BILET 1

1) Conflictul de calificări: Noțiune, soluționare, importanță

Ne aflam in prezenta unui conflict de calificari in situatia in care in sistemele de drept aflate in conflict de
legi folosesc termenii juridici din continutul si legatura normei conflictuale cu intelesuri diferite.Aceasta
divergenta da nastere unei situatii conflictuale particulare, ce tine de calificarea data asupra aceleiasi
notiuni juridice in diferitele sisteme de drept. De aceasta data conflictul nu priveste determinarea legii
aplicabile raportului juridic cu element de extraneitate, ci lamurirea regulilor dupa care se face calificarea in
dreptul international privat.
Solutionarea conflictului de calificari prezinta o importanta deosebita in dreptul international privat,
intrucat este o etapa premergatoare solutionarii conflictului de legi, modul de solutionare al conflictului de
calificari determinand in mod cert legea aplicabila raportului juridic cu element de extraneitate. Prezentarea
solutiilor impartasite in diferitele sisteme de drept cu privire la conflictul de calificari demonstreaza tendinta
forului de a detine controlul asupa aplicarii legii straine,inclusiv prin procedeul technico-juridic al calificarii.
Importanta solutionarii conflictului de calificari este de actualitate, intrucat dezvoltarile date de revolutia
tehnica si tehnologica a ultimelor decenii au adus in actualitate problema determinarii legii aplicabile si a
calificarii notiunilor folosite pentru desemnarea diferitelor situatii de fapt.
2) Legea aplicabilă formei exterioare a actelor juridice: reglementare juridică și caracterele regulii
Locus regit actum.
Regula are caracter dispozitiv, astfel dupa cum rezulta si din dispozitiile legii 105/1992, doar in situatiile in
care la indeplinirea formei intervinsi autoritati, acestea neputand aplica decat legea proprie, forma
exterioara a actului juridic primeste caracter imperativ.
Odata determinata legea aplicabila formei actului juridic, ea guverneaza:
-ne arata ce se intelege prin forma exterioara a actului juridic
-ne arata daca forma este ceruta ad validitatem, ad probationem, sau pentru opozabilitate fata de terti
-ne arata care sunt formalitatile ce trebuie indeplinite
-ne arata care sunt persoanele chemate sa indeplineasca actele solemnitatii
-la actele solemne, dorma unindu-se cu fondul actului juridic, aceasta lege devine aplicabila (art.72 L
105/1992)
-ne arata care sunt consecintele /sanctiunile neindeplinirii formei ceruta de lege
-ne arata valabilitatea in timp a actului, daca el a fost incheiat sub termen
-ne arata admisibilitatea probei cu martori si pana la ce suma
***De la regula intervin exceptii generale si speciale
Exceptiile generale intervin oricare ar fi continutul normei conflictuale, ele fiind date de retrimitere,
invocarea ordinii publice in dip si frauda la lege in dip
Exceptiile speciale sunt in materie de legate si ipoteci. Ipotecile constituite in strainatate asupra unui imobil
situat in Ro sunt valabil incheiate daca au fost facute in forma autentica.Actele de reductiune sau stingere
a unei inscriptii ipotecare facute in strainatate sunt executorii in tara daca au fost facute dupa legea
romana.Cetateanul roman aflat in strainatate va putea intocmi in mod valabil un testament olograf dupa
legea romana si un testament autentic dupa legea locului incheierii lui

BILET 2
1) Alte forme conflictuale ce privesc factorul timp
Conflictul in timp al normelor conflictuale ale forului
Intocmai ca si in dreptul intern, pentru a crea o corelare adecvata intre realitatea sociala, economica,
politica si reglementarea juridica, legiuitorul poate interveni cu o noua reglementare in privinta normelor
conflictuale, astfel incat norma noua ia locul celei vechi.Astfel este posibil ca solutia adoptata de for sa fie
diferita, in sensul ca odata cu abrogarea legii vechi sa solutioneze in alt mod conflictul de legi, trimitand la o
alta lege ca fiind competenta sa reglementeze raportul juridic cu element de extraneitate.
Solutionandu-se pe baza regulilor dreptului tranzitoriu din dreptul intern, in unele sisteme de drept pentru
conflictul in timp al normelor conflictuale se mai foloseste si expresia de conflict international tranzitoriu.
Aplicarea regulilor dreptului tranzitoriu din dreptul intern este sustinuta de mai multe argumente precum:
-normele conflictuale ale fiecarui sistem de drept sunt de ordine publica si ca atare primesc aplicare
imediata, odata cu intrarea lor in vigoare
-aceste norme determina in mod abstract domeniul legilor in spatiu, fara a reglementa in concret conduita
indivizilor, astfel incat trebuie sa primeasca aplicare de indata
-in momentul solutionarii litigiului, forul are in vedere norma conflictuala existenta in vigoare .
Conflictul in timp al normelor materiale straine
Vor primii aplicare regulile dreptului tranzitoriu din dreptul strain si numai in masura in care acesta nu poate
fi dovedit sau pe motive de ordine publica este inlaturat de legea forului, in subsidiar, se va aplica dreptul
tranzitoriu din tara forului.In sprijinul acestei solutii s-au adus mai multe argumente:
-dreptul strain considera legea straina ca un element de drept, astfel incat , in masura in care norma
conflictuala romana a desemnat aplicabila legea straina,ea se va aplica conform propriilor reguli de
interpretare si de aplicare
-in cazul in care coexista mai multe sisteme legislative, dreptul acelui stat determina dispozitiile aplicabile,
ceea ce inseamna ca interpretarea si aplicarea dispozitiilor materiale din dreptul strain se face dupa regulile
acelui sistem juridic
Conflictul in timp al conventiilor internationale
Normele de dip pot fi cuprinse nu numai in reglementarile de drept intern dar si in cele de drept
international.In momentul in care actele internationale isi inceteaza actiunea in timp sau cunosc modificari
ce echivaleaza cu aparitia unei reglementari noi se va pune problema determinarii granitei intre legea
veche si legea noua.Conflictul in timp al conventiilor internationale se va solutiona conform regulilor
dreptului tranzitoriu.Se aplica regulile din dreptul forului dar adaptate la specificul relatiilor internationale in
cadrul carora a aparut problema conflictuala.
2) Localizarea delictului cu element de extraneitate
Legea delictuala odata determinata , ea guverneaza:
-ne arata ce se intelege prin delict civil
-ne arata care sunt conditiile generale de raspundere
-ne arata ce se intelege prin fapta ilicita si care sunt caracterele sale
-ne arata ce se intelege prin prejudiciu si care sunt caracterele sale
-ne arata care sunt formele indirecte de raspundere
-ne arata care sunt prezumtiile speciale de raspundere in cadrul fiecarei forme indirecte de raspundere
Guverneaza formele indirecte de raspundere cu urmatoarele precizari:
-in cadrul raspunderii parintilor pentru faptele copiilor lor minori,raportul delictual stabilit intre copil si parinte
pe de o parte victima este carmuit de legea delictuala,in timp ce raportul dintre copil si parinte atunci cand
parintele este tinut responsabil alaturi de minor este carmuit de legea personala,fiind o problema de filiatie
-in cadrul raspunderii institutorilor pentru faptele elevilor raportul delictual stabilit intre cei doi atunci cand
institutorul este victima este carmuit de legea delictuala ,in timp ce raportul juridic dintre cei doi atunci cand
institorul este tinut responsabil alaturi de elev este carmuit de lex cause ,ea fiind lex contractus.
-in cadrul raspunderii comitentilor pentru faptele prepusilor daportul stabilit atunci cand comitentul este
victima este carmuit de legea delictuala ,in timp ce raportul juridic dintre cei doi cand comitentul este tinut
responsabil alaturi de prepus este carmuit de lex contractus, raportul contractual fiind unul de munca, civil
sau comercial
-in cazul raspunderii pentru fapta lucrului raporul delictual in virtutea caruia este tinut responsabil paznicul a
raspunde fata de victima este carmuit de legea delictuala ,in timp ce regimul lucrului de a fi un bun mobil
sau imobil este dat de lex rei sitae
-in cadrul raspunderii pentru ruina edificiului,raportul delictual in virtutea caruia este tinut proprietarul
imobilului a raspunde fata de victima este carmuit de legea delictuala in timp ce reg??? edificiului de a fi un
bun imobil sau mobil este dat de lex rei sitae

BILET 3
1) Luarea în considerare a legii străine
Luarea in considerare a legii straine este o problema distincta de aplicarea acesteia in dip, de esenta sa fiind doar
cercetarea continutului legii materiale straine pentru lamurirea unor probleme de natura incidentala sau pentru
determinarea imprejurarii daca strainul poate beneficia de dispozitiile legii forului.Intotdeauna luarea in considerare
a legii straine exclude aplicarea sa pe fondul raportului juridic
2) Legea aplicabilă statutului real: noțiune, localizare, reglementare juridică
Statutul real este dat de drepturile subiective ce pot fi constituite cu privire la bunuri in sens juridic,el privind atat
regimul bunurilor mobile, cat si al bunurilor imobile.Statutul real are in vedere toate categoriile de drepturi ,
prerogative ale acestora, conditii de dobandire, transmitere, modificare si stingere a acestor drepturi, privind si in
conttinutul drepturilor si obligatiilor corelative..Statutul real are in vedere drepturile subiective si obligatiile
corelative privitoare la bunuri indiferent de calitatea subiectului raportului juridic, indiferent daca titularii, subiectele
de drept sunt persoane fizice, persoane juridice sau statul ca subiect de drept de sine statator.
Solutionarea conflictelor de legi cu privire la bunuri si drepturi reale a pus problema localizarii acestor raporturi
juridice.Cea mai buna solutie este cea a localizarii in functie de obiectul raportului juridic si prin aceasta
determinarea competentei legii locului situarii bunului.
BILET 4
1) Calificarea: Prezentare generală și exemple de calificare în DIP
In dip prin calificare se intelege operatia logico-juridica de stabilire a sensului si continutului notiunilor folosite in
norma conflictuala,atat in partea care arata obiectul reglementarii, cat si in partea care arata legea competenta. In
dip s.a facut precizarea ca notiunea de calificare priveste numai categorii juridice.,astfel ea se deosebeste de
solutionarea conflictului de calificari in care se pune problema determinarii legii dupa care se face calificarea in dip.
Clasificare :
1 Dupa elementul de structura al normei conflictuale : calificarea notiunilor folosite pentru desemnarea continutului
normei conflictuale (ex : calificarille ce privesc notiunile de regim matrimonial, logodna, repudiere, prescriptie,
raspundere) si calificarea notiunilor folosite pentru desemnarea legaturii (ex: calificarile ce privesc notiunile de
domiciliu , locul incheierii actului, locul producerii delictului)
2 In dip se mai face distinctia dupa calificarea primara ( acea forma prin care se determina intelesul si sensul notiunilor folosite in
continutul si legatura normei conflictuale) si calificarea secundara ( priveste stabilirea drepturilor si obligatiilor corelative a actiunilor
pe care partile le au la indemana)
In dip se apreciaza ca are o importanta mai mare calificarea notiunilor din continutul normei conflictuale , intrucat o
calificare diferita duce la schimbarea problemei de drept avuta.Spre exemplu, in situatia in care regimul matrimonial
este o problema ce tine de efectele casatoriei va fi aplicabila legea personala comuna sau in lipsa legea domiciliului
comun al sotilor.Daca aceeasi problema va fi calificata ca fiind o problema ce tine de conditiile de fond si efectele
contractelor, in aceasta situatie partile pot sa aleaga legea aplicabila, lex coluntatis, putand fi lege diferita de legea
personala sau a domiciliului comun.
2) Legea aplicabilă condițiior de fond și efectelor actelor juridice: Fundamentele regulii Lex voluntatis
Legea nationala a persoanelor juridice are un efect extrateritorial si la baza instituirii acestei reguli a stat interesul
statului de a-si putea proteja persoanele juridice si in afara teritoriului propriu, promovand astfel implicit o anumita
politica economica pe plan extern.Considerentele importante de ordin economic au consacrat vointa partilor drept
criteriu de localizare in materia conditiilor de fond si efectelor actelor juridice.
Regula isi are aplicare nu doar in domeniul contractelor civile, ci mai ales in materia contractelor comerciale.Ea
satisface interese economice permitand multiplicarea raporturilor de schimb.
De-a lungul tinmpului regula a fost promovata in special in statele dezvoltate economic.Legea aleasa de parti era de
cele mai multe ori legea pe care comerciantii unor orase comerciale renumite o faceau aplicabila contractului.
Interesul economic general al cetatii in promovarea acestei reguli de solutionare a conflictelor de legi este evident,
pentru ca ea reprezinta dezvoltare, crestere economica, expansiune teritoriala, iar sub aspect juridic inseamna
competenta legii proprii in solutionarea conflictului, adica prin lege protejarea propriilor interese.Finalitatea
economica si politica este cea a pastrarii controlului asupra relatiilor comerciale stabilite de nationali in afara
teritoriului propriu.

BILET 5
1) Ordinea publică in DIP: comparație cu alte noțiuni învecinate și efectele invocării sale
Ordinea publica este distincta de normele teritoriale-Prin norma teritoriala intelegem norma a carei legatura este de
natura teritoriala : locul situarii bunului, locul producerii litigiului, locul incheierii actului etc. In cazul normelor
teritoriale instanta aplica legea proprie pentru ca de fapt coincide competenta judecatoreasca cu cea legislativa.
Ordinea publica are in vedere o cu totul alta situatie, cea de inlaturare a legii straine desemnata ca fiind competenta
de norma conflictuala a forului .
Ordinea publica nu se confunda cu normele de aplicare imediata- Normele de aplicare imediata sunt edictate de
legiuitor din cosiderente de politica juridica ce tin de preferarea rezolvarii raportului juridic cu element de
extraneitateprin aplicarea legii proprii.Invocarea ordinii publice poate intervenii numai in masura in care suntem in
prezenta unui conflict de legi.
Ordinea publica nu se confunda cu retrimiterea- Retrimiterea priveste conflictul negativ al normelor, adica o etapa
anterioara determinarii legii competente.Legea straina la care a trimis forul nu primeste competenta si la randul sau
desemneaza aplicabila legea altui stat. In cazul invocarii ordinii publice, sistemulde drept care a trimis norma
conflictuala a forului primeste competenta de solutionare a litigiului, numai ca in momentul in care forul vrea sa
aplice aceasta lege observa ca efectele care s-ar produce in propriul sistem contravin normelor fundamentale ale
organizarii sociale, politice, economice si juridice si in acest moment se inlatura aplicarea legii straine prin invocarea
ordinii publice.
Invocarea ordinii publice nu se confunda nici cu situatia iin care legea straina nu poate fi aplicata din cauza unui
obstacol de neinlaturat. Intalnim aceste situatii in cazul in care legea straina nu poate fi dovedita in privinta
continutului sau. Un alt obstacol poate fi dat de trimiterea facuta de norma conflictuala a forului la o lege ce nu se
poate aplica intrucat legatura nu este adecvata. Un obstacol de neinlaturat putem avea si in situatia in care norma
conflictuala a forului trimitand la legea straina, acceptandu-se competenta acesteia, se observa ca fondul raportului
juridic se rezolva cu aplicarea unor institutii necunoscute forului sau organele competente din forul strain au atributii
necunoscute forului.
Ca efect general , se poate considera ca el este negativ si pozitiv. Sub aspect negativ invocarea ordinii publice duce la
inlaturarea aplicarii legii straine competenta dupa norma conflictuala a forului, iar ca efect pozitiv avem protejarea
sistemului de drept al forului si substituirea legii straine de catre legea forului, ceea ce are semnificatia asigurarii
solutionarii pe fond a raportului juridic cu element de extraneitate.
In situatia drepturilor dobandite dupa o lege straina, efectele invocarii ordinii publice nu se produc in mod automat.
Instanta va decide de la caz la caz, daca dreptul dobandit in strainatate esre recunoscut si in ce masura se face
recunoasterea, adica limitele acesteia si ale invocarii ordinii publice.
Efectele ordinii publice invocate intr-o tara nu se vor produce automat si in alta tara.In momentul in care
recunoasterea situatiei juridice se pretinde in fata altui sistem de drept, acesta va judeca dupa propriile legi, ceea ce
va face ca situatia juridica dobandita intr-o tara sa primeasca recunoastere sau nu, indiferent de faptul daca un alt
sistem de drept invocase ordinea publica si nu recunoscuse dreptul dobandit.
Ca atare, efectele invocarii ordinii publice intr-o tara nu se produc datorita autoritatii acesteia in alta tara, ci numai
datorita autoritatii forului actual, in fata caruia se pretinde recunoasterea. Intotdeauna recunoasterea depinde de
ordinea publica a tarii unde se pretinde in prezent si nu a tarii unde s-a constituit sau unde fusese invocata deja.
2) Condiția juridică a străinului persoană fizică în sistemul de drept român
Prin conditie juridica a strainului se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are strainul pe teritoriul
unui stat precum si actele normative in care sunt prevazute acestea. Pentru sistemul nostru de drept, strainul este
persoana care nu are cetatenia romana, fie avand cetatenia altui stat, fie fara cetatenie. Dovada calitatii de strain se
face cu pasaportul sau alt act de identitate eliberat de statul al carui cetatean este sau isi are domiciliul.
Regimul strainilor in Romania: Se bucura de protectia persoanei si a averii sale, in conditiile Constitutiei, legii romane
si a tratatelor la care Romania este parte ; are obligatia sa respecte legea romana.
1 Intrarea in tara : se face cu scopul desfasurarii unei activitati ( munca, afaceri, studii) sau cu scopul turistic ori alte
interese, in conditiile legii romane. Se poate refuza intrarea in tara sau acordarea vizei daca strainul :
-a desfasurat sau desfasoara activitati ce pun in pericol siguranta nationala, ordinea, sanatatea, munca publica,
drepturile si libertatile cetatenesti
-a fost expulzat, returnat, i s-au limitat sau ridicat dreptul de sedere in Romania, a fostt declarat indezirabil
-a savarsit infractiuni in Romania
-nu face dovada mijloacelor de subzistenta
-sufera de boli ce prezinta un pericol pentru sanatatea publica
-nu poseda viza, in conditiile legii romane
2 Sederea in tara : Este limitata la durata vizei ( diplomatica, simpla sau de tranzit). Sederea poate fi temporara sau in
vederea stabilirii domiciliului.In cazul sederii temporare, la expirarea termenului, strainul va parasii teritoriul
Romaniei. Daca se refuza parasirea in mod nejustificat sau i-a fost limitat ori intrerupt dreptul de sedere poate fi
declarat persoana indezirabila si este obligat sa paraseasca Romania in termen de 48 de ore. Impotriva strainului
care a savarsit infractiuni pe teritoriul Romaniei se poate lua masura expulzarii.
3 Stabilirea domiciliului : Se face in conditiile legii romane. Aprobarea si revocarea cererii privind stabilirea
domiciliului in Romania este de competenta Ministerului Administratiei si Internelor
4 Dreptul la azil : Acordarea de catre un stat a dreptului de stabilire pe teritoriul sau, unei persoane urmarita in tara
de unde provine, din motive politice.
5 Statutul de refugiat : Refugiat este persoana care dovedeste ca in tara de origine are temeri justificate de a fi
persecutat pe criterii de rasa, nationalitate, religie, apartenenta la un grup social sau opinii politice. Statutul se
acorda pe o perioada de 3 ani si poate fi prelungit cu inca 2.
6 Expulzarea : Este actul prin care un stat constrange un strain aflat pe teritoriul sau sa il paraseasca. E o masura
judiciara ce se hotaraste in conditiile legii romane. Cetatenii nu pot fi expulzati, ci doar strainii. Se ia masura
expulzarii atunci cand strainul care a savarsit o infractiune pe teritoriul romaniei sau cand refuza nejustificat sa
paraseasca teritoriul dupa expirarea termenului de sedere.
7 Extradarea : Este masura luata de statul de resedinta de a preda altui stat, la cererea acestuia, o persoana acuzata
sau condamnata pentru o infractiune considerata a fi savarsita contra statului solicitant pe teritoriul acestuia.
Extradarea este o masura judiciara ce opereaza in conditiile prevazute in tratatele internationale,, pe baza de
reciprocitate.
8 Iesirea din tara : Se face in conditii simetricce ca si intrarea in ttara, prin punctele de trecere a frontierei de stat, pe
baza actelor de indentitate, in conditiile legii romane. Poate fi refuzata iesirea din tara daca strainul : nu prezinta
documentele legale, a fost inceputa urmarirea penala si s-a luat masura interzicerii parasirii teritoriului, este
condamnat si are de executat o pedeapsa privativa de libertate, are de platit datorii fata de stat, de persoane juridice
si fizice romane
9 Situatia personalului diplomatic si consular : Intrarea, sederea si iesirea personalului diplomatic si consular se face
in conditiile cadrului general dat de Conventia de la Viena si acordurilor la care Romania este parte. Pe teritoriul
Romaniei, aceste persoane si bunurile lor se bucura de privilegii si imunitati, in calitatea de reprezentant al statului
strain sau al unei organizatii internationale.
10 Drepturile strainilor : Cetateanul strain al unui stat membru UE se bucura si de unele drepturi politice, in conditiile
Tratatului de Aderare si ale tratatelor UE :
-dreptul de a participa la alegerile europene si la alegerile locale, cu conditia sa fie rezident de 5 ani
-dreptul de proprietate priviata asupra terenurilor
-dreptul de mostenire
-dreptul la munca, pe baza permisului de munca eliberat de ministerul resort
-dreptul asupra operelor de arta cu respectarea regimului special al bunurilor apartinand patrimoniului national
Strainii nu au dreptul :
-de a face parte din partidele politice si organizatiile similare
-nu pot ocupa functii si demnitati publice, civile si militare
-nu pot avea demnitati publice in justitie
-nu pot face parte din Ministerul Apararii Nationale, al Administratiei si Internelor, serviciilor speciale
-nu se pot asocia, nu se pot initia, organiza si participa la manifestari si actiuni ce aduc atingere ordinii si sigurantei
nationale

BILET 6
1) Aplicarea legii străine: Noțiune, temei, titlu și condiții
Aplicarea legii straine este un act de autoritate al forului ce se realizeaza in conditiile si limitele prevazute de dreptul
forului, legea straina neputand ordona forului modul sau de aplicare. Aplicarea dreptului reprezinta un monopol al
statului, un act de autoritate publica ce se realizeaza in formele si conditiile prevazute in fiecare sistem, finalitatea
aplicarii dreptului constituind-o transpunerea in practica a dispozitiilor si sanctiunilor normelor juridice
Conflictul de legi a fost considerat un conflict de suveranitati, pornindu-se de la acest caracter s-a ajuns la
considedarea temeiului aplicarii legii straine ca fiind dat de chiar autoritatea legii straine ce pretinde aplicarea cu
precadere in concurs cu legea forului.
In sistemul nostru de drept aplicarea legii straine nu este supusa conditiei reciprocitatii, ceea ce inseamna ca este de
principiu independenta de identitatea de reglementare.Pe cale de exceptie reciprocitatea este ceruta in privinta
normelor conflictuale in materia statutului personal si in materia recunoasterii persoanelor juridice straine fara scop
patrimonial, pentru scutirea de supralegalizare a actelor oficiale intocmite sau legalizate de o autoritate straina,
scutiri sau reduceri de taxe si cheltuieli de procedura in cazul proceselor purtate in fata instantelor romane , obligatia
depunerii cautiunii sau a altei garanti, recunoasterea hotararilor judecatoresti si a autoritatii de lucru judecat.
In privinta titlui aplicarii legii straine, in diferitele sisteme de drept s-au sustinut diverse teorii:
1 Teoria drepturilor dobandite a fost afirmata in doctrina anglo-americana.Ea porneste de la premisa ca actul de
aplicare a legii straine este determinat de necesitatea respectarii drepturilor dobandite in alta tara cu respectarea
legii in vigoare la momentul nasterii dreptului subiectiv.Legea straina se impune a fi respectata de instanta forului
numai pentru ca ea are valoare de lege ce guverneaza drepturile dobandite in strainatate si care sunt avute in vedere
de for in momentul solutionarii litigiului.
2 Teoria receptarii dreptului strain a fost propusa in doctrina italiana.Ea porneste de la exclusivismul ordinii juridice
interne, adica aplicarea legii straine nu se poate face decat prin integrarea sa in ordinea juridica a forului.
Desemnand competenta legea straina, regula de conflict italiana are drept efect integrarea in propria ordine juridica
a legii straine, adica incorporarea legii straine in ordinea juridica nationala.
3 Teoria aplicarii legii straine ca element de fapt este impartasita de mai multe sisteme de drept contemporane
precum cel elnglez, francez, belgian, elvetian, american etc. Teoriile intemeiate pe considerarea dreptului ca element
de fapt pleaca de la distinctia elementelor procesului civil in chestiuni de fapt si de drept, pentru a determina
conditia procesuala a dreptului strain.Distinctia intre elementele de fapt si elementele de drept se bazeaza pe
argumentul ca dreptul pozitiv national fiind constituit numai din normele interne nu poate fi asimilat cu legea
straina, astfel incat ea face parte in mod automat din elementele de fapt ce apar in procesul civil.
4 Teoria aplicarii legii straine cu titlu de element de drept este impartasita de o parte din sistemele contemporane de
drept precum cel roman, german, suedez, danez, finlandez, brazilian si peruan. Conform acestei teorii dreptul strain
are valoarea de norma juridica intocmai ca si in sistemul forului. Trimiterea facuta de norma conflictuala a forului la
dreptul strain inseamna trimiterea facuta la izvoarele juridice din respectivul sistem national, legea straina
aplicandu-se cu aceeasi valoare ca si propria norma juridica.
2) Legea pavilionului: Noțiune și doimeniu
Privite din perspectiva dreptului public, navele si aeronavele sunt considerate o prelungire a teritoriului national,
primind aceeasi consideratie ca si solul si subsolul, apele interioare si coloana de aer de deasupra lor, parte
integranta a teritoriului de stat. Legea pavilionului reprezinta o legatura reala intre stat si nava sau aeronava ce are
nationalitatea sa. Aceasta legatura face ca nava sa fie proprietatea statului respectiv, a persoanelor juridice sau fizice
nationale. Legea are o competenta foarte larga de aplicare:
- guverneaza regimul navelor si aeronavelor privite ca bunuri
- guverneaza drepturile reale ce se pot constitui asupra navelor si aeronavelor si regimul juridic al acestora
- guverneaza si regimul bunurilor aflate la bordul navelor si aeronavelor
- legea se aplica cu privire la forma exterioara a actelor juridice intocmite la bordul navelor sau aeronavelor
- guverneaza statul personal al navelor si aeronavelor , acestea fiin in acelasi timp si persoane juridice
-guverneaza regimul faptelor juridice petrecute la bordul navelor sau aeronavelor, cat si delictul produs in marea
libera si spatiul aerian de deasupra acesteia
-guverneaza conditiile generale de raspundere

BILET 7
1) Ordienea publică în DIP: Noțiune, caractere, funcții
Ordinea publica in dip este o creatie a practicii judiciare. Principalul sau rol este de mecanism de inlaturare a legii
straine competente conform forului , in masura in care aceasta ar aduce atingere grava organizarii vietii economice,
sociale, politice, morale din sistemul de drept al forului. Ordinea publica in dip reprezinta un corectiv al aplicarii legii
straine ca faza finala a solutionarii conflictului de legi, astfel incat nu se poate confunda cu retrimiterea, aplicarea
normelor materiale de aplicatie imediata, cu normele teritoriale sau cu substituirea si adaptarea legii straine la legea
forului.
Ordinea publica se invoca impotriva efectelor pe care aplicarea legii straine le-ar produce in sistemul forului.
Domeniul invocarii ordinii publice nu este cert determinat intrucat nu se pot stabilii categorii de puncte de legatura
sau materii juridice ce pot atrage functionarea acestui mecanism. Invocarea depinde de continutul primit in fiecare
sistem juridic national si de ratiunile de politica juridica avute in vedere de fiecare stat in momentul folosirii acestui
mecanism de protectie a propriului sistem juridic in raport cu unul tert.
Caractere:
1 rolul de a fi corectiv al aplicarii legii straine, mai ales a efectelor ce s-ar produce prin aplicarea directa a legii altui
stat
2 in continutul sau ordinea publica este relativa
3 invocarea ordinii publice este actuala, are in vedere ordinea publica din momentul solutionarii litigiului
4 caracterul national
Functii :
1 rolul de conservare in ansamblul sau a sistemului juridic al forului
2 asigurare a stabilitatii ordinii de drept
3 apararea politicii legislative, de principiu a politicii juridice a forului ce ar fi negata prin aplicarea legii straine
2) Condiția juridică a străinului persoană juridică în sistemul român de drept
Prin conditie juridica a strainului se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are strainul pe teitoriul
unui stat precum si actele normative in care sunt prevazute acestea.
In dip se disting cu privire la conditia juridica a strainului persoana juridica doua aspecte:
- recunoasterea extrateritoriala a persoanei juridice straine
- drepturile si obligatiile strainului persoana juridica recunoscut in Romania
Recunoasterea extrateritoriala a persoanei juridice straine cu scop lucrativ sau patrimonial, valabil constituita in tara
a carei nationalitate o are, se face de drept, in limita ordinii publice. Recunoasterea fara scop lucrativ sau patrimonial
se poate face :
-prin hotarare judecatoreasca
-cu cercetarea valabilei constituiri in tara care nationalitate o are
- in limita ordinii publice- scopurile statutare nu contravin ordinii sociale si economice din Romania
Odata recunoscuta, persoana se bucura de drepturile si obligatiile prevazute de sistemul nostru de drept care acorda
regimul national. O persoana recunoscuta nu se poate bucura de mai multe drepturi decat cele conferite de legea
nationala, caci ea exista in baza acestei legi si nu a legii romane.
BILET 8
1) Retrimiterea: Formele, Limitele, Reglementarea în DIP
Prima forma este situatia in care sistemul de drept la care a trimis norma conflictuala a forului, la randul sau prin
propria norma conflictuala nu primeste solutionarea litigiului si desemneaza competenta legii forului. Retrimiterea
este in acest caz simpla sau de gradul 1 . A doua forma priveste situatia in care sistemul de drept la care a trimis
norma conflictuala a forului nu primesre solutionarea litigiului si desemneaza competenta unui sistem de drept tert.
In acest caz retrimiterea este de gradul 2. O forma particulara o constituie cea intalnita in dreptul englez cunoscuta
sub denumirea de retrimitere dubla. In aceasta situatie instanta forului ar trebui sa judece ca si cum s-ar gasi in tara
straina la a carei lege face trimitere propria norma conflictuala.
Atat in sistemul roman cat si in alte sisteme juridice se considera ca retrimiterea este inlaturata in masura in care ea
nu este necesara, sau practic nu este util, uneori in mod tehnic este imposibila sau daca o regula de conflict specifica
unei anumite materii o inlatura in mod expres. O alta situatie de inlaturare a retrimiterii este aplicarea regulii locus
regit actum. Retrimiterea este inlaturata si in situatia in care prin conventii internationale se prevede altfel.
Reglementare?
2) Competența și domeniul legii contractului
Legea contractului guverneaza:
- ne arata ce se intelege prin act juridic
-ne arata care sunt conditiile de fond cerute pentru a contracta
- capacitatea este guvernata de lex personalis, in timp ce consimtamantul, obiectul si cauza sunt guvernate de lex
contractus
-ne arata care sunt viciile de consimtamant si sanctiunile ce intervin daca nu sunt respectate normele privind valabila
lui exprimare
-ne arata in ce conditii se incheie actul intre absenti si care este momentul perfectarii lui
-ne arata care sunt efectele actului juridic si principiile ce guverneaza aceste efecte
-ne arata care sunt efectele specifice in cazul anumitor categorii de contracte, cum este situatia contractelor
sinalagmatice, precum si exceptiile de la acesta
-ne arata ce se intelege prin rezolutiune si reziliere, in ce conditii opereaza si care sunt efectele acestora
ne arata ce se intelege pron raspundere contractuala, in ce conditii opereaza si care sunt efectele sale
-cat priveste cumulul raspunderii contractuale cu raspunderea civila delictuala, el trebuie sa fie admis atat d elex
contractus cat si de lex loci delicti commissi, ce guverneaza raspunderea delictuala
-ne arata ce se intelege prin nulitat a actului juridic; cat priveste legea aplicabila nulitatii, ea este data de cauza de
nulitate invocata
-prescriptia dreptului material la actiune este considerata o problema ce tine de efectele contractului, aplicandu-se
lex contractus
-daunele interese si moratorii sunt guvernate de lex contractus, in timp ce daunele cominatorii, fiind o problema de
executare se aplica lex fori
-interpretarea contractului se face dupa lex contractus
- lex contractus se aplica si actului aditional la actul de baza, nu si celui subsecvent

BILET 9
1) Conflictul mobil de legi: Noțiune și soluționare
Suntem in prezenta unui conflict mobil de legi in situatia in care un raport juridic cu element de extraneitate este
supus succesiv, datorita schimbarii punctelor de legatura, la doua sisteme de drept. El afecteaza numai legea interna
aplicabila nu si norma conflictuala, dupa continutul sau .
Pentru solutionarea conflictului mobil s-au propus mai multe teorii :
1 Teoria drepturilor dobandite -pretinde recunoasterea drepturilor initial dobandite, in raport de legea competenta
in acel moment, inclusiv in concurs cu legea competenta dupa schimbarea punctului de legatura.
2 Teoria aplicarii regulilor dreptului tranzitoriu – are la baza analogia dintre aplicarea legii civile in timp in dreptul
intern si conflictul mobil de legi
3 Teoria solutionarii conflictului mobil de legi exclusiv pe planul dip- se propune delimitarea raportului dintre legile
aflate in conflict cu aplicarea normei conflictuale a forului, considerandu-se ca si conflictul mobil de legi trebuie sa
primeasca o solutie in concordanta cu sistemul conflictualist al forului
2) Fundamentele regulii Lex Rei Site
Fundamente juridice – Trei argumente principale sustin competenta legii locului situarii bunului in materia statutului
real respectiv comoditatea procedeului de localizare, conformitatea cu natura dreptului real, satisfacerea in egala
masura a intereselor partilor,ale tertilor si ale statului.Regula isi gaseste explicatia si in faptul ca asigura mentinerea
securitatii, sigurantei circuitului civil, a operatiunilor juridice cu privire la bunurile aflate pe teritoriul unui stat.
Fundamentele politice- Ele sunt legate prntru oricare din aspectele de manifestare a teritoriului de ideea de aplicare
suverana a legii proprii pe propriul teritoriu, mentinerea unui control strict asupra actelor si faptelor juridice
petrecute in acest spatiu, supunerea tuturor situatiilor juridice ordinii de stat si de drept proprii.
Fundamentele economice- Regula da satisfactie unor interese economice majore cum ar fi pastrarea contractului
asupa celor mai importante valori materiale, conservarea si sporirea avutiei nationale, dezvoltarea economica a
statului. Supunerea tuturor bunurilor aflate pe propriul teritoriu legii proprii inseamna nu numai control dar si profit.

BILET 10
1) Conflictul de legi în timp și spațiu: Noțiune și soluționare
Conflictul priveste recunoasterea extrateritoriala a drepturilor dobandite in conformitate cu o lege straina, el privind
implicit determinarea legii aplicabile.El poate sa imbrace doua forme : una simpla si una complexa.
In solutionarea conflictului au aparut doua teorii:
1 Teoria extrateritorialitatii drepturilor dobandite -Ea este sustinuta de mai multe argumente printre care :
-principiul neretroactivitatii legilor explica si sustine extrateritorialitatea
-drepturile constituite sub imperiul legii straine trebuie respectate pentru a pastra securitatea raporturilor juridice
internationale
-instanta forului in momentul in care recunoaste dreptul subiectiv constituit in strainatate cu aplicarea legii straine
sau urmare a pronuntarii unei hotarari judecatoresti, sanctioneaza dreptul strain ca si propriul sistem juridic
2 Doctrina contemporana sustine ca la baza solutionarii conflictului trebuie sa stea normele de dip. Conflictul se
creaza intre legea sub imperiul careia s-a nascut dreptul si legea tarii unde aceasta se invoca si numai dupa ce se
aplica aceasta norma se poate spune daca se recunoaste ori nu un drept dobandit in conformitate cu legea straina.
2) Norma conflictuală privind regimul bunurilor și drepturile reale : Prezentare generală
In dreptul international privat roman statutul real este supus legii situatiei bunurilor (lex rei sitae sau lex situs).
Asadar, raporturile juridice privind bunurile sunt supuse legii tarii unde acestea se gasesc. Rezulta din aceasta
regula ca punctul de legatura il formeaza locul situarii bunurilor.
Fundamentul acestei reguli se afla in interesul pe care statul care are de a stabili regimul juridic pe teritoriul
acestuia. Un stat nu poate admite ca un bun aflat pe teritoriul sau, indeosebi terenurile si cladirile sa fie
reglementate de o lege straina. In aceeasi ordine de idei, regula lex rei sitae isi gaseste explicatia adoptarii ei in
asigurarea securitatii operatiunilor juridice privind denumirile din cadrul aceluiasi stat.
Aceasta regula este exprimata in art. 49 din Legea 105/1992, conform caruia "posesia, dreptul de proprietate si
celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale sunt carmuite de legea locului unde acestea
se afla sau sunt situate, afara numai daca prin dispozitii speciale se prevede altfel".
Justificarea aplicarii legii situatiei rezida in aplicarea celor trei principii fundamentale in aceasta materie:
a) principiul teritorialitatii (suveranitatii) care consta in interesul statului de a guverna prin norme proprii
regimul juridic al bunurilor, aflate pe teritoriul sau;
b) principiul generalitatii, in sensul ca legea locului situarii bunurilor, asigura aplicarea unui regim unic pentru
toate bunurile aflate pe acelasi teritoriu;
c) principiul sigurantei circuitului civil privind bunurile atat in relatiile dintre parti cat si fata de terti, deoarece
formele de publicitate se desfasoara la locul situarii bunurilor.

BILET 11
1) Calificarea: Noțiune, Cauzele, Importanta acesteia
In dip prin calificare se intelege operatia logico-juridica de stabilire a sensului si continutului notiunilor folosite de
norma conflictuala, atat in partea care arata obiectul reglementarii( continutul), cat si in partea care arata legea
competenta ( legatura).
Cauzele:
-o prima cauza este data de imprejurarea ca in diferitele sisteme de drept notiunile si termenii juridici nu au acelasi
inteles, ceea ce face ca prin intermediul calificarii sa se stabileasca continutul starilor de drept acute in vedere
-imprejurarea ca in unele sisteme de drept cunos institutii sau termeni juridici fara corespondent in restul
reglementarilor nationale
-imprejurarea ca diferitele sisteme de drept incadreaza aceeasi situatie juridica in categorii de drept deosebite
Calificarea apare ca o etapa importanta a solutionarii conflictului de legi, iar rolul ei este diferentiat dupa cum
priveste notiunile din continutul sau din legatura normei conflictuale. In dip se apreciaza ca are o importanta mai
mare calificarea notiunilor din continutul normei conflictuale intrucat o calificare diferita duce la schimbarea
problemei de drept avuta in vedere. Importanta calificarii notiunilor din legatura normei conflictuale este apreciata
ca fiind mai redusa intrucat se modifica numai legea competenta, fara a se schimba problema de drept avuta.
2) Legea aplicabilă formei exterioare și a actelor juridice: fundamentele regulii Locus Regit Actum
-Aspectele ce tin de actul juridic ca izvor de drepturi si obligatii reprezinta fundamente de ordin juridic ale regulii
-Legea s-a impus datorita importantelor interese politice, economice si sociale pe care le implica. Incheierea actelor
juridice in forma ceruta de legea locului intocmirii lor da posibilitatea fiecarui stat de a exercita un deplin control
asupra operatiilor juridice importante incheiate pe propriul teritoriu, de a avea o situatie cu privire la migratia
populatiei, evidenta acesteia, transferurile de capital, de bunuri cu valoare mare, intr-un cuvant pastreaza controlul
asupra vietii juridice din spatiul aflat sub atutoritatea. Fiecare stat a prevazut incheierea actelor intr-o anumita
forma.
-In plan politic, legea formei exterioare a actelor juridice este o expresie a suveranitatii de stat, iar recunoasterea
formei valabil intocmita in alta tara inseamna o egala recunoastere a diferitelor sisteme de drept pe plan
international.
-Regula a fost dictata si de unele interese economice cum sunt cele privind controlul asupra operatiilor juridice de
valoare mare, perceperea unor taxe cu ocazia intocmirii unor acte in fata autoritatilor statului, controlul asupra unor
bunuri cu circulatie conditionata sau limitata, protejarea economiei nationale, etc.

BILET 12
1) Retrimiterea. Noțiune. Fundamente
Retrimiterea reprezinta situatia in care in aceeasi materie juridica, sistemele de drept aflate in conflict fac aplicarea
unor puncte de legatura diferita pot sa apara dificultati in determinarea legii aplicabile. Mai precis, prin norma
conflictuala proprie, folosind un anumit punct de legatura, se desemneaza competenta unei legi straine. Aceasta
continand in norma conflictuala un alt punct de legatura va determina ca fiind competenta o alta lege.
In sustinerea retrimiterii au fost aduse mai multe argumente:
-legea straina trebuie inteleasa in sens larg, de sistem de drept in ansamblulsau.
-in dip, de principiu, trebuie admis faptul ca legea straina nu se poate aplica decat in masura in care si statul strain
primeste aceasta competenta
-coordonarea sistemelor de drept
-executarea hotararilor judecatoresti
2) Legea aplicabilă formei exterioare a actelor juridice: Competență și domeniu de reglementare
Odata determinata legea aplicabila formei actului juridic, ea guverneaza:
-ne arata ce se intelege prin forma exterioara a actului juridic
-ne arata daca forma este ceruta ad validitatem, ad probationem, sau pentru opozabilitate fata de terti
-ne arata care sunt formalitatile ce trebuie indeplinite
-ne arata care sunt persoanele chemate sa indeplineasca actele solemnitatii
-la actele solemne, dorma unindu-se cu fondul actului juridic, aceasta lege devine aplicabila (art.72 L
105/1992)
-ne arata care sunt consecintele /sanctiunile neindeplinirii formei ceruta de lege
-ne arata valabilitatea in timp a actului, daca el a fost incheiat sub termen
-ne arata admisibilitatea probei cu martori si pana la ce suma

BILET 13
1) Situații particulare de conflicte internaționale: Conflictul de legi în situația statului nerecunoscut, a succesiunii
de state și anexiunilor teritoriale
Conflictul de legi in situatia statului nerecunoscut
Recunoasterea consta in exprimarea unilaterala a vointei unui stat de a constata ca valabile si opozabile in ceea ce-l
priveste, acte, fapte sau situatii juridice date ce pot avea consecinte asupra drepturilor , obligatiilor si intereselor
sale. Nerecunoasterea statului pe plan international are de regula la baza considerente exclusiv de ordin politic, care
privesc raporturile dintre state, ori aceste considerente de ordin politic nu trebuie sa lezeze indivizii, exercitiul
normal al drepturilor subiective. In sustinerea tezei ca si legile statului nerecunoscut pot da nastere conflictului de
legi, in literatura nationala s-au adus o serie de argumente :
-teoria caracterului constitutiv al recunoasterii contravine Cartei ONU
-fiecare popor poate sa-si aleaga forma de conducere pe care o socoteste potrivita . A conditiona aplicarea legii unui
stat de recunoasterea sa ar insemna amestecarea in treburile sale interne
-un stat poate sa nu stabileasca relatii diplomatice cu altul
-recunoasterea statului strain de catre statul forului are caracter declarativ
-daca nu se aplica legile statului nerecunoscut, ar trebuii sa se aplice cele care au existat anterior in acel stat
-fiind vorba de raporturi de drept privat ar fi injust ca drepturile persoanelor sa fie micsorate sau inlaturate pe
motivul ca apartin unui stat nerecunoscut
Conflictul de legi in cazul succesiunii de state si a anexiunilor teritoriale
Identitatea statelor si continuitatea lor sunt doua notiuni inseparabile si nu sunt afectate de anumite transformari
ale lor, ci numai de incetarea personalitatii lor internationale. Cat priveste modificarile teritoriale se retin : reuniunea
mai multor state ; prin fuziune sau absortie; separarea sau succesiunea unei parti dintr-un stat cu formarea unui nou
stat; dezmembrarea unui stat si transferul de teritoriu in cazul cesiunilor teritoriale.
In momentul in care in existenta statelor intervin transformari constand in substituirea unei suveranitati noi celei
existente suntem in prezenta unei situatii specifice cunoscuta in dreptul international public ca reprezentand
succesiunea statelor.
In situatia anexiunilor teritoriale se face aplicarea sistemului de drept competent anterior anexiunii.
Daca statul a fost desfiintat prin constrangere, inclinam catre o solutie intemeiata pe ideea ocrotirii intereselor
legitime a persoanelor afectate nemijlocit prin schimbarea abuziva de suveranitate. Daca statul a fost desfiintat prin
contopire voluntara cu un alt stat, se vor aplica regulile de drept tranzitoriu din tratatul de unificare a celor doua
state , iar ca principiu trebuie sa se tina seama de dispozitiile intertemporale din sistemul de drept strain.
2) Lex Voluntatis
Legea nationala a persoanelor juridice are un efect extrateritorial si la baza instituirii acestei reguli a stat interesul
statului de a-si putea proteja persoanele juridice si in afara teritoriului propriu, promovand astfel implicit o anumita
politica economica pe plan extern, modeland si in functie de propriile sale interese si conceptie juridica relatiile
internationale cu caracter patrimonial sau cultural stabilite de subiectele de drept aflate sub jurisdictia sa. Legea:
-carmuiete capacitatea de folosinta si de exercitiu a persoanelor juridice
-determina modurile de infiintare, functionare, incetare, lichidare
-arata limitele activitatii si a raspunderii a persoanelor juridice
-reglementeaza raporturile dintre membrii persoane juridice
-arata care sunt organele persoanelor juridice si in ce conditii se pot reprezenta persoanele juridice
Pentru nave si aeronave statutul personal este dat de legea pavilionului. Pentru anumite probleme, legea nationala
este limitata in aplicarea sa de lex rei site, locus regit actum, lex loci delicti commissi si lex fori.

BILET 14
1) Domeniul DIP: Conflictul de legi și conflictul de jurisdicție
Conflictul de legi- Initial domeniul dip a fost limitat la conflictul de legi. Aceasta doctrina se caracterizeaza prin
considerarea conflictului de legi drept obiectivul exclusiv al materiei. Prin conflict de legi intelegem situatia in care,
privitor la un raport juridic cu element de extraneitate, sunt susceptibile de ai aplicate doua sau mai multe legi
apartinand unor state diferite , cu care raportul juridic are legatura prin elementul strain. De regula conflictul apare
intre legea forului, a instantei sesizate cu solutionarea litigiului si legea straina cu care raportul are legatura prin
elementul strain. Dupa alegerea legilor aflate in conflict, cu ajutorul normelor proprii de dip, conflictul de legi va
inceta sa mai existe. Solutionarea conflictului se face cu ajutorul normelor conflictuale, norme de dip proprii fiecarui
sistem de drept si reprezinta materia principala a dip.
Conflictul de jurisdictie- Fiind vorba despre relatii internationale aceasta nu poate opera in lipsa unei jurisdictii
supranationale, decat daca este recunoscuta de jurisdictiile statale. Aceasta situatie pune in lumina o succesiune de
probleme grupate sub denumirea de conflict de jurisdictii : competenta internationala a tribunalelor nationale,
procedura aplicabila in fata acestora si efectele hotararilor straine. Conflictul de jurisdictii trebuie inteles in sensul de
conflict de autoritati.Conflictul de jurisdictie se solutioneaza in orice sistem de drept numai cu aplicarea normelor de
procedura ale forului, norme materiale de aplicare imediata. Relatiile internationale nu primesc niciodata o
sanctiune internationala, ci doar interna, tribunalele care solutioneaza aceste litigii fiinf intotdeauna nationale. Ca
atare jurisdictia este intotdeauna statala, imbracand caracterul unui drept intern , diferit de la un sistem de drept la
altul.

BILET 15
1) Calificarea. Noțiune și exemple
In dip prin calificare se intelege operatia logico-juridica de stabilire a sensului si continutului notiunilor folosite de
norma conflictuala, atat in partea care arata obiectul reglementarii( continutul), cat si in partea care arata legea
competenta ( legatura).
Exemple :
- Un exemplu de calificare il poate da lamurirea notiunii de repudiere. Suntem in prezenta unei probleme
reglementate sau nereglementate juridic? Repudierea e o notiune specifica dreptului musulman si are in vedere un
drept recunoscut numai sotului cu privire la desfacerea casatoriei. Desfacerea casatoriei prin repudiere tine de
efectele si desfiintarea contractului de casatorie, ca atare este o problema de conventii. Sistemele de drept
europene nu cunosc aceasta reglementare juridica , ca atare pentru aceste sisteme de drept suntem in prezenta unei
situatii nereglementate juridic , si datorita normelor imperative ce guverneaza casatoria , impotriva repudierii se
poate invoca ordinea publica in dip
-Un alt exemplu poate privi lamurirea notiunii de logodna. Suntem in prezenta unui act sau fapt juridic? Raporturile
de familie cunosc si situatii de fapt care primesc formulari juridice diferite, cum ar fi cea de separatie de corp si
despartire de fapt, de regula aceste stari de fapt cunoscand o reglementare juridica saraca. Cu privire la aceste stari
de fapt reglementate sau nu juridic se pune problema determinarii continutului lor ca si stare de drept si precizarii
daca, si in ce masura pot fi asimilate divortului.
-Un alt exemplu il constituie lamurirea notiunii de „trust” din dreptul englez.
-Se pune problema calificarii si cu privire la raspunderea parintilor pentru faptele copiilor minori
2) Fundamentele regulii Lex Loci Delicti Comisi
In timp, delictul civil s-a desprins din delictul penal, sfera cuprinzand acele fapte care au adus o atingere mai putin
grava valorilor sociale, materiale si morale ale realitatii.
Legile penale au un caracter teritorial, ele asigurand mentinerea ordinii sociale pe un teritoriu dat, respectarea
legalitatii ,ocrotirea valorilor materiale si morale ale societatii,pedepsirea tuturor persoanelor care incalca aceste
norme intr-o forma mai aspra tocmai datorita gravitatii faptei. Legile penale se aplica pe intreg teritoriul unui stat,
unei legi straine nefiindu-i permisa aplicarea pe teritoriul altui stat. Statul pe teritoriul caruia s-a produs fapta
delictuala are interesul de a reglementa in intregime situatia juridica, pentru ca fapta respectiva a adus o grava
atingere ordinii sociale proprii.
In privinta legii locului delictului civil regasim interese economice mai mari in situatia aplicarii regulii lex loci
laaesionis. Tara pe teritoriul careia s-a produs paguba aplicand normele proprii de drept pentru a putea obtine in
conditii cat mai bune repunerea in situatia anterioara, repararea integrala a prejudiciului, fapta delictuala afectand
intr-o masura mai mare sau mai mica valori sociale deosebite.
Regasim si fundamente morale in aceasta regula. Analizand functiile specifice am observat ca institutia raspunderii
civile delictuale ocroteste in principal interesele civtimei care a suferit de pe urma faptei culpabile un prejudiciu
material si moral si doar in subsidiar ocroteste interesele faptuitorului culpabil pentru actiunea sa antisociala.

BILET 16
1) Reconsiderarea titlului cu care se aplică legea străină in contextul dreptului comunitar european și al
convențiilor internaționale

BILET 17
1) Frauda la lege in DIP: Noțiune, condiții. Modalități
Prin fraudarea legii se intelege situatia in care partile, in mod voit schimba continutul faptic conflictual, pentru a-si
crea conditiile aplicarii unei legi mai favorabile in locul celei normal competente.
Conditii:
1 Sa existe un act de vointa al partilor in folosirea ori aplicarea normei conflictuale
2 Mijloacele folosite de parti sunt licite, in sensul ca se prealizeaza prin operatiuni juridice prevazute de lege
3 Scopul urmarit de parti sa fie licit, in sensul ca vointa partilor imbraca forma unei intentii frauduloase
4 Rezultatul licit obtinut prin operatia savarsita de parti, constand in ilaturarea legii normal competente si crearea
conditiilor aplicarii unei legi mai favorabile
Modalitati de fraudare a legii :
1 In privinta legii personale, schimbandu-se cetatenia ori domiciliul persoanei fizice pentru a devenii competenta o
lege mai permisiva
1 In privinta legii personale, dar numai sub aspectul domiciliului persoanei fizice prin stabilirea acestuia pe teritoriul
unui stat cu care persoana are prea putine legaturi pentru a se atrage aplicarea legii fiscale mai blande
3 In privinta satutului personal al persoanei juridice dat de legea nationala prin schimbarea sediului sau locului de
intregistrare pentru a se obtine avantaje de ordin fiscal, in obtinerea licentelor, regimul protectiei bunurilor,
repatrierea bunurilor etc
4 In privinta regimului bunurilor mobile prin deplasarea bunului pe teritoriul altui stat pentru a obtine aplicarea unei
legi ce prevede dobandirea proprietatii prin prescriptia achizitiva instantanee
5 In privinta pavilionului navelor si aeronavelor prin inmatricularea acestora intr-o tara ce nu are nicio legatura cu
proprietarul, pentru a se obtine regim juridic ce prezinta unele facilitati percepute si ca o protectie
6 In privinta formei exterioare a actelor se schimba locul de incheiere normal competent pentru a se evita formalitati
costisitoare ca timp si bani, pentru a se evita formele de publicitate cerute de regula in privinta drepturilor reale sau
a divortului
7 In materie contractuala folosindu-se regula lex voluntatis se poate frauda legea normal competenta care are
caracter imperativ, de regula in privinta imobilelor sau a unor categorii de operatii comerciale
8 Fraudarea forului se realizeaza fie prin introducerea unui element de extraneitate pe care raportul juridic nu il avea
in mod normal, fie prin schimbarea punctelor de legatura , pentru a devenii aplicabila o lege straina.
9 Fraudarea legii straine se realizeaza prin schimbarea punctelor de legatura, operatie ce are drept efect plasarea
raportului juridic sau un aspect al acestuia sun incidenta unei legi straine, aceasta putand fi a unui sistem de drept
tert sau a forului.

2) Naționalitatea persoanei juridice în DIP

Nationalitatea persoanei juridice prezinta importanta pentru ca:
- orice persoana juridica are un statut juridica dat de legea nationala
-deosebirea dintre persoana juridica nationala si persoana juridica straina se face dupa criteriul nationalitatii
-serveste la stabilirea domeniului de aplicare a unor conventii internationale
-serveste la luarea unor masuri de protesctie a pesoanei juridice straine in anumite domenii
-serveste la determinarea statutului personal al societatilor cu capital mixt
Determinarea nationalitatii persoanei juridice se face dupa urmatoarele criterii :
1 teriorialitatii conducerii sau al sediului social
2 locul de inmatriculate, de inregistrare
3 vointa fondatorilor
- locul unde se gaseste centrul activitatii economice
5 controlul
6 criterii mixte – sunt combinate de regula doua dintre criterii

BILET 18
1) Raportul dintre DIP și alte ramuri juridice
In raporturile de drept privat , de drept civil in sens larg, partile se afla pe pozitie de egalitate. Situarea partilor pe
pozitie de egalitate juridica sustine in mod direct calificarea conflictului de legi drept un conflic de interese, in acest
sens precizandu-se ca „ egalitatea juridica a partilor atrage, implicit egalitatea sistemelor de drept carora ele le
apartin , iar intre sistemele de drept aflate pe picior de egalitate se poate pune problema care dintre ele se va aplica
raportului juridic in cauza”. Avem in vedere urmatoarele raporturi juridice :
- raporturile de drept civil cu element de extraneitate
-raporturile de dreptul familiei cu element de extraneitate
-raporturile de drept procesual civil cu element de extraneitate
- raporturile de dreptul muncii cu element de extraneitate
- raporturile de drept comercial cu element de extraneitate
- raporturile de proprietate intelectuala cu element de extraneitate, in masura in care sunt avute in vedere
institutiile dreptului de autor, inventator, drepturile privind marcile
- raporturile juridice de dreptul transporturilor cu element de extraneitate, in masura in care se folosesc categorii
juridice civile, cum este contractul de transport
- alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate : dreptul funciar, mediului, concurentei
Legea cadru 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat prevede:” in intelesul
prezentei legi raporturile de drept international privat sunt raporturile civile, comerciale, de munca, de procedura
civila si alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate”
2) Competența și domeniul legii personale
Competenta – Legea guverneaza :
1 capacitatea juridica a persoanei fizice
2 cand in cauza este un minor sau o persoana pusa sub interdictie judecatoreasca legea competenta va fi legea
personala a celui ocrotit
3 cand suntem in prezenta procedurilor speciale de declarare judecatoreasca a disparitiei, respectiv a mortii legea
competenta va fi legea personala a celui disparut
4 numele si domiciliul
5 raporturile de familie ce izvorasc din casatorie
6 raporturile de familie ce izvorasc din rudenie
7 materia formei actelor juridice
8 regimul bunurilor ce apartin pasagerilor aflati pe nave, aeronave sau in alte mijloace de transport
Domeniu – ne arata :
- ce se intelege prin capacitate juridica
-ce se intelege prin capacitate juridica de folosinta, care este inceputul si sfarsitul acesteia
-ce se intelege prin capacitate juridica de exercitiu si care sunt distinctiile pe care le intalnim in cadrul acesteia
- ce se intelege prin lipsa capacitatii de exercitiu
- care sunt actele pe care pot sa le intocmeasca cei lipsiti de capacitate de exercitiu
- care sunt persoanele chemare sa intregeasca lipsa de capacitate a minorului si a pers pusa sub interdictie jud, care
ii reprezinta in actele juridice
-ce se intelege prin capacitate de exercitiu restransa, care sunt persoanele carora i se aplica, cand incepe si cand se
termina
-care sunt actele pe care pot sa le intocmeasca persoanele cu capacitate de exercitiu restransa
-care sunt persoanele chemate sa intregeasca ca[pacitatea minorului intre 1 si 18 ani si care ii asista la incheierea
actelor juridice
-ce se intelege prin capacitate de exercitiu deplina, care sunt persoanele carora i se aplica, cand incepe si se termina
- care sunt actele pe care pot sa le intocmeasca pers cu capacitate de exercitiu deplina
-care sunt sanctiunile ce intervin daca sunt incalcate normele juridice ce privesc capacitatea si regimul lor juridic
-ce se intelege prin tutela si curatela, cand intervin ele, care sunt dr. si obligatiile tutorului si curatorului, care sunt
sanctiunile ce intervin daca sunt incalcate normele
- incapacitatile absolute de a da si a primi, unindu-se cu fondul actului juridic , sunt guvernate de lex contractus

BILET 19
1) Frauda la lege în DIP: Comparație cu alte noțiuni învecinate și sancționarea sa
Frauda in dreptul intern si dip
Asemanari : 1 conditiile de admisibilitate in general a fraudei, 2 intentia frauduloasa 3 rezultatul ilicit 4 in ambele
situatii se folosesc mijloace legale
Deosebiri : 1 modalitatea de realizare 2 sfera de actiune 3 sanctiunea
Frauda la lege si ordinea publica
Asemanari : 1 ambele sunt situatii de exceptie ce privesc aplicarea legii straine pe teritoriul forului si au ca efect
inlaturarea aplicarii ei 2 sunt exceptii invocate de catre instanta sau o alta autoritate chemata sa aplice legea
Deosebiri : 1 invocarea 2 sanctiunea
Frauda si conflictul mobil de legi
Asemanari: 1 presupun un act de vointa al partilor 2 presupun o operatie materiala de schimbare a [punctelor de
legatura 3 urmarea operatiei realizata de parti se trece din sfera de competenta a unui sistem de drept in cea a altei
legi , devenita aplicabila ca urmare a schimbarii legaturii
Deosebiri : 1 modalitatea de schimbare a punctelor de legatura 2 in privinta rezultatului obtinut
Sanctionarea
S-a degajat teza imposibilitatii sanctionarii fraudei in dip pe considerentul ca primeaza siguranta operatiilor juridice,
ce tine de stabilitatea circuitului civil. Ca argumente s-a folosit faptul ca dispozitiile legale folosite de parti formeaza
legislatia in vigoare si aplicarea legii ocroteste partile de orice sanctiune, atata timp cat ele se folosesc de un drept
subiectiv prevazut de dreptul obiectiv, fara a incalca o dispozitie legala.
Sa degajat de altfel si teza favorabila sanctionarii fraudei, mai ales in materia contractelor, opinandu-se in sensul
imposibilitatii de sanctionare in privinta schimbarii legii personale a persoanei fizice, nationale si juridice, intrucat se
aduce atingere vointei partilor. Aceasta solutie rezida din principiul ca un act ilicit nu trebuie sa isi produca efecte. In
sustinerea tezei a fost avansata teoria abuzului de drept, in sensul ca exercitarea drepturilor subiective in alt scop
decat cel prevazut de lege constituie un abuz si trebuie sanctionat ca atare, situatia juridica astfel obtinuta fiind in
afara legii.

BILET 20
1) Domeniul DIP: Condiția juridică a străinului și aspecte controversate privind domeniul DIP
2) Legea aplicabilă stării civile și capacității persoanei fizice: Noțiune. Reglementare juridică generală și în sistemul
român de drept
Capacitatea juridica a persoanei fizice este guvernata de legea personala. Aceasta lege arata:
Inceputul si sfarsitul personalitatii juridice
-distinctiile facute in cadrul capacitatii juridice si in cadrul fiecarei forme de capacitate
-continutul capacitatii in functie de diferitele distinctii
-incapacitatile si felurile acestora
- modurile prin care se intregeste capacitatea in cazul minorilor si persoanele puse sub interdictie
- raporturile dintre aceste persoane si cei care le intregesc capacitatea
-procedurile speciale in cazul disparitiei si mortii prezumate a persoanei fizice
-sanctiunile ce intervin in cazul incalcarii regulilor imperative ce guverneaza capacitatea juridica si regimul juridic al
acestor sanctiuni civile
Legea personala se aplica si raporturilor de familie ce izvorasc din casatorie. Incheierea casatoriei sub aspectul
conditiilor de fond este guvernata de legea nationala a fiecarui sot, iar conditiile de forma sunt date de legea locului
celebrarii ei. Efectele personale si patrimoniale ale casatoriei sunt guvernate de legea nationala comuna celor doi
soti , iar in lipsa unei legi comune, de legea domiciliului comun. Dupa acelasi criteriu se stabileste si legea aplicabila
separatiei de corp si desfacerii casatoriei prin divort sau anularii ei.
In ceea ce priveste incheierea casatoriei, legea romana din 1992 arata ca actul poate fi realizat si in fata autoritatilor
diplomatice sau consulare ale Romaniei din strainatate , iar in acest caz forma va fi data tot de legea Romana ,
intrucat autoritatea nu poate incheia un act decat dupa legea proprie. Legea romana consacra sectiunea a II-a a
capitolului al II-lea regulilor ce privesc casatoria si divortul, normele edictate privind incheierea, incetarea si efectele
casatoriei, cu acoperirea tuturor problemelor de drept in aceasta materie.

BILET 21
1) Situații particulare de conflicte internaționale: Conflictul inter teritorial și conflictul interpersonal
Conflictul interpersonal
Spre deosebire de conflictul interteritorial , conflictul interpersonal presupune ca dreptul aplicabil se determina in
raport de un grup social. Criteriul aparitiei acestui tin de conflict il constituie originea etnica sau apartenenta
confesionala. Cele mai multe cazuri de conflicte le intalnim pe continentul african :
-o prima situatie de conflict priveste legile moderne, cu caracter laic , adoptate sub directa influenta a fostelor puteri
coloniale .In zilele noastre reglementarea moderna, de drept laic are inaietate, fara a o exclude pe cea traditionala.
-Al doilea tip de conflict priveste legile cutumiare ale diferitelor triburi ce locuiesc pe teritoriul diferitelor state.
-Un al treilea tip de conflict este cel de sorginte confesionala , in care sistemele traditionale juridice au un puternic
caracter religios, instituind o reglementare paralela cu cea laica
De cele mai multe ori statele care cunosc astfel de conflicte , prin legi interne determina competenta ratione
materiae, usurandu-se astfel determinarea legii aplicabile.
In sistemul de drept roman s-a statuat ca trebuie cercetata trimiterea facuta la legea straina pentru a se vedea ce
lege de fond se aplica.
Conflictul interteritorial ?
2) Determinarea legii contractului

BILET 22
1) Izvoarele DIP. Prezentare generală
Teoria dreptului face, de principiu, ditinctia intre notiunea de izvor de drept in sens material si in sens formal.
De principiu, este admis faptul ca izborul material al oricarei reglementari juridice il constituie viata, conditiile
materiale si morale ale exitentei omului. Interesele indivizilor si cele generale ale societatii, nevoile si aspiratiile
oamenilor determina reglementarea juridica, dau sensul evolutiei acesteia.
In sens formal, prin izvoare ale DIP avem in vedere ansamblul formelor de reglementare juridica. Alaturi de norma de
drept ce poate fi continuta in acte normative cu valoare juridica diferita, ce emana de la diferite organe ale statului
cu functii preponderent legislative sau executive, constituie in egala masura izvoare in sens formal pentru multe
sisteme juridice nationale: obiceiul, cutuma, uzantele si practica judiciara.
Particularismul DIP si vocatia sa de a se constitui intr-un limbaj comun juridic tuturor sistemelor de drept ne obliga sa
distingem izvoarele de drept intern de cele internatonale, care au menirea de a reglementa atat raporturile de drept
intern, cat si cele de drept international, sau numai raporturile de drept international.
Complexitatea DIP face ca sa distingem in cadrul izvoarelor interne doua categorii: cele specifice, ce contin
ansamblul reglementarilor conflictualiste si a normelor de aplicare imediata prin care se solutioneaza situatiile
juridice internationale si izvoare nespecifice, date de cele mai diverse reglementari de drept intern din dreptul civil,
familiei, muncii, comercial, procedura civila, dar uneori si de drept administraitv, financiar, bancar, penal, procedura
penala etc. ce contin in mod accidental reglementari cu privire la conditia juridica a strainului si legea aplicabila unui
raport juridic cu element de extraneitate.
Acte normative. Izvoare specifice.
Cel mai important izvor specific in sistemul nostru de drept il constituie Legea nr. 105/1992 privind reglementarea
raporturilor de drept international privat.
Alte acte normative ce se constituie in principal in izvoare de DIP:
- Legea 123/2001 privind regimul strainilor in Romania;
- Ordonanta Guvernului nr 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania;
- Legea nr. 296/2001 privind extradarea.
Acte normative. Izvoare nespecifice.
Dintre izvoarele nespecifice amintim:
- Constitutia Romaniei;
- Codul civil;
- Codul de procedura civila;
- Codul aerian;
- Codul vamal etc.
Izvoarele internationale. Tratatele internationale.
Literatura de specialitate retine ca acte ce cuprind exclusiv norme conflictuale urmatoarele: Conventia pentru
reglementarea conflictului de lege in materie de casatorie si Conventia pentru reglementarea conflictului de lege si
jurisdictie in materie de despartenie si de separatie de corp, act ratificat de Romania prin Decretul-lege nr.
873/1904; Conventia privitoare la conflictele de legi relative la efectele casatoriei asupra drepturilor si datoriilor
sotilor in raporturile lor personale si asupra averilor sotilor ratificata de tara noastra prin Decretul-lege nr.
1007/1912.

2) Legea aplicabilă delictului civil în cazul spațiului nesupus unei legi interne și în cazul concursului dintre mai
multe legi
Uneori delictul se produce intr-un spatiu nesupus unei legi interne, cum este marea libera si spatiul aerian de
deasupra marii libere. Alteori, el are un caracter complex fiind concurente mai multe legi.
In toate aceste situatii, in DIP se pune problema determinarii legii locului delictului.
1. Delictul produs in marea libera si spatiul aerian de deasupra marii libere.
In marea libera si spatiul aerian de deasupra marii libere ne aflam intr-un teritoriu nesupus unei jurisdictii interne,
regimul sau juridic este dat de conventii internationale de drept public si din pct de vedere al DIP se pune problema
determinarii legii locului delictului:
a) Daca delictul s-a produs la bordul unei nave sau aeronave, fara a afecta mediul exterior sau chiar cu afectarea lui,
se considera ca:
- nava sau aeronava este teritoriul pe care s-a produs delictul si legea pavilionul navei sau aeronavei guverneaza
delictul sub toate aspectele sale.
b) Daca delictul s-a produs prin abordaj maritim sau coliziune aeriana, se distinge intre nava care a abordat,
aeronava care a lovit si nava care a fost abordata, aeronava care a fost lovita:
- se considera ca nava care a abordat, aeronava care a lovit este teritoriul pe care s-a produs fapta si nava care a fost
abordata, aeronava care a fost lovita este teritoriul pe care s-a produs prejudiciul;
- legea pavilionului navei care a abordat, aeornavei care a lovit ne va arata care sunt conditiile generale de
raspundere, inclusiv caracterul lictit sau ilicit al faptei, cat si eventualele cauze de exonerare de raspundere;
- legea pavilionului nave care a fost abordata, aeronavei care a fost lovita va guverna restul problemelor raportului
delictual, ce tin de fapt de repararea prejudiciului.
2. Delictul in cazul faptei continuate
Daca fapta are un caracter continuat, ea producandu-se pe teritoriul mai multor state, in cazul publicitatii
mincinoase – forma a concurentei neloiale, se pune problema determinarii legii aplicabile.
In DIP, in aceasta situatie se considera ca suntem in prezenta mai multor raporturi civile delictuale, o pluralitate de
raporturi juridice data de cate teritorii au fost afectate.
Pentru fiecare raport civil delictual se aplica distinct lex loci delicti commissi, care este legea producerii fiecarui delict
in parte.

BILET 23
1) Conflictul mobil de legi: Comparație între acesta și frauda la lege în DIP
Intre cele doua situatii apar o serie de elemente comun si de deosebiri. Ca asemanari, atat frauda la lege cat si
conflictul mobil presupun un act de vointa al partilor si o operatie materiala de schimbare a punctelor de legatura. In
al doulea rand, ambele situatii conflictualiste se aseamana prin faptul ca se trece din sfera de competenta a unui
sistem de drept in cea a altui sistem, ca urmare a operatiei realizata de parti.
Cele doua situatii se deosebesc prin aceea ca daca in cazul conflictului mobil schimbarea punctelor de legatura se
face fara intentie frauduloasa sau ilicita, in cazul fraudei la lege aceasta este o conditie esentiala ce determina
invocarea ei.
Sub un alt aspect, cele doua situatii se mai deosebesc in privinta rezultatului obtinut. Daca, urmare schimbarii
punctului de legatura, in cazul conflictului mobil, rezultatul este licit, schimbarea punctului de legatura realizandu-se
fara intentia partilor de a se sustrage unor norme imperative, in cazul fraudei la lege rezultatul este ilicit si el consta
in chiar operatia savarsita de parti de a se plasa sub imperiul unei legi mai favorabile care le satisface scopul urmarit,
irealizabil daca s-ar fi aplicat legea normala competenta.

2) Competența și domeniul regulii Lex Rei Site

Legea locului situarii bunului se aplica bunurilor privite ut singuli fara a distinge dupa natura acestora in bunuri
mobile si imobile.
Odata determinata, lex rei sitae:
- ne arata ce se intelege prin bun
- ne arata care este clasificarea bunurilor, inclusiv care sunt bunurile scoase din circuitul civil si care au circulatie
conditionata;
- ne arata care este regimul juridic al fiecarei categorii de bunuri din cadrul clasificarii lor;
- ne arata ce se intelege prin patrimoniu si care sunt functiile sale;
- ne arata ce se intelege prin drept real;
- ne arata care este clasificarea drepturilor reale;
- ne arata ce se intelege prin drept de proprietate;
- ne arata care sunt caracterele dreptului de proprietate;
- ne arata care sunt dezmembramintele dreptului de proprietate privata;
- ne arata care sunt modurile de dobandire a dreptului de proprietate, inclusiv de catre stat;
- ne arata care sunt mijloacele de aparare a dreptului de proprietate;
- ne arata care sunt actiunile petitorii si care este regimul lor juridic;
- ne arata ce se intelege prin posesie si care sunt efectele sale;
- guverneaza uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii prin posesia indelungata in timp;
- ne arata care sunt actiunile posesorii si care este regimul lor juridic;
- ne arata care sunt formele de publicitate cu privire la bunuri;
- ne arata care sunt taxele si impozitele ce se percep cu privire la folosinta bunurilor;
- guverneaza actiunea privind nulitatea avand drept cauza incalcarea regimului bunurilor.

BILET 24
1) Conflictul de legi în timp și spațiu: Condițiile eficacității internaționale ale unui drept și efectele recunoașterii
sale internaționale
Conditiile recunoasterii eficacitatii internationale a situatiilor juridice
Pentru ca o situatie juridica ce a fost creata in raport de o lege straina sa poata fi recunoscuta extrateritorial, forul in
fata caruia se pretinde aceasta recunoastere este tinut sa analizeze indeplinirea cumulativa a 4 conditii, in absenta
lor drepturile invocate ca fiind dobandite dupa legea straina neprimind recunoastere internationala.
a) Situatia juridica a careui recunoastere se cere sa fie dobandita potrivit legii competente.
b) Situatia juridica a carei recunoastere se cere sa fi indeplinit toate conditiile prevazute de legea straina
competenta. Spre exemplu, in situatia in care v-c unui bun mobil este un act real, se cere a fi indeplinita conditia
remiterii materiale a bunului; faca este un act formal se cer indeplinite formalitatile de la locul intocmirii lui.
c) Situatia juridica a carei recunoastere se cere sa fie cea dobandita in strainatate si nu alta substituita acesteia. Spre
exemplu, in strainatate s-a pronuntat o hotarare care priveste doar separatia de corp a sotilor, iar in Romania se
pretinde recunoasterea divortului pronuntat dupa legea straina. In aceasta situatie avem o evidenta substituire de
situatie juridica, intrucat separatia de corp reglementata in unele sisteme europene de drept are ca echivalent in
sistemul roman despartirea in fapt a sotilor, care nu produce efectele juridice ale desfacerii casatoriei prin divort.
d) Situatia juridica dobandita in raport de o lege straina sa prezinte interes in ceea ce priveste recunoasterea in tara
forului. Spre exemplu, o persoana dobandeste posesia unui bun mobil in Germania, deplasandu-se ulterior in
Romania. In tara noastra, persoana nu mai are interesul sa invoce posesia de buna-credinta a bunului, situatie
dobandita dupa dreptul strain, intrucat dupa legea romana posesia de buna-credinta a bunurilor mobile valoreaza
proprietate.
Efectele recunoasterii internationale a situatiilor juridice
Un drept subiectiv sau o situatie juridica valabil constituita intr-o tara straina, ca urmare a recunoasterii sale in
sistemul de drept al forului efectele produse sunt guvernate de trei mari reguli, ce exprima interesele forului, atat pe
plan intern cat si international.
a) De principiu, dreptul dobandit produce toate efectele conferite de legea straina in raport de care s-a constituit.
b) Dreptul dobandit potrivit legii straine nu poate produce in alta tara mai multe efecte decat cele pe care le poate
produce in conformitate cu legea in raport de care a fost constituit.
c) Dreptul dobandit potrivit legii straine produce efecte juridice in limitele ordinii publice din tara forului.
2) Norma conflictuală privind regimul bunurilor și drepturile reale: Cazuri când nu se aplică Lex Rei Site
Legea aplicabila succesiunii imobiliare
Mostenirea nu este carmuita de lex rei sitae ci, pornindu-se de la distinctia bunuri mobile/bunuri imobile, in DIP vom
avea doua legi competente, acestea fiind legea personala a autorului pentru succesiunile mobiliare si legea locului
situatiei bunurilor pentru succesiunile imobiliare.
Legea aplicabila marfurilor in tranzit
Marfurile care se gasesc in curs de transport res in transitu in decursul trecerii lor prin mai multe tari, constituie o
categorie de bunuri uneori sustrasa aplicarii legii teritoriale lex rei sitae, tocmai datorita acestei situatii in care se
aflta.
Pentru a se asigura o lege unica marfurilor in tranzit, sistemele nationale de drept au adoptat solutia aplicarii fie a
legii locului de expeditie, fie a legii locului de destinatie, fie una din aceste doua legi si legea locului situarii bunurilor.
In situatia in care mijlocul de transport are pavilion, se va aplica legea pavilionului.
Legea aplicabila titlurilor de valoare
Pentru toate titlurile de valoare, in ceea ce priveste emiterea lor, competenta este legea nationala a persoanei
juridice emitente. In privinta legii aplicabile transmiterii titlurilor de valoare, vom distinge dupa forma titlului. In
aceste conditii, legea aplicabila pentru titlurile nominative este legea nationala a persoanei juridice care a emis titlul,
pentru titlurile la ordin este legea locului de plata, iar pentru titlurile la purtator este legea locului unde se afla titlul
in momentul traditiunii sau transmiterii lui.
Legea aplicabila operelor de creatie intelectuala
Operele de creatie intelectuala care au devenit publice sunt supuse legii locului unde a avut loc publicarea, in oricare
din formele ei particulare.
Operele de creatie intelectuala nedivulgate, ramanand in intimitatea autorului si fiind strans legate de personalitatea
sa sunt supuse legii personale a autorului.
Legea aplicabila drepturilor de creanta
Creantele si datoriile sunt supuse aceleiasi legi, ce guverneaza si izvorul raportului obligational, acte sau fapte
juridice, iar aceasta unica lege, in functie de izvor poate fi legea contractului sau legea delictului civil.
De la aceasta regula exista si exceptii, cand se pune problema determinarii faptului daca, creanta este un bun mobil
sau imobil, un bun corporal sau incorporal, daca este sesizabila sau nu, ori daca ea se poate depune in gaj sau nu si
alte aspecte legate mai ales de cesiunea de creanta. In aceste situatii competenta este legea locului situarii bunului si
se va pune evident problema localizarii creantei.

Obligatia propter rem si obligatia scriptae in rem

Cat priveste obligatia propter rem, fiind un accesoriu al dreptului real, este supus legii situatiei bunurilor, in timp ce
obligatia scriptae in rem, fiind strans legata de bun sub aspectul posesiei acestuia, dar si de actul juridic din care
rezulta, ea va fi guvernata atat de lex rei sitae, cat si de lex contractus si va exista aceasta obligatie in raporturile cu
element de extraneitate doar daca ambele legi o prevad.
Legea aplicabila bunurilor care apartin statului strain
Bunurile care apartin statului strain, potrivit principiului imunitatii statului si bunurilor sale, nu pot fi supuse altei legi,
decat legii proprii, in temeiul suveranitatii de stat si a principiilor de drept international public.

BILET 25
1) Domeniul DIP: Norme conflictuale. Prezentare generală și structură
In raporturile de DIP orice legiuitor national nu poate interveni decat cu norme de localizare, de plasare a situatiei
juridice sub incidenta sa sau a altui legiuitor national. Prin astfel de norme juridice nu se va reglementa niciodata in
mod direct conduita subiectelor de drept, ci numai se va atribui competenta de solutionare unuia sau altuia dintre
sistemele de drept.
Normele de DIP, cu ajutorul carora se solutioneaza conflictele de legi se numesc norme conflictuale. Ele se
particularizeaza prin elemente de structura specifice si trasaturi ce le deosebesc de normele substantiale.
Structura specifica normei conflictuale este data de continut si legatura sau punct de legatura.
Continutul este acea parte a normei conflictuale care arata raporturile de drept la care se refera norma juridica.
Continutul este intotdeauna dat de o problema de drept, intalnita ca atare in sistemele nationale.
Continutul normei conflictuale poate consta in urmatoarele: starea civila si capacitatea juridica a persoanei fizice,
forma exterioara a actului, conditiile de fond si efectele actului juridic, delictul civil, regimul bunurilor si drepturilor
reale etc. Asadat, continutul reprezinta domeniul ce urmeaza a fi reglementat de normele substantiale contitnute
intr-o anumita lege, in sensul de sistem intern de drept.
Indicarea legii competente de catre norma conflicutala se realizeaza in temeiul legaturii care exista intre un raport
juridic si un sistem de drept. Elementul prin care se stabileste legatura dintre raportul juridic si o lege se numeste
punct de legatura sau element de legatura.
Cele mai importante elemente de legatura retinute de diferitele sisteme de drept, inclusiv de dreptul romanesc sunt:
cetatenia, domiciliul, locul incheierii actului juridic, locul producerii delictului civil (locul producerii faptei si locul
aparitiei prejudiciului), locul situarii bunului, locul executarii contractului, a obligatiei, sediul persoanei juridice, locul
de inmatriculare a acesteia, pavilionul navei sau aeronavei, vointa partilor, autoritatea competenta, domiciliul
comun al sotilor, locul judecarii litigiului.
2) Legea aplicabilă raporturilor de familie
De principiu, raporturile de familie sunt guvernate de legea personala.
Casatoria
Cu privire la incheierea casatoriei distingem intre:
- conditiile de fond – guvernate de legea personala a fiecaruia dintre viitorii soti si
- conditiile de forma – guvernate de legea locului incheierii actului.
Cu privire la efectele casatoriei:
- se aplica legea personala comuna, iar in lipsa, legea domiciliului comun al sotilor.
Cu privire la nulitatea casatoriei distingem intre:
- conditiile de fond – guvernate de legea personala;
- conditiile de forma – guvernate de legea locului incheierii actului.
Adoptia
Cu privire la incheierea adoptiei distingem intre:
- conditiile de fond – guvernate de legea personala a minorului, mai putin cele care ii privesc strict pe parintii firesti si
cei adoptivi, ce raman guvernate de legea personala a fiecaruia dintre acestia;
- conditiile de forma – guvernate de legea locului incheierii actului.
Desfacerea adoptiei are solutii similare celor de la incheiere, in privinta distinctiei dintre conditiile de fond si de
forma si legea aplicabila.
Filiatia, rudenia nu ridica probleme, fiind aplicabila legea personala lex patriae, lex domicilii

BILET 26
1) Localizarea raportului juridic cu element de extraneitate
Solutionarea conflictului de legi este strans legata de localizarea raportului juridic cu element de extraneitate.
Localizarea este inteleasa ca plasare a unui raport juridic cu element de extraneitate sub autoritatea unei legi, adica
in spatiul de actiune al unei legi nationale, nu in spatiul privit in exclusivitate in sensul de teritoriu.
Prin localizare se creeaza intotdeauna o legatura necesara intre raportul juridic si un sistem de drept, situatia juridica
avuta in vedere fiind situata in spatiul aflat sub autoritatea unei legi nationale, interne. Orice localizare se realizeaza
tinandu-se cont de structura raportului juridic, adica in functie de subiecte, obiect, sau izvorul juridic.
Localizarea in functie de subiectele raportului juridic o intalnim in materii cum sunt starea si capacitatea persoanei
fizice sau a persoanei juridice, raporturile de familie, mostenirile ce poarta asupra unor bunuri mobile. In toate
aceste cazuri, la localizarea raportului juridic se au in vedere subiectele raportului juridic ori titularul sau.
Localizarea bazata pe obiectul raportului juridic intervine, de regula in situatiile in care caracterul unui drept tinde sa
confere obiectului sau o importanta majora, ca in cazul statutului real. Astfel, in privinta regimului juridic al
bunurilor, indiferent daca sunt mobile sau imobile si a drepturilor reale ce pot purta asupra lor, cat si in materia
succesiunilor imobiliare, localizarea se face in functie de obiectul raportului juridic, mai exact in functie de obiectul
derivat, respectiv bunurile asupra carora poarta drepturile si obligatiile civile. Regula lex rei sitae intra in aceasta
categorie de localizare, avandu-se in vedere locul situarii bunurilor.
Localizarea bazata pe izvorul raportului juridic este cel mai des folosita in materia obligatiilor. Punctele de legatura
sunt cele mai variate, urmare si a campului vast al izvoarelor obligatiilor civile si materiilor de drept avute in vedere.
Intra in aceasta categorie localizarea dupa locul incheierii actului juridic locus regit actum in materie de forma
exterioara a actului; localizarea dupa locul incheierii contractului lex loci contractus sau dupa locul de executare a
contractului lex loci executionis in materie de conditii de fond si efecte ale actului juridic; localizarea dupa locul
producerii delictului civil lex loci delicti commissi sau dupa locul aparitiei prejudiciului lex loci laesionis in materie
delictuala civila.

2) Legea aplicabilă formei exterioare a actelor juridice: Forma de publicitate, de abilitare și de procedură
Forma de publicitate este ceruta de lege pentru a face opozabile anumite drepturi.
Este data de legea locului unde se face publicitatea.
- publicitatea cu privire la persoane fizice – legea de domiciliu
- publicitatea cu privire la persoane juridice – sediul sau locul de inmatriculare
- publicitatea cu privire la imobile – legea locului situarii bunului;
- publicitatea cu privire la nave si aeronave – locul de inmatriculare.
Forma de abilitare este ceruta de lege pentru incheierea actului juridic in mod valabil de catre cel lipsit de cap de ex
ori cu cap de ex restransa.
Este data de legea personala a celui ocrotit – minor ori persoana pusa sub interdictie judecatoreasca.
Forma de procedura este ceruta de lege pentru valabila incheiere a actelor de procedura in procesul civil.
Este data de legea forului:
- administrarea si aprecierea probelor;
- forma hotararilor judecatoresti si a incheierilor preparatorii si interlocutorii.
Exceptii:
- calitatea si sarcina probei – legea ce guverneaza fondul actului juridic;
- prezumtiile legale – legea ce guverneaza fondul actului juridic;
- marturisirea – legea ce guverneaza fondul actului juridic;
- conventiile cu privire la probe – legea ce guverneaza fondul actului juridic;
- mijloacele de proba preconstituite – legea locului.

BILET 27
1) Definiția DIP ca ramură și știință a dreptului
Dreptul international privat ca ramura a dreptului intern a fiecarui stat reprezinta ansamblul regulilor aplicabile
persoanelor fizice si persoanelor juridice ca subiecte de drept privat in relatiile internationale.
Stiinta dreptului international privat reprezinta acea stiinta juridica ce are ca obiect studiul ansamblului regulilor
aplicabile subiectelor de drept privat, persoane fizice si persoane juridice, in relatiile internationale.
2) Soluții propuse pentru reglementarea delictului civil

BILET 28
1) Caracterele DIP
DIP se caracterizeaza prin complexitate si particularism.
Complexitatea DIP.
Cat priveste complexitatea, ea este data de domeniul propriu de reglementare in care se suprapun doi factori de
complicare a problemelor specifice si anume prezenta unui element strain in orice raport juridic, sau mai exact a cel
putin un element strain, cat si vastitatea si complexitatea dreptului civil in sens larg. Aces ultim aspect este dat de
faptul ca raporturile juridice de DIP se rezolva in egala masura tinand cont atat de normele conflictuale, cat si de
regulile, principiile, conceptele, institutiile si normele juridice din dreptul civil, dreptul familiei, dreptul comercial,
dreptul procesual civil, prin situarea analizei intotdeauna intr-un sistem tridimensional spatiu-timp-persoane.
Complexitatea metodei conflictualiste este data nu numai de demersul logico-juridic pe care il presupune, ci si de
consecintele pe care le implica, in masura in care legea la care s-a trimis, prin normele conflictuale proprii nu accepta
trimiterea, desemnand ca aplicabila legea latui stat, fie ca aceasta este tot forul, fie ca este legea unui stat tert.
Retrimiterea complica odata in plus desemnarea legii aplicabile si implicit solutionarea raportului juridic cu element
de extraneitate.
Apreciem ca retrimiterea si calificarea sunt, alaturi de demersul logico-juridic al metodei conflictualiste, factori de
complexitate specifici DIP.
Particularismul DIP.
In sec al XIX-lea s-a evidentiat caracterul predominant particular al solutiilor conflictualiste, cat si ansamblul
reglementarilor de DIP. Aceasta solutie juridica se bazeaza pe constatarea faptului ca rezolvarile in materie difera de
la un sistem de drept la altul, ca atare nu sunt comune tuturor statelor. Pe de alta parte, instantele care judeca
litigiile dintre particulari apartinand diferitelor state sunt eminamente nationale, imprejurare ce sporeste
particularismul solutiilor date raporturilor de DIP.
Elementele de extraneitate nu primesc o considerare generala cu caracter universal, ci una particuala, din
perspectiva fiecarui sistem de drept. Acest argument sustine de asemenea teza particularismului.
DIP se caracterizeaza prin particularism si din perspectiva calitatii subiectelor de drept avute in vedere. Spre
deosebire de dreptul international public care imbraca un caracter international pentru ca regulile juridice se
formeaza prin acordurile incheiate intre state, ca suveranitati egale, pentru reglementarea raporturilor
internationale dintre acestea, cat si a celor stabilite cu, sau in cadrul organizatiilor internationale, DIP este dat de
ansamblul regulilor juridice stabilite de fiecare stat pentru reglementarea conduitei particualrilor, persoane fizice si
persoane juridice.

2) Legea aplicabilă delictului civil în cazul în care fapta constituie în același timp infracțiune
Este posibil ca uneori fapta delictuala sa constituie in acelasi timp infractiune.
In acest caz dintingem intre solutionarea actiunii civile si actiunii penale.
a) Daca a fost sesizata cu rezolvarea actiunii civile instanta altui stat, decat cea care a fost sesizata cu rezolvarea
actiunii penale, in DIP nu opereaza regulile din dreptul intern privind raportul dintre latura civila si latura penala a
procesului.
Ca atare, nu va avea intaietate solutionarea actiunii penale in raport cu cea civila si nici nu va opera autoritatea de
lucru judecat din penal asupra actiunii civile cu privire la fapta, faptuitor si vinovatie.
Actiunea civila si cea penala au un caracter reciproc autonom si ele se solutioneaza in mod distinct, fiecare dupa
propriile reguli.
b) Daca a fost sesizata cu rezolvarea actiunii civile aceeasi instanta ce a fost sesizata si cu rezolvarea actiunii penale,
in DIP se distinge intre solutionarea celor doua laturi ale procesului.
In timp ce:
- latura penala se solutioneaza numai cu aplicarea legii forului – lex fori, normele penale avand un caracter teritorial,
- latura civila se solutioneaza facand mai intai aplicarea normei conflictuale a forului, care ne va indica legea
aplicabila, iar apoi se va face aplicarea legii indicata ca fiind competenta de norma conflictuala, aceasta putand sa fie
ori legea proprie, ori o lege straina.

BILET 29
1) Obiectul de reglementare juridică. Raporturi ce pot constitui obiect de reglementare în DIP
Numai raporturile juridice de drept privat, de drept civil in sens larg, stabilite intre particulari persoane fizice si
persoane juridice, in contextul relatiilor internationale pot face obiectul DIP.
Prin raporturi de drept civil in sens larg, cu element de extraneitate avem in vedere urmatoarele raporturi juridice:
- raporturile de drept civil cu element de extraneitate;
- raporturile de dreptul familiei cu element de extraneitate
- raporturile de drept procesual civil cu element de extraneitate;
- raporturile de dreptul muncii cu element de extraneitate, cu precizarea ca acestea pot forma obiect al DIP doar in
masura in care sunt folosite categorii juridice civile, cum ar fi obligatii, raspundere, prescriptie, contracte;
- raporturile de drept comercial cu element de extraneitate;
- raporturile de proprietate intelectuala cu element de extraneitate, in masura in care sunt avute in vedere
institutiile dreptului de autor, de inventator, drepturile privind marcile;
- raporturile juridice de dreptul transporturilor cu element de extraneitate, in masura in care se folosesc categorii
juridice civile, cum este contractul de transport, indeosebi transportul maritim si aerian, conosamentul ş.a.;
- alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate.

2) Determinarea legii succesorale

In DIP, in materie succesorala se face distinctie cu privire la legea aplicabila.
Singurul criteriu este dat de natura bunurilor succesorale, distingandu-se intre succesiunea bunurilor mobile si
succesiunea bunurilor imobile.
Succesiunea bunurilor mobile este guvernata de ultima lege personala a autorului, iar succesiunea bunurilor imobile
este guvernata de legea locului situarii bunurilor, pentru fiecare dintre imobilele succesorale.
In DIP, in materie succesorala nu se face nicio distinctie cu privire la legea aplicabila in raport de felul succesiunii –
legala sau testamentara, singura distinctie fiind cea data de natura bunurilor.
Legea aplicabila este influentata de conditia juridica in materie succesorala.
Dreptul roman recunoaste fara nicio restrictie vocatia succesorala a strainului, dar aduce unele limitari in privinta
exercitarii dreptului de proprietate dobandit prin mostenire, cu privire la terenuri si bunurile apartinand
patrimoniului national cultural si arhivistic, ce nu pot fi scoase peste granita.

BILET 30
1) Obiectul de reglementare juridică. Raporturi ce NU pot constitui obiect de reglementare în DIP
De esenta raporturilor juridice ce nu pot face obiect de reglementare pentru DIP este elementul de autoritate al
statului jus imperii.
In domeniul public al dreptului – dreptul contitutional, administrativ, penal, procesual penal, financiar – legiuitorul
national manifesta intotdeauna interes in reglementarea juridica a tututror situatiilor petrectue sub autoritatea sa.
Ca atare, norma de drept public se va aplica tututror subiectelor de drept, indiferent ca sunt persoane fizice sau
persoane juridice, in legatura cu toate actele si faptele juridice petrecute in limitele autoritatii legiuitorului national.
In afara raporturilor de drept intern enuntate mai sus ce apartin domeniului public al dreptului, in aceeasi categorie
a raporturilor juridice ce reprezinta expresia autoritatii de reglementare se afla si raporturile de drept international
public, ce privesc relatiile stabilite intre state, ca subiecte originare de drept international si relatiile stabilite de
acestea cu organizatiile internationale, sau in cadrul organizatiilor internationale.

2) Domeniul legii succesorale

Legea succesorala, odata determinata:
- ne arata care este data deschiderii succesiunii;
- locul deschiderii succesiunii, ca si procedura necontencioasa notariala, sunt date de lex fori;
- ne arata care sunt cerintele legale pentru a putea mosteni;
- ne arata ce se intelege prin capacitate succesorala, mai putin timpul legal al conceptiei care este dat de lex
personalis, ce se intelege prin comorienti si daca acestia se mostenesc intre ei;
- ne arata ce se intelege prin vocatie succesorala;
- ne arata ce se intelege prin nedemnitatea succesorala, care sunt cazurile, daca opereaza de drept sau este
judiciara;
- guverneaza devolutiunea legala:
 Vocatia;
 Reprezentarea succesorala;
 Partea ce i se cuvine fiecaruia din mostenire;
 Cotitatea disponibila si rezerva succesorala;
 Drepturile speciale ale sotului supravietuitor;
- in cadrul devolutiunii legale, unele probleme sunt guvernate de alta lege:
 Filiatia – legea personala
 Calitatea de sot – legea aplicabila casatoriei
 Cota de bun comun – legea aplicabila efectelor casatoriei
- devolutiunea testamentara:
 Capacitatea de a dobandi prin legat – lex personalis
 Incapacitatile speciale – legea succesorala
 Sanctiunile nerespectarii incapacitatilor – legea succesorala
 Consimtamantul, viciile de consimtamant – legea succesorala
 Obiectul legatului – legea succ
 Cauza legatului – legea succ
 Sezina – lex rei, pt ca priveste posesia de drept a mostenirii
 Cauzele de ineficacitate a legatelor – legea succ
 Interpretarea legatului – legea succ
 Forma legatului: locus regit actum – testament autentic, lex personalis – testament olograf
- transmisiunea mostenirii
 Dreptul de optiune succesorala – legea succ
 Transmisiunea succesiunii – universala, cu titlu universal si cu titlu particular – legea succ
 Formele de procedura ale transmisiunii – lex fori
 Formele procedurale ale raportului – lex fori
 Inventarul bunurilor, punerea peceţilor – lex rei sitae
 Partajul judiciar – lex fori

BILET 31
1) Domeniul DIP: Norme conflictuale prezentare generală și caractere
Prin conflict de legi intelegem situatia in care, privitor la un raport juridic cu element de extraneitate, sunt
susceptibile de a fi aplicate doua sau mai multe legi apartinand unor state diferite, cu care raportul juridic are
legatura prin elementul strain.
De esenta conflictului de legi este metoda de rezolvare. De aceea se considera ca solutionarea conflictului de legi
reprezinta materia principala a DIP.
Metoda conflictualista presupune inainte de toate localizarea raportului juridic, iar acest procedeu este realizabil
numai cu ajutorul normelor specifice DIP, norme conflictuale.
Intrucat au drept scop localizarea raportului juridic in sfera de actiune a unui sistem de drept, normele conflictuale
nu carmuiesc propriu-zis raportul juridic, aratand drepturile si obligatiile partilor, ci doar desemneaza legea
competenta a se aplica raportului juridic cu element de extraneitate, solutionand conflictul de legi.
Caractere
Bilateralism si unilateralism.
In conceptia traditionala, regulile de conflict au functia de a fixa o situatie juridica in spatiul de actiune al unui sistem
de drept. De aceea se si considera ca ele sunt reguli de repartizare a situatiilor juridice de drept privat intre diferitele
sisteme legislative nationale. Aceasta considerare porneste de la structura solutiei conflictualiste, prin legatura ce o
contine alegandu-se dintre sistemele de drept aflate in conflict. Pe cale de consecinta, ea se caracterizeaza ca fiind
bilaterala.
Caracterul bilateral al solutiilor conflictualiste asigura functia acestora de atribuire a competentei legislative fata de
sistemele de drept aflate in concurs, tinand cont de interesul fiecarei legi interne de a reglementa sub un aspect sau
altul situatia juridica dedusa solutionarii.
In DIP s-a sustinut si solutia rezolvarii unilaterale a conflictului de legi, prin desemnarea doar a competentei legii
forului, trimiterea fiind facuta direct la normele materiale alea acestuia.
Unilateralismul solutiilor conflictuale exprima interesul legiuitorului national de a se preocupa numai de aplicarea
legii proprii, implicit ignorand aplicarea legii straine.
Pornind de la definitia data conflictului de legi ca fiind de principiu o problema de optiune intre aplicarea legii proprii
sau a legii straine ca lege competenta sa solutioneaze un raport juridic cu element de extraneitate, de principiu el se
caracterizeaza prin bilateralism, fara a exclude unilateralismul.
Conflict de suveranitate si conflict de interese.
Daca luam in considerare calificarea conflictului de legi drept un conflict de suveranitati, inseamna ca admitem ideea
ca ori de cate ori se aplica o lege straina, suveranitatea forului consimte o bresa pentru a face loc suveranitatii
statului strain sa isi aplice propriua lege in temeiul puterii proprii. Aceasta solutie este de neadmis din perspectiva
regulilor dreptului international public, pentru ca suveranitatea este o notiune absoluta, devenind discutabila sub
aspectul acestui caracter.
Pe de alta parte, solutia conflictuilui de legi privit ca un conflict de suveranitati plaseaza intreaga argumentare a
naturii sale juridice pe taramul dreptului international public, ceea ce contrazice pana la anulare natura de drept
privat a reglementarii raporturilor juridice stabilite intre particulari in raporturile internationale.
Practica si doctrina secolului XX au insistat asupra existentei unui interes al statului de a aplica propria lege.
Teza conflictului de legi ca fiind un conflict de interese este singura compatibila cu natura DIP, orice alta calificare
mutandu-se pe taramul dreptului public, ceea ce ar fi evident fals.
Doctrina contemporana a parasit total teoria conflictului de suveranitate. Calificarea conflictului de legi drept un
conflict de interese are in vedere un conflict de interese pe plan intern si nu international, intrucat problema
reglementarii juridice este o problema de drept intern a oricarui stat, iar relatiile internationale se reglementeaza pe
cale conventionala intre state.
Universalism si particularism.
Pana la sfarsitul sec al XIX-lea aproape toti autorii sunt universalisti, ei considerand ca regulile de rezolvarea a
conflictelor de legi trebuie sa fie uniforme pentru toate tarile, ceea ce va asigura conformitatea lor cu un model
comun.
Cu privire la caracterizarea conflictului de legi ca fiind universalist sau particularist, doctrina contemporana o putem
considera ca fiind particularista si fara un caracter exclusivist. Sistemele contemporane de drept se situeaza pe pozitii
particulariste, punand in evidenta faptul ca fiecare stat are prorpiul sau ansamblu de norme conflictuale, integrate
dreptului intern, iar solutiile date in anumite materii difera de la stat la stat, in functie de regulile si normele proprii
de DIP.
Nationalism si internationalism.
Din perspectiva unui sistem de drept, reglementarea raportului juridic prin norme materiale de aplicare imediata
inseamna o impartasire a tezei nationaliste, in timp ce solutionarea prin folosirea notmelor conflictuale, astfel
admitandu-se conflictul de legi are semnificatia impartasirii internationalismului. Cum in orice sistem de drept unele
situatii juridice sunt reglementate prin norme materiale, iar altele prin norme conflictuale, cele doua teze sunt
impartasite deopotriva.
Referindu-ne la raportul nationalism-internationalism, putem afirma ca doctrina contemporana se situeaza pe pozitii
internationaliste, intrucat pornind de la recunoasterea principiului suveranitatii se pronunta egala regunoastere a
legilor civile interne apartinand diferitelor state ca legi aplicabile in solutionarea unui raport juridic cu element strain,
daca normele DIP le desemneaza ca fiind competente.
Personalism si teritorialism.
Personalismul consta in recunoasterea unui rol important legii nationale a indivizilor ca lege personala, luandu-se in
considerare ca punct de legatura cetatenia persoanei.
Teritorialismul acorda intaietate teritoriului ca legatura a raportului juridic, luand in considerare locul situarii
bunurilor, locul intacmirii actelor juridice, locul producerii delictului civil sau domiciliul persoanei in determinarea
legii sale personale, in locul cetateniei.
Sistemele de drept recunosc si aplica ambele teorii.
Natura de drept privat sau de drept public.
Considerarea conflictului de legi drept un conflict de interese sustine natura de drept privat. Alte argumente
esentiale sunt metoda specifica de solutionare a conflictului de legi, intrucat metoda conflictualista, fiind o problema
de optiune, implica egala recunoastere a sistemelor de drept aflate in conflict, iar pe de alta parte priveste interesele
purtate de particulari persoane fizice si persoane juridice de drept privat.

2) Domeniul și competența legii personale

Legea personala, odata determinata guverneaza urmatoarele probleme:
- ne arata ce se intelege prin capacitate juridica;
- ne arata ce se intelege prin capacitate juridica de folosinta, care este inceputul si sfarsitul acesteia;
- ne arata ce se intelege prin capacitate juridica de exercitiu si care sunt distinctiile pe care le intalnim in cadrul
acesteia;
- ne arata ce se intelege prin lipsa capacitatii de exercitiu, care sun persoanele carora i se aplica, cand incepe si se
termina aceasta;
- ne arata care sunt actele pe care pot sa le intocmeasca cei lipsiti de cap de ex;
- ne arata care sun persoanele chemate sa intregeasca lipsa de cap a minorului si a persoanei pusa sub interdictie
judecatoreasca, care ii reprezinta in actele juridice;
- ne arata ce se intelege prin cap de ex restransa, care sun persoanele carora i se aplica, cand incepe si se termina
aceasta;
- ne arata care sunt actele pe care pot sa le intocmeasca persoanele cu cap de ex restransa;
- ne arata care sunt persoanele chemate sa intregeasca capacitatea minorului intre 14 si 18 ani si care ii asista la
incheierea actelor juridice;
- ne arata ce se intelege prin cap de ex deplina, care sunt persoanele carora i se aplica, cand incepe si se termina
aceasta;
- ne arata care sun actele pe care pot sa le intocmeasca persoanele cu cap de ex deplina;
- ne arata care sunt sanctiunile ce intervin daca sunt incalcate normele juridice ce privesc cap si regimul lor juridic;
- ne arata ce se intelege prin tutela si curatela, cand intervin ele, care sunt drepturile si obligatiile tutorului si
curatorului, care sunt sanctiunile ce intervin daca sunt incalcate normele cu privire la tutela si curatela;
Legea personala are o larga sfera de aplicare in DIP. Ea se aplica nu numai statutului personal, dar si uneori regimului
bunurilor, formei actului juridic sau in materie succesorala.
Statutul personal are o vasta arie de cuprindere, privind in sens larg capacitatea juridica, starea civila si raporturile de
familie.
Capacitatea jurdicia a persoanei fizice este guvernata de legea personala. Aceasta lege arata inceputul si sfarsitul
personalitatii juridice, distinctiile facute in cadrul capacitatii juridice si in cadrul fiecarei forme de capacitate,
continutul capacitatii in functie de diferitele distinctii sau categorii, incapacitatile si felurile acestora etc.
Numele si domicilil sunt si ele carmuite tot de legea personala, cu unele precizari. In cazul stabilirii, schimbarii si
modificarii numelui, competenta este legea personala, cu mentiunea ca in situatia schimbarii numelui ca efect al
schimbarii starii civile, competenta este legea ce guverneaza efectele actelor de stare civila respective si aceasta
poate fi in mod concret fie legea personala, fie legea domiciliului comun al sotilor, fie legea personala a minorului. In
privinta domiciliului, aplicabila este legea personala, cu precizarea ca pt domiciliul legal competenta revine legii
personale a celui ocrotit, pt domicilul ales aplicabila este lex causae, iar stabilirea domiciliului strainilor se face in
conformitate cu lex fori.
Legea personala se aplica si raporturilor de familie ce izvorasc din casatorie. Incheierea casatoriei sub aspectul
conditiilor de fond este guv de legea nationala a fiecarui sot, iar conditiile de forma sunt date de legea locului
celebrarii ei.
Legea personala guv si raporturile de familie ce izvorasc din rudenie sau filiatie. In principiu, aplicabila este legea
personala a copilului despre a carui filiatie este vorba, iar in cazul adoptiei conditiilor de fond se aplica atat legea
personala a adoptatorului, cat si legea personala a copilului adoptat.
Legea personala carmuieste si regimul bunurilor ce apartin pasagerilor aflati pe nave, aeronave sau in alte mijloace
de transport.
BILET 32
1) Domeniul DIP: Norme de aplicare imediată
In rezolvarea raportului juridic cu element de extraneitate, legiuitorul national a fixat si modalitatea folosirii
normelor materiale. Normele materiale substantiale, cu aplicare imediata sau directa exista atat in izvoarele interne
de drept ale fiecarui stat cat si in conventiile internationale. In masura in care aceste norme materiale reglementeaza
raporturi juridice cu element de extraneitate, folosirea lor reprezinta aplicarea unei a doua metode specifice DIP,
considerata de regula o varietate a metodei conflictualiste.
Se observa ca in fiecare sistem de drept exista norme juridice care, datorita interesului deosebit pe care un anumit
sector al relatiilor sociale il are, in cazul raporturilor de DIP legiuitorul nu mai intervine cu norme conflictuale, ci
reglementeaza direct conduita subiectelor de drept, inlaturand posibilitatea aparitiei conflictului de legi.
De multe ori, statul priveste normele de aplicare imediata ca fiind legi de siguranta ce ocrotesc un interes public,
general si dea aceea ele au un caracter invariabil unilateral, in sensul ca exclud aplicarea legii straine.
Normele de aplicare imediata sunt expresia interventiei statului in reglementarea raporturilor de drept privat, nu
numai in dreptul intern, dar si in dreptul international. Spre deosebire de solutiile conflictualiste care pot sa aiba in
unele sisteme de drept un caracter cutumiar sau jurisprudential, legile de aplicare imediata sunt intotdeauna norme
juridice, in sensul de reguli de conduita generala, impersonala si obligatorie, adoptate de catre stat prin organele sale
legiuitoare.
In concluzie, putem aprecia ca normele materiale, de aplicare imediata sunt norme ce exprima un interes social,
economic si politic deosebit, norme cu caracter imperativ, ce se aplica pe teritoriul statului care le-a emis,
inlaturandu-se astfel posibilitatea aplicarii legii straine si implicit a aparitiei conflictului de legi.
Normele de aplicare imediata au un caracter unliteral in sensul ca ele trimit invariabil la sistemul de drept al forului.
Spre deosebire de normele conflictuale, normele materiale solutioneaza pe fond raportul juridic, aratand nemijlocit
care sunt drepturile si obligatiile partilor, actiunile pe care le au la indemana.
Aplicandu-se in exclusivitate pe teritoriul statului care le-a emis, normele materiale au un caracter teritorial, fara a
primi efecte extrateritoriale, asa dupa cum primesc intotdeauna normele conflictuale unilaterale.
Din perspectiva naturilor juridice, normele materiale sunt norme imperative, ce exprima un interes general, social,
economic si politic al statului, de o asemenea insemnatate incat pretind invariabil aplicarea directa raportului juridic,
cu excluderea legii straine.

2) Legea aplicabilă delictului civil în cazul în care fapta s-a petrecut pe teritoriul unui stat și prejudiciul apare pe
teritoriul altui stat și în cazul faptei continuate
Delictul complex – fapta se produce pe teritoriul unui stat si prejudiciul apare pe teritoriul altui stat.
Daca delictul este complex, au fost propuse mai multe solutii pentru rezolvarea lui:
a) O prima solutie a fost cea a aplicarii legii locului producerii faptei – lex loci delicti commissi, solutie ce corespunde
temeiului juridic al raspunderii civile delictuale, care este fapta ilicita. Solutia este criticabila, pentru ca este astfel
ocrotit cu precadere faptuitorul, iar dispozitiile insitutiei raspunderii civile delictuale ocrotesc cu precadere victima si
nu faptuitorul.
b) O a doua solutie a fost cea a aplicarii legii locului aparitiei prejudiciului – lex loci laesionis, solutie ce se impune
intrucat dispozitiile insitutiei raspunderii civile delictuale ocrotesc cu precadere victima si nu faptuitorul. Solutia este
criticabila, pentru ca astfel nu este avut in vedere temeiul juridic al raspunderii civile delictuale, care este fapta ilicita.
c) O a treia solutie, cel mai des aplicata, este cea mixta, care la randul sau cunoaste doua variante:
- victima are dreptul de a alege intre lex loci delicti commissi si lex loci laesionis, dupa cum una din cele doua legi ii
este mai favorabila;
- legea locului producerii faptei – lex loci delicti commissi carmuieste conditiile generale de raspundere, inclusiv
caracterul licit sau ilicit al faptei, cat si eventualele cauze de exonerare de raspundere, iar legea locului aparitiei
prejudiciului – lex loci laesionis carmuieste restul problemelor raportului juridic delictual, ce tin de fapt de repararea
prejudiciului.
Aceasta ultima solutie este impartasita de sistemul nostru de drept.
Delictul in cazul faptei continuate
Daca fapta are un caracter continuat, ea producandu-se pe teritoriul mai multor state, in cazul publicitatii
mincinoase – forma a concurentei neloiale, se pune problema determinarii legii aplicabile.
In DIP, in aceasta situatie se considera ca suntem in prezenta mai multor raporturi civile delictuale, o pluralitate de
raporturi juridice data de cate teritorii au fost afectate.
Pentru fiecare raport civil delictual se aplica distinct lex loci delicti commissi, care este legea producerii fiecarui delict
in parte.

BILET 33
1) Domeniul DIP: Noțiune și prezentare generală
Daca in dreptul intern, prin domeniul de reglementare juridica putem avea in vedere ansamblul normelor juridice
(institutiilor juridice) ce formeaza ramura dreptului si implicit principalele materii de studiu ale stiintei dreptului
corespunzatoare ramurii juridice avuta in vedere, in DIP specificul acestuia ne obliga sa avem o viziune mai
cuprinzatoare prin raportare la obiectul de reglementare juridica.
Raportul juridic de drept civil in sens larg cu element de extraneitate in solutionarea sa ridica urmaotarele probleme:
determinarea drepturilor ce ii sunt recunosctue strainului pe teritoriul unui state, intrucat numai in masura in care
strainului i se recunoaste un drept subiectiv se va putea pune problema aplicarii unei legi straine; stabilirea
competentei de solutionarea a raportului juridic cu element de extraneitate de catre instanta sau autoritatea
sesizata; stabilirea normelor de procedura aplicabile de catre instanta sau autoriatea sesizata; stabilirea legii
aplicabile raportului cu element de extraneitate, iar in ultimul rand determinarea efectelor hotararilor instantelor
straine.
Prima problema evocata priveste conditia juridica a strainului, urmatoarele doua si ultima conflictul de jurisdictii, iar
cea de-a patra conflictul de legi. De regula, conditia juridica a strainului si conflictul de jurisdictii se determina prin
norme de aplicare imediata, iar conflictul de legi se solutioneaza prin intermediul normelor conflictuale, ceea ce
inseamna ca domeniul DIP va fi dat de studierea tuturor acestor probleme.
Ca atare, domeniul DIP este dat de conflictul de legi, conflictul de jurisdictii, conditia juridica a strainului, normele
conflictuale si normele de aplicare imediata.
2) Înregistrarea actelor și faptelor de stare civilă
Pag 4,5,6 foi

BILET 34
1) Raportul juridic cu element de extraneitate: Caractere. Raportul intracomunitar
Raportul juridic cu element de extraneitate se deosebeste atat de raporturile din dreptul intern, cat si de raporturile
de drept international public, prin caracterele sale:
a) Se stabileste intre particulari, persoane fizice sau persoane juridice de drept privat. In masura in care statul
participa la raporturi juridice de drept international privat, o face in calitate de subiect de drept civil, bucurandu-se
de cea mai larga capacitate juridica ce ii este recunoscuta in orice sistem de drept, dar fara sa fie purtator al
suveranitatii, astfel cum o face in raporturile de drept public.
b) Contine un element de extraneitate, care face ca raportul juridic sa aiba legatura cu doua sau mai multe sisteme
de drept.
c) Este un raport de drept civil in sens larg, ceea ce inseamna ca sunt avute in vedere raporturile juridice de drept
civil, de dreptul familiei, de drept comercial, de drept procesual civil, cat si alte raporturi cum sunt raporturile de
munca ( in masura in care se folosesc categorii juridice civile cum sunt: contracte, obligatii, raspundere, prescriptie
etc.), raporturile juridice din transporturile internationale (in masura in care sun avute in vedere institutii de natura
civila cum sunt contractul de transport, conosamentul etc.), raporturile juridice de proprietate intelectuala (in
masura in care sunt avute in vedere dreptul de autor, de inventator, drepturile privind maricle etc.)
Dreptul comunitar (european) al afacerilor studiaza ansamblul conditiilor de realizare a pietei unice si interne, libera
circulatie a produselor, serviciilor si capitalurilor si persoanelor in spatiul comunitar, politicile concurentiale, regulile
privind constituirea si functionarea agentilor economici, precum si raporturile economice ale subiectelor comunitare
cu tertii, in cadrul schimburilor mondiale.
Regulile comunitare in aceast materie, din perspectiva categoriilor juridice cu care opereaza dreptul international
privat sunt norme materiale de aplicare imediata, ce instituie un drept uniform intre statele membre, integrat in
sistemele juridice nationale si care se aplica cu intaietate in raport cu normele interne.
Aceste reguli vizeaza atat conditia juridica a strainului persoana fizica si juridica sub aspect economic, cat si
solutionarea raporturilor juridica dintre resortisantii comunitari, nationali ai diferitelor state membre. Din aceasta
perspectiva, raporturile juridice au trasatura unor raporturi de drept civil in sens larg cu element de extraneitate,
ceea ce face ca, de fapt reglementarea comunitara sa afecteze conflictul de legi, in sensul ca il inlatura prin existenta
normelor materiale de aplicare imediata specifice Uniunii Europene.
2) Competența și domeniul legii locului delictului
Legea delictuala, odata determinata:
- ne arata ce se intelege prin delict civil;
- ne arata care sunt conditiile generale de raspundere;
- ne arata ce se intelege prin fapta ilicita si care sunt caracterele sale;
- ne arata ce se intelege prin prejudiciu si care sunt caracterele sale;
- ne arata care sunt formele indirecte de raspundere;
- ne arata care sunt prezumtiile speciale de raspundere din cadrul fiecarei forme indirecte de raspundere;
- guverneaza prescriptia dreptului material la actiun in raspundere delictuala;
- guverneaza formele indirecte de raspundere, cu urmatoarele precizari:
 In cadrul raspunderii parintilor pentru faptele copiilor lor minori, raportul delictual stabilit intre copil si
parinte pe de o parte si victima pe de alta este carmuit de legea delictuala, in timp ce raportul juridic
subsecvent dintre copil si parinte, in virtutea caruia parintele este tinut responsabil alaturi de minor este
carmuit de legea personala, fiind o problema de filiatie;
 In cadrul raspunderii institutorilor pentru faptele elevilor, raportul delictual stabilit intre elev si institutor pe
de o parte si victima pe de alta este carmuit de legea delictuala, in timp ce raportul juridic subsecvent dintre
elev si institutor, in virtutea caruia acesta este tinut responsabil alaturi de elev este carmuit de lex causae, ea
fiind lex contractus.
 In cadrul raspunderii comitentilor pentru faptele prepusilor, raportul delictual stabilit intre prepus si
comitent pe de o parte si victima pe de alta este carmuit de legea delictuala, in timp ce raportul juridic
subsecvent dintre prepus si comitent, in virtutea caruia acesta este tinut responsabil alaturi de prepus este
carmuit de lex contractus, raportul contraactual putand fi unul de munca, civil sau comercial;
 In cadrul raspunderii pentru fapta lucrului, raportul delictual in virtutea caruia este tinut paznicul juridic a
raspunde fata de victima este carmuit de legea delictuala, in timp ce regimul lucrului de a fi un bun mobil sau
imobil este dat de lex rei sitae;
 In cadrul raspunderii pentru ruina edificiului, raportul delictual in virtutea caruia este pus proprietarul
imobilului de a raspunde fata de victima este carmuit de legea delictuala, in timp ce regimul edificiului de a fi
un bun imobil sau mobil este dat de lex rei sitae.

BILET 35
1) Raportul juridic cu element de extraneitate: Noțiune și exemple
Notiune. Raportul de drept international privat se deosebeste de raportul din dreptul intern prin existenta unuia sau
a mai multor elemente de extraneitate. Prin asemenea element se intelege imprejurarea de fapt in legatura cu un
raport juridic datorita careia acest raport are legatura cu mai multe sisteme de drept (ori legi apartinand unor tari
deosebite).
Exemple. Suntem in situatia unor raporturi juridice de drept international privat in momentul in care se incheie o
casatorie intre doi cetateni apartinand unor state diferite sau casagoria dintre doua persoane cu aceeasi cetatenie se
incheie pe teritoriul unui stat strain; in situatia in care se incheie un contract de v-c a unui bun mobil sau imobil in
care una dintre partile contractante este un strain, ori bunul cu privire la care se contracteaza se afla pe teritoriul
altui stat; in situatia in care succesibilii chemati sa mosteneasca au cetatenii sau domicilii diferite de cea a autorului,
ori bunurile lasate mostenire se afla pe teritoriul altui stat; in situatia in care se angajeaza forta de munca straina in
sensul ca angajatii au cetatenia sau domiciliul altui stat decat angajatorul etc.
2) Determinarea legii locului delictului
Uneori delictul se produce intr-un spatiu nesupus unei legi interne, cum este marea libera si spatiul aerian de
deasupra marii libere. Alteori, el are un caracter complex fiind concurente mai multe legi sau fapta are un caracter
continuat si afecteaza mai multe teritorii nationale.
In toate aceste situatii, in DIP se pune problema determinarii legii locului delictului.
1. Delictul produs in marea libera si spatiul aerian de deasupra marii libere.
In marea libera si spatiul aerian de deasupra marii libere ne aflam intr-un teritoriu nesupus unei jurisdictii interne,
regimul sau juridic este dat de conventii internationale de drept public si din pct de vedere al DIP se pune problema
determinarii legii locului delictului:
a) Daca delictul s-a produs la bordul unei nave sau aeronave, fara a afecta mediul exterior sau chiar cu afectarea lui,
se considera ca:
- nava sau aeronava este teritoriul pe care s-a produs delictul si legea pavilionul navei sau aeronavei guverneaza
delictul sub toate aspectele sale.
b) Daca delictul s-a produs prin abordaj maritim sau coliziune aeriana, se distinge intre nava care a abordat,
aeronava care a lovit si nava care a fost abordata, aeronava care a fost lovita:
- se considera ca nava care a abordat, aeronava care a lovit este teritoriul pe care s-a produs fapta si nava care a fost
abordata, aeronava care a fost lovita este teritoriul pe care s-a produs prejudiciul;
- legea pavilionului navei care a abordat, aeornavei care a lovit ne va arata care sunt conditiile generale de
raspundere, inclusiv caracterul lictit sau ilicit al faptei, cat si eventualele cauze de exonerare de raspundere;
- legea pavilionului nave care a fost abordata, aeronavei care a fost lovita va guverna restul problemelor raportului
delictual, ce tin de fapt de repararea prejudiciului.
2. Delictul produs in marea teritoriala si spatiul aerian de deasupra marii teritoriale
In marea teritoriala si spatiul aerian de deasupra marii teritoriale ne aflam intr-un spatiu ce este supus unei legi
teritoriale, devenind competenta lex loci delicti commissi.
Daca delictul se produce prin abordaj maritim sau coliziune aeriana devin concurente mai multe legi, punandu-se
problema determinarii legii aplicabile:
a) Daca delictul s-a produs la bordul navei/aeronavei, fara afectarea mediului exterior, se considera ca teritoriul pe
care s-a produs delictul este nava/aeronava si se aplica legea pavilionului navei/aeronavei;
b) Daca delictul s-a produs la bordul navei/aeronavei, cu afectarea mediului exterior, chiar daca aparent ar fi
aplicabila legea pavilionului, cum insa prevaleaza protectia mediului, se aplica lex loci delicti commissi.
c) Daca delictul se produce prin abordaj maritim sau coliziune aeriana, devin concurente legea pavilionului si legea
teritoriului – lex loci delicti commissi, si cum in aceste situatii invariabil este afectat mediul exterior, se aplica lex loci
delicti commissi.
3. Delictul complex – fapta se produce pe teritoriul unui stat si prejudiciul apare pe teritoriul altui stat.
Daca delictul este complex, au fost propuse mai multe solutii pentru rezolvarea lui:
a) O prima solutie a fost cea a aplicarii legii locului producerii faptei – lex loci delicti commissi, solutie ce corespunde
temeiului juridic al raspunderii civile delictuale, care este fapta ilicita. Solutia este criticabila, pentru ca este astfel
ocrotit cu precadere faptuitorul, iar dispozitiile insitutiei raspunderii civile delictuale ocrotesc cu precadere victima si
nu faptuitorul.
b) O a doua solutie a fost cea a aplicarii legii locului aparitiei prejudiciului – lex loci laesionis, solutie ce se impune
intrucat dispozitiile insitutiei raspunderii civile delictuale ocrotesc cu precadere victima si nu faptuitorul. Solutia este
criticabila, pentru ca astfel nu este avut in vedere temeiul juridic al raspunderii civile delictuale, care este fapta ilicita.
c) O a treia solutie, cel mai des aplicata, este cea mixta, care la randul sau cunoaste doua variante:
- victima are dreptul de a alege intre lex loci delicti commissi si lex loci laesionis, dupa cum una din cele doua legi ii
este mai favorabila;
- legea locului producerii faptei – lex loci delicti commissi carmuieste conditiile generale de raspundere, inclusiv
caracterul licit sau ilicit al faptei, cat si eventualele cauze de exonerare de raspundere, iar legea locului aparitiei
prejudiciului – lex loci laesionis carmuieste restul problemelor raportului juridic delictual, ce tin de fapt de repararea
prejudiciului.
Aceasta ultima solutie este impartasita de sistemul nostru de drept.
4. Delictul in cazul faptei continuate
Daca fapta are un caracter continuat, ea producandu-se pe teritoriul mai multor state, in cazul publicitatii
mincinoase – forma a concurentei neloiale, se pune problema determinarii legii aplicabile.
In DIP, in aceasta situatie se considera ca suntem in prezenta mai multor raporturi civile delictuale, o pluralitate de
raporturi juridice data de cate teritorii au fost afectate.
Pentru fiecare raport civil delictual se aplica distinct lex loci delicti commissi, care este legea producerii fiecarui delict
in parte.

BILET 36
1) Natura juridică a DIP
DIP este o ramura juridica de sine statatoare, cu un obiect propriu si o metoda specifica de reglementare juridica,
distincta de alte ramuri ale dreptului. Ca natura, este o ramura a dreptului intern al fiecarui stat, ce apartine
domeniului privat al dreptului. Aceasta este singura teza compatibila cu particularitatile dreptului international privat
date de calitatea subiectelor si interesele pe care le poarta acestea, temeiul solutionarii raportului juridic cu element
de extraneitate, sanctiunea specifica si izvoarele proprii.
2) Competența și domeniul legii pavilionului
Legea pavilionului guverneaza regimul navelor si aeronavelor privite ca bunuri. In acest sens, legea pavilionului ne va
arata natura juridica a acestor bunuri, caracterul lor in raport de diversele clasificari facute in sistemele de drept cu
privire la bunuri si in mod corespunzator regimul juridic in functie de calificarea data ca fiind mobil sau imobil, aflat
in circuitul civil sau scos din circuitul civil, fungibil sau nefungibil etc.
Legea pavilionului va guverna drepturile reale ce se pot constitui asupra navelor si aeronavelor si regimul juridic al
acestora.
Ea guverneaza si regimul bunurilor aflate la bordul navelor si aeronavelor, strans legate de normala lor exploatare.
Drepturile de creanta constituite in legatura cu nave si aeronave, data fiind legatura stransa cu bunul asupra carora
poarta sunt guvernate de legea pavilionului.
Cu privire la forma exterioara a actelor juridice legea pavilionului se aplica ori de cate ori actul se intocmeste la
bordul navei sau aeronavei, iar pentru valabila sa constituire este ceruta interventia unei autoritati publice. Singura
autoritate publica competenta este comandantul navei sau aeronavei si intrucat acesta nu poate aplica decat legea
proprie, adica legea pavilionului, aceasta este una si aceeasi cu legea autoritatii chemata sa intervina la intocmirea
actului juridic.
Conform legii romane, pe nave se pot inregistra fapte de stare civila, respectiv nasterea si decesul, precum si acte de
stare civila, respectiv casatoria.
Legea pavilionului guverneaza si raporturile dintre angajati si angajatori, reglementand de principiu contractul de
angajare a personalului navigant. Cu privire la contractul de angajare, partile, prin acordul lor de vointa pot sa aleaga
si o alta lege aplicabila drepturilor si obligatiilor reciproce.
Legea pavilionului guverneaza, de principiu, regimul faptelor juridice petrecute la bordul navelor si aeronavelor, cat
si delictul produs in marea libera si spatiul aerian de deasupra acesteia.
Cu privire la domeniul legii pavilionuluim art. 139 dispune: „Legea pavilionului navei sau legea statului de
inmatriculare a aeronavei se aplica actelor si faptelor juridice intervenite la bord, daca, in conformitate cu natura lor,
acestea sunt supuse legii locului unde au survenit. In porturi si aeroporturi se aplica legea locala.

BILET 37
1) Conflictul de legi: Noțiune
Prin conflict de legi intelegem situatia in care, privitor la un raport juridic cu element de extraneitate, sunt
susceptibile de a fi aplicate doua sau mai multe legi apartinand unor state diferite, cu care raportul juridic are
legatura prin elementul strain.
2) Legea aplicabilă condițiilor de fond și efectele actelor juridice
Legea aplicabila conditiilor de fond
(1) Conditiile de fond ale actului juridic sunt stabilite de legea aleasa de parti sau, dupa caz, de autorul sau.
(2) Alegerea legii aplicabile actului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte neindoielnic din cuprinsul acestuia sau din
circumstante.
(3) Partile pot alege legea aplicabila totalitatii sau numai unei anumite parti a actului juridic.
(4) Intelegerea privind alegerea legii aplicabile poate fi modificata ulterior incheierii actului. Modificarea are efect
retroactiv, fara sa poata totusi:
a) sa infirme validitatea formei acestuia; sau
b) sa aduca atingere drepturilor dobandite intre timp de terti.

BILET 38
1) Metoda de reglementare juridică: Metoda conflictualistă și metoda proper-law
Metoda conflictualista. Folosirea metodei conflictualiste presupune urmatoarele aspecte caracteristice:
a) Ea este o chestiune de optiune, de alegere intre mai multe legi aplicabile. In acest sens, unul dintre caracterele
normelor conflictuale este de a fi, de regula, bilaterale, in sensul de a determina fie competenta legii proprii, fie
competenta legii straine, in functie de particularitatile litigiului.
b) Fiecare sistem de drept are propriul sistem conflictualist, adica propriile solutii conflictualiste cu caracter
normativist, jurisprudential sau cutumiar, prin care se face alegerea legii aplicabile.
c) Norma conflictuala desemneaza legea aplicabila fara a solutiona direct raportul juridic cu element de extraneitate.
Regula de conflict are un caracter de trimitere intrucat ea numai alege, dintre legile aflate in concurs, legea
aplicabila, aceasta putand fi legea proprie (lex fori) sau o lege straina, ce se va aplica litigiului cu titlul de lex causae.
Metoda proper law. Alaturi de folosirea regulilor conflictualiste , cat si a normelor de aplicare imediata, sistemul
englez de drept cunoaste si solutia proper law (legii proprii), ce primeste o larga aplicare in materia actelor si faptelor
juridice. In aceasta situatie, judecatorul chemat sa solutioneze litigiul va determina legea aplicabila, de la caz la caz,
tinand cont de urmatoarele criterii: particualritatile litigiului, elementele de extraneitate si punctele de legatura ce
apar in situatia dedusa judecatii, interesul legilor in prezenţă de a solutiona raportul juridic. Apreciind in functie de
aceste criterii, pentru fiecare caz in parte, judecatorul va determina legea aplicabila, aceasta putand fi diferita de la o
speta la alta.
Alegerea legii aplicabila depinde de felul in care judecatorul face aceasta apreciere, raportandu-se la particularitatile
litigiului si criteriile de stabilire a legii competente, astfel incat metoda dobandeste un caracter de subiectivism
pronuntat. Imprevizibilitatea solutiei este evident sporita, partile neputand sa cunoasca legea aplicabila decat dupa
ce i-a fost desemnata de judecator, si cu atat mai mult neputand sa prevada solutia pe fond a litigiului.

2) Domiciliul în DIP
In DIP roman, distingem 3 situatii:
a) Domiciliu – ca notiune de drept comun.
Domiciliul, in sistemul nostru de drept reprezinta locuinta principala si statornica a persoanei fizice.
Dobandirea domiciliului de catre straini, in tara noastra, este guvernata in parte de norme aplicabile strainilor si in
parte de norme aplicabile cetatenilor.
Aprobarea si retragerea domiciliului sun de competenta Ministerului Administratiei si Internelor.
Cererea privind dobandirea domiciliului in Romania se poate depune la:
- Inspectoratele Judetene de Politie si al Mun. Bucuresti, daca se facce in tara;
- Reprezentantele diplomatice sau consulare romane, daca se face in strainatate.
Odata aprobata cererea, cu aplicarea normelor ce ii privesc si pe cetatenti, persoana interesata va cere la organul
administrativ de la locul de domiciliu stabilirea acestuia in sensul de locuinta principala si statornica a persoanei
fizice.
Fiind o problema ce tine de conditia juridica a strainului, se plica exclusiv legea romana.

b) Domiciliul legal
In sistemul nostru de drept, au domiciliu legal minorul si persoana pusa sub interdictie judecatoreasca.
Domiciliul legal este o forma de ocrotire a celui lipsit de cap. de ex., ori cu cap. de ex. Restransa si in aceste conditii el
este guvernat de legea personala a celui ocrotit.
c) Domiciliul ales
Domiciliul ales este o conventie prin care se deroga de la normele de drept comun in materie de executare a
obligatiilor si privind purtarea procesului civil.
Fiind o conventie, este aplicabila lex contractus, lex voluntatis (legea aleasa de parti). Domiciliul ales poate sa fie o
clauza in contractul de baza sau o conventie separata, dar accesorie la contractul de baza. Revocarea domiciliului
ales este guvernata tot de lex contractus.

BILET 39
1) Metoda de reglementare juridică: Metoda aplicării normelor materiale de aplicare imediată; Concursul dintre
un regulament UE și o normă de aplicare imediată internă
In literatura contemporana s-au facut o serie de precizari cu privire la intelesul notiunii de lege de aplicare imediata.
De regula, se foloseste aceasta expresie pentru a desemna mecanismul de aplicare a regulilor din dreptul intern
pentru solutionarea unor situatii internationale, in masura in care normele interne vadesc intentia de a se aplica unei
anumite situatii juridice, independent de regulile de conflict din acel sistem de drept.
Folosirea metodei aplicarii normelor materiale implica urmatoarele:
a) In fiecare sistem de drept exista norme cu caracter imperativ, de o importanta deosebita si cu caracter teritorial,
ce reclama aplicarea lor imediata raportului juridic cu element de extraneitate, inlaturand astfel posibilitatea aplicarii
normelor conflictuale si implicit a aplicarii unei legi straine.
b) Normele materiale isi determina domeniul de aplicare prin raportare la solutiile conflictualiste. Intr-un raport
juridic cu element de extraneitate, mai intai va trebui sa stabilim cu ajutorul continutului normei conflictuale
problema de drept ce este de solutionat. Dupa ce s-a lamurit acest aspect, persoana chemata sa aplice legea va
cerceta daca in propriul sistem de drept exista norme de aplicare imediata in materia respectiva. In masura in care
exista, normele materiale se vor aplica direct, rezolvand raportul pe fondul sau. Se inlatura astfel aparitia conflictului
de legi si posibilitatea aplicarii unei legi straine.
c) In multe privinte, aplicarea normelor materiale da o rezolvare mai adecvata raporturilor juridice cu element de
extraneitate (cum ar fi in situatia adoptiei internationale, a regimului valutar etc.)
d) In masura in care au un izvor international, normele materiale reprezinta un mod eficient de unificare a dreptului
in unele materii. Tratatele ce cuprin legi uniforme, fie contin regul aplicabile numai in relatiile internationale, fie
contin regul aplicabile atat in dreptul intern cat si in dreptul international, acestea din urma ducand la o unificare
accentuata a dreptului.

2) Numele în DIP
Numele este un drept personal nepatrimonial ce priveste identificarea persoane in familie si societate. El nu este
unul din elementele de stare civila, dar este in stransa legatura cu acestea. In DIP se pune problema determinarii legii
aplicabile cu privire la nume.
In DIP distingem 4 situatii:
a) Dobandirea numelui prin filiatie – este guvernata de legea nationala, care guverneaza si filiatia. Legea contine o
norma conflictuala expresa in pribinta legii aplicabile numelui si filiatiei. Statul roman ocroteste toate persoanele
fizice impotriva uzurparilor de orice fel, pe teritoriul Romaniei, cu privire la exercitarea dreptului la nume. Din
reglementare se observa ca ocrotirea se acorda in egala masura cetatenilor si strainilor, cat timp legea nu distinge
intre acestia.
b) Schimbarea numelui pe cale administrativa – intervine fara o schimbare a starii civile, fiind realizata de organul
administrativ de la locul de domiciliu al persoanei. Legea aplicabila este legea romana, ca lege a autaritatii
comptenente.
c) Atribuirea numelui copilului gasit pe teritoriul Romaniei din parinti necunoscuti.
Legea romana dispune ca in situatia copilului gasit pe teritoriul Roamniei din parinti necunoscut, numele i se atribuie
de catre autoritatea adminsitrativa de la locul unde copilul a fost gasit. Totodata copilul dobandeste cetatenia
romana, existand prezumtia ca cel putin unul din parinti a fost cetatean roman.
d) Schimbarea numelui ca urmare a modificarii starii civile.
Modificarea starii civile poate sa interivna prin: casatorie, divort, anularea casatoriei, adoptie, desfacerea adoptiei,
anularea adoptiei, stabilirea paternitatii din afara casatoriei, contestarea paternitatii din casatorie, stabilirea sau
contestarea maternitatii, iar in unele sisteme de drept si urmare a decesului (cand se revine la numele anterior
casatoriei).