a arata in care din categoriilei sau notiunile
juridice existente se incadreaza acestea pentru a putea devein un act juridic, fapt sau raport
juridic.
Calificarea este o operatiune logico-juridica de descifrare a sensului notiunilor juridice care
exprima continutul si legatura normei conflictuale si este totodata o interpretare a acestor notiuni
raportate la un anumit sistem de drept.
Factorii care determina calificarea sint;
1) Notiunile si termenii cu sensuri diferite in sistemele de drept. ( ex; prescriptia actiunii in justitie
in dreptul englez este o problema de procedura; in sistemele continentale prescriptia este o
chestiune de drept material).
2) In unele sisteme de drept,notiuni, institurtii juridice din alte sisteme pot fi necunoscute.
3) Este posibil ca sisteme de drept diferite sa incadreze acleasi institutii si situatii in notiuni si
intelesuri diferite. Ex; considerind logodna ca fiind un contract, ruperea ei poate fi considerate ca
tine de raspunderea contractuala. Considerind-o a fi un fapt juridic, ruperea ei poate constitui un
temei al raspunderii delictuale.
In fine, este posibil ca folosind metode diferite, in sisteme de drept diferite sa se ajunga la acelasi
rezultat.
Dupa momentul in care intervine distingem intre calificarea primara si secundara.

1) primara este acea calificare prin care se determina legea competenta.

2) secundara este calificarea subsecventa calificarii primare si nu influenteaza desemnarea legii
aplicabile. Ea intervine dup ace s-a facut calificarea primara si este o problema a legii interne lex
causae.Aceasta deoarece neexistind un conflict de legi, calificarea secundara este data de legea
cauzei.
Conflictul de calificari
Cind notiunile folosite de norma conflictuala sint calificate in mod diferit de sistemele de drept cu
care se afla in contact ne aflam in prezenta unui conflict de calificare.
Rezolvarea unui conflict de legi poate depinde de felul in care este solutionat conflictul de
calificare, deoarece mai intii trebuie solutionat conflictul de calificari si in funtie de acesta, se
solutioneaza si conflictul de legi.
Cu privire la legea dupa care se face calificarea, exista mai multe sisteme de reguli si exceptii
Ca ex; calificarea dupa lege instantei lex fori, calificarea dupa lex causae:, teoria calificarii
autonome, calificare dupa proper low- specifica dreptului englez.
18. Retrimiterea in DIP.
Normele conflictuale au caracater national intrucit sunt creatia legiuitorului sau jurisprudentei
fiecarui stat in parte. Din particularitatile fiecarui sistem national de drept international privat
decurge consecinta diversitatii normelor conflictuale care pot da nastere la 2 tipuri de conflicte ale
normelor conflictuale.
1. Conflictul pozitiv. Intr-o situatie juridica data, fiecare dintre normele conflictuale in prezenta
atribuie competenta proprii legi interne. Ex; un cetatean german cu ultimul domiciliul in Franta
moare in aceasta tara lasind o avere mobiliara. Se pune problema carei legi va fi supusa
succesiunea; legii germane, ca lege nationala a difunctului sau legii franceze, ca lege a statului pe
al carui teritoriu a avut ultimul domiciliul? Norma conflictuala germana atribuie competenta legii
nationale a difunctului, deci legii germane ce reglementeaza materia succesiunilor. Dimpotriva,
daca se va ivi in fata unui tribunal francez, acesta va face aplicarea legii interne intrucit norma
conflictuala frnaceza supune succesiunea mobiliara legii ultimului domiciliu al difunctului.
Conflictul pozitiv exclude retrimiterea.
2. Conflictul negativ. Fiecare dintre normele conflictuale nationale se declara necompetente in
reglementarea unui raport juridic cu element de extranietate si trimite la sistemul de drept al
celuilalt stat ori la dreptul unui stat tert. Aceasta situatie da nastere retrimiterii. Astfel, statutul
personal al uni englez domiciliat in Franta este supus legii sale nationale, adica dreptului englez.
Norma conflictuala engleza desemneaza, ca legea competenta in materie, legea franceza ca lege a
domiciliului. Daca litigiu apare in fata judecatorului francez, acesta va urma propria norma
conflictuala care il trimite la dreptul englez, care la rindul sau retrimite la dreptul francez.
Spunem ca dreptul forului admite retrimiterea continuta in norma conflictuala straina.
Conflictul negative este prima conditie a existentei retrimiterii. A doua conditie este ca dreptul
forului sa admita retrimiterea, adica sa trimita la intregul sistem de drept strain, inclusiv la
normele sale conflictuale.
Difinitia notiunii. Retrimiterea este acea institutie a DIP, provocata de conflictul negative dintre
normele conflictuale in coliziune cu privire la un raport juridic cu element de extranietate, in
sensul ca fiecare norma conflictuala confera celeilalte competenta de a cirmui raportul juridic
respectiv.
Retrimiterea este de 2 feluri;
a) retrimiterea de gradul 1 ( retrimiterea simpla sau trimiterea inapoi), exista atunci cind norma
conflituala a forului desemneaza drept competenta dreptul strain a carui norma conflictuala, la
rindul sau, atribuie competenta dreptului forului;
b) retrimiterea de gradul 2 ( retrimiterea complexa sau dubla retrimitere) exista cind norma
conflictuala straina aplicabila in virtutea normei conflictuale a forului atribuie competenta
dreptului unui stat tert.

19. Ordinea publica in DIP.

Ordinea publica in DIP reprezinta un mijloc exceptional prin care se inlatura aplicarea legii
straine cind este contrara principiilor fundamentale ale legislatei forului.
Ordinea publica reprezinta ansamblu normelor juridice si al principiilor generale ale dreptului
care consacra o anumita orinduire. Dispozitiile referitoare la ordinea politica, economica si
sociala au un character imperative.
Ordinea publica poate fi invocate daca sunt indeplinite cumulative 2 conditii. Prima, legea straina
trebuie sa fie competenta a reglementa raportul cu element de extranietate.. lgea straina aplicabila
trebuie sa fie contrara principiilor fundamentale ale dreptului instantei. Inlaturarea legii straine se
produce atunci cind deosebirile dintre reglementarile in prezenta sint esentiale.
Notiunea de ordine publica in dreptul intern si in DIP urmaresc acelasi scop, protejarea intereselor
fundamentale ale statului.
Caracterele esentiale ale ordinii publice sint configurate de modul in care actioneaza in DIP.
Ordinea publica este un mijloc prin care se limiteaza aplicarea legii straine in raporturile cu
element de extranietate. In fiecare imprejurare concreta, autoritatea locala va aprecia masura in
care legea straina contravene principiilor fundamentale ale propriului sistem de drept.
Ordinea publica este variabila in spatiu, deoarece continutul ei difera de la un sistem de drept la
altul. In unele state, o institutie juridica poate sa nu fie admisa ori sa fie permisa in conditii
restrictive, determinind un anumit continut al ordinii publice.
Ordinea publica este variabila in timp, intrucit continutul ei se poate modifica in cadrul aceluias
sistem de drept. Modificarea se produce produce prin schimbarea conceptiei legislative intr-un
anumit domeniu.
20. Conditia juridica a strainilor.
Este considerat a fi strain, persoana care se gaseste pe teritoriul unui stat fara a avea cetatenia
acestuia.
Conditi juridica a strainului este definite ca fiind totalitatea normelor juridice prin care se
determina drepturile si obligatiile pe care le are strainul intr-o anumita tara. Aceasta conditie
intereseaza capacitatia de folosinta a strainului. Intre conditia jurdica a strainului si conflictul de
legi in material respetiva, desi au unele tangente si tin de DIP, nu se confunda si trebuie
delimitate una de alta.Pentru a doesebi aceste materii, trebuie sa tinem cont de urmatoarele;
a) noirmele care reglementeaza statul juridic al strainului sint norme materiale, iar normele care
solutioneaza conflictul de legi in aceasta materie pot fi conflictuale si materiale.
b) statutul juridical al strainului cuprinde nu numai drepturile si obligatiile de drept civil in sens
larg, dar in general drepturile si obligatiile recunoscute strainului in statul in care se afla.
c) conditia juridical a strainului determina drepturile si obligatiile pe care acesta le are in statul in
care se afla si nu adduce atingerea drepturilor si obligatiilor acordate de statul caruia persoana
fizica apartine prin cetatenie sau domiciliul.
d) conflictul de legi in aceasta materie poate sa apara numai daca strainul ii sint recunoscute
careva drepturi in statul unde se afla.
Conditia juridica a strainului intereseaza capacitatea de folosinta, iar conflictul de legi intereseaza
capacitatea de exercitiu. Continutul capacitatii de folosinta a persoanei straine intotdeauna este
reglementat de legea statului in care strainul se afla si nu de legea statului caruia el apartine.
Relatiile dintre state se dezvolta in conditii inegale, fapt care se datoreste nivelului evolutiv al
raporturilor de pace, prietenie si colaborare dintre state. Aceasta a adus la eloborarea de catre state
a diferitelor forme ale conditiei juridice ale strainului, care se aplica strainilor in dependenta de
apartenenta acestora la unul sau la altul. DIP cunoaste citeva forme ale conditiei juridice a
strainului;
1)Regimul national. Prin regimul national statul acorda strainului drepturile civile de care se
bucura propriii sai cetateni.

2)Regimul special, potrivit caruia strainului I se acorda drepturile prevazute de legi sau in vreun
tratat international. Legea sau tratatul international pot stabili un regim special al strainului, regim
care difera dupa continutul sau de regimul national .
3)Regimul clauzei natiunii cele mai favorizate, in conformitatea cu care strainului-cetatean al
unui stat- I se acorda drepturile civile in volum cel putin egal cu volumul drepturilor acordate
cetateanului orivarui stat tert. Acest regim presupune existenta unei conventii internationale prn
care se acorda clauza natiunii cele mai favorizate. Conventia poate fi bilaterala sau
multilaterala.Cele mai des aceste conventii sint incheiate in domeniul comertului exterior si se
refera la comertul si platile internationale, transportul international, ocrotirea proprietatii
intelectuale, drepturile si obligatiile persoanelor fizice si juridice straine s. alte domenii.
21. Persoana fizica in DIP.
Unul din elementele esentiale ale raportului juridic, inclusive ale raporturilor ce tin de DIP, de
rind cu obiectul si continutul raportului juridic, sint subiectele lui.
Persoana fizica este principalul subiect al raporturilor jurdice private sau al raporturilor civile in
sensul larg al cuvintului. Calitatea de participant ori subiect al acestor raporturi juridice este
reglementata de legislatia statelor caror apartine persoana fizica. In DIP apartenenta persoanei
unei persoane fizice la un stat poate fi determinate fie prin cetatenie, fie prin domiciliul ei. Aceste
criterii au o anumita importanta pentru DIP, indeosebi pentru determinarea regimului juridic al
persoanei fizice straine si pentru solutionarea conflictelor de legi in acest domeniu.Calitatea de
subiect al raporturilor juridice in sensul larg al cuvintului este recunoscuta oricarei finite umane,
chiar daca persoana fizica nu poseda cetateania statului respective sau nu domeciliaza acolo si
este determiner de alte notiuni.
Personalitatea juridica a persoanei fizice stabileste regimul juridic de drept al individului uman
sau capcitatea juridica a lui si, de obicei, este constituita din citeva elemente esentiale. Aceste
elemente sint capacitatea de exercitiu si capacitatea de folosinta.
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este aptitudenea acestuia de a avea drepturi si obligatii
juridice. Volumul si continutul acestor drepturi este stability de legislatia statului, al carui cetatean
este persoana fizica.
Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este aptitudenea persoanei fizice de a-si exercita
drepturile si de a-si asuma obligatiile prin savirsirea actelor juridice. Intre capacitatea de exercitiu
si capaitatea de folosinta exista o interdependenta, astfel incit capaciatea de exercitiu poate fi
interpretata ca un drept al persoanei fizice de a valorifica drepturile si obligatiile recunoscute ei
prin capacitatea de folosinta. Aceste doua institutii juridice una fara alta sint lipsite de sens.
Capacitatea de exercitiu si capacitatea de folosinta sint recunoscute fiecarei persoanei fizice,
fiecarui individ uman. Pentru a distinge o fiinta umana de alata , sint aplicate citeva institutii
juridice; numele persoanei, cetatenia ei, domiciliului, starea civila
Statutul juridic al persoanei fizice are o importanta deosebita pentru DIP. Statele contemporane
reglementeaza in mod diferit institutiile statutului personal al cetatenilor lor si statutul juridic al
strainilor care se afla pe teritoriul statului respective. Reglementarile diferite dau nastere aparitiei
conflictelor de legi, care este material principala a DIP.
22. Legea personala a persoanei fizice in DIP.
Determinarea apartenentei unei persoane fizice la un stat are importantasi in vederea determnarii
legii sale personale, care in DIP reglementeaza capacitatea de exercitiu a persoanei fizice. De
aceea in DIP se pune problema determinarii legii personale a persoanei fizice.
In doctrina DIP, legislatia statelor pentru a determina apartenenta sau, astfel spus, nationalitatea
unei persoane fizice a unui stat, s-au conturat doua conceptii diferite. Prima consta in
determinarea legii personale a unei persoane fizice in baza domiciliul, cea de-a doua consta in
stabilirea apartenentei in conformitate cu cetatenia.

Cetatenia, privita ca o legatura juridical si politica intre cetatean si stat, este inseparabila de
persoana acestuia, recunoscuta ca purtator al drepturilor acordate si ocrotite de stat. Ea apare, in
mod obisnuit, din momentul nasterii cetateanului si dispare odata cu decesul lui.
Cetatenia prezinta o legatura politico-juridica permanenta in timp si nelimitata in spatiu.Legatura
dintre cetatean si stat se manifesta atit in interiorul statului, cit si in afara lui.
Din cel expuse deducem principiile cetateniei;
1) caracterul politic si juridic al institutiei cetateniei.
2) Reciprocitatea cetateniei
3) Caracterul inseparabil de cetatean al institutiei cetateniei;
4) Caracteriul permanent al cetateniei
5) Caracterul nelimitat al cetateniei.
Astfel pentru determinarea legii care guverneaza regimul juridic al persoanei fizice sau, altfel
spus al legii personaale a persoanei fizice in unele state se aplica criteriul cetateniei ( lex
patriae) , in favoarea acestui criteriu sint aduse urmatoarele argumente.
1) cetatenia privita ca o legatura politica si juridical intre persoana si stat tine de
suveranitatea statului, astfel incit este in competenta exclusiva a statului de a determina
regimul juridic al cetatenilor proprii, volumul si continutul drepturilor si obligatiilor
acestora;
2) cetatenia se materializeaza intr-un anumit volum de drepturi si obligatii reciproce,
principala obligatie a statului fiind acordarea mijloacelor juridice de protectie a drepturilor
lezate.
3) Cetatenia privita ca apartenenta la un stat este o urmare a unitatii nationale a statului, care,
la rindul sau, este principiul de baza al formarii orecarui stat contemporan.
4) In present procedura modificarii sau iesirii din cetatenia unui stat este reglementata in asa
mod, incit face practic imposibila pierderea sau iesirea din cetateania unui stat inainte de a
dobindirea cetateniei altui stat, fapt e prezinta in sine o garantie a protectiei drepturilor
personale. S. alte principii
Cel de al doilea criteriu, al domiciliului.Sensul juridic al acestui criteriu de determinare a
regimului personal al persoanei fizice consta in faptul ca domiciliul este un centru principal al
vietii economice si social cotidiane a persoanei fizice, centru care creaza o legatura juridical intre
persoana si statul.
In doctrina juridical a statelor are aplica criteriul domiciliului s-au formulat citeva principii ale
domiciliului;
1) orice persoana fizica are domiciliul. Nu poate eista vrio persoana fara domiciliul. In
scopul realizarii acestei reguli statul recunoaste dreptul domiciliului al persoanei fizice
locul unde acesta s-a nascut, adica domiciliul de provenenta.
2) Omul nu poate avea doua sau mai multe domicilii in acelasi timp. Schimbarea domicilului
de provenenta si dobindirea altui domiciliu, la alegere,inseamna pierderea celui dintii
domiciliu.
3) Domiciliul inseamna o legatura dintre persoana fizica si legile care functioneaza in acea
localitate, respective domiciliul este o apartenenta la circumscriptia legala, la un
teritoriu in care se aplica in mod uniform anumite norme juridice.
Alegerea criteriul de determinare a legii personale proprii persoane fizice depinde in mare masura
de traditiile istorice ale statelor, de practical or judecatoreasca in domeniu.
23. Capacitatea persoanei fizice in DIP.
Calitatea de subiect drept a persoanei este strins legata de existenta capacitatii juridice, care
reprezinta aptitudenea generala si abstracta a persoanei de a avea, in conditiile legii, toate
drepturile si obligatiile posibile, in orice domeniu al raporturilor juridice.
Capacitatea persoanei fizice este un alt domeniu de aplicare a legii nationale, aceasta lege
reglementind atit capacitatea de folosinta cit sic ea de exercitiu.

Capacitatea de folosinta este supusa legii nationale, aceasta lege determinind inceputul si sfirsitul
personalitatii .
Corelativ capacitatii de folosinta exista incapacitatile de folosinta care necesita o analiza speciala
in planul DIP si care lipsesc persoana de posibilitatea de a avea anumite drepturi si obligatii
civile.
Incapacitatile sunt supuse unor norme conflictuale diferite in functie de calificarea care li se
acorda;
1. incapacitatile cu caracter de sanctiune civila, de pilda, decaderea din drepturile parintesti, sunt
supuse legii nationale a persoanei in cauza;
2. incapacitatile cu character de ocrtire sint, in functie de sfera persoanelor intre care actioneaza;
a) incapacitate de folosinta absolute, ca ex; incapaciatea minorului sub 16 ani de a dispune prin
donatie sau testament, incapacitatea minrului peste 16 ani de a dispune prin testament de mai mult
de jumatate din ceea ce ar fi putut dispune ca major, incapacitatea interzisilor judecatoresti de a
dispune prin donatie si testament, incapacitatea persoanelor neconcepute de a primi libertati, in
fine incapacitatea persoanei jurdice de a primi drpturi mai multe decit i se permite prin
respectarea principiului specialitatii capacitaii de exercitiu
Incapacitatile absolute de folosinta sint supuse, de regula, legii nationale a persoanei, dar se aplica
si legea care reglementeaza succesiunea pentru determinarea cotitatii disponibile.
b)incapacitatile de folosinta relative de a dispune sau primi, care opereaza numai intre
persoana a carei capaciate este ingradita si alte persoane determinate, de ex; tutorele nu poate
primi donatii sau legate de la minorul ocrotit; medical, farmacistul, preotul nu pot sa
primeasca de la persoanele ingrijite care au decedat in urma unei boli.
Se intelege ca toate aceste cazuri exista in acelasi timp o incapacitate relative de a dispune a
minorului, persoanei decedate.
Cit priveste legea aplicabila in aceasta situaie, ele fiind legate strict de un act juridic pe care legea
il prohibeste, se supun in principiu, legii actului juridic prohibit ( daca este vorba de un contract)
sau legii succesiunii ( daca este vorba de testament).
Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este supusa legii nationale. In continutul capacitatii de
exercitiu intra capacitatea persoanei de a incheia personal acte juridice.
Incapacitatile de exercitiu care se refera la toate categoriile de acte juridice ale incapabilului, se
supun legii nationale a acestuia fie ca este vorba de un minor, fie de un interzis judecatoresc. In
aceasta amterie legea nationala reglementeaza mai multe aspecte; actele pe care o persoana le
poate sa nu incheia singura; in modul in care persoana poate incheia acte juridice atunci cind are
capacitatea de exercitiu restrinsa sau nu are de loc; sanctiunile care intervin in cazul nerespectarii
legii; persoanle care pot invoca nulitatea etc.

24. Persoana juridica in DIP.

Asemanarile care exista intre persoanele fizice si persoanele juridice conduc la aprecierea ca
acestea din urma au nationalitate, dupa cum si persoanele fizice au cetatenie. Nationalitatea
persoanei juridice reprezinta apartenenta persoanei la un stat, exprimind mai mult decit legatura
politica dintre o persoana si un stat,servind, pentru determinarea statului juridic al persoanei.
Ca si persoanele fizice, persoanele au , denumire si sediu. Dreptul international recunoaste
personalitatea juridica a subiectelor colective de drept numai prin intermediul unei opinii juridice
interne, astfel incit daca exista personalitate juridical autonoma, exista in mod necesar si
nationalitate.
Nationalitatea persoanei juridice raspunde unor interese practice, cum este cel referitor la
determinarea domeniului de aplicare a tratatelor, privitor la persoanele proprii si persoanele
juridice, ceea ce ar insemna ca, daca nu se aplica nationalitatea si persoanelor juridice, tratatele
respective se aplica numai persoanelor fizice.

25. Regimul juridic al cetatenilor straini si apatrizilor in RM.

In orice stat notiunea conditia juridical a strainilorcuprinde totalitatea drepturilor si obligatiilor
pe care le poate avea in conditiile legii persoana fizica straina care se afla pe teritoriu unui stat
respective. La determinarea continutului acestei notiuni, in DIP se porneste de la citeva postulate;
1. calitatea de strain se atribuie oricarei persoane fizica care nu are cetatenia statului in care se
afla.
2. conditia juridia a strainului este determinate de legea statului pe teritoriul careia se afla
persoana fizica straina. Volumul drepturilor acordate strainului de legea statului unde aceasta se
afla poate fi diferita de volumul de drepturi si obligatiilor pe care acesta le are in statul sau.
3. volumul drepturilor si obligatiilor persoanei fizice straine in stat depinde de nivelul realatiilor
de prietenie si colaborare dintre statul in care strainul se afla si statul al carui cetatean persoana
fizica este.
4.conditia juridical a strainului reglementeaza diferite aspecte ale vietii persoanei fizice straine, de
aceea normele juridice se contin in textile diferitelor acte normative ale statului sau in tratatele
internationale la care este parte statul in care se afla strainul.
Aceste principii sint valabile si penru legislatia RM.
Astfel, legislatia RM determina ca se considera cetatean strain persoana care nu are cetatenia RM,
dar are dovada apartenentei la un alt stat, iar apatrid este persoana care nu are cetatenia RM si nici
dovada apartenentei sale la un alt stat.
Acordarea regimului national tuturor cetatenilor straini si apatrizi ( fara cetatenie) se fondeaza pe
principiul egalitatii si non-discriminarii persoanelor fizice din diferite motive. In acest scop
legislatia RM prevede ca cetatenii straini si apatrizii sint egali in fata legii si a autoritatilor publice
fara deosebire de rasa,nationalitatea,origine etnica, religie,sex, apartenenta politica,avere.
Cetatenii straini si apatrizii au si drepturi limitate, nu se bucura in RM de drepturi politice. Nu pot
fi membri de partied si de alte organizatii-sociale. Regula generala este ca cetatenii straini si
apatrizii nu pot fi antrenati in cimpul muncii in domeniile care asigura securitatea statului, ordinea
publica si care cer un grad sporit de rapundere si centralizare
Cetatenii straini si apatrizii domiciliati in RM au dreptul sa primeasca indemnizatii, pensii si alte
tipuri de asigurari sociale, in conformitatea cu legislatia in vigoare.u dreptul la invatamint ca si
cetatenii RM, cei domiciliati in Rm au dreptul la locuinta si cetatenia RM. Etc.
28. Norma conflictuala cu privire la bunuri si drepturile reale.
Termenul de bun poate fi folosit in dublu sens; in sens restrins cuprinde lucrurile care pot fi
obiect de drepturi si obligatii patrimoniale, iar in sens larg prin bunuri intelegem atit lucrurile ca
obiect al drepturilor si obligatiilor patrimoniale, cit si drepturile patrimoniale si actiunile
privitoare la bunurile in acceptiunea restrinsa.
Raporturile juridice cu privire la bunuri sint supuse legii tarii unde acestea se gasesc. Asadar,
punctual de legatura il reprezinta locul situarii bunului, lex rei siate.
Aceasta regula se refera la urmatoarele bunuri si situatii;
1. clasificarea bunurilor ca fiind mobile si immobile, corporale si incorporale, fungibile si
nefungibile etc.
2. Bunurile care se gasesc in circuitul civil si bunurile care nu se afla in acest circuit.
3. Drepturile reale care pot exista asupra bunurilor, precum si calificarea acestor drepturi
4. Modurile si conditiile de dobindire, transmitere si stingere a drepturilor reale si formele de
publicitate cerute fie pentru nasterea unui drept real, fie pentru opozabilitatea fata de terti.
5. Regimul juridic al dreptului de proprietate si al celorlalte drepturi reale etc.
Exceptii de la aplicarea regulei lex rei sitae;
1. capacitatea persoanei care contracteaza cu privire la un bun, chiar daca acesta este imobil, este
reglementat de legea nationala.
2. cerintele de fond si efectele contractului, chiar referitoare la immobile, sint cirmuite de legea
contractului.

Alte categorii de exceptii privitoare la anumite bunuri care, datorita naturii lor specifice sau
pozitiei lor, nu se supun acestei reguli;
- rex in transitu- marfurile in transit, adica bunurile aflate in curs de transport sunt supuse legii
statului de unde au fost expediate, afara de urmatoarele cazuri; a) partile au ales o alta lege
aplicabila; b) bunurile sint depozitate intr-un antrepozit sau puse sub sechestru( se va aplica legea
locului unde bunurile au fost reasezate temporat, numai pe perioada depozitului sau dic
sechestrului)
- navele si aeronavele- datorita destinatiei lor economice de a tranzita mai multe tari se supun
legii pavilionului pe care il abordeaza si nu legii locului sitarii lor. S. a exceptii.

33.Norma conflictuala cu privire la forma actelor juridice.

Notiunea de forma a actului juridic civil are, 2 acceptiuni; in sens larg- reprezinta conditiile de
forma pe care trebuie sa le indeplineasca un act juridic civil pentru valaobatiuneabilitatea sa,
pentru probatiunea sa si pentru opozabilitatea fata de terti, iar in sens restrins- intelegem
modalitatea de exteriorizare a vointei celor ce incheie actul juridic respective.
Felurile formelor actelor juridce sint, urmatoarele;
1. forma exterioara a actului juridic ete modalitatea de manifestare a vointei interne a celor ce
savirsesc actul juridic;
2. forma de publicitate este ceruta puntru a face cunoscut tertilor actul juridic respective, astfel
incit sa existe opozabilitate fata de acestia. Forma de publicitate este intilnita in numeroase
domenii; trebuie inregistrate hotaririle judecatoresti de puner sub interdictie, hotaririle de divort
prin mentiune pe marginea actului de casatorie, in material vinzarii-cumpararii imobilelor pentru
a opera efectul translativ de proprietate etc;
3.forma de abilitate este reglementata pentru validarea actului juridic incheiat in numele unei
persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau de catre o persoana cu capaciatea de exercitiu
restrinsa, cu alte cuvinte pentru a intregi lipsa de capacitate de exercitiu a unei persoane ( de ex,
autorizarea organului tutelar etc).
4.forma de procedura intereseaza desfasurarea procesului civil( de ex, forma in care se face
marturisirea).
Reglementarile privitoare la forma, asa cum s-a prezentat mai sus, joaca un dublu rol, probator si
protector, dupa cum urmeaza;
a) forma exteriora conditioneaza insasi validitatea actului juridic, in acest caz forma exterioara
fiind o forma solemna ceruta ad validitatem;
b) forma exterioara serveste ca mijloc de proba a unui raport juridic civil concret, si constituie
astfle o conditie ad probationem ( de ex; contractul de vinzare-cumparare care nu necesita pentru
valaditatea sa nici o conditie de forma, simplu accord de vointa intre parti fiind sufficient, exista
de cele mai multe ori si sub forma unui act scris sub semnatura prvata sau chiar autentica, desi
legea nu cere acest lucru. Se faciliteaza in acest mod probarea existentei acelui contract).
In DIP guverneaza in aceasta materie regula potrivit careia forma exterioara a actului juridic este
cirmuita de legea locului unde se incheia actul- locus regit actum.
Regula locus regit actum isi gaseste fundamental in consideratii de ordin pratic. Pe de o parte
statul trebuie sa supuna forma actelor juridice legii locului incheierii lor daca astfle de contracte
s-au incheiat pe teritotiul sau, iar pe de alta parte se are in vedere imposibilitatea celui aflat in
strainatate de a instrumenta imediat actul in tara sa de origie.
35. Determinarea legii competente in cazul in care partile contractului commercial
onternational nu si-au exprmat vointa cu privire la aceasta lege.

37. Uzantele comerciale internationale.

Uzantele comerciale sint niste practice sau reguli de conduita odate convenite si aplicate pe o
perioada de timp de un anumit numar nedefinit de parteneri comerciali, care au fost express au
tacit acceptate si aplicate dupa aceea si care, in functie de natural or, pot prezenta sau nu
character de izvor de drept.
Uzanate comerciale presupun o anumita conduita a partilor care nu iau nastere dintr-un singur act
ori operatiune economica, ci este rezultatul a unei comportament exprimat express au tacit si
constat o perioada de timp, cu character general sau numai intr-un domeniu de activitate ( de ex;
in comertul cu produse alimentare, cu materiale de constructii etc), intr-un anumit loc sau zona
( de ex; in anumite portori sau la anumite burse ).
Uzantele comerciale au urmatoarle particularitati; constanta, continuitatea si uniformitatea a unei
conduite sau reguli, deci aplicarea ei repetata intr-o anumita perioada de timp. In consecinta,
comportamentul partenerilor in relatiilor lor economice intr-o anumita perioada de timp devin o
uzanta comerciala.
Particularitatile uzantelor comerciale sint;
1. Ele reglementeaza relatiile dintre parteneri in numar nedeterminat sip e un anumit
teritoriu.
2. Ele sint generale si impersonale, adica, fiind categorii juridice ce se apropie legii, se
deosebesc de acesta prin faptul ca legile sint expresia autoritatii statului, iar uzantele
reprezinta manifestarea vointei unor participanti permanenti ( pers. Fizice sau juridice) la
relatiile comerciale.
Uzantele comerciale pot fi clasificate dupa mai multe criterii; dupa aplicabilitatea lor in spatiu si
dupa sfera pe care o cuprind, pot fi generale- aplicabile pentru toate ramurile comerciale, speciale
aplicabile numai intr-o ramura a activitatii comerciale, ex cu cafea, si locale- aplicabile numai in
anumite locuri, cum ar fi anumite porturi maritime.
Cea mai importanta clasificare a uzantelor comerciale este considerate clasificarea dupa criteriul
fortei juridice. In functie de acest criteriu, uzantele po fi normative- numite si legale sau de drept
Conventionale-numite si interpretative.
41. Norma conflictuala cu privire la raporturile de familie.
Asa cum se cunoaste deja, raporturile de familie iau nastere din casatorie, din rudenie si adoptie.
Din aceste raporturi se nasc atit consecinte nepatrimoniale- casatoria, filiatie- cit si de natura
patrimoniala ( comunitatea de bunuri, obligatia de intretinere etc).
Elementul de baza al familiei, casatoria, oglindeste particularitatile politice, sociale si religioase
ale fiecarui stat. De aici rezulta o mare diversitate a legislaiilor in materie care, impreuna cu
intensificarea circulatiei in epoca actuala, fac din acest element al statutului personal un teren
potrivit inmultirii conflictelor de legi.
42. Norma conflictuala cu privire la incheierea casatoriei.
Incheierea valabila a unei casatorii presupune indeplinirea conditiilor de fond si de forma.
Distinctia conditiile de fond si conditiile de forma se face, dupa legea forului, pentru noi dupa
legea RM.
Conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei sint determinate de legea nationala a
fiecarui dintre viitorii soti. Daca una dintre legile straine astfel determinate prevede un
impediment la casatorie care, potrivit dreptului RM, este incompatibil cu libertatea de a incheia o
casatorie, acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti
este cetatean moldovean si casatoria se incheie pe teritoriul RM.
Forma incheieriicastoriei este supusa legii pe teritoriul caruia se celebreaza. Casatoria unui
cetatean moldovean aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatilor locale de stat
competente ori in fata agentului diplomatic sau functionarului consular fie al RM, fie al statului
celuilalt viitor sot.

Relatiile personale si patrimoniale dintre soti sint supuse legii nationale comune, iar in cazul in
care au cetatenii deosebite, sint supuse legii domiciliului lor comun.
Legea determina, reglementeaza uramatoarele aspecte ale relatiilor dintre soti;
- nepatrimoniale; modificarea numelui sotilor la incheierea casatoriei; capacitatea de
exercitiu a femeii care se casatoreste inainte de 18 ani;
- patrimoniale; regimul si efectele convetuirii matrimoiale; obligatiile de intretinere intre
soti; determinarea bunurilor comune si proprii; regimul datoriilor comune ale sotilor.
Legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele
casatoriei in cazul in care unul dinte ei isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul.
In lipsa de cetatenie comuna sau domiciliul comun, relatiile personale sau patrimoniale dintre soti
sint supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu care
intretin in comun cele mai strinse legaturi.

46. Norma conflictuala cu privire la succesiune.

Potrivit legii aplicarea lex succesionis presupune impartirea masei succesorale in bunuri mobile si
imobile astfle;
a) privitor la bunurile mobile, oriunde s-ar afla acestea, mostenirea este supusa legii
nationale (lex patriae) pe care persoana decedata o avea la data mortii.
b) Referitor la bunurile immobile si fondul de comert, mostenirea este supusa legii locului
unde fiecare din aceste bunuri este situate- lex rei siate.
Legea succesorala se aplica atit succesiunii legale cit si succesiunii testamentare.
Potrivit legii noastre lex succesionis stabileste cele mai importante chestiuni dependente
succesiunilor dupa cum urmeaza;
a) momentul deschiderii succesiunii. Legea nu face referire si la locul deschiderii
succesiunii, aceasta prezentind importanta numai pentru determinarea competentei
organelor natoriale si a competentei jurisdictionale de DIP. In ambele cazuri competenta
se determina de legea forului.
b) Persoanele cu vocatie de a mosteni.
c) Calitatile cerute pentru a mosteni ( capcitatea succesorala, vocatia succesorala si nu a fi
nedemn de a mosteni)
d) Exercitarea posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct ( regimul sezinie);
e) Conditiile si efectele optiunii succesorale
f) Intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul succesoral.
g) Drepturile statului asupra succesiunilor vacante;
Bunurile mobile se cuvint statului al carui cetatean a fost defunctul la data decesului in baza unui
drept de mostenire, iar bunurile immobile se cuvin statului pe teritoriul caruia se gasesc in temeiul
suveranitatii sale .