DATE DOWNLOADED: Mon Nov 14 00:49:22 2022

SOURCE: Content Downloaded from HeinOnline

Citations:

Bluebook 21st ed.

Mihai Floroiu, Nationality of the Legal Person in International Law, 2013 REV.
Stiinte JURIDICE 303 (2013).

ALWD 7th ed.

Mihai Floroiu, Nationality of the Legal Person in International Law, 2013 Rev.
Stiinte Juridice 303 (2013).

APA 7th ed.

Floroiu, M. (2013). Nationality of the legal person in international law. Revista de
Stiinte Juridice, 2013(2), 303-[vi].

Chicago 17th ed.

Mihai Floroiu, "Nationality of the Legal Person in International Law," Revista de
Stiinte Juridice 2013, no. 2 (2013): 303-[vi]

McGill Guide 9th ed.

Mihai Floroiu, "Nationality of the Legal Person in International Law" [2013] 2013:2
Rev Stiinte Juridice 303.

AGLC 4th ed.

Mihai Floroiu, 'Nationality of the Legal Person in International Law' [2013] 2013(2)
Revista de Stiinte Juridice 303

MLA 9th ed.

Floroiu, Mihai. "Nationality of the Legal Person in International Law." Revista de
Stiinte Juridice, vol. 2013, no. 2, 2013, pp. 303-[vi]. HeinOnline.

OSCOLA 4th ed.

Mihai Floroiu, 'Nationality of the Legal Person in International Law' (2013) 2013 Rev
Stiinte Juridice 303

-- Your use of this HeinOnline PDF indicates your acceptance of HeinOnline's Terms and
Conditions of the license agreement available at
https://heinonline.org/HOL/License
-- The search text of this PDF is generated from uncorrected OCR text.
-- To obtain permission to use this article beyond the scope of your license, please use:
Copyright Information
 Nationalitatea persoanei juridice in dreptul international
Lect. univ. dr. Mihai FLOROIU
Facultateade Drept, Universitateadin Craiova

Nationality of the legal person in international law

Abstract: The concept of the nationality of a legal person in international law is

quite actual and of big interest within the actual globalization context. The multiplication
of disputes related to foreign investments, as well as the need of protecting both the
interests of foreign investors and the host States, brings into light the old concept of
nationality as link between a State and a person, even for a corporation.

Keywords: nationality of legal person, ICSID, Barcelona Traction.

Nationalitatea reprezinth un drept inerent al persoanei, atht al celei fizice cat si al

celei juridice, pentru a permite stabilirea unei leghturi cu un sistem de drept'. Notiunea
moderns de nationalitate isi extrage originea din vechiul concept roman al sthrii civile a
persoanei fizice, ca si factor care declanseazh capacitatea de a actiona a persoanei.
Ulterior, aceasth notiune a evoluat spre o acceptie moderns, care considers aceasta
leghturb intre persoank si Stat drept punctul de plecare al drepturilor si obligatiilor unei
persoane, precum si pentru eventuala protectie a acestei persoane din partea unui Stat,
atunci cand se reghseste pe teritoriul altui Stat.
Astfel, cetatenia rkmane o leghturb politics si juridich intre Stat si subiectii sa'i.
Nationalitatea este o stare critics a persoanei, care ii conditioneazh capacitatea de a
actiona, de anumite drepturi acordate persoanei fizice, beneficiind si persoanele juridice
(denumirea companiei, capacitatea de a contracta drepturi si obligatii, sediul). In acest
sens, in contextul actual al globalizarii, unde persoane fizice pot crea entithti cu
personalitate juridich pe teritoriul unor State terte, apare ca legitimb nevoia de analizh a
conceptului de nationalitate a persoanei juridice din prisma dreptului international.

1 Unul dintre doctrinarii dreptului care si-a ridicat intrebarea legath de nationalitatea persoanei
juridice a fost internationalistul francez Jean Paulin NIBOYET (1886 - 1952), care se intreba retoric in
anul 1927, intr-un articol publicat in Revue de Droit InternationalPriv, dach si societati1e au o
nationalitate;
1304 w SiSIEMUL jURidic INIRE SIAbiliIAIE Si REFO RMA 0 RSJ NR. 2/20)71]3

In acest context, intrebarea lui Niboyet a fost legitima, in sensul in care societatile
comerciale, persoanele juridice in general, nu mai sunt considerate doar simple creatii
intelectuale si devin astfel realitati distincte de persoanele care le-au creat, chrora
trebuie sh le fie atasate o serie de prerogative pentru a putea actiona ca subiecte de
drept, iar nationalitatea este principalul punct de leghturb intre un anumit subiect de
drept si un anumit sistem juridic, elementul care contribuie la determinarea statutului
juridic al persoanei. Cu toate acestea, folosirea aceluiasi concept pentru a determina
douh realitati diferite, in functie de tipul de persoana careia i se adreseazh - individ sau
persoank juridic, risch s' dea nastere unor ambiguitati2 , in contextul in care, in cazul
persoanelor juridice nu exista criterii la fel de sigure si solide ca in cazul indivizilor, a
chror nationalitate este determinath fie de legea solului (jussolis), fie de cea a sangelui
(jussangvinis).
Pentru unii autori francezi, precum Yvon Loussouarn si Pierre Bourel 3, stabilirea
unei leghturi intre persoana juridich si un sistem de drept ar permite solutionarea a
douh categorii de probleme, pe de o parte conflictul de legi, in sensul in care se
determink legea aplicabilk persoanei juridice si, pe de alth parte, determinarea
drepturilor si obligatiilor unei persoane juridice in functie de statutul shu,,national" sau
,,strain". Se pot distinge astfel patru mari criterii folosite ca elemente de determinare
a nationalithtii unei persoane juridice:
- Centrul de administrare - criteriu care poate uneori sh dea nastere unor confuzii,
atunci cand exista mai multe centre de administrare/exploatare 4 ;
- Sediul social - criteriu satisfachtor partial doar, in special in perioade de rhzboi;
- Criteriul controlului din partea actionariatului - element care trebuie sh se
caracterizeze prin efectivitate;
- Criteriul incorporbrii, care leagh persoana juridich de Statul in conformitate cu a
chrui legislatie a fost constituith persoana juridica (criteriu folosit in special in Statele
cu sisteme juridice de common law).
Din punctul nostru de vedere considerkm ca utile douh dintre aceste criterii, respectiv
cel al sediului social si cel a controlului si ne vom referi, in cele ce urmeaza la aceste
concepte din prisma dreptului international conventional, prin analiza succinth a douh
acorduri internationale cu relevanth in materie, Conventia de la Havana privind dreptul
international privat si Conventia de la Washington cu privire la reglementarea
diferendelor intre state cu privire la investitii strhine, precum si din punctul de vedere al
Curtii Internationale de Justitie de la Haga, care a trasat o serie de concepte legate de
nationalitatea persoanei juridice in cauza Barcelona Traction Lighting Company (1970).

2 P. Merle, Droit commercial-Socidtis commerciales, Paris, Dalloz, 1994, p. 94;

SY. Loussouarn et P. Bourel, Droit internationalpriv, Paris, Dalloz, 2001, p. 775;
SP. Merle, op. cit.;
RSJ NR. 2/2013 MIHAi FLoRoIu

§ 1. Conceptul de nationalitate a persoanei juridice determinat

prin conventii internationale

CodulBustamante
Una dintre primele referiri la nationalitatea persoanei juridice pe plan international
apare in Conventia de la Havana privind dreptul international privats, semnath la 20
februarie 1928, cunoscuth si sub numele de Codul Bustamantei. Astfel, desi acest
document international nu a reusit sh intruneasch sufragiile multora dintre participanti
(Statele Unite ale Americii retragandu-se de la negocieri, Mexic si Columbia nesemnand
acest tratat, iar alte State ratificand cu mari rezerve), sunt de remarcat, totusi, o serie de
elemente de interes pentru analiza conceptului de nationalitate a persoanei juridice pe
plan international. In acest context se cuvin a fi remarcate art. 9 care stipuleazh faptul ca
fiecare Stat aplich propria sa lege pentru a determina nationalitatea persoanei juridice,
precum si art. 16, 17, 18 si 19 care stipulau ca nationalitatea persoanelor juridice se
stabileste prin legea Statului care le autorizeaza sau le aprobb functionarea, stabilind atat
un criteriu teritorial de leghtura (legea locului de constituire pentru asociatii), cat si un
criteriu de leghturb in raport cu structura permanenth de conducere a societatii.

Tratatulde la Washington 7
Prin acest tratat international era infiintat si Centrul International pentru Solutionarea
Diferendelor legate de Investitii (CIRDI/ICSID). Unul dintre elementele esentiale care
permit sesizarea si, pe cale de consecinth determinarea competentei Centrului este si
nationalitatea persoanei juridice, care joaca un rol major in determinarea jurisdictiei
Centrului. Cu toate acestea, este de remarcat faptul ca in Conventie nu exists nicio
definitie explicith a nationalithtii persoanei juridice, in contextul in care la art. 25.2.b se
mentioneazh doar faptul ca persoana juridich ,,are nationalitateaunui Stat contractant,
altul deca't Statulparte la diferend".
Astfel, pentru a intelege semnificatia acestui concept trebuie analizate scopurile
generice ale Centrului, respectiv solutionarea diferendelor legate de investitiile straine,
redactorii Conventiei preferand sh ofere phrtilor capacitatea de a ajunge la un acord in
ceea ce priveste conceptul de nationalitate. In acest cadru, considerkm ca trebuie acceptath
orice definitie a nationalithtii persoanei juridice bazath pe argumente solide. Astfel, Centrul
accepth ca si criteriu de determinare a nationalitatii elemente precum sediul social sau

5 Acest document este de fapt un tratat international al cahrui scop a fost acela de a stabili o serie

de reguli comune aplicabile pe continentul american in materia dreptului international privat. Numele
vine de la promotorul acestui demers, Antonio Sanchez de Bustamante, jurist de origine cubaneza,
unul dintre judechtorii Curtii Permanente Internationale de Justitie de la Haga, proiectul shu fiind
concretizat in cadrul celui de al 6-lea Congres Panamerican, care a avut loc la Havana in anul 1928,
Codul fiind parte integranth a Tratatului de la Havana din acelasi an;
6 Textul integral este disponibil la http://www.oas.org/juridico/MLA/sp/gtm/sp-gtm-mla-leg-

cdip.pdf.
7 Cunoscut si sub numele de Conventia CIRDI sau ICSID in englez, Tratatul de la Washington
este un acord multilateral elaborat de c~tre Directorii Executivi ai Bancii Mondiale prin care s-a instaurat
un mecanism de solutionare a diferendelor internationale cu privire la investitii. Tratatul a fost semnat
pe 18 martie 1965 si a intrat in vigoare la 14 octombrie 1966, reunind in prezent 154 de State p~rti.
Text disponibil la http://icsid.worldbank.0rg/ICSID/StaticFiles/basicdoc-fra/CRRFrench-final.pdf;
 iSIEMUL jURidic INIRE SIAbiNiAIE Si RE[O RMA
'O j D

locul de constituire, sau alte elemente din care sh rezulte o natura efectiva a nationalitatii
persoanei juridice (de ex. acord intre Statul gazda si investitori, prin care se stabileste
nationalitatea persoanei juridice, cu conditia ca aceasta sh fie bazath pe elemente obiective.
Astfel, interprethnd in mod generic aceste elemente si activitatea Centrului, in mod
exceptional se poate asimila nationalitatea persoanei juridice cu cea a asociatilor/actionarilor
shi, chiar dach este constituith pe teritoriul unui Stat tert, dach din vointa p'rtilor a
rezultat acest lucru, de exemplu prin criteriul controlului exercitat asupra persoanei juridice
(art. 25.2.b). Pentru ca aceasta exceptie sh functioneze, este nevoie ca, in primul rand,
controlul strain sh fie unul concret si, in al doilea rand, Statul de resedinth sb-si fi exprimat
acordul in acest sens. Cu alte cuvinte, pentru determinarea nationalithtii persoanei juridice,
Tratatul CIRDI pare sh accepte, in mod exceptional, criteriul controlului strain asupra
societhtii in cauzh, in detrimentul unui criteriu de leghturb teritoriala, reluand astfel un
concept deja enuntat partial in Codul Bustamante8 .
Practica recenth a CIRDI confirms existenta unor astfel de cazuriIin care persoanelor
juridice locale li s-a acordat o nationalitate straink, conditia esentialk fiind ca investitorii
strhini sh detink participarea majoritark si sa controleze efectiv aceste persoane juridice,
instantele CIRDI reiterand faptul ca investitorii beneficiazh de protectie din partea
Conventiei care, in afara protectiei acordate investitorului strain protejeazh si persoana
juridich. Astfel, pentru CIRDI, criteriul de determinare a nationalithtii prin prisma
conceptului de control asupra persoanei juridice se poate lua in considerare in cazul in
care exists o participare majoritark a investitorilor strhini la capitalul social si posibilitatea
acestora de a influenta administrarea persoanei juridice 9 , cu conditia ca acest control
strain sh fie efectiv si sh nu reprezinte doar un artificiu juridic menit sh deghizeze
nationalitatea unei persoane juridice, controlath de nationali ai aceluiasi Stat pe teritoriul
chruia este constituith persoana juridich in cauzh 10.
In concluzie, criteriul general de determinare a nationalithtii persoanei juridice este locul
de constituire a acesteia, sediul shu social. Cu toate acestea, in mod exceptional, se accepth,
ca element suplimentar de determinare a nationalithtii persoanei juridice, criteriul controlului
efectiv asupra unei persoane juridice, pentru a permite aplicarea cat mai largh a Tratatului de
la Washington si, pe cale de consecinth, solutionarea unor diferende in leghturb cu investitii
internationale situate pe teritoriul unor State care un sunt phrti la acest Tratat.

§ 2. Jurisprudenta international in materia nationalitAtii persoanei juridice

Conceptul de nationalitate a persoanelor juridice a fost legat si de dreptul international
public de catre Curtea Internationals de Justitie de la Haga, care s-a pronuntat asupra
acestui concept intr-un diferend intre Belgia si Spania.
Astfel, in cauza Barcelona Traction Lighting Company, care a facut obiectul a douh
sesizhri ale Curtii, prima data la finele anilor 1950, ulterior in 1962. Astfel, in cauza
respectivb, Belgia a sesizat Curtea impotriva Spaniei pe considerentul ch in anul 1948, din
motive care tineau de regimul totalitar al generalului Franco, o instanth spaniolk de judecath
a decis intrarea in faliment a companiei de electricitate catalane, Barcelona Thaction Lighting

* Art. 18 din Cod;

9 A ufopisfa Concesionadla de Venezuela (A ufocoven), C.A. v. BolivarianRepublic of Venezuela, 2001
10Tokios Tokels v. Ukraine, 2004,
RSJ NR. 2/2013 MIHAi FLoRoIu

Company, cea mai mare companie de electricitate din Spania la acea vreme (in fapt
dorindu-se o nationalizare deghizath a respectivei companiiII). Societatea in cauza fusese
constituith in conformitate cu dreptul canadian si actionarii majoritari erau belgieni.
In acest context, avand in vedere prejudiciile suferite de resortisantii belgieni, actionari
majoritari ai companiei, autorithtile belgiene au incercat inthi sh intervina pe 18ngh
autorithtile spaniole pentru a proteja interesele cethtenilor belgieni. Negocierile fiind pe
cale sh esueze, Belgia a sesizat Curtea Internationals de Justitie, dar si-a retras solicitarea
initialk in anul 1961, in contextul in care se prefigura o nouh runda de negocieri, pentru
a sesiza din nou Curtea in anul 1962, ca urmare a esecului negocierilor.
Pe parcursul procedurii de fond, care a durat aproape 8 ani, Curtea a analizat conceptul
de nationalitate aplicabil persoanei juridice si a decis ca este necesark separarea a douh
concepte, respectiv societatea si actionarii shi, fiecare dintre aceste elemente avand drepturi
distincte. Or, in speta in cauza, nationalitatea persoanei juridice era canadians, independent
de nationalitatea actionarilor majoritari, Curtea considerand ch Belgia nu avea calitatea de
a actiona, in contextul in care societatea-mamb de nationalitate canadian continua sh
existe (falimentul fiind pronuntat doar impotriva companiei din Spania), singurul Stat care
ar fi avut dreptul de a actiona - jus standifiind Canada, care a renuntat la acest drept.
Importanta acestei decizii este legath de faptul ch la acel moment s-a desfiintat
criteriul nationalithtii actionarilor ca si fundament al determinarii nationalithtii persoanei
juridice, confirmand totusi, indirect, criteriul controlului efectiv si principiul conform
chruia nationalitatea unei persoane juridice creath pe teritoriul unui Stat poate fi data de
locul initial al constituirii sale, chiar dach acesta se afla pe teritoriul unui Stat tert -
criteriul incorporarii. Un alt element de interes este faptul ch se admite posibilitatea
exercithrii protectiei diplomatice de catre Statul nationalitatii, ca si competenth
discretionark a acestui Stat, inclusiv pentru persoanele juridice, in conditii similare cu
protectia acordata indivizilor.
In loc de concluzie, putem considera ca definitia juridich a conceptului de nationalitate
a persoanei juridice nu a fost inca pe deplin definitivath in dreptul international si nu
corespunde decht partial nevoilor actuale ale globalizarii si conceptelor juridice generale,
asa cum rezulth si din concluziile unui grup de lucru francez din cadrul Comisariatului
General al Planului, prezidat de Jean-Franqois Bigay, fost presedinte al Grupului
Eurocopter: ,,la nationait6 de 1'entreprise, quelle que soit sa taille ou son activit6, se
ddinitparle rdsultatd'une combinaison de critcres.Elle constitue 1'une des expressions
de la complexitL des processus e'conomiques marques par une interdipendance
gendra1isde '42

11In fapt, decizia din anul 1948 a survenit ca urmare a solicitarii depuse de trei cethteni spanioli,
detinatori ai unor bonuri de valoare in lire sterline emise de compania Barcelona Traction, de declarare
a falimentului societatii pe motivul neplaMii dobanzilor aferente acestor bonuri de valoare, solicitare
acceptath de Tribunalul de la Reus, din provincia Tarragona. Ca urmare a acestei decizii, bunurile
companiei si ale filialelor sale au fost nationalizate, iar filialele au fost la randul lor nationalizate prin
emiterea de actiuni noi, subscrise prin colecth publics, ceea ce a dus la crearea unei noi companii
(Fuerzas El~ctricas de Catalunia, S.A. FECSA), care a preluat controlul companiei initiale in anul 1952.
12 J.F. Bigal), La nOUVelle DatlODal1td de l'entreprise, Rapport du CommiissariatGdndral du Plan,
Paris, La Documentation franqaise, 1999, p. 239.
AAv