PERSOANA JURIDICA IN STRAINATATE

Comertul international,cooperarea economica, tehnica sau stiintifica interstatala, raporturile politice, culturale
ori umanitare ce se desfasoara in spatiul mondial sint fenomene ce se realizeaza mai mult ca oricind, prin
intermediul persoanei juridice, indiferent daca e vorba despre un stat sau o organizatie internationala sau
neguvernamentala,despre o societate comerciala de drept intern sau o societate transnationala, despre o fundatie
sau un grup de societati.
Pentru rezolvarea acestor conflicte ca si pentru clarificarea altor probleme determinate de marea diversitate a
tipurilor de persoane juridice, de structura lor tot mai complexa, de multiplicarea elementelor de extranietate, se
dovedeste necesara o abordare a persoanei juridice din perspectiva dreptului international privat, cu mijloacele
si conceptele specifice acestei ramuri de drept.
Astfel, in sens restrins, persoana juridica reprezinta un colectiv de oameni care, in conditiile legii e titular de
drepturi subiective si obligatii civile. In acest sens, persoana juridica e (alaturi de persoana fizica) subiect de
drept civil.
In sens larg, persoana juridica e colectivul de oameni care indeplinind conditiile legii, e titular de drepturi
obiective si obligatii juridice.
In aceasta acceptiune mai cuprinzatoare, conceptul de persoana juridica e imprumutat si celorlalte ramuri de
drept (privat/public).
Aici trebuie remarcat ca, din punct de vedere al dreptului international privat, e relevanta doar persoana juridica
antrenata in raportuir juridice de drept civil, cu element de extranietate, deoarece aceste raporturi juridice sint
susceptibile sa genereze probleme conflictuale.
Deci, din perspectiva dreptului international privat, nu intereseaza persoana juridica in calitate de subiect al
raporturilor specifice materiilor de drept public,ci persoana juridica angajata in raporturi juridice in cadrul
carora urmareste gestiunea intereselor sale patrimoniale sau alte interese de drept international privat.
Elementele constitutive ale calitatii de persoana juridica sint urmatoarele: o organizatie proprie, un patrimoniu
distinct si un scop determinat, si in acord cu interesul general.
In dreptul nostru constituirea persoanei juridice e legala, nefiind acceptata recunoasterea personalitatii juridice
de facto. Inregistrarea ei trebuie sa urmeze calea, formalitatile si procedura prescrisa de lege.
Principalele consecinte ale calitatii de persoana juridica sint : existenta unor atribute de idenificare, vointa si
capacitatea distincta de cele ale persoanelor fondatoare, aptitudini de a participa in nume propriu la raporturile
juridice,si cea de a sta in justitie, ca reclamant sau pirit.
In ceea ce priveste continutul persoanei juridice, acesta e guvernat de principiul specialitatii capacitatii de
folosinta, potrivit careia persoana juridica nu poate avea decit acele drepturi care corespund scopului ei,stabilit
prin lege , actul de infiintare sau statut.
Insa continutul notiunii de persoana juridica, conditiile acordarii persoanei juridice si efectele acesteia odata
dobindite sint diferite, uneori esential, de la un sistem de drept la altul.

CALIFICAREA PERS. JURIDICE

In cazul calificarii juridice a persoanelor juridice, se disting mai multe modalitati :
- calificarea primara, dupa lex fori (aici se ia in considerare calificarea oferita de legea statului) ;
- calificarea secundara , adica dupa lex causae, care in cazul persoanei juridice e legea nationala (lex
nationalis) ;
- alla modalitate ar fi – calificarea notiunii de persoana juridica e o calificare primara , dar care nu se face
dupa lex fori, ci dupa legea statului,despre care se pretinde ca a acordat personalitate juridica.
De asemenea mai opereaza cu calificarea notiunii de persoana juridica si * conventiile bilaterale- la care RM
este parte, ce trimit la legea nationala a statelor contractante in solutionarea conflictelor. Deasemenea
*Conventia de la Haga ,1956, ce determina calificarea notiunii de persoana juridica, dupa legea nationala,
determinata potrivit criteriului mixt uniform,al locului unde au fost indeplinite formalitatile de inregistrare si
publicitate (1 ipoteza); si respectiv legii statului a carei nationala se pretinde organizatia in cauza (2 ipoteza).
*Conventia de la Bruxelles,1968, trimite in ceea ce priveste problema calificarii, la legea statului contractant.
NATIONALITATEA PERSOANEI JURIDICE
Dupa nationalitatea lor persoanele juridice pot fi nationale sau straine. Importanta acestei clasificari consta in
faptul ca stabilinduse nationalitatea se poate determina legea aplicabila statutului organic al persoanei juridice.
Astfel , dupa criteriul sediului, persoanle juridice se impart in : persoane juridice cu sediul in RM sau cu sediul
in tara straina.
In functie de provenienta (origine) capitalului social al persoanei juridice, nationalitatea poate fi fara sau cu
participarea straina.
Dupa natura dreptului de proprietate , ce e sursa formarii capitalului sau patrimoniului lor, se distinge intre
persoane juridice de stat , persoane juridice private si persoane juridice mixte.
Dupa natura scopului lor, persoanele juridice pot fi cu scop patrimonial (societatea comerciala) si fara scop
patrimonial (asociatii, fundatii).

Nationalitatea pers. Juridice produce aceleasi efecte ca si cetatenia pers fizice,ele avindu-si ratiunea in
necesitati politice si juridice similare. Deci, nationalitatea e elementul ce face deosebirea dintre persoanele
juridice straine si nationale.
Atunci cind se refuza persoanei juridice aptitudinea de a fi identificata prin intermediul nationalitatii, se invoca
argumentele :
a) daca am defini cetatenia ca o legatura politico-juridica sau o calitate a pers fizice, in virtutea careia
aceasta face parte din populatie , atunci si persoana juridica ar trebui sa faca parte din populatie, ce
evident e inexact.
b) Modul de dobindire a cetateniei nu sint aplicabile pers juridice ;
c) Societatea comerciala constituie un contract ce nu poate da nastere nationalitatii ;
d) Pers juridica poate avea mai multe nationalitati ;
e) Cetatenia reprezinta legatura politico-juridica dintre pers fizica si stat, atribuind ei aptitudinea de a fi
titulara de drepturi si obligatii prevazuta de Constituie si celelalte legi .
Pastrind analogia dintre cetatenia pers fizice si nationalitatea pers juridice, cea mai fireasca metoda de a
determina pe aceasta din urma , ar fi si cea folosita in cazul pers fizice.
CRITERII :
- Astfel, nationalitatea pers jurdice se determina potrivit legii statului a carui nationalitate se invoca, astfel
cum se procedeaza si in cazul pers fizice ;
- Nationalitatea pers juridice e determinata dupa criteriile stipulate de lex fori, astfel rezulta ca instanta
RM, va consulta legea nationala pentru a afla nationalitatea pers juridice in legatura cu care sa nascut
litigiul dedus judecatii sau problemei conflictuale;
- Un alt criteriu ce determina nationalitatea pers juridice , ar fi criteriul fondatorilor- ce este o aplicare a
principiului autonomiei de vointa si libertatii contractuale in materia nationalitatii pers juridice.
Folosirea sa ar permite fondatorilor sa aleaga nationalitatea pers juridice potrivit cu propriile interese,
asa cum aleg denumirea sau sediul.
- Criteriul locului unde se afla centrul activitatii economice – potrivit acesteia stabilirea nationalitatii e
total subordonata determinarii legii nationale, ce se decide inainte si independent de insusi elementul ei
definitoriu (nationalitatea).
- Criteriul controlului – a fost lansta in perioada primului razboi mondial,pe tarimul controverselor
politice, ce aveau drept obiect posibilitatea societatii comerciale de apartenenta (sub control) germaniei
de a se sustrage masurilor restrictive (confiscarea de bunuri), impuse de tarile aliate cu justificarea ca
avindusi sediile pe teritoriile acestor tari, trebuie (prin aplicarea criteriului sediului) sa fie considerate
drepta natioanale ci nu straine. La ora actuala , criteriul controlului mai e folosit doar in 2 materii :
a) in cadrul unor tratate internationale, cind se urmareste determinarea pers juridice carora li se aplica
reglementarile internationale ;
b) pentru determinarea apartenentei reale a societatii comerciale nationale dar constituite cu participare
straina .
- Potrivit criteriului incorporarii, societatea are nationalitatea tarii unde au fost indeplinite formalitatile de
constituire si inmatriculare. Acesta e caracteristic pentru sistemul anglo-american, dar totodata in
evidenta crestere de popularitate si printre tarile fidele dreptului continental(cazul Elvetiei).
- Criteriul sediului social – potrivit acestuia persoana juridica are nationalitatea tarii pe teritoriu careia sia
stabilit sediul social. Acest sistem in afara de statele de common-low- domina lumea.
- Criterii mixte : ex. : poate fi folosit criteriul sediului impreuna cu cel al incorporarii , ori unul din
acestea 2 cu cela l controlului, etc.
- Criteriul de drept comun : spune ca pers juridica are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a
stabilit,potrivit actului constitutiv, sediul social. Daca exista sedii in mai multe state, determinat pentru a
identifica nationalitatea pers juridice , este sediul real.

Se intilnesc si cazuri de schimbare a nationalitatii :

1) se produce transferul sediului pers juridice intre 2 state, ce utilizeaza ambele criteriul sediului social ;
 2) pers juridica isi muta sediul dintrun stat care respecta criteriul sediului intrun alt stat, ce cunoaste alt
criteriu. Potrivit legii primului stat , pers juridica pierde nationalitatea acestuia, in timp ce potrivit legii
celui de-al 2-lea stat , pastreaza nationalitatea initiala .
3) se modifica nationalitatea (cetatenia) majoritatii capitalului social (asociatiilor) pers juridice.

CONDITIA PERS JURIDICE STRAINE

Se admite ca acest concept comporta 2 aspecte :
1) recunoasterea extrateritoriala a pers jurid straine ;
2) determinarea drepturilor si obligatiilor acordate pers jurid recunoscute, adica conturarea regimului
juridic al acesteia.

Pentru ca o persoan juridica sa poata desfasura activitati intro alta tara, decit cea a carei nationalitate o poarta, e
necesara recunoasterea prealabila a calitatii ei de subiect de drept. Conditiile in care e recunoscuta o pers
juridica sint dictate de legea statului care face recunosterea.
O data ce a efectuat recunoasterea extrateritoriala a unei pers juridice straine, statul gazda trebuie sa-i asigure
acesteia un ansamblu de drepturi si obligatii, ce impreuna compun regimul juridic.
Se intilnesc diverse regimurri juridice :
-nationale; - regimuri juridice speciale ;
- regimuri juridice uniforme (stabilite prin tratatele internationale);
-regimul juridic clauzei natiunii celei mai favorizate ;
-regimul reciprocitatii.