Drept Internațional Privat

Legea aplicabilă regimului matrimonial

în dreptul internațional privat român

Prof. coordonat.: Student:

Sibiu, 2022
Anul IV ID
 Legea aplicabilă regimului matrimonial
în dreptul internațional privat român

Determinarea legii aplicabile regimului matrimonial este un aspect ce prezintă o

importanță crescută în prezent atât în țara noastră cât și în întreaga Uniune Europeană.
Raporturile familiale cu elemente de extraneitate sunt din ce în ce mai des întâlnite pe măsură ce
libera circulație a persoanelor facilitează crearea legăturilor interumane extinse dincolo de
granițele teritoriale.
În prezent, în cadrul european domeniul regimurilor matrimoniale ce conțin unul sau mai
multe elemente de extraneitate este supus ”unei duble reglementări” 1 respectiv Regulamentul
(UE) 2016/1103 atunci când sunt luate în considerare state europene ce au acceptat
Regulamentul, și dreptul internaţional privat național atunci când este vorba de state care nu
participă la această formă de cooperare juridică.2
Având ca scop rezolvarea conflictelor de legi, în materia dreptului român se aplică
momentan prevederile Noului Cod civil român, legiuitorul denotând o reticență în privința
cooperării juridice europene în vederea reglementărilor regimurilor matrimoniale. 3 Astfel, atât
timp cât țara noastră nu va adera la această formă de cooperare, în raporturile juridice cu statele
europene (fie ele părți sau nu la cooperarea consolidată) și în raporturile cu statele terțe România
va aplica dispozițiile dreptului internațional privat național, respectiv Cartea a VII-a din Noul
Cod civil.4
În scopul determinării exacte a termenilor, calificarea noțiunii de regim matrimonial -
operațiune specifică dreptului internațional privat - este esențială, aceasta specificând în care
dintre noțiunile sau categoriile juridice se încadrează 5 elementul analizat. Astfel, din punctul de
vedere al calificării în dreptul român, normele substanțiale sunt cele ce stabilesc regimurile
matrimoniale6, acestea fiind enumerate în Noul Cod civil conform art. 312, alin. (1): ”Viitorii soți
pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea
convențională”.
În doctrină regimul matrimonial poate fi definit ca un ansamblu de norme juridice care
reglementează ”modalitatea în care se împarte între soți dreptul de proprietate asupra bunurilor
dobândite în timpul căsătoriei”7. Astfel, el reglementează raporturile patrimoniale dintre soți, cât
și dintre soți și terți.8
Conform Noului Codului civil, determinarea legii aplicabile regimului matrimonial poate
fi făcută în două modalități: în mod subiectiv, reprezentată de legea aleasă de soți (art. 2590, Noul
Cod civ.), sau în mod obiectiv, reprezentată de legea aplicabilă efectelor generale a căsătoriei în
situația în care soții nu au ales legea aplicabilă regimului (art. 2592, Noul Cod civ.). Astfel părțile
pot opta pentru alegerea legii aplicabile, însă nu sunt obligate să recurgă la acest demers, această

1
Călina Jugastru Legea Aplicabilă Regimului Matrimonial. Drept Român, 2019 Acta Universitatis Lucian Blaga 11
(2019), p. 13
2
ibidem
3
ibidem
4
ibidem
5
Dan Lupașcu, Diana Ungureanu Drept internațional privat, București, Universul Juridic, 2012, p.69
6
Călina Jugastru, op. cit., p. 15
7
”Cerere pentru Convenţie de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial” consultată pe pagina
https://www.econsulat.ro/ConventieRegimulMatrimonial/DescriereServiciu/401010004 la data de 22.01.2022
8
Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, op. cit., p. 153
opțiune fiind facultativă, legiuitorul reglementând și situația determinării obiective a legii
aplicabile.
Ca regulă generală, legea aplicabilă regimului matrimonial este legea aleasă de soți (lex
voluntatis)9, determinarea subiectivă reprezentând voința părților. Pe planul dreptului
internațional privat lex voluntatis exprimă principiul autonomiei de voință a părților.10 Astfel, la
fel cum soții sunt liberi să aleagă regimul matrimonial, ei pot alege sistemul de drept aplicabil
regimului matrimonial, ca lex causae.11
Este firesc ca în materia căsătoriei și a alegerii legii care să guverneze regimul
matrimonial să primeze acest aspect, relațiile subiective stabilite între persoane reflectând
subiectivitatea individuală a omului, respectiv caracterul esențial al individului manifestat în
voința de a alege și a dispune de propria persoană, de propria viață.
Legăturile interpersonale dintre doi soți împreună cu relațiile patrimoniale create astfel
între aceștia reprezintă însăși reflexia voinței fiecăruia dintre parteneri, omul având libertatea de a
alege să își petreacă sau nu viața alături de o altă persoană. Această expresie a voinței individuale
care se transformă în voință comună (atunci când luăm în considerare soții) se reflectă și în
contextul dispozițiilor legale care permit alegerea unui anumit regim matrimonial și alegerea legii
aplicabile acelui regim.
Transpusă în domeniul legislativ această libertate a soților nu este absolută, mai ales
atunci când intervin elemente de extraneitate. Libertatea de alegere este una ghidată și limitată de
contextul legal, caracterizată de o nevoie esențială a societății de a avea o ordine bine determinată
pentru o funcționare coerentă.
Așa cum legea nu permite hibridizarea regimurilor matrimoniale sau crearea, prin propria
voință, a unor regimuri noi (altele decât cele cuprinse in lege) 12, alegerea de către soți a legii
aplicabile regimului matrimonial este îngrădită, oferind un drept limitat de opțiune. Astfel ”ei pot
alege:
a) legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei îşi are reşedinţa obişnuită la data alegerii;
b) legea statului a cărui cetăţenie o are oricare dintre ei la data alegerii;
c) legea statului unde îşi stabilesc prima reşedinţă obişnuită comună după celebrarea
căsătoriei.”13
Aceasta determinare este alternativă, părțile având posibilitatea de a opta pentru una din
cele trei variante oferite de legiuitor.
Luând în considerare prima dispoziție, respectiv ”a) legea statului pe teritoriul căruia unul
dintre ei îşi are reşedinţa obişnuită la data alegerii;”, se observă că punctul de legătură oferit de
legiuitor pentru determinarea legii aplicabile este reședința obișnuită. Acesta este un punct de
legătură flexibil ce oferă părților posibilitatea de a opta pentru sistemul de drept preferat.14
Calificând noțiunea, Noul Cod civil stabilește reședință obișnuită a persoanei fizice ca
fiind, în acord cu reglementările Uniunii Europene15, ”în statul în care persoana își are locuința
principală, chiar dacă nu a îndeplinit formalitățile legale de înregistrare. (…) Dovada reședinței
obișnuite se poate face cu orice mijloace de probă.”
9
Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, op. cit., p. 153
10
Aurelian Gherghe Suport de curs pentru disciplina: Drept internațional privat aprofundat II, București 2019-2020,
Universitatea Ecologică Din Bucureşti, Facultatea De Drept, p. 8
11
ibidem
12
Călina Jugastru, op. cit., p. 18
13
Art. 2590, Noul Cod Civil
14
Călina Jugastru, op. cit., p. 19
15
Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, op. cit., p. 20
 Astfel, în ipoteza în care soții au, fiecare în parte, reședința obișnuită pe teritoriul altui
stat, nu este necesară o reședință comună, putându-se recurge la legea statului reședinței obișnuite
a oricăruia dintre ei.16 În situația în care părțile au avut, in mod succesiv, reședințe comune pe
teritoriile mai multor state, se ia în considerare reședința obișnuită de la data alegerii legii
aplicabile, respectiv ziua în care se încheie convenția de alegere a legii aplicabile.17
Raportându-ne la a doua dispoziție, respectiv ”b) legea statului a cărui cetăţenie o are
oricare dintre ei la data alegerii;”, punctul de legătură pentru alegerea regimului matrimonial în
acest caz este cetățenia, însă dispoziția nu obligă alegerea cetățeniei comune, ci e suficientă
alegerea legii cetățeniei unuia dintre cei doi soți. Legiuitorul denotă, prin punerea la dispoziție a
acestei variante, flexibilitate și înțelegere, soții având astfel posibilitatea de a alege legea cea mai
convenabilă.
În situația în care apare problema unor cetățenii succesive ale soțului sau ambilor soți,
punctul de legătură va fi stabilit ca fiind cetățenia avută de soț/soți în momentul încheierii
convenției de alegere a regimului matrimonial.18
În a treia variantă oferită de lege, cea în care soții aleg ”c) legea statului unde își stabilesc
prima reședință obișnuită comună după celebrarea căsătoriei”, punctul de legătură, respectiv
reședința obișnuită, nu trebuie confundat cu cel descris la punctul ”a)” al articolului 2590 Nou C.
civ. Anterior datei încheierii convenției de alegere a legii aplicabile soții pot avea mai multe
reședințe obișnuite, fie ele exclusive sau comune, însă de importanță în situația aliniatului ”c)”
este reședința obișnuită comună stabilită la data alegerii legii aplicabile. 19 Astfel, în rezolvarea
conflictului mobil de legi ce apare în această situație datorită multitudinii reședințelor,
soluționarea este prin aplicarea legii noi, respectiv reședința obișnuită de la data alegerii legii.
În situația în care apare un conflict mobil de legi datorat modificării reședinței obișnuite
comune ulterior încheierii convenției de alegere a legii aplicabile, legea aplicabilă va fi legea
primei reședințe obișnuite comune stabilite, soluție ce în acest caz acordă prioritate legii vechi.20
În scopul determinării subiective a legii aplicabile soții trebuie să încheie o convenție care
să stabilească în mod clar și neîndoielnic legea aplicabilă aleasă. Această convenție reprezintă
”acordul prin care soții ori viitorii soți procedează la alegerea sau schimbarea legii aplicabile
regimului lor matrimonial”21, atrăgând astfel un anumit sistem de drept aplicabil, respectiv
dreptul forului sau o lege străină.
Momentul definitivării acestui acord poate fi înainte de celebrarea căsătoriei, la momentul
încheierii căsătoriei sau în timpul acesteia. 22 De asemenea, soții pot alege aplicarea unei noi legi
pentru regimul matrimonial, legea nou aleasă având efect astfel doar pentru viitor, dacă soții nu
au convenit altfel, și nu poate prejudicia drepturile terților în cazul efectelor retroactive.23
Pentru a avea efect, convenția de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial este
guvernată de cerințele de formă și de fond prevăzute de lege, condițiile de formă fiind exprimate
de art. 2591, al. (2) și art. 2594 al Noului Cod civil, condițiile de fond fiind supuse legilor
aplicabile regimului matrimonial conform dispozițiilor art. 2593 al Noului Cod civil. Referitor la
condițiile de fond ce sunt supuse legii aplicabile regimului matrimonial, excepția de la această
16
Călina Jugastru, op. cit., p. 20
17
Călina Jugastru, op. cit., p. 20
18
ibidem
19
Călina Jugastru, op. cit., p. 21
20
ibidem
21
ibidem
22
Art. 2591, Noul Cod Civil
23
Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, op. cit., p. 155
regulă este capacitatea care este în continuare supusă legii naționale a soților. 24 Astfel, conform
art. 2593 Noul Cod civ., legea aplicabilă regimului matrimonial reglementează aspecte privind:
a) ”condițiile de validitate a convenției privind alegerea legii aplicabile, cu excepția
capacității”. Astfel, în afara capacității fiecărui soț - care este supusă legii naționale a acestuia -
celelalte condiții de validitate sunt supuse legii regimului matrimonial.25
b) ”admisibilitatea și condițiile de validitate ale convenției matrimoniale, mai puțin
capacitatea” care este, după cum e menționat mai sus, supusă legii naționale.
c) ”limitele alegerii regimului matrimonial”, respectiv limitele generale – reprezentate de
principiile generale ale contractelor – și limitele speciale – respectiv regulile speciale care se
raportează direct la regimurile matrimoniale.26
d) ”posibilitatea schimbării regimului matrimonial și efectele acestei schimbări”,
modificare ce poate fi făcută prin acordul de voință al soților sau pe cale judiciară.27
e) ”conținutul patrimoniului fiecăruia dintre soți, drepturile soților asupra bunurilor,
precum și regimul datoriilor soților”. Toate aceste aspecte sunt particularizate pentru fiecare
regim matrimonial în parte și se supun legii aplicabile regimului matrimonial în ansamblu.28
f) ”încetarea și lichidarea regimului matrimonial, precum și regulile privind împărțeala
bunurilor comune.”
g) conform art. 2594 Noul Cod civ., condițiile de formă cerute pentru încheierea
convenției matrimoniale, respectiv cele prevăzute de legea aplicabilă regimului matrimonial sau
de legea locului unde acesta se încheie.
h) conform art. 2595 Noul Cod civ., ”măsurile de publicitate și opozabilitatea regimului
matrimonial față de terți”. Astfel, deși acestea sunt supuse legii aplicabile regimului matrimonial,
conform aliniatului (2) al art. 2595, ”atunci când la data naşterii raportului juridic dintre un soţ şi
un terţ, aceştia aveau reşedinţa obişnuită pe teritoriul aceluiaşi stat, este aplicabilă legea acelui
stat, cu excepţia următoarelor cazuri: a) au fost îndeplinite condiţiile de publicitate sau de
înregistrare prevăzute de legea aplicabilă regimului matrimonial; b) terţul cunoştea, la data
naşterii raportului juridic, regimul matrimonial sau l-a ignorat cu imprudenţă din partea sa; c) au
fost respectate regulile de publicitate imobiliară prevăzute de legea statului pe teritoriul căruia
este situat imobilul”.
Condițiile de formă sunt prevăzute fie de legea aleasă pentru a guverna regimul
matrimonial, fie de legea locului încheierii convenției de alegere (locus regit actum)29. Atunci
când se aplică legea română este necesară respectarea exigențelor de formă stabilite pentru
validitatea convenției matrimoniale.30 Aceste exigențe sunt necesare mai ales în prezent, aflându-
ne într-o epocă în care circulația persoanelor este mult mai facilă comparativ cu anii precedenți,
iar situațiile în care unul sau ambii soți pot fi de naționalități diferite sunt din ce în ce mai des
întâlnite.
Respectarea condițiilor de formă sunt imperios necesare și în momentul recunoașterilor
documentelor străine în lumina regimurilor matrimoniale și a legii aplicabile acestora. În acest

24
Călina Jugastru, op. cit., p. 22
25
Călina Jugastru, op. cit., p. 27
26
Călina Jugastru, op. cit., p. 28
27
ibidem
28
ibidem
29
Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, op. cit., p. 154
30
ibidem
sens voi prezenta ca exemplu Sentința Civilă Nr. 3532/2018, Judecătoria Giurgiu, publică de la
13 iunie 201831.
Avem situația în care M și D s-au căsătorit în statul Nevada din Statele Unite ale
Americii, iar D a solicitat transcrierea în România a certificatului de căsătorie eliberat de
autoritățile din SUA. Odată cu certificatul de căsătorie, D a mai depus o declarație autentificată la
notar prin care cei doi soți au declarat că fiecare soț rămâne la numele avut înainte de căsătorie,
iar regimul matrimonial ales este acela al separației de bunuri.
După eliberarea certificatului de căsătorie, M și D dau o declarație autentificată la notarul
public prin care arată că înaintea transcrierii căsătoriei în România nu au semnat niciun fel de
convenție privind alegerea regimului matrimonial.
M solicită instanței anularea mențiunii privind regimul matrimonial al separației de bunuri
și transcrierea mențiunii privind regimul matrimonial al comunității legale de bunuri.
Din cele prezentate mai sus se observă în primul rând omiterea de către soți a condițiilor
de formă impuse de către statul român în modificarea regimului matrimonial. Conform art. 100,
alin. (1) Noul Cod civil, ”anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a
mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești
definitive.” Înainte de transcrierea certificatului în România M și D nu au semnat o convenție
privind alegerea regimului matrimonial, astfel că celor doi soți li se va aplica regimul comunității
legale de bunuri fără însă a fi necesară efectuarea acestei mențiuni pe marginea actului de stare
civilă, deoarece în această situație regimul matrimonial este supus legii aplicabile efectelor
generale ale căsătoriei.
Dacă ne aflăm în situația în care soții nu au ales legea aplicabilă regimului matrimonial,
atunci se trece la determinare obiectivă a legii aplicabile, conform art. 2592 Noul Cod civil.
Astfel, conform articolului, regimul matrimonial este supus legii aplicabile efectelor generale ale
căsătoriei, efecte enumerate în cuprinsul art. 2589, Noul Cod Civil. Această alegere a
legiuitorului este una firească, regimul matrimonial având ca unică sursă căsătoria, beneficiind de
factorii de legătură aferenți care facilitează gestionarea raporturilor patrimoniale: reședința
obișnuită, cetățenia, locul celebrării căsătoriei.32
Însă această variantă oferită de legiuitor este limitativă și se aplică în ordinea prevăzută de
lege, în cascadă, nu alternativ. Astfel legea aplicabilă regimului matrimonial este în primul rând
legea reședinței obișnuite comune a soților, în lipsa acesteia legea cetățeniei comune, iar în cazul
în care nu există cetățenie comună, legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată.33
Voi lua în continuare spre exemplificare Sentința Civilă Nr. 4248/2021, Judecătoria
Sectorul 1 București, publică de la 13 mai 202134:
Avem situația în care A și C s-au căsătorit în Siria. După un timp A a venit în România iar
la data de 21.01.2000 a transcris căsătoria, urmând ca la data de 27.05.2015 căsătoria să fie
desfăcută prin divorț. La data de 02.02.2016 a fost înscrisă o mențiune pe marginea actului de
căsătorie conform căreia legea aplicată regimului matrimonial este cea siriană, respectiv regimul
separației de bunuri. În primul capăt de cerere, partea relevantă pentru această exemplificare, A
solicită îndepărtarea mențiunii eronate și scrierea mențiunii conform căreia regimul matrimonial
este supus legii române, respectiv regimul comunității legale.
Instanța stabilește, conform înscrisurilor depuse la dosar, faptul că nu a existat o convenție
din care să rezulte în mod expres că părțile au ales regimul separației de bunuri, cât nici o
31
Consultată pe pagina http://rolii.ro/hotarari/5b955411e490096421000180 la data de 30.01.2022
32
Călina Jugastru, op. cit., p. 25
33
Art. 2589, Noul Cod Civil
34
Consultată pe pagina http://rolii.ro/hotarari/60b98a85e49009341900003e la data de 01.02.2022
convenție din care să reiasă alegerea soților ca regimul matrimonial să fie guvernat de legea
siriană. Întrucât cei doi soți nu au încheiat o convenție matrimonială pentru stabilirea legii
guvernante, instanța admite primul capăt de cerere și anulează înscrierea conform căreia ”regimul
matrimonial este supus legii siriene”.
În acest caz se ajunge la situația în care regimului matrimonial i se vor aplica, conform
art. 2592 Noul Cod civil, efectele generale ale căsătoriei. Necunoscând toate datele aferente celor
trei puncte de legătură (reședința obișnuită, cetățenia, locul celebrării căsătoriei), în cazul părților
A și C (unde știm doar locul celebrării căsătoriei, respectiv în Siria), vom lua pe rând cele trei
situații posibile prezentate de lege:
1. Dacă A și C au avut reședința comună în Siria în momentul căsătoriei, regimului
matrimonial i se va aplica legea Siriană; dacă reședința comună a fost în România, se va aplica
legea română, respectiv regimul comunității legale. În situația în care nu a existat o reședință
comună, se trece la al doilea punct de legătură, respectiv cetățenia.
2. Dacă A și C au cetățenie comună, se va aplica legea statului cetățeniei comune de la
data încheierii căsătoriei.
3. În cazul în care cei doi au cetățenie diferită, se aplică ultima variantă oferită de articolul
2589 Noul Cod civ., respectiv legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată. În
această situație se va aplica legea Siriană, respectiv regimul matrimonial legal în Siria, cel al
separației de bunuri.35
În încheierea exemplului prezentat mai sus, instanța nu poate dispune menționarea legii
care guvernează regimul matrimonial al părților pe actul de stare civilă întrucât nu are la
dispoziție toate datele necesare unei determinări clare și de asemenea fiind necesară o convenție
expresă a părților.
Dacă luăm în vedere competența jurisdicțională, în materia regimurilor matrimoniale
aceasta este stabilită de normele de competență din dreptul intern, respectiv în prevederile Noului
Cod de procedură civilă.36 Astfel competenţa instanţelor judecătoreşti române este:
- exclusivă în materia oricăror ”litigii între soţi, cu excepţia celor referitoare la imobile
situate în străinătate, dacă la data introducerii cererii ambii soţi domiciliază în România şi unul
dintre ei este cetăţean român sau apatrid”37;
- exclusivă, având ca bază regula lex rei sitae38 în situația în care litigiul cu elemente de
extraneitate se referă la imobile situate în România.39

35
Consultată pe pagina https://www.genderindex.org/wp-content/uploads/files/datasheets/2019/SY.pdf , pag 6: a)
Secure access to land and non-land assets, la data de 01.02.2022
36
Gabriela Lupșan ”Ghid de drept internațional privat în materia dreptului familiei”, - Oneşti: Magic Print, 2014, p.
18
37
Noul Cod de Procedură Civilă, art. 1078, pct. 5
38
Gabriela Lupșan, op. cit., p.18
39
Noul Cod de Procedură Civilă, art. 1079, pct.1
Bibliografie:

- Călina Jugastru Legea Aplicabilă Regimului Matrimonial. Drept Român, 2019 Acta
Universitatis Lucian Blaga 11 (2019),
- Dan Lupașcu, Diana Ungureanu Drept internațional privat, București, Universul Juridic,
2012
- Gabriela Lupșan Ghid de drept internațional privat în materia dreptului familiei, Oneşti,
Magic Print, 2014
- Aurelian Gherghe Suport de curs pentru disciplina: Drept internațional privat aprofundat
II, București 2019-2020, Universitatea Ecologică din Bucureşti, Facultatea de Drept
- Noul Cod Civil
- Noul Cod de Procedură Civilă
- Cerere pentru Convenţie de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial consultată
pe pagina https://www.econsulat.ro/ConventieRegimulMatrimonial/DescriereServiciu/
401010004 la data de 22.01.2022
- http://rolii.ro:
o http://rolii.ro/hotarari/5b955411e490096421000180 , la data de 30.01.2022
o http://rolii.ro/hotarari/60b98a85e49009341900003e , la data de 01.02.2022
- https://www.genderindex.org/wp-content/uploads/files/datasheets/2019/SY.pdf , pag 6: a)
Secure access to land and non-land assets, la data de 01.02.2022