Încălcarea oricărei norme juridice atrage în mod firesc o sancţiune, o consecinţă negativă pentru

autorul încălcării, dar această sancţiune are un conţinut diferit de la o ramură de drept la alta.
Specific dreptului civil este restabilirea dreptului subiectiv civil încălcat – care constă, fie în
repararea prejudiciului cauzat, fie în încetarea acţiunii de vătămare a dreptului personal nepatrimonial.
- Principiile proprii contribuie, alături de celelalte criterii, la delimitarea ramurii de drept civil de
alte ramuri de drept.
După cum am arătat, dreptul civil are propriile principii fundamentale (principiul proprietăţii,
egalitatea în faţa legii civile, garantarea dreptului subiectiv) şi atunci când, într-un caz determinat, pot fi
individualizate, se poate concluziona că ne aflăm în prezenţa unui raport de drept civil.

2. Ramurile de drept faţă de care se delimitează dreptul civil

2. 1. Dreptul civil şi dreptul constituţional
Dreptul constituţional este acea ramură a dreptului care conţine norme ce reglementează forma de
guvernământ, organele statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor şi
simbolurile naţionale.
Raporturile dintre dreptul constituţional şi dreptul civil se pot identifica pe mai multe planuri
astfel:
- Constituţia prin normele sale consacră principii fundamentale pentru dreptul civil (principiul
proprietăţii, principiul egalităţii în faţa legii);
- principalele drepturi şi libertăţi ale omului consacrate în Legea fundamentală sunt şi drepturi
subiective civile ale persoanelor fizice;
- organele de stat reglementate de Constituţie sunt în marea lor majoritate şi persoane juridice;
- garanţiile juridice ale drepturilor subiective civile sunt stabilite prin Constituţie.
Dreptul constituţional şi dreptul civil prezintă unele asemănări şi deosebiri prin prisma criteriilor
de delimitare1, astfel:
- în dreptul civil majoritatea raporturilor juridice au un caracter patrimonial, iar în dreptul
constituţional predominante sunt raporturile personale nepatrimoniale;
- de regulă - subiectele raporturilor juridice de drept constituţional se află pe poziţii de
subordonare, - în dreptul civil subiectele raporturilor juridice se află pe poziţie de egalitate juridică;
- dreptul constituţional pretinde subiectelor sale o calitate specială – de organ de stat sau de
cetăţean român – normele de drept civil nu cer o asemenea calificare a subiectelor – fiind suficientă
calitatea de persoană fizică sau persoană juridică;
- în dreptul civil predominante sunt normele dispozitive, iar în dreptul constituţional – normele
imperative;
- sancţiunile specifice în dreptul constituţional (de exemplu: suspendarea din funcţie, conform art.
95 din Constituţie) nu presupune un proces, pe când restabilirea dreptului civil încălcat se realizează
printr-un proces civil;
- atât dreptul constituţional, cât şi dreptul civil au o serie de principii comune, dar şi principii
proprii, specifice fiecărei ramuri de drept civil sau constituţional.

2.2. Dreptul civil şi dreptul administrativ

1
A se vedea pentru detalii în acest sens: I. Muraru, Drept constituţional şi instituţii politice, vol. I, Bucureşti, 1993, pp. 5 şi
urm.; I. Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice. Teoria generală., Bucureşti, 1994, pp. 5 şi urm.; A. Iorgovan, Drept
constituţional şi instituţii politice. Teoria generală., Bucureşti, 1994, pp. 32-25; A. Amititeloaie, Drept constituţional şi instituţii
politice, Editura Junimea Iaşi, 2009, pp. 7 şi urm.
 Dreptul administrativ este acea ramură a dreptului care reglementează raporturile sociale născute
în cadrul realizării puterii executive a statului.
Între cele două ramuri de drept sunt o serie de asemănări şi deosebiri 2 şi anume:
- în dreptul civil predomină raporturile patrimoniale, în dreptul administrativ majoritare sunt
raporturile nepatrimoniale;
- părţile în dreptul civil sunt pe poziţii de egalitate juridică, în dreptul administrativ subiectele se
află pe poziţii de subordonare – de regulă;
- în raporturile de drept administrativ este necesar ca măcar una din părţi să fie organ al
administraţiei publice, iar în dreptul civil raporturile pot fi numai între persoane fizice, numai între
persoane juridice sau între persoane fizice şi juridice.
În situaţia în care un organ al administraţiei publice se află în raporturi de drept civil, calitatea lui
este aceea de persoană juridică şi nu ca purtător al autorităţii publice, împrejurare în care îl situează într-o
poziţie de egalitate juridică cu cealaltă parte.
- normele dispozitive sunt specifice dreptului civil, pe când cele imperative caracterizează dreptul
administrativ;
- dreptul administrativ are sancţiuni specifice, amenda contravenţională şi confiscarea care sunt
diferite de cele ale dreptului civil.
În practică, delimitarea dreptului civil faţă de dreptul administrativ este întâlnită în materia
contenciosului administrativ3.

2.3. Dreptul civil şi dreptul financiar

Dreptul financiar este ramura de drept ale cărei norme juridice reglementează raporturile sociale
născute în procesul constituirii, repartizării şi utilizării sumelor cuprinse în bugetul de stat.
Asemănările şi deosebirile între aceste două ramuri de drept sunt:
- majoritatea raporturilor de drept financiar sunt raporturi patrimoniale, ca şi în dreptul civil;
- subordonarea caracterizează subiectele din raporturile de drept financiar;
- în raportul de drept financiar una din părţi este obligatoriu un organ al statului cu atribuţii
fiscale;
- în dreptul financiar predomină normele imperative, pe când în dreptul civil predomină normele
dispozitive;
- dreptul financiar dispune de sancţiuni proprii datorate pentru întârzierea sau neplata impozitelor;
- în afară de principii comune, în dreptul financiar şi în dreptul civil întâlnim principii specifice 4.

24. Dreptul civil și dreptul comercial5

Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile
raporturilor juridice izvorâte din săvârşirea actelor juridice, faptelor şi operaţiunilor, considerate de lege
fapte de comerţ, precum şi raporturile juridice la care participă persoanele care au calitatea de

2
A se vedea şi A. Iorgovan, Drept administrativ, vol. I, Editura Hercules, 1993, p. 130.
3
V. Prisacaru, Contenciosul administrativ român, Ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Editura All Beck, 1998, pp. 76 şi urm.; Dec.
nr. 35/1992 a Secţiei Contencios Administrativ a Curţii Supreme de Justiţie în Dreptul nr.10/1992, p. 87.
4
Pentru detalii a se vedea I. Gliga, Drept financiar public, Editura All, Bucureşti, 1994, p. 11; I. Condor, Drept financiar,
Bucureşti, 1994, p. 46; N. Niţă, Drept financiar şi fiscal, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2010, pp. 32-33.
5
A se vedea :St. D. Cărpenaru, Dreptul comercial în condițiile Noului Cod civil, în Curierul Judiciar nr, 10/2010, pp. 543-546;
Gh. Piperea, Dreptul comercial-specie a dreptului civil, în Curierul Judiciar nr. 7-8/2011, pp. 363-367.; Gh. Buta, Noul Cod
civil și unitatea dreptului privat, în volumul Noul Cod civil. Comentarii. Ediția a III-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
juridic, București, 2011, p. 65;S. Popa, Drept comercial. Persoana fizică. Persoana juridică, Editura Universul Juridic,
București, 2014; M. Duțu, Noul Cod civil român, recodificare, reformă, progres juridic, Editura Universul Juridic, București,
2013;S. Angheni, Drept comercial. Profesioniștii-comercianți, Editrua C.H. Beck, București, 2013; M. Fodor, S. Popa, op. cit.,
2018, pp. 29-32.
(comerciant), profesionist6. Discuția care se face cu privire la delimitarea dreptului civil față de dreptul
comercial privește și delimitarea dreptului civil în raport cu dreptul afacerilor.
Atât dreptul civil, cât şi dreptul comercial și dreptul afacerilor (în cea mai mare parte) sunt
subdiviziuni ale dreptului privat, de aceea între aceste două ramuri de drept vom întâlni multe asemănări,
dar în acelaşi timp vom constata că fiecare ramură de drept are o autonomie proprie.
Între cele două ramuri de drept civil şi comercial sunt următoarele deosebiri şi asemănări:
- metoda de reglementare în ambele ramuri de drept este egalitatea juridică între părţi;
- în raporturile de drept comercial una din părţi trebuie să aibă calitatea de profesionist, chiar dacă
în ambele ramuri subiectele sunt persoane fizice sau juridice;
- cele două ramuri de drept au pe lângă principii comune şi principii proprii, specifice 7;
-ambele ramuri ale dreptului, civil și comercial, reglementează raporturi patrimoniale și raporturi
personale nepatrimoniale stabilite între persoane fizice și persoane juridice;
-părțile acestor raporturi juridice sunt persoanele fizice și persoanele juridice, dar în cazul
raporturilor de drept comercial, cel puțin unul din subiecți este calificat, adică trebuie să aibă calitatea de
„profesionist„;
- între formele răspunderii civile și cele comerciale sunt o serie de deosebiri determinate de
specificul fiecărei ramuri de drept;
- marea majoritate a normelor de drept civil și de drept comercial au caracter dispozitiv.
Reglementarea raporturilor juridice dintre profesioniști sunt prevăzute atât în Codul civil, cât și
în unele legi speciale.
Astfel, în art. 3 alin. (1) C. civ. intitulat „Aplicarea generală a Codului civil” se prevede că
dispozițiile acestuia se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dinte aceștia și
orice alte subiecte de drept civil, iar potrivit alin. (2) din același articol, profesioniștii sunt cei care
exploatează o întreprindere. În continuare, în alin. (3) al art. 3 C.civ. se definește sintagma „exploatarea
unei intreprinderi”, precizându-se că aceasta constă în „exercitarea sistematică, de către una sau mai multe
persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau
presatarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.
Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil8 precizează că noțiunea de „profesionist” prevăzută de art. 3 din C.civ. include categoriilde
comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare
activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în
vigoare a Codului civil. În alin. (2) se precizează că expresiile „acte de comertț”, respectiv „fapte de
comerț” din actele normative în vigoare se înlocuiesc cu expresiile „activități de producție, comerț sau
prestări servicii”.
Legislația specială care reglementează regimul juridic al comercianților, se referă în principal, la
Legea nr. 31/1990 a societății, republicată și modificată, O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea
activităților economice de către persoane fizice autorizate, întreprinderilor individuale și întreprinderile
familiale9, Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență 10, Legea nr.
26/1990 privind Registrul comerțului11.

6
St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Editura All, Bucureşti, 1998, p. 3; A. Amititeloaie, Dreptul afacerilor, Editura
Junimea, Iaşi, seria Jus, 2011, pp. 26 şi urm.
7
Fr. Deak, St. A. Cărpenaru, Contracte civile şi comerciale, Editura Lumina Lex, 1993, p. 5.
8
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, modificată și completată prin O.U.G. nr. 1/2016, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 854 din 4 februarie 2016, aprobată cu modificări prin Legea nr. 17/2017, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I, nr.196 din 21 martie 2017.
9
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2016, publicată
Monitorul Oficial, Partea I, nr.828 din 19 octombrei 2016.
10
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I,466 din 25 iunie 2014, modificată și completată succesiv, inclusiv prin O.U.G. nr.
88/2018 ,publicată Monitorul Oficial Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018.
11
Republicată Monitorul Oficial, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, modificată succesiv, inclusiv prin O.U.G. nr. 96/2017
publicată Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1002 din 18 decmbrie 2017.
 2.5. Dreptul civil şi dreptul familiei
Dreptul familiei este ramura de drept „care reglementează raporturile personale şi patrimoniale
cei izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie și raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu
raporturile de familie, în scopul ocrotirii şi întăririi familiei” 12.
Asemănările şi deosebirile dintre cele două ramuri pot fi grupate astfel:
- proporţia numerică dintre raporturile patrimoniale şi cele nepatrimoniale este imensă, în sensul
că în dreptul civil majoritare sunt cele patrimoniale, iar în dreptul familiei cele mai multe sunt
nepatrimoniale;
- în ambele ramuri de drept se utilizează metoda egalităţii juridice, cu precizarea că în dreptul
familiei poziţia subiectelor este de subordonare în raporturile dintre părinţi şi copiii minori;
- calitatea subiectelor în dreptul familiei este una specială (calificată) de soţi, părinţi, copii, tutore,
curator, ascendent, descendent, colateral etc. ;
- sancţiunile sunt specifice fiecărei ramuri de drept (decăderea din drepturile părinteşti este o
sancţiune specifică dreptului familiei);
- în sfera principiilor, în cele două ramuri acţionează atât principii comune, cât şi cele proprii
fiecăreia dintre ele.

2.6. Dreptul civil şi dreptul muncii

Dreptul muncii a fost definit ca fiind acea ramură de drept care reglementează relaţiile individuale
şi colective de muncă care se nasc între patronii şi salariaţii care muncesc sub autoritatea lor, cu ocazia
prestării muncii13.
În sinteză asemănările şi deosebirile dintre cele două ramuri pot fi exprimate astfel:
- obiectul de reglementare al ambelor ramuri de drept îl formează atât relaţiile patrimoniale, cât şi
cele personale nepatrimoniale;
- în dreptul civil poziţia de egalitate juridică a subiectelor se menţine tot timpul, în dreptul muncii
această poziţie este prezentă numai la încheierea contractului individual de muncă, întrucât pe parcursul
derulării raportului juridic de muncă intervine disciplina muncii care presupune un raport de subordonare
a subiectului;
- sfera subiectelor este mai restrânsă în dreptul muncii decât în dreptul civil (capacitatea de
muncă este prevăzută de lege la 15 ani);
- răspunderea civilă este caracteristică dreptului civil, pe când în dreptul muncii mai intervine pe
lângă răspunderea patrimonială şi una disciplinară;
- în dreptul muncii dominante sunt normele imperative, pe când în dreptul civil ponderea o deţin
normele dispozitive;
- atât în dreptul civil, cât şi în dreptul muncii, pe lângă unele principii comune acţionează şi
principii proprii fiecărei ramuri de drept.

12
I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura All, Bucureşti, 1994, p. 6; C. C. Hageanu, Dreptul familiei şi actele de stare
civilă, Editura Hamngiu, 2012, pp.19-22; M. Avram, Drept civil. Familia, Editura Hamangiu, Bucureşti 2013, pp. 9-10; I.
Ciochină-Barbu, Dreptul familiei şi regimurile matrimoniale. Note de curs, Editura PIM Iaşi, 2014, pp.19-24. Până în anul
1954, când a fost adoptat Codul familiei, raporturile de familie erau reglementate de Codul civil (Titlul II din Cartea I). Codul
familiei a fost abrogat şi în prezent aceste raporturi îşi găsesc reglementarea în Cartea a II-a, Despre familie, art. 258-534 C. civ..
13
S. Ghimpu, Al. Ţiclea, Dreptul muncii, vol. I, Casa de Editură şi Presă Şansa S.R.L., Bucureşti, 1994, p. 6 şi p. 31; Al. Ţiclea,
Tratat de dreptul muncii, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 13; Al. Ţiclea, Dreptul muncii. Curs universitar. Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 10; Al. Ţiclea, Trata de dreptul muncii.Legislaţie. Doctrină. Jurisprudenţă. Ediţia a VIII-a,
revizuită şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014, pp. 12-13; I. Tr. Ştefănescu, Tratat teoretic şi practic de drept
al muncii, ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Editura Univesul Juridic, 2014, pp.42-43; I. Ciochină-Barbu Dreptul muncii–
specializarea Administraţie Publică, Editura Junimea, Iaşi, 2006, p. 8; I. Ciochină-Barbu, Dreptul muncii. Curs universitar.
Editura Hamangiu, Bucureşti 2012, p. 7; I. Ciochină-Barbu, A. M. Popescu, Dreptul muncii. Ediția 2, Editura C.H. Beck,
Bucureşti 2016, p. 7;I. Ciochină-Barbu, A. M. Popescu, Dreptul muncii. Ediția 3, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2019, p. 7.