Curs 5 – 1.11.

2017

DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND OCROTIREA TERŢILOR

Art. 2579 NCCiv instituie două situații speciale de ocrotire a terților – ele sunt speciale
deoarece în acele situații se înlătură de la aplicare lex patriae și se aplică lex loci actus:

A. Situația specială a înlăturării de la aplicare a legii personale și înlocuirea ei cu

legea locului încheierii actului în ceea ce privește capacitatea persoanei fizice – teoria
interesului național.

Art. 2579 alin(1) NCC - Persoana care, potrivit legii naţionale, este lipsită de capacitate sau
are capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate să opună această cauză de nevaliditate celui care,
de bună-credinţă la momentul încheierii actului şi conform legii locului unde actul a fost
încheiat, a considerat-o ca fiind deplin capabilă.

 Ex: am o cetatenie civila iar in tara respectiva nu pot sa inchei un act juridic si decid sa
inchei in alt stat acel act juridic

Teoria interesului național este reglementată și în art. 13 din Regulamentul Roma I – În cazul
unui contract încheiat între persoane aflate în aceeași țară, persoana fizică care ar avea
capacitate juridică, conform legii acelei țări, poate invoca incapacitatea sa rezultând din legea
altei țări numai în cazul în care, la data încheierii contractului, cealaltă parte contractantă avea
cunoștință de respectiva incapacitate sau nu o cunoștea ca urmare a neglijenței sale.
reglementare asemănătoare celei din C.Civ.

Speţa lider - Teoria interesului național a pornit de la o speță – speța Lizardi soluționată de
către instanțele franceze în 1881. Un cetăţean mexican care locuia la Paris a cumpărat de la un
bijutier francez bijuterii de mare valoare pe care urma să le plătească prin mai multe cambii
pe care le-a emis cu acea ocazie. Când la scadenţă bijutierul a prezentat cambiile, Lizardi
(cetățeanul mexican) a invocat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare arătând că la data
încheierii respectivului contract, deşi el era capabil potrivit legii franceze, NU era totuşi
capabil potrivit legii naţionale (mexicane). Instanţele franceze au fost sesizate cu nulitatea
contractului de vânzare-cumpărare pentru incapacitate bazată pe o lege străină. Aplicând lex
patriae, instanţa franceză urma să facă aplicarea dreptului mexican, drept care îl considera pe
Lizardi incapabil. Instanţele franceze însă nu au făcut aplicarea legii mexicane considerând că
această situaţie ar leza interesele naţionalului francez deoarece s-ar prejudicia un cetăţean
francez de bună-credinţă în momentul încheierii actului.

Instanţele franceze au înlăturat de la aplicare lex patriae şi au aplicat dreptul francez conform
căruia cetăţeanul mexican avea capacitate de exerciţiu, instituindu-se astfel această excepţie
de la aplicarea legii personale normal competente.

1
Teoria interesului național presupune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se
aplica:

 persoana să fie lipsită de capacitate de exercițiu sau să aibă capacitate de exercițiu

restrânsă din punct de vedere al legii ei personale – lex patriae;
 persoana să fie socotită deplin capabilă din punct de vedere al locului încheierii actului
– locus actus;
 terțul cocontractant local să fi fost de bună-credință în momentul încheierii actului.
Se socotește că terțul este de bună-credință în cazul în care nu a cunoscut și, în mod
obișnuit, prin natura împrejurărilor, nici nu ar fi putut să cunoască incapacitatea persoanei
potrivit legii ei naționale.

Instanța franceză a făcut o deosebire între situația bijutierului și cea a bancherului. Bijutierul
nu putea cunoaște în mod rezonabil situația lui Lizardi. Bancherul era însă un profesionist cu
un anumit grad de specializare care ar fi putut să cunoască situația reală a debitorului său,
având obligația profesională de a-i verifica identitatea.
Instanta a spuns ca bijutierul este de buna-credinta pentru ca nu este obligat sa identifice
clientul. Banchetul era obligat sa identifice clientul cu care intra intr-un raport juridic si caruia
ii acorda un credit.

 actul juridic trebuie sa se incheie intre persoane prezente

 anularea actului, dacă s-ar produce, ar fi de natură a aduce un prejudiciu nejustificat
cocontractantului local.

Bijutierul nu mai putea fi pusa in situatia initiala si astfel i se aducea un prejudiciu

cocontractantului local.

Dacă aceste cinci condiții sunt îndeplinite, se aplică teoria interesului național si actul se va
considera valabil incheiat. Efectul ei este de înlăturare a lex patriae și de aplicare a lex loci
actus, locul incheierii actului.

Art. 2579 alin(1) NCCiv – Această regulă nu se aplică actelor juridice referitoare la familie,
moştenire şi la drepturi reale asupra imobilelor situate în alt stat decât cel al locului încheierii
actului.

S-a dezbătut temeiul acestei teorii. Teoria interesului național are ca scop ocrotirea ordinii
publice locale. Ulterior, s-a considerat că se apără necunoașterea scuzabilă a situației
cocontractantului. A treia teză a fost îmbogățirea fără justă cauză a străinului.

În prezent, se consideră că fundamentul teoriei interesului național este protejarea interesului

cocontractantului local, care a fost de bună-credință (ocrotirea bona fides). – opinie prof.
Stancu

2
 B. Situația privind lipsa calității de reprezentant
Art. 2579 alin. 2 – De asemenea, lipsa calităţii de reprezentant, stabilită potrivit legii
aplicabile ocrotirii persoanei fizice, nu poate fi opusă terţului care cu bună-credinţă s-a
încrezut în această calitate, potrivit legii locului unde actul a fost întocmit, dacă actul a fost
încheiat între prezenţi şi pe teritoriul aceluiaşi stat.

Un strain acorda un mandat de reprezentare unui mandatar pentru incheierea unui act juridic
in numele sau, dar reprezentarea este informa, se dovedeste a fi o lipsa a calitatii de
reprezentant care ar putea avea drept consecinta anularea actului pentru lipsa calitatii de
reprezentant.

Conditii:
a. calitatea de reprezentant sa existe potrivit legii actului –
b. potrivit legii romane manadatul este valabil; potrivit legii straine, nu e
admis mandatul
c. tertul de presupus local sa fi fost de buna credinta, adica sa se fi increzut
d. actul sa fie incheiat intre prezenti
Daca sunt indeplinite conditiile mandatul va fi valabil potrivit legii sale, chiar daca
potrivit legii straine sa nu fie valabil.

Calitatea de reprezentant este supusă, de principiu, legii care guvernează ocrotirea persoanei,
adică legea reședinței lui obișnuite sau lex patriae.

În cazul în care aceasta calitate de reprezentant a lipsit, potrivit legii ocrotirii, actul ar fi
anulabil; calitatea de reprezentant va fi apreciată nu după legea ocrotirii, ci după legea
încheierii actului, dacă cocontractantul local a fost de bună-credință în momentul încheierii
actului cu persoana care a invocat calitatea de reprezentant.

Astfel, este protejată buna-credință a cocontractantului local, actul fiind valabil.

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND PERSOANELE JURIDICE

Legea aplicabilă statului organic al persoanei juridice

Art. 2580 alin(1) NCC – Statutul organic al persoanei juridice este cârmuit de legea sa
națională.

Art. 2571 alin(1) NCC – Persoana juridică are naționalitatea statului pe al cărui teritoriu și-a
stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social.

Norma conflictuală a statutului organic al persoanei juridice se numește lex societatis și este o
formă a lui lex personalis.
Conținutul normei conflictuale – statutul organic.
Legătura normei conflictuale – naționalitatea.

3
Punctul de legătură – sediul social (lex societatis/legea societăţii).

Lex societatis impreuna cu lex pariae formeaza legea personala a persoanei fizice sau juridice.

Criterii de determinare a personalităţii persoanei juridice

Există un criteriu de drept comun și criterii speciale.

 Criteriul de drept comun – naționalitatea este dată de sediul social. – art. 2568, 2571
NCC
Sediul social avut în vedere este cel prevăzut de actul constitutiv sau statut – sediul
statutar. Voința fondatorilor primează. Sediul social trebuie să îndeplinească anumite
condiții pentru a fi valabil:
- să fie un sediu social serios, nu fraudulos – altfel e fraudă la legea de drept
internațional privat, deci nu produce efecte juridice față de autoritățile române;
- să fie real, adică să nu fie fictiv (simulat).

 Criterii speciale de determinare a naționalității – sunt cele care sunt întâlnite

punctual în anumite acte normative.

 Ex: criteriul controlului. O persoana juridica, desi poate avea sediul pe teritoriul
romaniei nu va fi socotita o persoana juridica romana datorita controlului pe care
asociati dintr-o tara straina il au asupra calei persoane. Potrivit acestui criteriu, o S.C.
nu va fi socotită a avea naționalitatea statului pe teritoriul căruia își are sediul social, ci
va fi socotită a avea naționalitatea statului de pe teritoriul căreia se exercită controlul
asupra acelei persoane juridice.

Controlul asupra unei persoane juridice aflate în străinătate se poate exercita în multiple
moduri, mai ales prin naționalitatea asociaților, prin modul de luare a deciziilor în organele de
conducere, prin provenienta capitalului social, poate proveni din cetatenia persoanelor din
organele de conducere.

Criteriul controlului este prevăzut în convenții internaționale și în acorduri bilaterale la care

România este parte – de exemplu: Convenția din 1965 de la Washington – Art. 25 – O
persoană juridică ce posedă naționalitatea unui stat poate fi considerată de către părțile
litigante ca aparținând unui alt stat din cauza controlului exercitat asupra ei de către interese
străine. Este problema litigiilor de investiții.

O persoană juridică ce are sediul principal în România poate fi considerată drept o societate
israeliană dacă este controlată direct sau indirect de israelieni, potrivit Acordului cu Israelul si
Acordului cu Arabia Saudita.

4
Situatia in care persoana juridica are mai multe sedii

ART. 2571
Naţionalitatea persoanei juridice
(1) Persoana juridică are naţionalitatea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit, potrivit
actului constitutiv, sediul social.
(2) Dacă există sedii în mai multe state, determinant pentru a identifica naţionalitatea
persoanei juridice este sediul real.
(3) Prin sediu real se înţelege locul unde se află centrul principal de conducere şi de
gestiune a activităţii statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit
directivelor transmise de acţionari sau asociaţi din alte state.
(4) Cu toate acestea, dacă dreptul străin astfel determinat retrimite la dreptul statului în
conformitate cu care a fost constituită persoana juridică, este aplicabil dreptul acestui din
urmă stat.

Statutul organic al sucursalelor şi filialelor

Art. 2580 NCC – Statutul organic al sucursalei înființate de către o persoană juridică într-o
altă țară este supus legii naționale a acesteia. În consecință, statutul organic al sucursalei este
supus legii naționale a societății mamă.
Sucursala nu are personalitate juridica proprie, si atunci lex societatis este legea societatei
mama.
Filiala este independenta de societatea mama, cu toate ca societatea mama are influenta
asupra ei, filiala are personalitate juridica proprie si se aplica legea sediului ei.

Statutul organic al filialei este supus legii statului pe teritoriul căriua și-a stabilit propriul
sediu, indiferent de legea aplicabilă persoanei juridice care a înființat-o. Filiala din România
este persoană juridică română, chiar dacă este controlată din afară.

Legea aplicabilă în cazul fuziunii unor persoane juridice de naționalități diferite

Art. 2584 NCC – fuziunea unor persoane juridice de naționalități diferite poate fi realizată
dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de legile naționale aplicabile statutului
lor organic.
Daca fuzioneaza o persoana juridica romana cu una italiana, trebuie sa fie respectate ambele
legi, aflandu-ne in situatia unui cumul de legi.

Legea aplicabilă în cazul schimbării naţionalităţii persoanei juridice

NCCiv nu reglementează în mod explicit această problemă; nici legea 105 nu o face.
Considerăm că se aplică prin analogie situația de la fuziune, mutatis mutandis – trebuie
îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de cele două legi: legea de plecare
(societatea trebuie radiată acolo după condițiile specifice) și legea de sosire (înregistrarea
persoanei juridice conform dispozițiilor țării în cauză).

5
Daca o societate din italia vrea sa isi mute sediul din Italia in Romania. Se aplica prin
analogie situatia de la fuziune, asa ca trebuie sa fie indeplinite conditiile de plecare prevazute
de legea italiana si conditiile de inregistrare prevazute de legea romana.

Domeniul legii aplicabile statutului organic al persoanelor juridice

Statutul organic al persoanei juridice reprezintă totalitatea elementelor care configurează
regimul acestei persoane. Există prevederi în Art 2581 NCC.

ART. 2581
Domeniul de aplicare a legii naţionale
Legea statutului organic al persoanei juridice cârmuieşte îndeosebi:
a) capacitatea acesteia;
b) modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat;
c) drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de asociat;
d) modul de alegere, competenţele şi funcţionarea organelor de conducere ale persoanei
juridice;
e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii;
f) răspunderea persoanei juridice şi a organelor ei faţă de terţi;
g) modificarea actelor constitutive;
h) dizolvarea şi lichidarea persoanei juridice.

Următoarele aspecte intră în domeniul legii societății:

A. Capacitatea persoanei juridice - capacitatea de exercițiu și capacitatea de folosință.

În ceea ce privește capacitatea de folosință, legea organică va determina:

 elementele constitutive ale persoanei juridice
 Efectele personalitatii juridice
 modalitățile de constituire (începutul capacității de folosință)
 capacitatea ei de a încheia acte juridice și limitele acestei capacități
 reorganizarea și încetarea persoanei juridice (încetarea persoanei juridice)

În legătură cu capacitatea de exercițiu, legea statutului organic ne va răspunde la

următoarele întrebări:
 condițiile în care o persoană juridică dobândește capacitate de exercițiu
(constituirea și atribuțiile organelor de conducere)
 relația dintre aceste organe și persoana juridica însăși
 incapacitatiile de exercitiu
 regimul participarii persoanei juridice in raporturile cu tertii

B. modurile de dobândire și de piedere a calității de asociat

C. drepturile şi obligaţiile care decurg din calitatea de asociat
D. modul de alegere, competențele și funcționarea organelor de conducere ale persoanei
juridice

6
 E. reprezentarea persoanei juridice prin intermediul organelor proprii
F. răspunderea persoanei juridice și a organelor sale față de terți, atat cea contractuala
cand si cea delictuala
G. modificarea actelor constitutive ale persoanei juridice
H. dizolvarea și lichidarea persoanei juridice
I. atributele de identificare – denumire, emblema

Art 2552 – Recunoasterea in Romania a persoanelor juridice straine.

In legatura cu regimul recunoasterii, NCC face distinctie intre persoane juridice cu scop
lucrativ si persoane juridice civile fara scop lucrativ.
Pentru persoanele juridice cu scop lucrativ, recunoasterea se face de jure, de drept.

Persoanle fara scop lucrativ trebuie sa fie supuse recunoasterii in urmatoarele conditii:
a. aprobare prealabila a Guvernului Romaniei prin care se emite o hotarare
judecatoreasca
b. sa fie indeplinita conditia reciprocitatii – si persoanele juridice romane sa
fie recunoscute pe teritoriul tarii de unde vine acea persoana juridica
c. valabil constituita in tara ei
d. scopurile ei sa nu contravina ordinii publice de DIP din Romania

Efectele recunoasterii:
- sunt aceleasi fie ca avem persoana juridica cu scop lucrativ sau fara scop lucrativ
- persoana juridica beneficiaza de toate drepturile care decurg din statutul ei organic
- persoana juridica poate efectua in Romania toate actele juridice care sunt permise
de legea care ii guverneaza capacitatea de folosinta, deci de legea straina
- nu poate face mai mult decat ii permite legea sediului ei

Desfasurarea activitatii persoanei juridice recunoscute in Romania se desfasoara dupa legea

romana. Asadar, pe capul unei persoane juridice straine se intalnesc doua sisteme de drept,
sistemul de drept strain care ii guverneaza capacitatea de folosinta (ce acte poate si ce acte nu
poate sa faca) si conditia juridica a strainului care stabileste potrivit legii romane cum poate sa
exercite pe teritoriul tarii acele drepturi (obligatii fiscale, contabile, vamale, autorizatii de
functionare).
Conditia juridica a strainului este o institutie de DIP.

NORMELE CONFLICTUALE ÎN MATERIA RELAȚIILOR DE FAMILIE

Relațiile de familie ale unei persoane fizice împreună cu starea ei civilă și cu capacitatea
ei civilă formează statutul persoanei fizice.

Vom analiza:
1. casatoria
2. filiatia
3. autoritatea parinteasca

7
 LEGEA APLICABILĂ CĂSĂTORIEI

Vom analiza:
 Legea aplicabilă incheierii căsătoriei
 Legea aplicabilă efectelor căsătoriei
 Legea aplicabilă desfacerii casatoriei/ divorțului

LEGEA APLICABILĂ PROMISIUNII DE CĂSĂTORIE-LOGODNA

Art 266-270 NCCiv reglementează promisiunea de căsătorie .
Legea aplicabilă promisiunii de căsătorie este determinată de Art 2585 NCCiv. Trebuie făcută
o distincție între condițiile de fond și efecte.

Condițiile de fond cerute pentru încheierea promisiunii de căsătorie sunt determinate de legea
națională a fiecăruia dintre viitorii soți la data încheierii promisiunii. Se aplică așadar lex
patriae a fiecăruia dintre viitorii soți, iar precizarea ”la data încheierii promisiunii” are rolul de
a soluționa un posibil conflict mobil de legi, dacă soții ar fi avut anterior cetățenii diferite.

Efectele promisiunii de căsătorie și consecințele încălcării promisiunii sunt determinate de una

din următoarele legi, în ordine:
a) Legea reședinței obișnuite comune a viitorilor soți la momentul promisiunii de
căsătorie
b) Legea națională comună a viitorilor soți, când aceştia nu au reşedinţa obişnuită în
acelaşi stat-legea cetățeniei lor comune
c) Legea română

Elementele care intra in promisiunea de casatorie:

 Efectele promisiunii de casatorie
 Consecintele incalcarii logodnei

LEGEA APLICABILĂ CONDIȚIILOR DE FOND ALE CĂSĂTORIEI

Prin condiții de fond se înțeleg atât condițiile de fond pozitive, cât și condițiile de fond
negative-impedimentele la căsătorie.

Art 2586 alin(1) NCC: Condițiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei sunt determinate
de legea națională a fiecăruia dintre viitorii soți la momentul celebrării căsătoriei.

Se aplică lex patriae a fiecăruia dintre viitorii soți, cu precizarea că „la momentul celebrării
căsătoriei” însemnă soluționarea posibilului conflict mobil de legi.
Casatoria este un act solemn care presupune celebrarea casatoriei.

8
Ce elemente intra in domeniul legii nationale a fiecaruia dintre soti? Ce vom verifica:
1. Consimtamantul la casatorie
2. Varsta matrimoniala
3. Interzicerea bigamiei
4. Interzicerea casatoriei intre rude
5. Interzicerea casatoriei intre tutore si persoana minora aflata sub tutela
6. Interzicerea casatoriei alienatului sau debilului mintal
7. Interzicerea casatoriei persoanelor de acelasi sex

Art 2586 alin (2) NCC prevede o reglementare specială în ceea ce privește protecția ordinii
publice de drept internațional privat român: Dacă una dintre legile străine care guvernează
condițiile de fond ale căsătoriei prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului
român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie, acel impediment va fi înlăturat
ca inaplicabil în cazul în care unul dintre viitorii soți este cetățean român și căsătoria se încheie
pe teritoriul României.

Daca legea straina a unuia dintre viitori soti prevede un impediment legat de rasa, religie, acel
impediment va fi inlaturat si casatoria se va incheia pentru ca este un impediment al
principiului libertatii incheierii casatoriei prevazut de legea romana.

LEGEA APLICABILĂ CONDIȚIILOR DE FORMĂ - FORMALITĂȚILOR

CĂSĂTORIEI

Art 2587 NCC: Forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se
celebrează.
Așadar ca prima formă conflictuală se aplică lex loci, principiul locus regit actum.
Există și o situație specială prevăzută de Art 2587 alin(2) NCC: Căsătoria care se încheie în faţa
agentului diplomatic sau a funcţionarului consular al României în statul în care acesta este
acreditat este supusă formalităţilor prevăzute de legea română. Principiul auctor regit actum-
autoritatea (functionarul) este cea care guvernează actul.

Legea 105/1992 nu conferea efecte juridice incheierii casatoriei religioase. Ea trebuia incheiata
in fata unei autoritati de stat.

In NCC nu s-a mai preluat acel articol din legea 105/1992, concluzia pe care doctrina a tras-o e
aceea ca legiuitorul roman permite cetateanului roman aflat in strainatate sa celebreze casatoria
in fata unei autoritati religioase locale cu conditia ca in statul respectiv, legea locala sa confere
efecte juridice casatoriei religioase. Ex: in Grecia casatoria religioasa are aceleasi efecte
juridice ca si casatoria in fata autoritatii.

Domeniul legii aplicabile condiţiilor de formă ale căsătoriei

În acest domeniu intră formalitățile premergătoare căsătoriei și procedura efectivă a încheierii
ei. Proba casatoriei merge tot dupa lex loci actum.

9
LEGEA APLICABILA NULITATII CASATORIEI

Este supusa fie legii incheierii casatoriei, fie legii care guverneaza efectele casatoriei in functie
de cauza de nulitate.
Art 2588 alin 2 – ratiunea este de a interzice excesele de forma pe care le-ar putea prevedea o
lege straina

ART. 2588
Legea aplicabilă nulităţii căsătoriei
(1) Legea care reglementează cerinţele legale pentru încheierea căsătoriei se aplică nulităţii
căsătoriei şi efectelor acestei nulităţi.
(2) Nulitatea unei căsătorii încheiate în străinătate cu încălcarea condiţiilor de formă poate
fi admisă în România numai dacă sancţiunea nulităţii este prevăzută şi în legea română.

 Se cere conditia reciprocitatii

LEGEA APLICABILĂ EFECTELOR CĂSĂTORIEI

I. Legea aplicabila cadrului primar imperativ al casatoriei. Este acel pachet de

reglementari care formeaza nucleul, fondul principal al regimului efectelor
casatoriei, acel nucleu de la care partile nu pot deroga.
II. Regimul matrimonial. Este guvernat de principiul liber.

În legătură cu legea aplicabilă cadrului primar imperativ al casatoriei, urmarim legea

aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei.

In legatura cu legea aplicabila regimului matrimonial analiza legea aplicabilă regimului

matrimonial.

I. Legea aplicabila cadrului primar imperativ al

casatoriei

Legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei

Legea aplicabilă este reglementată în Art 2589 NCCiv ce instituie o regulă și câteva excepții de
la regulă.

Regulă (Art 2589 alin(1)NCC): Efectele generale ale căsătoriei sunt supuse legii reședinței
obișnuite comune a soților, iar în lipsă legii cetățeniei comune a soților. În lipsa cetățeniei
comune, se aplică cetateniei comune a sotilor. Daca nu au nici o lex partiae comuna, efectele
generale ale casatoriei sunt guvernate de legea statului pe teritoriul careia casatoria a fost
celebrata, adica lex loci actus.

10
În domeniul legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei intră următoarele aspecte:
 relațiile personale dintre soți – cum se iau deciziile de catre soti, indatoririle
sotilor, independenta sotilor, orice relatii personale dintre soti
 relațiile patrimoniale dintre soți - este vorba despre acele relații patrimoniale de
la care soții nu pot deroga indiferent de regimul matrimonial pe care și-l aleg

Excepție (Art 2589 alin(3) NCC): Drepturile soților asupra locuinței familiei, precum și
regimul unor acte juridice asupra acestei locuințe sunt supuse legii locului unde aceasta este
situată - lex rei sitae – legea locului situatii a acelei locuinte.

II. Legea aplicabilă regimului matrimonial

Trebuie să distingem între legea aplicabilă fondului convenției matrimonială și legea aplicabilă
formei convenției matrimoniale.

A. Legea aplicabilă fondului regimului matrimonial

Există două soluții conflictuale.

În primul rând, regimul matrimonial este guvernat de legea aleasă de părți. Se aplică
așadar lex voluntaris – legea autonomiei de voință a soților. Această autonomie de voință însă
nu este nelimitată, ci soții pot alege numai între una din următoarele trei legi:
 legea statului pe teritoriul căruia unul din ei își are reședința obișnuită la data alegerii
 legea statului a cărui cetățenie o are unul din ei la data alegerii
 legea statului unde soții și-au stabilit prima reședință obișnuită comună după
celebrarea căsătoriei

Există o prevedere specială în ceea ce privește convenția propriu-zisă de alegere a convenției

matrimoniale. Aceasta se poate încheia fie înainte de celebrarea căsătoriei, fie la momentul
încheierii căsătoriei, fie în timpul căsătoriei. Regimul matrimonial nu se confunda cu conventia
de alegere a regimului matrimonial.

In art 2591 avem niste reglementari de fond. Conventia de alegre a regimului matrimonial se
poate incheia inainte de celebrarea casatoriei, in momentul celebrarii sau in timpul casatoriei,
iar conditiile de forma ale conditiei de alegere a legii aplicabile sunt prevazute fie de legea
aleasa ca aplicabila regimului matrimonial, fie de legea locului de incheiere a conventiei
matrimoniale.

In toate cazurile, conventia de alegere a legii aplicabile trebuie sa fie expresa, consemnata intr-
un inscris semnat si datat de soti sau sa renunte neindoielnic din clauzele conventiei
matrimoniale.
CONCLUZIE: Legea imi da voie sa imi aleg regimul dintre cele trei situatii, iar conventia de
alegere are aceste conditii pe care trebuie sa le indeplineasca.

11
 În al doilea rând, când părțile nu au ales legea aplicabilă regimului matrimonial se va
proceda la o determinare obiectivă și anume se va aplica legea care guvernează efectele
generale ale căsătoriei sotilor. - se va aplica legea din Art 2589 NCC.

Domeniul legii aplicabile regimului matrimonial

Legea aplicabilă regimului matrimonial, fie că este aleasă de părți, fie că este determinată
obiectiv stabilește următoarele elemente:
 condițiile de validitate a convenției privind alegerea legii aplicabile
 condițiile de validitate ale convenției matrimoniale
 conditiile de validitate ale regimului matrimonial
 limitele alegerii regimului matrimonial
 posibilitatea schimbării regimului matrimonial si efectele acestei schimbari
 conținutul patrimoniului fiecăruia dintre soți-drepturile soților asupra bunurilor și
regimul datoriilor
 încetarea și lichidarea regimului matrimonial
 împărțirea bunurilor comune

B. Legea aplicabilă condițiilor de formă ale regimului matrimonial

Art 2594 NCCiv: Condițiile de formă cerute pentru încheierea convenției matrimoniale
sunt cele prevăzute de legea aplicabilă regimului matrimonial sau cele prevăzute de legea
locului unde ele se încheie.

LEGEA APLICABILĂ DESFACERII CASATORIEI/ DIVORȚULUI

De lege lata, divorțul este guvernat de dispozițiile Art 2597-2602 NCC. NCC se aplica doar
daca nu e aplica Regulamentul 1259/2010 de punere in aplicare a unei forme de cooperare
consolidata in domeniul legii aplicabile divortului si separarii de corp (Regulamentul Roma
III).

Ele prevăd posibilitatea soților de a determina legea aplicabilă și dacă nu o fac, de determinarea
obiectivă:
1) Art 2597 NCC. Soții pot alege una din umătoarele legi, alegerea fiind limitata
(alegerea este alternativa, astfel ca sotii pot alege oricare dintre legile de mai jos):
 legea reședinței obișnuite comune la data convenției de alegere a legii
aplicabile
 legea ultimei reședințe obișnuite comune dacă cel puțin unul din ei mai
locuiește acolo la data alegerii
 Legea cetățeniei unuia dintre soți
 Legea statului pe teritoriul căruia oricare dintre sori a locuit cel puțin 3 ani
 Legea română

Momentul cand sotii pot conveni legii aplicabile divortului. Conventia de alegere se poate
incheia cel mai tarziu la data sesizarii autoritatii competente sa pronunte divorul. In cazul in
care este vorba de o instanta de judecata, instanta poate lua act de acrodul sotilor privind legea

12
aplicabilapana la primul termen de judecata la care sotii au fost legal citati, daca normele de
procedura locale nu se opun.

Art 2599 NCC. Convenția de alege a legii aplicabile divorțului trebuie încheiată în scris,
semnată și datată de soți.

2) Dacă părțile nu au ales legea aplicabilă, se procedează la o determinare obiectivă.

Se poate aplica de către instanță una din următoarele legi:
 Legea reședinței obișnuite comune la data cererii de divorț
 În lipsă, legea statului pe teritoriul căruia soții au avut ultima reședință
obișnuită comună dacă
cel puțin unul din ei mai locuiește acolo la data divorțului
 În lipsă, legea cetățeniei comune a soților la data introducerii divorțului
 În lipsă, legea ultimei cetățenii comune a soților dacă cel puțin unul din ei mai
păstrează acea
cetățenie
 Legea română

ART. 2600
Legea aplicabilă divorţului
(1) În lipsa alegerii legii de către soţi, legea aplicabilă divorţului este:
a) legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data introducerii
cererii de divorţ;
b) în lipsa reşedinţei obişnuite comune, legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima
reşedinţă obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre soţi mai are reşedinţa obişnuită pe
teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divorţ;
c) în lipsa reşedinţei obişnuite a unuia din soţi pe teritoriul statului unde aceştia au avut ultima
reşedinţă obişnuită comună, legea cetăţeniei comune a soţilor la data introducerii cererii de
divorţ;
d) în lipsa cetăţeniei comune a soţilor, legea ultimei cetăţenii comune a soţilor, dacă cel puţin
unul dintre ei a păstrat această cetăţenie la data introducerii cererii de divorţ;
e) legea română, în toate celelalte cazuri.
(2) Dacă legea străină, astfel determinată, nu permite divorţul ori îl admite în condiţii deosebit
de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soţi este, la data cererii de
divorţ, cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în România.
(3) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul în care divorţul este cârmuit de legea aleasă
de soţi.

Art 2600 alin(2) NCC instituie o măsură de protecție a ordinii publice. Dacă legea străină
determinată potrivit regulilor de mai sus nu permite divorțul sau îl admite în condiții deosebit
de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soți este la data cererii de
divorț cetățean român sau are reședința obișnuită în România.

13
 SEPARAȚIA DE CORP
Art 2602 NCCiv: se aplică mutatis mutandis regulile de la divorț.

Domeniul legii divorțului

 cine poate cere divortul
 motivele de divorț
 efectele divorțului (numele sotilor dupa divort, ce drepturi are sotul divortat, daca
sotii divortati se pot recasatori, capacitatea de exercitiu a sotilor, relatiile
patrimoniale dintre soti, suportare cheltuieli comune)
 efectele divoruluicu privire la relatiile dintre parinti si copii, adica la relatiile
personale sau la relatiile patrimoniale dintre parinti si copii (obligatie de intretinere)

Procedura divorțului (ordinatoria litis) nu este supusă legii divorțului, ci legii instanței sesizate-
lex fori.
Nu intra sub legea divorului problema de procedura.
Conventia de la Haga 1996 are prioritate.

CUM SE APLICA NCC in aceasta materie

Daca legea straina determinata potrivit criteriilor obiective stabilite de art 2600 alin 1 nu
permite divortul, sau il permite in conditii deosebit de restrictive, se va aplica legea romana in
cazul in care unul dintre soti are cetatenie romana sau resedinta obisnuita in Romania la data
divortului.

Art 2601 NCC reglementeaza denuntarea unilaterala a casatoriei asa-numita repudiere.

Sistemul de drept roman nu reglementeaza insittuia repudierii si consta in dreptul de a declara
unilateral desfacuta casatoria. Aceasta nu se aplica in cazul legii romane care nu o
reglementeaza. Se pune problema daca actul de repudiere este incheiat in strainatate si se cere
recunoasterea lui in Romania.

Actul intocmit in strainatate prin care se constata vointa unilaterala a barbatului de a desface
casatoria, fara ca legea straina aplicabila sa recunoasca femeii un drept egal, NU poate fi
recunoscuta in Romania, cu exceptia situatiei in care sunt intrunite cumulativ urmatoarele
conditii:
a. actul de repudiere a fost intocmit cu respectare tuturor conditiilor de fond si
forma prevazute de legea straina
b. femeia a acceptat in mod liber si neechivoc aceasta modalitate de desfacere a
casatoriei
c. nu exista niciun alt motiv de refuz al recunoasterii pe teritoriul Romaniei a
hotararii prin care s-a incuviintat in strainatate desfacerea casatoriei in aceasta
modalitate
Art 2602 NCC – despartire in fapt care nu se materializeaza printr-un divort. Separatiei de
corp i se aplica dipozitiile de la divort.

14
 CUM SE APLICA REGULAMENTUL ROMA III in aceasta materie

Nu este obligatoriu si la el adera doar statele care doresc.

Regulamentul Roma III, spre deosebire de Roma I și Roma II, nu este aplicabil în toate statele
Uniunii Europene, este doar o formă de cooperare consolidată. TFUE permite ca un grup de
state membre să adopte asemenea forme de cooperare consolidată care au putere numai între
ele. Decizia 405/12 iulie 2010 a consolidat aceasta formă de cooperare consolidată între Belgia,
Olanda, Germania, Franța, Italia, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Malta , Austria, Portugalia,
România și Slovenia.

Regulamentul se aplica atunci cand exista un element de extraneitate. Nu se aplica pentru

capacitatea sotilor, pentru valabilitatea casatoriei, pentru anularea casatoriei, pentru
raspunderea parinteasca, pentru obligatia de intretinere, CI strict pentru norma aplicabila.

În esență Roma III aplică aceleași reguli care există în NCC. Se face și aici o diferențiere: dacă
părțile au ales legea aplicabilă și dacă părțile nu au ales legea aplicabilă, se procedează la o
determinare obiectivă .

Părțile pot alege spre aplicare una din următoarele patru legi (art 5) in mod alternativ:
 Legea reședinței lor obișnuite comune la data acordului
 Legea ultimei reședințe obișnuite comune dacă unul din ei mai locuiește acolo
 Legea cetățeniei unuia dintre ei
 Legea forului – legea instantei sesizate

Aceleași condiții de formă se prevăd și în Roma III: acordul trebuie să fie înscris, datat și
semnat de soţi, cu posibilitatea de a se face si in forma electronica.

Alegerea legii aplicabile poate fi facuta oricand dar nu mai tarziu de data sesizari instantei de
judecata. Legea procedurala a instantei de judecata poate permite ca alegerea sa se faca si mai
tarziu pe parcursul solutionarii procedurii.

În lipsa alegerii legii aplicabile de către soți, sunt aplicabile patru legi în scară:
 Legea reședinței obișnuite comune la data sesizării instanței
 Legea ultimei reședințe obișnuite comune daca aceasta perioada nu s-a incheiat la mai
mult de 1 an de la sesizarea instantei si cu conditia ca cel putin unul din ei sa mai aiba resedinta
acolo
 Legea cetățeniei ambilor soți
 Lex fori

15