Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Solutionarea unui conflict de legi presupune, in primul rind, determinarea momentului in care ne
aflam;
a) in momentul nasterii,modificarii,transmiterii sau stingerii unui drept;
b) in momentul producerii efectelor raportului juridic a carui punere in valoare se cere.
In prima situatie sintem in prezenta unui conflict de legi in spatiu si se pune problema care din
cele putin 2 legi este competenta a se aplica.
In cea de-a doua situatie este vorba de un conflict de legi in timp si spatiu, astfel spus un conflict
intre legea sub imperiul careia s-a nascut dreptul subiectiv si legea locului unde acesta se invoca.
Conflictul este in timp intrucit in momentul nasterii dreptului si momentul invocarii lui trece
un anumit interval de timp si este spatiu deoarece ambele sisteme juridice ( cel care s-a nascut
dreptul si ce al forului) coexista spatial.Acest tip de conflict se poate prezenta sub 2 forme;
1. dreptul subiectiv se naste ( se modifica, se stinge) in cadrul dreptului intern al unuei tari si este
invocat ulteori in alata tara. In momentul nasterii ( modificarii, stingerii) dreptului nu exista
conflict de legi, acesta apare in momentul invocarii dreptului subiectiv. DE ex; doi cetateni
francezi se casatoresc in Franta ( problema de drept intern), iar apoi solicita recunoasterea
efectelor juridice ale casatoriei in Moldova, chestiunea ce pune in discutie concurenta dreptului
francez cu cel moldovenesc.
2. dreptul subiectiv se naste( se modifica, se stinge) in cadrul DIP al unei tari si este invocat
ulteori in alata tara. De ex: doi cetateni unul francez si unul Italian se casatoresc in Franta
( prblema de DIP), si ulteori cer recunoasterea efectelor juridice ale casatoriei in RM. Asadar, in
RM se ridica problema eficacitatii internationale a casatoriei incheiate deja in cadrul international.
Conflictul de legi in timp si spatiu presupune existenta unei situatii juridice dobindite conform
legii competente dintr-o anumita tara si recunoasterea acesteia in alata tara. Este vorba de
eficacitatea internationala a unei situatii juridice dobindite, iar conflictul induce teoria
recunoasterii drepturilor dobindite sau teoria efectelor extrateritoriale ale drepturilor castigate
- lex loci delicti commis- legea locolui unde a fost savirsit delictul.
-lex fori/ lex arbitri legea instantei de judecata si legea arbitrajului.
- lex flagi- legea pavilionului.
- lex benignitates-legea cea mai favorabila
- lex voluntatis- legea aleasa de catre partile contractului.
Dupa forta juridica normele conflictuale se clasifica in ;
Imperative- se aplica permane, obligatoriu.
Dispozitive- la dorinta dintre parti.
Alternativa propune mai multe variante a legii aplicabile.
Dupa gradul de reglementare legislative normele conflictuale pot fi generale si subsidiare
General- de ex; stabilirea cetateniei a persoanei se aplica legea generala.
Subsidiara- se aplica refugiatilor si apatrizilor.
13. Aplicarea legii straine.
Prin legea straina intelegem dreptul strain, indifferent de izvorul sau; act normative, cutuma,
practica judiciara.
Instanta forului aplica legea straina in virtutea faptului ca propria norma conflictuala ii permite
acest lucru. Dreptul strain nu-si gaseste aplicarea in temeiul proprei autoritati ci numai in
conditiile si masura prevazuta de lex fori, respectindu-se astfle principiul suveranitatii statului.
Autoritatea legii strainie nu are deci un character originar, ci unul derivat, pentru ca ea ii este
conferita de norma conflictuala a forului, deci de legea interna.
In aceasta situatie, in care dreptul strain se aplica drept urmare a trimiterii facute e norma
conflictuala, se face aplicarea legii straine in calitate de lex cause.
In aplicarea legii straine se pot intilni urmatoarele situatii;
a) legea straina este determinate de lex fori,instantele judecatoresti conducindu-se in
solutionarea problemelor generale dupa propria reglementare.
b) cooperarea juridical dintre state- a aparut ca urmare a necesitatii aplicarii legii straine si
adeficultatilor ivite in procesul de aplicare. Statele incheie din acest motiv conventii, acte
internationale prin care reglementeaza rezolvarea unitara si crearea de facilitate pentru
rezolvarea tuturor problemelor aparute in aceasta materie. Domeniile sint variate; tratate
de asistenta juridical, conventii pentru evitarea dublei impuneri etc.
intre legea engleza sic ea straina dar numai atunci cind este vorba de cutuma straina, nu se despre
legea propriu zisa si numai pentru cutuma acelor state care-si cladesc sistemul lor de drept pe
common low ( de ex Marea Britanie).
2. Daca nu se cunoaste legea straina si reclamantul, titular al dreptului dobindit in strainatate, nu
dovedeste continutul acestei legi, I se respinge actiunea in justitie.
3. Se aplica dreptul unui alt stat strain, considerindu-se ca fiind asemanator sau mai apropiat fata
de legea straina nedovedita. Aceasta solutie este nesatisfacatoare, nesocotindu-se diversitatea
legislatiilor nationale si fiind greu de aplicat.
Alta problema ete interpretarea legii straine. Interpretarea legii straine poate avea consecinte
asupra solutionarii unui litigiu pornind de la natura interpretarii, organizarea instantelor
judecatoresti si a cailor de atac.
Interpretarea incorecta poate sa constituie sau nu motiv pentru indepartarea unei hotariri
judecatoresti supusa sau nu recursului.
15. Izvoarele DIP
In ceea ce priveste izvoarele interne, distingem intre izvoarele materiale ale dreptului in general si
DIP in special, determinate de conditiile materiale de existenta soaciale si izvoarele formale,
reprezentind formele specifice in care se exprima normele DIP. Din acest din urma fac parte si
convetiile internionale bilaterale sau multilaterale prin care se reglementeaza problemele de DIP
si la care tara noastra este parte. In sens larg, referindu-ne la conventile internationale, vom avea
in vedere tratatele, protocoalele, pactele si acordurile internationale care include norme de DIP.
1. Tratatele, conventiile si acordurile de asistenta juridical prevad modalitati de solutionare a
conflictelor de legi in ceea ce priveste capacitatea persoanelor, incheierea casatoriei, raporturilor
personal nepatrimoniale si patrimoniale dintre soti cu privire la divort, anularea sau nulitatea
casatoriei, adoptiei, sucesiunii, testamentelor etc.( ca ex . Conventia de la Minsc 1993 privind
asistenta juridical in materie civila , familiala si penala incheiate intre statele CSI).
2. Conventiile consulare contin norme care intereseza direct sau indirect DIP; succesiunea sau
forma actelor, imunitatea consulilor sau a personalului consular, conditia juridical a strainilor,
material de tutela si curatela, acte notariale etc.
3. Conventii universale multilaterale, ex; Conventia de la Viena 1980 cu privire la vinzarecumparare de marfuri.
Cutuma este o regula stabilita in practica vietii sociale si respectata un timp indelungat in
virtutea deprinderii, ca o norma socotita obligatorie.
Cutumele ca izvor de DIP sunt niste cutume comerciale, care pot fi locale si regionale, in unele
cazuri universale.
Practica judiciara desi nu constituie izvor de drept, jurisprudenta are un rol creator in
interpretarea normelor de DIP. Neavind valoare de precedente si nefiind obligatoriu din punct de
vedere juridic, practica judiciara are importanta in ceea ce priveste interpretarea normei de DIP si
completarea lacunelor din aceasta materie . In motivarea unor hotariri judiciare pot fi intilnite
referiri la aceasta practica.
16. Istoricul aparitiei si dezvoltarii DIP ( carzcteristica general)
Primele elemente ale DIP au apart odata cu statul, si izvoarele semnaleaza reguli de DIP inca din
mileniul al 3-lea i.e.n in Orientul Indepartat, in China si India.
Unele tratate din antichitate au meritul de a fi consacra primele dispozitii de DIP. Polisurile
grecesti, pentru care in principiu strainul nu era considerat a fi subiect de drept, au consimtit la
semnarea unor conventii bilaterale prin care au acordat reciproc resortisantilor facultatea de a sta
in justitie si de a se bucura de unele drepturi private.Altfel spus, aceste tratate au continut primele
clauze referitoare la conditia juridica a strainilor si la asistenta juridica internationala.
Aranjamente similare au fost semnate si de Roma la inceputurile sale dar numai cu unii dintre
vecinii sai.
Deci despre normele de DIP, despre conflicte de legi, nu putem vorbi decit odata cu aparitia unor
reguli speciale in Imperiul Roman. Datorita schimbarilor pe care le faceau cu populatia
provinciilor cucerite, romanii au fost nevoiti sa-si puna problema aplicarii unor sisteme
concurentiale de drept; dreptul roman si dreptul autohton.Astfel, in vreme ce romanilor le erau
aplicabile norme de drept roman, in relatia cu peregrinii se aplicau norme de drept al gintilor. S-a
pus problema concursului de legi intre dreptul roman si popoarelor cucerite.
Normele conflictuale au aparut cind nivelul productiei s-a tradus printr-un schimb de marfuri si
deplasari da oameni in sisteme juridice diferite.
Normele conflictuale de drept au cunoscut evolutii care au marcat adevarate sisteme referitoare la
statutul strainilor;
1) Primul dintre aceste sisteme a fost adoptat la inceputurile sclavagismului. Strainului ii era
refuzat orice drept, in sensul ca nu i se aplica nici legile sale proprii pentru ca nu erau recunoscute
de statul in care se afla si nici legile acestui stat pentru care strainul era considerat in afara
societatii;
2) Ulteori, intr-un sistem mai moderat se considera ca strainul ii sint aplicabile legile sale
personale, adeca ale tarii careia ii apartine, facindu-se total abstractie de legile statului pe teritoiul
caruia se afla.
3) Sistemul teritorialitatii legilor considera ca indivizilor aflati pe teritoriul unei tari, fie ca erau
sau nu cetateni, le erau aplicabile legile locale ale tarii pe teritoriul careia se aflau.
Toate aceste 3 sisteme exclusiviste nu erau de natura sa cunoasca, sa dezvolte sis a resolve
conflictele de legi,ci, dimpotriva, tocmai se evite un astfel de conflict prin excluderea concurentei
dintre doua sau mai multe sisteme de drept. In cadrul unor astfel de sisteme nu puteau sa apara sis
a se dezvolte norme de DIP.
4) In sistemul mixt, se aplica strainului in parte legile sale si in parte legile tarii pe teritoriul careia
se afla. Este sistemul in cadrul careia au aparut si s-au rezolvat probleme ce au condus la aparitia
unor norme de DIP, conditionate de existenta unor premise absolute necesare;
a- trebuia sa existe schimb de marfuri de o oarecare intensitate intre diferite tari, regiuni sau
provincii, care sa implice un anumit conflict;
b- strainii sa aiba dreptul de a participa la operatiunile juridice pe teritoriul anumitei tari straine.
c- dreptul civil al acestor tari sau regiuni, cu sisteme juridice de valoare egala, sa fie diferite prin
continutul sau.
17. Calificarea si conflictul de calificari.
Calificarea reprezinta determinarea continutului notiunilor folosite de norma conflictuala.
A califica un orici act, fapt sau relatie inseamna a arata in care din categoriilei sau notiunile
juridice existente se incadreaza acestea pentru a putea devein un act juridic, fapt sau raport
juridic.
Calificarea este o operatiune logico-juridica de descifrare a sensului notiunilor juridice care
exprima continutul si legatura normei conflictuale si este totodata o interpretare a acestor notiuni
raportate la un anumit sistem de drept.
Factorii care determina calificarea sint;
1) Notiunile si termenii cu sensuri diferite in sistemele de drept. ( ex; prescriptia actiunii in justitie
in dreptul englez este o problema de procedura; in sistemele continentale prescriptia este o
chestiune de drept material).
2) In unele sisteme de drept,notiuni, institurtii juridice din alte sisteme pot fi necunoscute.
3) Este posibil ca sisteme de drept diferite sa incadreze acleasi institutii si situatii in notiuni si
intelesuri diferite. Ex; considerind logodna ca fiind un contract, ruperea ei poate fi considerate ca
tine de raspunderea contractuala. Considerind-o a fi un fapt juridic, ruperea ei poate constitui un
temei al raspunderii delictuale.
In fine, este posibil ca folosind metode diferite, in sisteme de drept diferite sa se ajunga la acelasi
rezultat.
Dupa momentul in care intervine distingem intre calificarea primara si secundara.
2)Regimul special, potrivit caruia strainului I se acorda drepturile prevazute de legi sau in vreun
tratat international. Legea sau tratatul international pot stabili un regim special al strainului, regim
care difera dupa continutul sau de regimul national .
3)Regimul clauzei natiunii cele mai favorizate, in conformitatea cu care strainului-cetatean al
unui stat- I se acorda drepturile civile in volum cel putin egal cu volumul drepturilor acordate
cetateanului orivarui stat tert. Acest regim presupune existenta unei conventii internationale prn
care se acorda clauza natiunii cele mai favorizate. Conventia poate fi bilaterala sau
multilaterala.Cele mai des aceste conventii sint incheiate in domeniul comertului exterior si se
refera la comertul si platile internationale, transportul international, ocrotirea proprietatii
intelectuale, drepturile si obligatiile persoanelor fizice si juridice straine s. alte domenii.
21. Persoana fizica in DIP.
Unul din elementele esentiale ale raportului juridic, inclusive ale raporturilor ce tin de DIP, de
rind cu obiectul si continutul raportului juridic, sint subiectele lui.
Persoana fizica este principalul subiect al raporturilor jurdice private sau al raporturilor civile in
sensul larg al cuvintului. Calitatea de participant ori subiect al acestor raporturi juridice este
reglementata de legislatia statelor caror apartine persoana fizica. In DIP apartenenta persoanei
unei persoane fizice la un stat poate fi determinate fie prin cetatenie, fie prin domiciliul ei. Aceste
criterii au o anumita importanta pentru DIP, indeosebi pentru determinarea regimului juridic al
persoanei fizice straine si pentru solutionarea conflictelor de legi in acest domeniu.Calitatea de
subiect al raporturilor juridice in sensul larg al cuvintului este recunoscuta oricarei finite umane,
chiar daca persoana fizica nu poseda cetateania statului respective sau nu domeciliaza acolo si
este determiner de alte notiuni.
Personalitatea juridica a persoanei fizice stabileste regimul juridic de drept al individului uman
sau capcitatea juridica a lui si, de obicei, este constituita din citeva elemente esentiale. Aceste
elemente sint capacitatea de exercitiu si capacitatea de folosinta.
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este aptitudenea acestuia de a avea drepturi si obligatii
juridice. Volumul si continutul acestor drepturi este stability de legislatia statului, al carui cetatean
este persoana fizica.
Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este aptitudenea persoanei fizice de a-si exercita
drepturile si de a-si asuma obligatiile prin savirsirea actelor juridice. Intre capacitatea de exercitiu
si capaitatea de folosinta exista o interdependenta, astfel incit capaciatea de exercitiu poate fi
interpretata ca un drept al persoanei fizice de a valorifica drepturile si obligatiile recunoscute ei
prin capacitatea de folosinta. Aceste doua institutii juridice una fara alta sint lipsite de sens.
Capacitatea de exercitiu si capacitatea de folosinta sint recunoscute fiecarei persoanei fizice,
fiecarui individ uman. Pentru a distinge o fiinta umana de alata , sint aplicate citeva institutii
juridice; numele persoanei, cetatenia ei, domiciliului, starea civila
Statutul juridic al persoanei fizice are o importanta deosebita pentru DIP. Statele contemporane
reglementeaza in mod diferit institutiile statutului personal al cetatenilor lor si statutul juridic al
strainilor care se afla pe teritoriul statului respective. Reglementarile diferite dau nastere aparitiei
conflictelor de legi, care este material principala a DIP.
22. Legea personala a persoanei fizice in DIP.
Determinarea apartenentei unei persoane fizice la un stat are importantasi in vederea determnarii
legii sale personale, care in DIP reglementeaza capacitatea de exercitiu a persoanei fizice. De
aceea in DIP se pune problema determinarii legii personale a persoanei fizice.
In doctrina DIP, legislatia statelor pentru a determina apartenenta sau, astfel spus, nationalitatea
unei persoane fizice a unui stat, s-au conturat doua conceptii diferite. Prima consta in
determinarea legii personale a unei persoane fizice in baza domiciliul, cea de-a doua consta in
stabilirea apartenentei in conformitate cu cetatenia.
Cetatenia, privita ca o legatura juridical si politica intre cetatean si stat, este inseparabila de
persoana acestuia, recunoscuta ca purtator al drepturilor acordate si ocrotite de stat. Ea apare, in
mod obisnuit, din momentul nasterii cetateanului si dispare odata cu decesul lui.
Cetatenia prezinta o legatura politico-juridica permanenta in timp si nelimitata in spatiu.Legatura
dintre cetatean si stat se manifesta atit in interiorul statului, cit si in afara lui.
Din cel expuse deducem principiile cetateniei;
1) caracterul politic si juridic al institutiei cetateniei.
2) Reciprocitatea cetateniei
3) Caracterul inseparabil de cetatean al institutiei cetateniei;
4) Caracteriul permanent al cetateniei
5) Caracterul nelimitat al cetateniei.
Astfel pentru determinarea legii care guverneaza regimul juridic al persoanei fizice sau, altfel
spus al legii personaale a persoanei fizice in unele state se aplica criteriul cetateniei ( lex
patriae) , in favoarea acestui criteriu sint aduse urmatoarele argumente.
1) cetatenia privita ca o legatura politica si juridical intre persoana si stat tine de
suveranitatea statului, astfel incit este in competenta exclusiva a statului de a determina
regimul juridic al cetatenilor proprii, volumul si continutul drepturilor si obligatiilor
acestora;
2) cetatenia se materializeaza intr-un anumit volum de drepturi si obligatii reciproce,
principala obligatie a statului fiind acordarea mijloacelor juridice de protectie a drepturilor
lezate.
3) Cetatenia privita ca apartenenta la un stat este o urmare a unitatii nationale a statului, care,
la rindul sau, este principiul de baza al formarii orecarui stat contemporan.
4) In present procedura modificarii sau iesirii din cetatenia unui stat este reglementata in asa
mod, incit face practic imposibila pierderea sau iesirea din cetateania unui stat inainte de a
dobindirea cetateniei altui stat, fapt e prezinta in sine o garantie a protectiei drepturilor
personale. S. alte principii
Cel de al doilea criteriu, al domiciliului.Sensul juridic al acestui criteriu de determinare a
regimului personal al persoanei fizice consta in faptul ca domiciliul este un centru principal al
vietii economice si social cotidiane a persoanei fizice, centru care creaza o legatura juridical intre
persoana si statul.
In doctrina juridical a statelor are aplica criteriul domiciliului s-au formulat citeva principii ale
domiciliului;
1) orice persoana fizica are domiciliul. Nu poate eista vrio persoana fara domiciliul. In
scopul realizarii acestei reguli statul recunoaste dreptul domiciliului al persoanei fizice
locul unde acesta s-a nascut, adica domiciliul de provenenta.
2) Omul nu poate avea doua sau mai multe domicilii in acelasi timp. Schimbarea domicilului
de provenenta si dobindirea altui domiciliu, la alegere,inseamna pierderea celui dintii
domiciliu.
3) Domiciliul inseamna o legatura dintre persoana fizica si legile care functioneaza in acea
localitate, respective domiciliul este o apartenenta la circumscriptia legala, la un
teritoriu in care se aplica in mod uniform anumite norme juridice.
Alegerea criteriul de determinare a legii personale proprii persoane fizice depinde in mare masura
de traditiile istorice ale statelor, de practical or judecatoreasca in domeniu.
23. Capacitatea persoanei fizice in DIP.
Calitatea de subiect drept a persoanei este strins legata de existenta capacitatii juridice, care
reprezinta aptitudenea generala si abstracta a persoanei de a avea, in conditiile legii, toate
drepturile si obligatiile posibile, in orice domeniu al raporturilor juridice.
Capacitatea persoanei fizice este un alt domeniu de aplicare a legii nationale, aceasta lege
reglementind atit capacitatea de folosinta cit sic ea de exercitiu.
Capacitatea de folosinta este supusa legii nationale, aceasta lege determinind inceputul si sfirsitul
personalitatii .
Corelativ capacitatii de folosinta exista incapacitatile de folosinta care necesita o analiza speciala
in planul DIP si care lipsesc persoana de posibilitatea de a avea anumite drepturi si obligatii
civile.
Incapacitatile sunt supuse unor norme conflictuale diferite in functie de calificarea care li se
acorda;
1. incapacitatile cu caracter de sanctiune civila, de pilda, decaderea din drepturile parintesti, sunt
supuse legii nationale a persoanei in cauza;
2. incapacitatile cu character de ocrtire sint, in functie de sfera persoanelor intre care actioneaza;
a) incapacitate de folosinta absolute, ca ex; incapaciatea minorului sub 16 ani de a dispune prin
donatie sau testament, incapacitatea minrului peste 16 ani de a dispune prin testament de mai mult
de jumatate din ceea ce ar fi putut dispune ca major, incapacitatea interzisilor judecatoresti de a
dispune prin donatie si testament, incapacitatea persoanelor neconcepute de a primi libertati, in
fine incapacitatea persoanei jurdice de a primi drpturi mai multe decit i se permite prin
respectarea principiului specialitatii capacitaii de exercitiu
Incapacitatile absolute de folosinta sint supuse, de regula, legii nationale a persoanei, dar se aplica
si legea care reglementeaza succesiunea pentru determinarea cotitatii disponibile.
b)incapacitatile de folosinta relative de a dispune sau primi, care opereaza numai intre
persoana a carei capaciate este ingradita si alte persoane determinate, de ex; tutorele nu poate
primi donatii sau legate de la minorul ocrotit; medical, farmacistul, preotul nu pot sa
primeasca de la persoanele ingrijite care au decedat in urma unei boli.
Se intelege ca toate aceste cazuri exista in acelasi timp o incapacitate relative de a dispune a
minorului, persoanei decedate.
Cit priveste legea aplicabila in aceasta situaie, ele fiind legate strict de un act juridic pe care legea
il prohibeste, se supun in principiu, legii actului juridic prohibit ( daca este vorba de un contract)
sau legii succesiunii ( daca este vorba de testament).
Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este supusa legii nationale. In continutul capacitatii de
exercitiu intra capacitatea persoanei de a incheia personal acte juridice.
Incapacitatile de exercitiu care se refera la toate categoriile de acte juridice ale incapabilului, se
supun legii nationale a acestuia fie ca este vorba de un minor, fie de un interzis judecatoresc. In
aceasta amterie legea nationala reglementeaza mai multe aspecte; actele pe care o persoana le
poate sa nu incheia singura; in modul in care persoana poate incheia acte juridice atunci cind are
capacitatea de exercitiu restrinsa sau nu are de loc; sanctiunile care intervin in cazul nerespectarii
legii; persoanle care pot invoca nulitatea etc.
Alte categorii de exceptii privitoare la anumite bunuri care, datorita naturii lor specifice sau
pozitiei lor, nu se supun acestei reguli;
- rex in transitu- marfurile in transit, adica bunurile aflate in curs de transport sunt supuse legii
statului de unde au fost expediate, afara de urmatoarele cazuri; a) partile au ales o alta lege
aplicabila; b) bunurile sint depozitate intr-un antrepozit sau puse sub sechestru( se va aplica legea
locului unde bunurile au fost reasezate temporat, numai pe perioada depozitului sau dic
sechestrului)
- navele si aeronavele- datorita destinatiei lor economice de a tranzita mai multe tari se supun
legii pavilionului pe care il abordeaza si nu legii locului sitarii lor. S. a exceptii.
Relatiile personale si patrimoniale dintre soti sint supuse legii nationale comune, iar in cazul in
care au cetatenii deosebite, sint supuse legii domiciliului lor comun.
Legea determina, reglementeaza uramatoarele aspecte ale relatiilor dintre soti;
- nepatrimoniale; modificarea numelui sotilor la incheierea casatoriei; capacitatea de
exercitiu a femeii care se casatoreste inainte de 18 ani;
- patrimoniale; regimul si efectele convetuirii matrimoiale; obligatiile de intretinere intre
soti; determinarea bunurilor comune si proprii; regimul datoriilor comune ale sotilor.
Legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele
casatoriei in cazul in care unul dinte ei isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul.
In lipsa de cetatenie comuna sau domiciliul comun, relatiile personale sau patrimoniale dintre soti
sint supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu care
intretin in comun cele mai strinse legaturi.