Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anul I AMG
Sandu Nicoleta
Anul I AMG
Presupunand ca oamenii motivati actioneaza pentru realizarea obiectivelor organizatiei,
atunci scopurile angajatului ar putea include o productivitate inalta, o atentie buna si decizii
creative.
Definirea procesului motivational
Motivatia este o stare interioara a unui individ ce initiaza si dirijeaza comportamentul
spre un scop care, odata atins va determina satisfacerea unei necesitati. Pentru a intelege modul in
care se poate realiza o motivare eficienta a unei persoane este necesar sa se cunoasca procesul
motivational.
El se compune dintr-o succesiune de etape care sunt prezentate in figura urmatoare:
Faza 1. Se refera la identificarea nevoilor angajatilor. nevoile sunt acele lipsuri care se
manifesta la un moment dat. Aceste lipsuri pot fi psihologice (nevoia de recunoastere),
fiziologice (nevoia de apa, aer, caldura, hrana), sau sociale (nevoia de asociere, prietenie, etc.).
Nevoile sunt vazute ca elemente active, energizante.
Faza 2. Cand nevoile, lipsurile se manifesta, persoana va cauta solutii pentru a le satisface.
Faza 3. Selectarea obiectivelor ce vor orienta comportamentul angajatilor, reprezinta un
ansamblu de forte ce pot actiona asupra lor. In plus, realizarea obiectivelor dorite poate reduce
semnificativ lipsurilor.
Faza 4. Angajatii ce doresc sa fie avansati incearca sa se implice in rezolvarea problemelor
majore cu care se confrunta organizatia, in speranta ca vor fi remarcati si, astfel, pot contribui
la atingerea obiectivelor ei.
Faza 5. Nevoile identificate vor fi satisfacute, urmand ca odata ce membrii organizatiei obtin
recompense sau sunt sanctionati se evalueaza din nou nevoile care se manifesta, pentru a cauta
solutii in vederea diminuarii presiunii lor.
Cuvantul performanta este de origine latina, dar semnificatia sa vine din
limbaengleza. In latina, cuvantul performare consta in a finaliza o activitate propusa.To perform
presupune a realiza ceva care cere abilitate sau o anumita aptitudine. Performancetraduce
maniera cu care o organizatie atinge obiectivele care i-au fost propuse. In domeniuleconomic, s-au
dat mai multe definitii notiunii de performanta.
In diversitatea de definitii se disting trei mari orientari: definitia performantei in functie
de nivelul de realizare aobiectivelor sale strategice, definitia performantei in functie de crearea
valorii si definitia performantei in functie de productivitatea si eficacitatea intreprinderii. Nu exista
performantaindependenta de obiectivele propuse. Este performant cel care atinge obiectivele sale.
A fi performant nseamna a realiza sau a depasi obiectivele propuse.
Aceasta definitie indicafaptul ca: performanta depinde de o referinta obiectiv sau scop;
performanta este multidimensionala atunci cnd scopurile sunt multiple; performanta este un
subansamblu alactiunii; performanta este subiectiva pentru ca este produsul operatiei, prin natura
subiectiva,care consta n a apropia o realitate de o dorinta. Se pare ca aceasta definitie data
Sandu Nicoleta
Anul I AMG
performantei pare incompleta deoarece ea se limiteaza la a defini caracteristicile performantei
fara sa cauteun mijloc operational.ntr-o alta abordare, performanta reprezinta: realizarea
obiectivelor organizationale indiferent de natura si varietatea lor.
Performanta organizationala arata capacitateaindividului de a progresa, gratie eforturilor depuse.
Performanta nu exista n sine. Ea este ntotdeauna produsul unei comparatii. Dar la ce baza
de comparatie se face raportarea ?Aceasta este fie o variabila interna (un obiectiv de progres sau
un rezultat al unei perioadetrecute), fie o variabila externa. Dar baza de comparatie are un caracter
dinamic, ceea ce faceca performanta sa fie o stare tranzitorie.
Continutul concret al performantei este dependent deobiectivele strategice; nu exista
performanta n absolut, independenta de obiectivele sale;evaluarea performantelor este dependenta
de fixarea obiectivelor, ceea ce este performantntr-o situatie data, caracterizata prin anumite
obiective, poate sa nu fie ntr-o alta situatie caracterizata prin o ntreprindere care creeaza
valoare pentru actionarii sai atunci candrentabilitatea capitalului investit este superioara costului
diferitelor surse de finantare folosite.Cu alte cuvinte, nu este suficient ca o ntreprindere sa
nregistreze profit contabil, pentru caacesta sa creeze valoare.
Din punctul de vedere al conducerii unei organizatii, problema esentiala a motivatiei
se refera la determinarea mijloacelor prin care membrii organizatiei, fiecare cu propriile necesitati
si cu propria personalitate, pot fi stimulate sa contribuie pozitiv si eficient la indeplinirea
obiectivelor stabilite. Succesul sau esecul activitatii de conducere cu privire la rezolvarea acestei
probleme depinde insa, in mare masura, de intelegerea procesului motivational care leaga
necesitatile si motivele individuale ale muncii de obiectivele organizationale.
Motivatia reprezinta una dintre problemele traditionale de studio ale
comportamentului organizational si care, de-a lungul timpului, a tinut treaz interesul managerilor si
al cetatenilor. Problema care ii fascineaza si, in acelasi timp, da batai de cap psihologilor este data
de intrebarea de ce sunt oamenii motivati sa faca ceva? Elaborarea unei liste de motive pentru
care oamenii se angreneaza in diferite actiuni este oarecum dificila, insa putem incerca enumerarea
catorva: dorinta intriseca de a obtine ceva, presiunea sociala, aspiratiile personale, posibilitatea
obtinerii unor succese obisnuite, comparatia sociala si altele.
Spre deosebire de animale, ce actioneaza predominant instictiv, omul, care este o
fiinta prin excelenta active, intervine asupra mediului in care traieste prin intermediul experientei
accumulate, a capacitatii sale de previziune si planificare si, mai ales, sub impulsul multiplelor sale
necesitati in continua crestere. Obtinerea unor rezultate pozitive este determinata si de motivarea
pe care lucratorul o gandeste, o planifica si o promoveaza, dar si de modul in care seful realizeaza
un nivel corespunzator al optimului motivational.
Pentru a determina pe cineva sa actioneze in realizarea scopurilor organizatiei trebuie
stimulata dorinta acestuia de a lucra cu sentiment, cu convingerea ca deruleaza o initiativa
personala. Se impune asadar ca orice manager, orice lider, sa nu lezeze demnitatea lucratorilor,
sentimentul lor ca sunt importanti si dorinta de afirmare.
Sandu Nicoleta
Anul I AMG
Dwight Eisenhover a spus: Motivarea este arta de a face oamenii sa faca ceea ce vrei
tu, pentru ca ei doresc sa o faca. In acelasi timp, conducatorul trebuie sa constientizeze permanent
faptul ca nu este ferit de greseli, ca si altii pot gasi solutii optime pentru rezolvarea diverselor
probleme in cadrul organizatiei. Potrivit definitei unanim recunoscute si acceptate, motivatia
exprima faptul ca la baza conditiei umane se afla intotdeauna, un ansamblu de mobiluri trebuinte,
tendinte, efecte, interese, intentii, idealuri care sustin realizarea anumitor actiuni, fapte, atitudini.
Un alt autor, Al. Rosca, defineste motivatia ca fiind totalitatea mobilurilor interne ale
conduitei, fie ca sunt innascute sau dobandite, constientizate sau neconstientizate, simple trebuinte
fiziologice sau idealuri abstracte.
Mobilurile sunt cele ce exprima o prioritate in alegerea comportamentului prin intermediul
caruia individul sa-si poata exprima deplina motivatie. Motivatia ramane motorul conduitei
individului, ratiunea care declanseaza faptele, actele si reactiile, intrucat ii accentueaza
comportamentul. Motivatia vizeaza intregul organism, nu se poate obtine o suma a motivarii
elementelor componente. Alaturarea acestora, totusi, nu poate reconstitui intregul. Motivarea apare
ca un proces continuu cu trei faze fundamentale:
Declansarea in urma infractiunii cu stimulii externi;
Insusirea pe perioada in care organismul se confrunta cu paralelismul relatiei dintre
munca si motivare;
Implinirea corespunzatoare etapei de satisfacere a nevoilor initiale.
Motivarea genereaza un anumit fel de comportament, aliniat la oricare din fazele de mai sus,
deoarece nu se poate intalni comportament nemotivat. Perceptia umana determina varietatea
comportamentelor. Fiecare individ are propriul sau sistem de apreciere a mediului inconjurator si
nu vor exista niciodata doi oameni care sa vada acelasi lucru, in aceeasi scala, la aceleasi
coordonate. Motivatia ca proces central, apare cu dubla semnificatie, atat de cauza, cat si de efect.
Una din cele mai cunoscute clasificari ierarhice este cea propusa de psihologul American
A. Maslow (1954, 1960). El distinge cinci mari clase de nevoi care sunt dispuse in urmatoarea
ordine:
Nevoi fiziologice de hrana, adapost, aer, apa etc;
Nevoi de securitate fizica si sociala protectie fata de factorii negative din mediu(foc,
accident, insecuritate economica, dependenta de alte persoane etc.);
Nevoi de dragoste si apartenenta privesc necesitatea de a fi inconjurat de afectiunea
familiei, prietenilor, colegilor, de a face parte dintr-un grup care te accepta si iti da
confort psihosocial;
Nevoi de afirmare si recunoastere sociala care se refera la cerintele de a te privi si a fi
privit cu stima de catre ceilalti;
Nevoi de autoactualizare manifestate prin realizarea si prin afirmarea libera si
independenta a propriilor capacitati si talente in contexte favorabile.
Pentru a raspunde la intrebari de genul: de ce o persoana munceste?care este factorul
intern care a propulsat o anumita actiune? cum pot fi crescute intensitatea si calitatea unei
activitati de munca?, trebuie sa cunoastem elementele componente ale unui motiv singular si
tipologia globala a motivatiei muncii.
Sandu Nicoleta
Anul I AMG
Sandu Nicoleta
Anul I AMG
Sandu Nicoleta
Anul I AMG
Ambele conduc la comportamente asemanatoare cu toate ca miza lor este diferita atat pentru
organizatie cat si pentru individ.
In prima situatie ne asteptam ca salariatul sa fie mult mai loial organizatiei spre deosebire de
cea de-a doua in care acesta nu va ezita sa paraseasca grupul, firma, daca primeste o oferta mai
atractiva.
Ruth Kanfer considera ca motivatia in munca este cel mai bine reprezentata ca un proces ce
implica doua sisteme psihologice interdependente: alegerea scopului si efortul pentru atingerea
scopului.
Sistemul alegerii scopului presupune dezvoltarea unor intentii sau scopuri, care reprezinta
stari viitoare dorite de catre individ si fata de care el se simte implicat. Alegerea obiectivelor
afecteaza directia actiunii.
Cel de-al doilea sistem se refera la procese interne de autoreglare(automonitorizarea,
autoevaluarea progresului personal, autoreglarea reactiilor in functie de acest progres), care au
rolul de a-l face capabil e angajat sa investeasca timp si efort pentru atingerea scopului stabilit.
Concluziile unor studii recente evidentiaza faptul ca efortul pentru atingerea scopului este
legat de increderea in fortele proprii, de caracteristicile motivationale personale, de influenta
practicilor grupului de munca in care individul actioneaza etc.
Bibligrafie:
Introducere in studiul stiintific al organizatiilor, sinteza
andreivocila.wordpress.com
http://www.wikipedia.org