Dreptul afacerilor

MANAGEMENT SEMINAR
RECAPITULARE
 Semnificațiile cuvântului „drept”
• Cuvântul „drept” poate avea mai multe semnificații în funcție de interpretarea dată
acestuia:
 Dreptul obiectiv – reprezintă ansamblul de norme juridice
 Dreptul subiectiv – reprezintă posibilitatea unei persoane de a avea drepturi și de a cere
celorlalte persoane să îi respecte drepturile
 Știința dreptului - știință care studiază:
 Evoluția sistemului de drept
 Instituțiile de drept
 Corelarea diferitelor ramuri ale dreptului
 Sistem de drept, ramură de drept și instituție
juridică
I. Sistemul de drept – toate normele juridice, instituțiilor juridice și ramurilor de
drept ce sunt reglementate și asigurate de stat pentru a reglementa relațiile juridice
II. Ramură de drept – ansamblul de norme juridice care reglementează aceleași relații
sociale și instituții care au la bază aceeași metodă de reglementare și același obiect.
• Ramurile de drept suportă diviziuni și subdiviziuni. În cadrul aceleiași ramuri, normele sunt
legate prin conținutul lor.
III. Istituție juridică – totalitatea normelor juridice care se aplică unei categorii de
relații sociale.
 Principalele sisteme de drept

1. Dreptul continental (sistem romano-germanic)

2. Dreptul common law
3. Dreptul islamic
 Definiția dreptului
• Dreptul poate fi definit ca un ansamblu de norme juridice generale, impersonale
și obligatorii ce vor fi edictate, impuse și sancționate de către stat pentru a
menține ordinea socială.
• Dreptul va reglementa:
 Organizarea statală – cum este organizat statul și cum este guvernat
 Raporturile juridice dintre stat și cetățeni sau persoanele care locuiesc pe teritoriul acelui
stat
 Raporturile dintre cetățeni.
 Principalele ramuri de drept
Dreptul public
• Protejează interesele statului și interesele societății în
general;
• Normele specifice dreptului public sunt în general
imperative;
• Pune accentul pe regulile de ordine socială;
• Statul și instituțiile sale sunt prezente în aceste raporturi;
• Participanții la aceste raporturi se află pe o poziție de
inegalitate juridică.
Dreptul privat
• Protejează și reglementează interesele privaților
(persoane fizice sau juridice);
• Normele specifice dreptului privat sun în general
dispozitive;
• Pune accentul pe voința individului;
• În general, Statul nu este prezent în acest raporturi (ex.
Statul va fi prezent în cazul unui litigiu prin instituția
magistratului);
• Participanții la aceste raporturi sunt pe poziții de egalitate
juridică.
 Exemple de ramuri de drept public
1. Dreptul constituțional – reglementează organizarea și funcționare statului (ex. Art. 1 alin. 1 din
Constituție)
2. Dreptul administrativ - reglementează orice raporturi cu o instituție publică, inclusiv organizarea
acelor instituții (ex. Art. 3 alin. 1 Legea 215/2001)
3. Dreptul financiar – diviziune a dreptului administrativ care reglementează finanțele statului (a NU se
confunda cu dreptul bancar) – art. 2 alin. 1 cod fiscal
4. Drept penal – reglementează atât infracțiunile cât și pedepsirea lor (art. 1 cod penal)
5. Drept internațional public – reglementează relațiile între state și între organismele internaționale (ex.
Art. 4 Convenția de la Viena 1969 asupra tratatelor)
6. Dreptul procesual – reglementează relațiile juridice în cadrul acțiunilor judiciare și extrajudiciare (ex.
Conduita părților în cadrul procesului penal sau în cazul alegerilor) ............
 Exemple de ramuri de drept privat
• Raporturile de drept privat sunt bazate pe voința individului. Ca atare, statul nu va fi parte în
aceste raporturi, decât în anumite cazuri; de regulă, persoana interesată trebuie să facă o cerere,
statul neintervenind din oficiu.
1. Dreptul civil – cea mai importantă ramură de drept privat, reglementeză relațiile patrimoniale
(=ce au o valoare economică) sau personal nepatrimoniale între persoanele fizice sau juridice.
2. Drept comercial – reglementează relațiile sociale patrimoniale și personal nepatrimoniale între
profesioniștii comercianți.
3. Dreptul familiei – reglementeză relațiile între membrii unei familii.
4. Dreptul internațional privat – reglementează situațiile juridice cu un element de extraneitate
între privați. ...........
 Ramura de drept al afacerilor
• Dreptul afacerilor reglemtează toate raporturile juridice dintre profesioniști și dintre aceștia
și alte subiecte de drept (ex. Consumatori, stat)
• Este un subiect interdisciplinar ce regrupează norme juridice din cadrul mai multor ramuri
de drept cum ar fi:
o Dreptul comercial
o Dreptul muncii
o Drept civil
o Drept penal
o Drept administrativ
o Drept fiscal
 Norma juridică
• Definiție – norma juridică este o regulă de conduită generală, impersonală și
obligatorie, impusă de Stat, prin care se impune o anume conduită socială
indivizilor pentru a asigura ordinea socială.
• Caractere:
 Generală – se aplică în toate situațiile prevăzute
 Impersonală – nu desemnează o anume persoană căreia să i se adreseze
 Obligatorie – dacă norma nu este respectată voluntar, statul va impune o sancțiune
 Structura normei juridice
1. Ipoteză – determină circumstanțele în care se va aplica
a. Determinată sau relativ determinată
b. Simplă sau multiplă
2. Dispoziție – descrie comportamentul pe care partea trebuie să-l aibă în situația descrisă în ipoteză
a. Poate obliga persoană să facă/să nu facă ceva sau poate permite subiectului să aleagă acțiunea pe care o va
întreprinde
b. Absolut determinată/relativ determinată
3. Sancțiunea – consecințele nerespectării normei juridice
a. Absolut/relativ determinată sau alternativă/cumulativă
b. Administrativă/disciplinară/penală/civilă
 • TITLUL IDispoziții generale
• Art. 1. - 1) În vederea desfășurării de a tivități cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui so ietăți cu personalitate juridi ă, cu respectarea
dispozițiilor prezentei legi.
• (2) So ietățile prevăzute la alin. (1) cu sediul în România sunt persoane juridice române.
• Art. 2. - Da ă prin lege nu se prevede altfel, so ietățile cu personalitate juridi ă se constituie în una dintre ur ătoarele forme: a) societate în nume colectiv; b) societate în o a dită si plă; c)
societate pe a țiu i; d) societate în o a dită pe a țiu i și e) societate cu răspu dere li itată. Art. 3. -(1) O ligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.
• (2) Aso iații în societatea în nume colectiv și aso iații o a ditați în societatea în o a dită si plă sau în o a dită pe a țiu i răspu d nelimitat și solidar pentru o ligațiile sociale. Creditorii
so ietății se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru o ligațiile ei și, numai da ă societatea nu le plătește în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea
îndrepta împotriva acestor aso iați.
• (3) A țio arii, aso iații comanditari, precum și aso iații în societatea cu răspu dere li itată răspu d numai pâ ă la o ure ța capitalului social subscris.
• Art. 4. -Societatea cu personalitate juridi ă va avea cel puți 2 aso iați, în afară de cazul în care legea prevede altfel.
• TITLUL IIConstituirea so ietăților15/02/2013 - TITLUL II a fost modificat prin Lege 76/2012
• CAPITOLUL IActul o stitutiv al so ietății
• Art. 5. -
• (1) Societatea în nume colectiv sau în o a dită si plă se constituie prin contract de societate, iar societatea pe a țiu i, în o a dită pe a țiu i sau cu răspu dere li itată se constituie prin
contract de societate și statut.
• (2) Societatea cu răspu dere li itată se poate constitui și prin actul de voi ță al unei singure persoane. În acest caz se î to ește numai statutul.
• (3) Contractul de societate și statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.
• (4) Când se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv. În cuprinsul prezentei legi, denumirea act constitutiv dese ează atât
înscrisul unic, cât și contractul de societate și/sau statutul so ietății.
• (5) În cazurile în care contractul de societate și statutul constituie acte distincte, acesta din ur ă va cuprinde datele de identificare a aso iaților și clauze reglementând organizarea,
fu țio area și desfășurarea a tivității so ietății.
• (6) Actul constitutiv se încheie sub se ătură privată, se se ează de toți aso iații sau, în caz de su s ripție pu li ă, de fondatori. Forma aute ti ă a actului constitutiv este obligatorie atunci
când:
• a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil;01/10/2011 - litera a fost odifi ată prin Lege 71/2011
• b) se constituie o societate în nume colectiv sau în o a dită si plă;
• c) societatea pe a țiu i se constituie prin su s ripție pu li ă.
• (7) Actul constitutiv do â dește dată ertă și prin depunerea la oficiul registrului o erțului.
• Art. 78. -
• (1) Da ă un administrator ia i ițiativa unei operațiu i ce depășește limitele
operațiu ilor o iș uite o erțului pe care îl exer ită societatea, acesta trebuie
să î știi țeze pe eilalți administratori, înainte de a o încheia,
sub sa țiu ea suportării pierderilor ce ar rezulta din aceasta.
• (2) În caz de opoziție a vreunuia dintre ei, vor decide aso iații care reprezi tă
majoritatea a solută a capitalului social.
• (3) Operațiu ea î heiată în contra opoziției fă ute este vala ilă față de terții
ărora nu li se va fi comunicat a eastă opoziție.
 Clasificarea normelor juridice
A. În funcție de ramura de drept – constituționale, penale, administrative, civile...
B. În funcție de forța juridică - Constituția, legea ordinară, ordonanțele și deciziile guvernului,
ordinele de ministru...
C. În funcție de modul de reglementare al conduitei:
1. Imperative – obligă persoana să aibă o anumită condutită
a) Prohibitive
b) Onerative
2. Dispozitive – permit persoanei să aleagă conduita pe care o vor avea
a) Permisive – persoana poate să...
b) Supletive – persoana poate deroga de la... (ex. Dacă părțile nu se înțeleg altfel/dacă nu este prevăzut altfel de un
înscris...)
 Clasificarea normelor juridice (continuare)
D. După criteriul sferei de aplicare
1. Generale
2. Speciale
E. După criteriul structurii logice
1. Norme complete (conțin ipoteză, dispoziței și sancțiune)
2. Norme incomplete
1. De referință (la un act normativ)
2. În alb (fac trimitere la un act ce urmează a fi elaborat)
 Interpretarea normelor legale
1. În funcție de forța juridică
a) Interpretare oficială
i. Legală (sau autentică) de către instituția care a emis actul
ii. Judiciară – “RIL=recurs in interesul legii” – (ICCJ)
b) Interpretare non oficiala
2. În funcție de rezultatele obținute prin interpretare
a) Interpretarea literală
b) Interpretare extensivă
c) Interpretare strictă
 Aplicarea legii în timp
• Este important să stabilim data de intrare în vigoare a unei norme juridice (care nu
este același lucru cu data de adoptare) și data de la care norma juridică nu se mai
aplică.
 Intrarea în vigoare – de regulă la 3 zile după publicarea în Monitorul Oficial. Există și
excepții, cazuri în care legea prevede data la care norma va intra în vigoare.
 Neretroactivitatea legii = legea nouă poate fi aplicată numai situațiilor/actelor/faptelor
juridice ce au fost născute/generate după intrarea sa în vigoare.
 Excepție – legea penală sau contravențională mai favorabilă, cu respectarea condițiilor legale
 Ultraactivitatea legii vechi = dispozițiile legii vechi se pot aplica numai în anumite situații sau
pentru anumite fapte/acte juridice care sunt expres prevăzute de legea nouă.
• Art. 6. (1) Legea ivilă este apli a ilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroa tivă.
• (2) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte
efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
• (3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data i trării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor
legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi.
• (4) Pres ripțiile, de ăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data i trării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse
dispozițiilor legale care le-au instituit.
• (5) Dispozițiile legii noi se apli ă tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare,
precum și situațiilor juridice ăs ute după intrarea sa în vigoare.
• (6) Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice ăs ute anterior i trării în vigoare a
acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din ăsătorie, filiație, adopție și o ligația legală de î treți ere, din raporturile de
proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de ve i ătate, da ă aceste situații juridice su zistă după intrarea în
vigoare a legii noi.
 Aplicarea legii în timp (continuare)
• Ieșirea din vigoare a normei juridice – este momentul de la care norma juridică nu mai este aplicabilă. De
regulă, un asemenea termen nu este prevăzut în actul normativ, însă există și excepții (ex. OUG asupra stării
de urgență).
 Ajungerea la termen
 Desuetudinea
 Abrogarea legii :
• Totală sau parțială
• Abrogare expresă = specifică că va abroga ceva
o Abrogare expresă directă – art. 76,77,78 din legea X vor fi abrogate
o Abogare expresă indirectă – toate dispozițiile contrare sunt abrogate
o Abrogare tacită = legea NU specifică că va aborga ceva, însă reglemenează același dispoziții ca și legea veche. C atare, se va
aplica legea mai nouă.
 Aplicarea legii în spațiu și asupra persoanelor

I. Aplicarea legii în spațiu – legea se va aplica conform principiului

teritorialității pe tot teritoriul statului.
• Există excepții pentru normele internaționale.
II. Aplicarea legii asupra persoanelor – legea va fi aplicabilă tuturor
persoanelor fizice sau juridice. Acest lucru nu înseamnă că toate normele
pot fi aplicate în același timp și persoanelor fizice și persoanelor juridice!
• Excepție: imunitate dimplomatică
Seminar 3
 Raportul juridic
• Definiție – raportul juridic este relația socială patrimonială sau personal
nepatrimonială, reglementată de normele juridice în vigoare.
• Raportul juridic are trei elemente:
1. Părțile = părțile implicate în raportul juridic
2. Conținutul = drepturile și obligațiile părților
3. Obiectul = obiectul la care se referă raportul
 Raportul juridic

Subiecte Continut Obiect

Drepturi (Activa) Obligatii(Pasiva)

Bunuri
Persoana fizica

Persoana juridica
 Părțile raportului juridic
 O parte a raportului juridic poate fi formată din una sau mai multe persoane fizice sau
juridice.
 Persoană fizică – un individ, un om
 Persoană juridică – un subiect colectiv de drept constituit de una sau mai multe persoane
fizice sau juridice. De la momentul înmatriculării persoana juridică dobândește personalitate
juridică și va avea un patrimoniu, exercitându-și singură drepturile și obligațiile.
 Orice persoană juridică trebuie să aibă:
1. O organizare proprie (= structură internă și administrație proprie)
2. Un patrimoniu propriu, diferit de patrimoniul membrilor/constituitorilor săi (patrimoniu = drepturile și
obligațiile cu valoare pecuniară)
3. Propriul scop, ce trebuie să fie determinat, legal și să corespundă cu interesul general al societății
 Capacitatea părților
Capacitatea – abilitatea părților de a avea drepturi și obligații și de a
încheia acte juridice în nume propriu
Capacitatea de folosință – posibilitatea de a avea
drepturi și obligații
• Persoana fizică – dobândește capacitatea la
naștere (prin excepție la momentul conceperii)
și o pierde la moarte (sau prin declararea
judecătorească a morții).
• Persoana juridică – dobândește capacitatea la
înregistrare/înmatriculare (prin excepție în mod
anticipat la momentul actului constitutiv). Pierde
capacitatea la momentul radierii/dizolvării.
Capacitatea de exercițiu – posibilitatea de a exercita
singur drepturile și obligațiile
• Persoana fizică – dobândește capacitate deplină la
18 ani (prin excepție la 16 ani, capacitate deplină
anticipată).
• Persoana juridică – dobândește capacitate după
înregistrarea/înmatricularea validă și numirea
organului administrativ al societății. Capacitatea
încetează la radierea persoanei.
 Capacitatea de folosință a persoanei fizice

- reprezintă aptitudinea generală şi abstractă a persoanei fizice

Definiție
de a avea drepturi și obligații civile.

Excepție (reprezentând capacitatea anticipată

Dobândire Regulă: de la naștere. de folosință): de la concepție, cu condiția de a
se naște vie.

Încetează prin moartea acesteia:

Încetare constatată fizic;
declarată pe cale judecătorească.
 Precizări referitoare la capacitatea de exercitiu

• Persoanele fizice
• De la 0-14 ani nu au capacitate de exercițiu
• De la 14-18 ani au capacitate de exercițiu restrânsă
• > 18 ani au capacitate deplină de exercițiu.
• Capacitatea se pierde dacă persoana este declarată interzis judecătoresc sau prin moarte.
• Persoanele juridice – pentru persoanele juridice cu scop nelucrativ vorbim despre
specializarea capacității de folosință, adică aceste persoane pot avea doar acele drepturi și
obligații necesare pentru ducerea la îndeplinire a scopului lor.
 Capacitatea de exercițiu a persoanei fizice
Definiție: reprezintă aptitudinea persoanei fizice de a încheia singură acte juridice civile.
Categorii
Lipsa capacității de exercițiu Capacitatea restrânsă de exercițiu Capacitatea deplină de exercițiu
Beneficiari

- majorul;
minori 0-14 ani;
minorul de 16 ani căsătorit;
-
persoanele puse sub interdicție minori 14-18 ani.
minorul de 16 ani căruia i s-a recunoscut
-
judecătorească.
capacitate anticipată de exercițiu.
Mod de exercitare

actele juridice se încheie în numele actele juridice se încheie personal de către

actele juridice se încheie de către
- -
incapabilului de către reprezentantul lui minor, cu încuviințarea reprezentantului legal
-
major, personal și singur.
legal. sau, dacă este
Acte ce pot încheia
personal și singuri

- acte de conservare;
acte de conservare;
acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter
-
acte de dispoziție de mică valoare, cu
curent și care se execută la momentul orice acte juridice civile.
caracter curent și care se execută la
-
încheierii lor;
momentul încheierii lor.
acte de administrare care nu îl prejudiciază.
 Capacitatea civilă a persoanei juridice
Capacitatea de
Capacitatea de folosință
exercițiu
- reprezintă aptitu-
dinea persoanei juri-
- reprezintă aptitudinea generală şi
Definiție

dice de a încheia acte

abstractă a persoanei juridice de a avea
juridice civile, prin
drepturi și obligații civile.
organele sale de
administrare.
Regulă: în funcție de specificul per-
soanei juridice, de la data:
a) înregistrării;
b) actului de înființare;
c) autorizării constituirii;
d) îndeplinirii oricărei alte cerințe
prevăzute de lege.
Excepții (reprezentând capacitatea
anticipată de folosință):
a) persoana juridică supusă înregistrării
bândire

- în momentul consti-
poate dobândi drepturi și își poate
tuirii organelor de sale
asuma obligații de la data actului de
 b) actului de înființare;
c) autorizării constituirii;
d) îndeplinirii oricărei alte cerințe
prevăzute de lege.
Excepții (reprezentând capacitatea
anticipată de folosință):
a) persoana juridică supusă înregistrării
Dobândire poate dobândi drepturi și își poate
- în momentul consti-
tuirii organelor de sale
asuma obligații de la data actului de
de administrare.
înființare, numai în măsura necesară
pentru ca aceasta să ia ființă în mod
valabil;
b) orice persoană juridică poate primi
liberalități de la data actului de
înființare, iar fundațiile testamentare,
de la data deschiderii moștenirii, chiar
dacă liberalitățile nu sunt necesare
pentru ca persoana juridică să ia ființă
în mod valabil.
 La încetarea ființei persoanei juridice,
după caz, prin:
a) constatarea ori declararea nulității;
b)fuziune;
Încetare

c) divizare totală; - odată cu capacitatea

d)transformare; de folosință.
e) dizolvare;
f) desființare;
g) alt mod prevăzut de actul
constitutiv sau de lege.
 Raportul juridic – continuare

• Conținutul raportului juridic este compus din:

• (1) drepturile și
• (2) obligațiile părților.
• Drepturile și obligațiile părților sunt de regulă interdependente.
 Clasificarea drepturilor
I. Drepturi personal-nepatrimoniale - drepturi subiective ale persoanei, care nu au valoare
monetară (ex. Dreptul la viață, la opinie, la religie...)
II. Drepturi patrimoniale – drepturi subiective ce au o valoare patrimonială.
1. Drepturi reale = pe care titularul le poate exercita singur; toate celelalte persoane au obligația de a
respecta aceste drepturi.
a) Drepturi reale principale – există singure și sunt stabilite prin norme în vigoare (= sunt drepturile de
proprietate publică și privată și dezmembrămintele acestora)
b) Drepturi reale accesorii – nu au o existență de sine stătătoare și urmează calea drepturilor principale (ex.
Ipoteca, gaj...)
2. Drepturi de creanță = drepturi subiective în cadrul cărora un subiect activ (creditorul), poate cere
unui subiect pasiv determinat (debitorul) un anumit comportament.
 Clasificarea drepturilor
I. Drepturi absolute – drept subiectiv civil pe care titularul le poate exercita singur, iar toate
celelalte persoane au o obligație negativă (de a nu interveni în exercitarea dreptului).
Aceste drepturi sunt opozabile tuturor persoanelor (=erga omnes) și cuprind drepturile
personal nepatrimoniale (dreptul la viata) și drepturile reale partimoniale (dreptul la
proprietate).
II. Drepturi relative – drept subiectiv civil în cadrul cărora un subiect activ (creditorul) poate
cere unui subiect pasiv determinat (debitorul) un anumit comportament:
1. Să dea
2. Să facă
3. Să nu facă.
 Clasificarea drepturilor
I. Drepturi pure și simple – create în relațiile juridice dintre părți, care-și
produc efectele de îndată, definitiv și irevocabil.
II. Drepturi afectate de modalități – drepturi care-și produc efectele în funcție
de modalitățile de care sunt afectate:
1. Termenul – un eveniment viitor și sigur ca realizare, până la care este amânată
începerea sau, după caz, stingerea exerciţiului drepturilor subiective civile şi a
executării obligaţiilor civile corelative.
2. Condiția – un eveniment viitor și nesigur, de care depin drepturile și obligațiile
părților.
 Clasificarea obligațiilor
• Obligațiile pot fi:
• Obilația de a da = a constitui sau a transfera un drept real
• Obligația de a face = de a îndeplini o acțiune
• Obligația de a nu face = de a se abține de la o acțiune.
• Obligația poate fi:
• Obligație de rezultat
• Obligație de diligență
 Obiectul raportului juridic
• De cele mai multe ori, obligațiile părților sunt legate de bunuri. Clasificarea
bunurilor este importantă întrucât:
• Determină regimul juridic aplicabil acelor bunuri
• Determină modul de transmitere al bunului, legea aplicabilă și instanța competentă
• Determină dacă un bun poate fi transmis
• Determină ce fel de garanții se pot constitui asupra bunului
• Determină momentul transmiterii bunului
• Determină persoana la care rămâne riscul contractului
• Determină locul livrării bunului...
 Clasificarea bunurilor
După regimul juridic, bunurile pot fi:
a) În circuitul civil (orice obiect: telefon, ochelari, cărți...)
• Bunuri cu un circuit restrâns (medicamente, armament)
b) În afara circuitului civil (de regulă pentru că aparțin domeniului public)
După percepția lor:
1. Bunuri corporale
2. Bunuri incorporale
 Clasificarea bunurilor
 După natura lor:
1. Bunuri mobile – bunuri ce pot fi deplasate singure sau mutate
a) Prin natura lor – mașină, bibliotecă, canapea...
b) Prin destinația legii – drepuri de proprietate asupra bunurilor mobile
c) Prin anticipație – merele care nu s-au copt în copac, recoltele de orice fel...
2. Bunuri imobile – bunuri care nu pot fi deplasate
a) Prin natura lor – definite prin lege ca terenurile, izvoarele și cursurile de apă, plantațiile prinse în rădăcini,
construcțiile și orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter permanent, platformele și alte instalații de exploatare a
resurselor submarine situate pe platoul continental, precum și tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este
încorporat în acestea cu caracter permanent.
b) Prin determinarea legii- drept de servitute, drept litigios asupra unui imobil.....
c) Prin destinație - ușa unei clădiri, utilaje într-o fabrică...
 Clasificarea bunurilor
După cum pot fi determinate:
1. Bunuri individual determinate – prin natura lor sau voința părților
2. Bunuri general determinate – bunuri care aparțin unei categorii.
După cum pot fi înlocuite sau nu:
1. Bunuri fungibile – determinate prin număr, măsură sau greutate, astfel încât pot fi
înlocuite.
2. Bunuri nefungibile – nu pot fi înlocuite cu altele în executarea obligației, ca atare
debitorul trebuie să predea acel bun pentru a se libera.
 Clasificarea bunurilor
După posibilitatea de a produce alte bunuri (fructe):
1. Bunuri frugifere – care produc alte bunuri, însă nu consumă substanța bunului principal
1. Fructe naturale – produse de natură fără intervenție umană
2. Fructe industriale – produse prin intervenția omului
3. Fructe civile – produse prin simpla trecere a timpului
 Există bunuri care produc producte. Acestea sunt obținute cu consumarea bunului principal!
(ex. Petrolul, aurul din mine...)
2. Bunuri nefrugifere – care nu produc fructe.
 Clasificarea bunurilor
 După cum folosirea bunurilor implică sau nu consumarea substanţei ori înstrăinarea lor:
1. Bunuri consumptibile – bani, mancare,
2. Bunuri neconsumptibile - mobila, o masina, un album foto
 După cum pot fi sau nu împărţite fără să îşi schimbe destinaţia:
1. Bunuri divizibile - material de croit
2. Bunuri indivizibile - masina
 După corelația dintre bunuri:
1. Bunuri principale
2. Bunuri accesorii
DREPTUL AFACERILOR
PROFESIONIȘTII COMERCIANȚI – PERSOANE JURIDICE
INTRODUCERE ÎN SOCIETĂȚILE COMERCIALE
COMERCIANȚII – PERSOANE JURIDICE

• Persoana juridică este o entitate formată de alte persoane fizice sau juridice, ce dobândește
capacitate juridică prin înregistrarea în Registrul Comerțului. După înregistrare, persoana
juridică va dobândi și patrimoniu propriu.
• Legea română stabilește un criteriu simplu în funcție de care o persoană va fi considerată
comerciant - necesitatea înregistrării și autorizării Registrului Comerțului.
• Persoanele juridice sunt create cu scopul de a dezvolta o activitate economică și de a genera
profit pentru deținătorii participațiilor.
• Deoarece România este un stat membru al UE, în conformitate cu TFUE societățile au
libertatea de a se stabili oriunde pe teritoirul UE.
 TIPURI DE PERSOANE JURIDICE – COMERCIANȚI

1. Societăți (comerciale)
2. Societăți naționale
3. Societăți deținute de stat
4. Grupuri de interes economic
5. Grupuri europene de interes economic
6. Organizații/societăți cooperative
7. Organizații cooperative europene
8. Societăți europene
9. Orice alte persoane juridice stabilite prin lege.
GRUPURILE EUROPENE DE INTERES ECONOMIC ȘI
GRUPUL DE INTERES ECONOMIC
• Grupul european de interes economic (GEIE) – formă europeană de reglementare a
activității comerciale, gândită ca un mod de stimulare transfrontalieră a cooperării între
comercianți.
• Grupul poate fi constituit de comercinați persoane fizice sau juridice, ce pot fi înregistrate în
orice Stat Membru UE.

• Grupul de interes economic (GIE) – reglementarea română a GEIE, ce prevede cadrul

național pentru organizare.
SOCIETATEA EUROPEANĂ

• Reglementată de Regulamentul Consiliului nr. 2157/2001 asupra Statutului Societății

Europene; este o societate cu răspundere limitată ce are un capital social de nu mai puțin
de 120.000 euro, ce este divizat în acțiuni.
• Poate fi formată în următoarele moduri:
1. Fuziunea unor societăți existente
2. Ca o societate holding
3. Ca o filială
4. Transformarea unei societăți în SE
SOCIETATEA COOPERATIVĂ EUROPEANĂ, SOCIETATEA
COOPERATIVĂ ȘI ORGANIZAȚIILE COOPERATIVE

• Societatea cooperativă europeană reglementată de Regulamentul Consiliului 1453/2003 are

principalul scop de a promova și a simplifica activitățile transfrontaliere ale cooperativelor.
Structura implică existența mai multor societăți, care nu-și pierd independența economică și
întreprind activități care generează profit pentru toate părțile.
• Membrii fondatori trebuie să fie din cel puțin 2 state diferite. Societatea are răspundere limitată și
un capital social minim de 30.000 euro. The cooperative society – the national implementation of
the European cooperative society created by only natural or natural and legal persons.

• Organizații cooperative – sunt diferite față de societățile cooperative în sensul în care pot fi
formate doar în domeniul creditului. Sunt persoane juridice ce au ca membrii persoane fizice
sau juridice.
SOCIETĂȚILE REGLEMENTATE DE CODUL CIVIL

• Societatea simplă reglementată prin Codul civil se formează printr-un contract de societate prin care
două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfășurarea unei activități și să
contribuie la aceasta prin aporturi bănești, în bunuri, în cunoștiințe specifice sau prestații, cu scopul de a
împărți beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta (art. 1881 CC).
• Principalele caractere ale societății simple:
• Natura sa contractuală;
• Existența unor aporturi care constituie un fond comun;
• Scopul asociaților de a obține și a-și împărți beneficiile ce ar putea rezulta;
• Affectio societatis, adică dorința asociaților de a participa la o activitate comună și folosirea contribuțiilor și a
capitalului în comun.
SOCIETATEA (COMERCIALĂ) – REGLEMENTATĂ DE
LEGEA 31/1990
• nu există o definiție legală a societăților comerciale, însă doctrina a formulat următoarea
posibilă definiție:
• „acordul de voință dintre două sau mai multe persoane prin care convin să contribuie cu aporturi
bănești, alte bunuri și cunoștințe specifice sau prestații pentru a desfășura unele activități cu scop
lucrativ (producție, comerț sau prestări de servicii) în vederea obținerii unui profit pe care să-l
împartă.”

• Codul civil reglementează societatea simplă care însă nu este identică cu societatea
comercială, principala diferență fiind că prima nu are personalitate juridică.
• Codul civil reprezintă însă dreptul comun în materia dreptului comercial, ca atare în lipsă de
prevedere în Legea 31/1990 privind societățile, aplicăm Codul civil.
FORMELE SOCIETĂȚILOR COMERCIALE: (ART.
2 LEGEA 31/1990)
• societatea în nume colectiv
• societatea în comandită simplă -societati de persoane
• societatea pe acțiuni
• societatea în comandită pe acțiuni -societati de capital
• societatea cu răspundere limitată
 Singura formă societară care admite societatea unipersonală este SRL!!!
 CLASIFICAREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

• În funcție de importanța criteriului intuitu personae la constituirea societății:

1. Societăți de persoane
2. Societăți de capital

• În funcție de diviziunile capitalului social, societățile se divid în:

1. Părți de interes – societățile în nume colectiv, societățile în comandită simplă => persoanele din societate se numesc asociați
2. Acțiuni – societățile pe acțiuni, societățile în comandită pe acțiuni => persoanele din societate se numesc acționari
3. Părți sociale – societățile cu răspundere limitată => persoanele din societate se numesc asociați

• În funcție de posibilitatea de a emite titluri negociabile:

1. Societăți unde emiterea titlurilor negociabile este posibilă
2. Societăți unde emiterea de titluri negociabile nu este posibilă

• În funcție de numărul asociaților:

• Societăți cu un singur asociat – singura formă societară unipersonală este SRL!
• Societăți cu 2 sau mai mulți asociați
RĂSPUNDEREA ASOCIAȚILOR ÎN SOCIETĂȚILE
REGLEMENTATE DE LEGEA 31/1990
1. Societățile în nume colectiv – obligațiile societății sunt garantate de patrimoniul societar ȘI nelimitat și
solidar de către toți asociații.
2. Societățile în comandită simplă – au două tipuri de asociați:
a) Asociații comanditaȚi – ce sunt ținuți nelimitat și solidar pentru obligațiile societății
b) Asociații comanditaRi – sunt ținuți numai până la concurența capitalului social subscris

3. Societățile pe acțiuni (SA) – acționarii răspund numai în limita capitalului social subscris
4. Societăți în comandită pe acțiuni – au două tipuri de acționari: comanditați și comanditari (vezi
distincția mai sus)
5. Societatea cu răspundere limitată – asociații răspund numai în limita aportului la capitalul social.
 RĂSPUNDEREA ASOCIAȚILOR

• Asociații în societățile în nume colectiv, precum și asociații comanditați și acționarii comanditați răspund nelimitat și solidar
pentru obligațiile societare.
• Răspundere nelimitată = asociatul/acționarul va fi obligat să răspundă cu patrimoniul personal pentru datoriile societății
• Răspundere solidară = în cazul în care societatea nu achită debitul, asociatul/acționarul ce este ținut în solidar cu societatea poate fi
obligat să plătească ÎNTREAGA creanță a societății.
• Asociații/acționarii au totuși posibilitatea de a opune creditorului un beneficiu de discuțiune, adică îi pot cere creditorului să se îndrepte
mai întâi împotriva societății, iar dacă aceasta nu plătește în termen de 15 zile de la data punerii în întârziere, creditorii se pot îndrepta
împotriva asociaților/acționarilor.

• În societățile în comandită simplă și comandită pe acțiuni există două tipuri de asociați/acționari: comanditaȚi și comanditaRi.
• Asociații comanditați sunt cei care au dreptul de a administra societatea, fiind răspunzători solidar și nelimitat pentru obligațiile
asumate de aceasta.
• Asociații comanditari sunt persoane care nu au dreptul de administrare, dar au dreptul de a vota în AGA pentru a determina direcția în
care se va îndrepta societatea (au putere de comandă). Răspund în limita aportului la capitalul social.
 ACTUL CONSTITUTIV AL SOCIETĂȚII

• Societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de societate, iar societatea pe acțiuni, în
comandită pe acțiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate și statut.

• Contractul de societate și statulul se pot redacta sub forma unui înscris unic denumit act constitutiv; contractul de
societate și statutul, în mod individual se pot denumi de asemenea act constitutiv.

• Dacă se constituie un SRL cu unic asociat se întocmește numai statut.

• Statutul va cuprinde datele de identificare a asociaţilor și clauze reglementând organizarea, funcționarea și desfășurarea
activității societății. Contractul de societate va consacra voința asociaților de a participa la societate (affectio societatis).
• Caracterele contractului de societate:
• Oneros, comutativ, formal,
• Consensual
• Forma impusă de lege pentru actul constitutiv – art. 5
• Conținut – art. 7 și 8 Legea 31/1990
FORMA ACTULUI CONSTITUTIV – ART. 5

• Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, se semnează de toți asociații.

• Prin excepție forma autentică a actului este necesară atunci când:
• Printre bunurile subscrie ca aport se află un imobil
• Se constituie o societate de persoane
• Se constituie o societate pe acțiuni prin subscripție publică
FONDATORII SOCIETĂȚII COMERCIALE

• Semnatarii actului constitutiv și persoanele care au un rol determinant în constituirea

societății se numesc fondatori (art. 6).
• Persoanele nu pot fi numite fondatori dacă la data constituirii societății :
• Sunt incapabili, adică nu au capacitate deplină de exercițiu
• li s-a interzis prin hotărâre judecătorească definitivă dreptul de a exercita calitatea de fondator ca
pedeapsă complementară a condamnării pentru infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea
încrederii, infracțiuni de corupție, delapidare, infracțiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracțiuni
prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru
instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, sau pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege.
• Conform art. 731, persoanele care nu pot fi fondatori, nu pot fi numite nici în organele de
administrare sau control ale societăților.
CAPITALUL SOCIAL AL SOCIETĂȚILOR

• Capitalul social este format din totalitatea aporturilor asociaților. El reprezintă gajul
general al creditorilor.
• NU există un minim de capital social impus pentru socitățile de persoane sau pentru SRL;
capitalul social minim pentru SA este de 90.000 ron (echivalent 25.000 euro).
• Capitalul social poate fi
• Vărsat = ceea ce asociații au depus efectiv în conturile/patrimoniul societății
• Subscris = totalitatea aporturilor la care s-au obligat asociații, chiar dacă nu au vărsat încă totalitatea
aportului. Coincide cu valoarea totală a capitalului social.
• Singura formă societară care admite capital social subscris/vărsat este SA! (vezi art. 9,10)
FORMAREA CAPITALULUI SOCIAL – ART. 16

• Capitalul social este format din totalitatea aporturilor asociaților, în schimbul cărora
aceștia vor primi un număr corespondent de părți de interes/părți sociale/acțiuni.
• Contribuțiile în bani sunt OBLIGATORII la constituirea oricărei forme de societate,
• Contribuțiile în natură sunt PERMISE la constituirea oricărei forme societare,
• Contribuțiile în creanțe sunt PERMISE NUMAI la societățile pe acțiuni care se constituie prin
subscripție integrală și simultană, la societățile în nume colectiv și la societățile în comandită
simplă,
• Contribuțiile în muncă sau servicii NU SUNT PERMISE LA CONSTITUIREA SAU
MAJOREAREA CAPITALULUI SOCIAL; însă, în societățile de persoane, ele pot da dreptul
persoanei care s-a obligat la ele la participarea la beneficii și pierderi.
 PRECIZĂRI CU PRIVIRE LA SOCIETATEA
UNIPERSONALĂ
• SRL este singura formă societară care admite un singur asociat – fie persoană fizică sau juridică (caz în care se
constituie numai statut).
• Asociatul unic va trebui să țină în condițiile legii Adunarea Generală a Asociaților.
• Dacă asociatul unui aduce și un aport în natură la constituirea societății, valoarea acestuia trebuie stabilită pe baza
unei expertize. În toate cazurile, asociatul sunt obligați să aducă aport și numerar!!!
• Asociatul unic poate fi în același timp și administratorul societății și angajatul acesteia.
• Faptul că societatea are un unic asociat, NU înseamnă că patrimoniul societății se va confunda cu patrimoniul unicului
asociat!!! SRL va dobândi personalitate juridică din momentul înmatriculării în comerțului, adică va fi o persoană
juridică de sine stătătoare, cu drepturi și obligații și patrimoniu propriu! registrul
• Contractele între SRL și unicul său asociat se încheie în formă scrisă sub sancțiunea nulității absolute.
 ÎNMATRICULAREA SOCIETĂȚII

• În termen de 15 zile de la data realizării actului constitutiv, societatea (prin fondatori sau administratori) va cere
înmatricularea în registrul comerțului de la locul unde își are sediul (art. 36 L31 și art. 3 L26).
• Pentru declararea sediului social este necesar să avem un drept de FOLOSINȚĂ asupra respectivului imobil (art. 17 alin.
3).
• Nerespectarea cerințelor de constituire
1. Înainte de înmatriculare: judecătorul delegat/ persoana delegată de directorul registrului comerțului va respinge cererea de
înmatriculare.
2. După înmatriculare
a) Acțiuni în regularizarea societății: în cazul constatării unor neregularități după înmatriculare, societatea este obligată să ia măsuri în 8 zile de la data
constatării lor. În cazul în care societatea nu se conformează, orice persoană interesată poate cere instanței regularizarea sub sancțiunea plății
unor daune-interese.
b) Nulitatea societății: cazurile de nulitate absolută sunt expres și limitativ prevăzute de lege (art. 56).
• Spre deosebire de dreptul comun, această nulitate poate fi acoperită dacă cauza ei a fost înlăturată înainte de depunerea concluziilor pe fond (art. 57
L.31).
• La data rămânerii definitive a hotărârii de declarare a nulității, societatea încetează FĂRĂ efect retroactiv și intră în lichidare.
 FILIALE, SUCURSALE ȘI CELELALTE PUNCTE
SECUNDARE
• Sucursalele și sediile secundare se pot înregistra fie în momentul constituirii societății, fie la un
moment ulterior. Filialele se înregistrează separat ca o societate nouă.
• Filialele – sunt societăți cu personalitate juridică. Se înființează în una dintre formele societare prevăzute
de Legea 31, respectându-se condițiile de înființare pentru acea formă
• Sucursalele și celelalte puncte secundare – sunt unități ale societății fără personalitate juridică!
• Sucursalele – se înregistrează înainte de începerea activității în registrul comerțului din județul unde vor funcționa și
unde își vor avea sediul.
• Celelalte sedii secundare – agenții, puncte de lucru, birouri sau alte asemenea sedii se înregistrează prin
mențiunea lor în cadrul înmatriculării societății mamă, adică în registrul comerțului de la sediul principal.
DREPTUL AFACERILOR
SUBIECTELE RAPORTURILOR DE DREPT COMERCIAL
PERSOANA JURIDICĂ

• Defini ie
• Persoana juridic este orice form de organizare care, întrunind condi iile cerute de lege, este titular
de drepturi şi obliga ii civile (art. 25 alin. (3) din Codul civil).
• Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine st t toare şi un patrimoniu propriu, afectat
realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general (art. 187 din Codul civil).
• Prin urmare, elementele constitutive sunt: forma de organizare, un patrimoniu propriu, un scop licit şi moral.
• 1. Forma de organizare de sine st t toare a persoanei juridice este determinată de organizarea
internă a acesteia. Organizarea presupune existenţa organelor care:
• – reprezint voin a persoanei juridice şi asigură, în parte, conducerea acesteia, respectiv adunările
generale;
• – administreaz (gestionează) patrimoniul persoanei juridice, acestea fiind, în principiu, organele
de administraţie;
• – controleaz modul cum este gestionat patrimoniul persoanei juridice, respectiv cenzorii sau
auditorii, după caz.
• Patrimoniul propriu al persoanei juridice este format din totalitatea drepturilor
patrimoniale şi obliga iilor persoanei juridice, altfel spus cuprinde latura activ
(drepturi reale şi de crean ) şi latura pasiv (obliga ii).
• Orice persoan juridic (sau persoană fizică) este titular a unui patrimoniu (art. 31
alin. (1) din Codul civil).
• Drepturile patrimoniale sunt reprezentate de bunuri. Cu aceste bunuri (drepturi reale
patrimoniale) persoana răspunde pentru obligaţiile sale. Faptul că bunurile intră în masa
patrimonială a unei persoane (fizice sau juridice) se arată în art. 2.324 alin. (1) din Codul
civil, ce prevede că „cel care este obligat personal r spunde cu toate bunurile sale
mobile şi imobile, prezente şi viitoare”. De remarcat că patrimoniul reprezintă nu numai
ce deţine persoana în prezent, ci şi ce dobândeşte în viitor, ca posibilitate. Prin urmare,
patrimoniul reprezintă şi potenţialitatea dobândirii în viitor a unor bunuri (reprezentate,
bineînţeles, de drepturi).
• Patrimoniul propriu al persoanei juridice nu trebuie confundat cu:
• – patrimoniile proprii ale persoanelor fizice sau juridice care compun persoana juridică;
• – patrimoniul de afecta iune, ce aparţine unei persoane fizice autorizate, unei întreprinderi individuale sau
unei întreprinderi familiale, acesta reprezentând o fracţiune distinctă a patrimoniului acestor persoane, separată de
gajul general al creditorilor personali ai acestora;
• – capitalul social al persoanei juridice – societate comercială (indiferent de forma juridică a acesteia1) –,
care este format din totalitatea aporturilor asociaţilor (persoane fizice sau juridice) ce compun societatea respectivă;
• – fondul de comer al comerciantului persoană juridică, ce este format din totalitatea elementelor corporale
(bunuri mobile şi imobile) şi incorporale (firmă, emblemă, clientelă, vad comercial) ce sunt afectate pentru
desfăşurarea activităţii comerciale (în fondul de comerţ nu intră drepturile de creanţă şi datoriile comerciantului).

Ca efect al calității sale de subiect de drept, persoana juridică:

• – participă în nume propriu la circuitul civil;
• – răspunde pentru obligaţiile asumate cu bunurile proprii, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(art. 193 din Codul civil)
CATEGORII DE PERSOANE JURIDICE

• Persoanele juridice sunt:

• 1. de drept public sau de drept privat (art. 189 din Codul civil);
• 2. de na ionalitate român sau de na ionalitate str in (art. 225 din Codul civil);
• 3. cu scop lucrativ sau f r scop lucrativ (art. 3 alin. (3) din Codul civil).
• 1. Persoanele juridice de drept public se înfiin eaz :
• A. de regul , prin lege (art. 191 alin. (1) din Codul civil);
• B. ca excep ie,
• a) prin acte ale autorit ilor administra iei publice centrale sau locale (art. 191 alin.
(2) din Codul civil);
• b) prin alte moduri prev zute de lege (art. 191 alin. (2) din Codul civil).
• Persoane juridice de na ionalitate român sau de na ionalitate str in
• F Sunt de na ionalitate român toate persoanele juridice al căror sediu, potrivit
actului de constituire sau statutului, este stabilit în România. Acestea sunt înfiinţate potrivit
legislaţiei române şi beneficiază de capacitatea juridică stabilită de legea română.
• F Persoanele juridice str ine au sediul în străinătate şi sunt constituite potrivit legii
lor naţionale. Acestea pot desfăşura activităţi pe teritoriul României.
• 3. Persoane juridice cu scop lucrativ sau f r scop lucrativ
• F Cu scop lucrativ sunt persoanele juridice cu scop economic, patrimonial, care au
ca obiectiv obţinerea de profit. În această categorie intră toate persoanele juridice care au
calitatea de profesionist comerciant (spre exemplu, societăţile comerciale).
• F F r scop lucrativ sunt persoanele juridice cu scop nepatrimonial, care nu au ca
obiectiv obţinerea de profit. În această categorie intră toate persoanele juridice de drept
public (autorităţile şi instituţiile publice etc.) şi unii profesionişti necomercianţi (fundaţii,
asociaţii, teatre, spitale etc.).
ÎNFIINŢAREA PERSOANEI JURIDICE

Prin înfiinţarea persoanei juridice se înţelege crearea unui subiect de drept care se bucură, potrivit legii, de organizare de sine stătătoare, de un patrimoniu propriu şi de un scop
determinat.

Persoana juridic , potrivit art. 194 alin. (1) din Codul civil, se înfiin eaz prin urm toarele moduri:

• I. Prin actul de înfiin are al organului competent, pentru:

autorit ile şi institu iile publice, respectiv organismele puterii legislative (Camera Deputaţilor şi Senatul), care iau fiinţă prin lege ca urmare a alegerilor, şi organismele puterii
executive, care sunt înfiinţate astfel:
• 1. Preşedintele României, potrivit dispoziţiilor corespunzătoare din Constituţie, din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României,
republicată, şi din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările și completările ulterioare;
• 2. Guvernul, potrivit dispoziţiilor corespunzătoare din Constituţie şi din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu
modificările și completările ulterioare;
• 3. ministerele, care sunt înfiinţate potrivit dispoziţiilor din Legea nr. 90/2001;
Organismele puterii judec toreşti sunt reglementate de Constituţie şi de dispoziţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările
ulterioare.
Institu iile de stat sau publice se înfiinţează pe bază de legi sau hotărâri de Guvern. Spre exemplu, Institutul Naţional al Magistraturii a fost înfiinţat prin hotărâre de Guvern.
unit ile administrativ-teritoriale (judeţ, oraş, comună), care au la bază Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România, republicată în
anul 1981. Autorităţile administraţiei publice locale sunt reglementate de Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
agen ii economici ce se constituite de c tre stat (companii şi societăţi comerciale cu capital de stat, regii autonome de interes naţional), care se înfiinţează prin hotărâre de Guvern, iar
pentru cele de interes local, de către unităţile administrativ-teritoriale, prin hotărâri ale consiliilor locale şi judeţene.
• În toate cazurile, actul de înfiinţare trebuie să prevadă în mod expres dacă autoritatea publică este persoană juridică.
• Prin actul de înfiin are al celor care o constituie, autorizat, în condi iile legii. În acest
caz este necesară întocmirea cumulativă a următoarelor acte juridice, iar cu privire la aceste
acte, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
• – actul de constituire (actul de înfiin are), intitulat contract de societate, care este
însoţit, în funcţie de forma juridică a societăţii comerciale, şi de statutul de funcţionare; de
asemenea, în funcţie de anumite condiţii impuse de Legea nr. 31/1990, aceste acte
îmbracă formă autentică;
• – autorizarea înfiin rii, care este de competenţa fie a instanţei judecătoreşti, fie a
unui organism al puterii executive;
• – înmatricularea, înregistrarea sau înscrierea la organismul competent potrivit legii.
• În această categorie de persoane juridice intră:
• – partidele politice, care sunt asociaţii cu caracter politic, persoane juridice de drept
public ce se înregistrează în Registrul Partidelor Politice de la Tribunalul Municipiului
Bucureşti şi sunt reglementate de Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată;
• – societăţile care iau naştere în urma autorizării înmatriculării în registrul comerţului
efectuate de judecătorul-delegat la registrul comerţului;
• – instituţiile de credit și societățile de asigurare, care trebuie să obțină autorizarea de
la Autoritatea de Supraveghere Financiară.
ÎNREGISTRAREA PERSOANEI JURIDICE

• Defini ie
• Înregistrarea persoanei juridice este înscrierea, înmatricularea sau, dup caz, orice
alt formalitate de publicitate prev zut de lege, f cut în scopul dobândirii
personalit ii juridice sau al lu rii în eviden a persoanelor juridice legal înfiin ate,
dup caz (art. 200 alin. (2) din Codul civil).

• Aceasta se face la cerere sau, în situațiile anume prevăzute de lege, din oficiu şi are
efect:
• – constitutiv. În acest caz, persoana juridică nu se consideră legal înfiinţată cât timp
înregistrarea nu a fost efectuată;
• – de opozabilitate fa de ter i, în scop de publicitate. În acest caz, actele sau
faptele juridice făcute în numele sau în contul persoanei juridice, pentru care nu s-a
efectuat publicitatea prevăzută în acest scop de lege, nu pot fi opuse terţilor, în afară de
cazul în care se face dovada că aceştia cunoşteau că publicitatea nu a fost îndeplinită.
(art. 202 alin. (2) din Codul civil)
CAPACITATEA DE FOLOSIN A PERSOANEI JURIDICE

• Data dobândirii capacit ii de folosin

• Aceasta este diferită în funcţie de faptul că persoana juridică este sau nu supusă înregistrării.

• F Persoanele juridice care sunt supuse înregistr rii au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistr rii lor.
• Acestor persoane juridice le este recunoscută şi o capacitate de folosinţă anticipată, în sensul că „pot, chiar de la data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şi
să îşi asume obligaţii, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil” (art. 205 alin. (3) din Codul civil).
• F Persoanele juridice care nu sunt supuse înregistr rii au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, după caz:
• – de la data actului de înfiinţare;
• – de la data autorizării constituirii lor;
• – de la data îndeplinirii oricărei cerinţe prevăzute de lege (art. 205 alin. (2) din Codul civil).

•  Con inutul capacit ii de folosin este format din drepturi şi obligaţii civile.

• Persoana juridică poate avea orice drepturi şi obligaţii civile, în afar de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot apar ine decât persoanei fizice. Dintre acestea,
persoanele juridice f r scop patrimonial pot avea doar acele drepturi şi obliga ii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului, stabilit prin lege, actul constitutiv sau
statut. Limitarea drepturilor şi obligaţiilor la scopul astfel stabilit corespunde principiului specialit ii capacit ii de folosin , care se aplică numai persoanelor fără scop lucrativ, fără
scop patrimonial.

• Actul juridic încheiat cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la conţinutul capacităţii de folosinţă este lovit de nulitate absolută.

• Persoanele juridice cu scop lucrativ au numai acele drepturi şi obliga ii ce corespund activit ii pentru care au primit autorizarea.
CAPACITATEA DE EXERCI IU A PERSOANEI
JURIDICE
• Structura organizatorică a persoanei juridice cuprinde trei categorii de organe care asigură
şi funcţionarea acesteia, și anume:
• – organele de conducere, care prin hotărârile sale asigură şi voinţa persoanei juridice
însăşi;
• – organele de administrare, care în principiu gestionează patrimoniul persoanei
juridice;
• – organele de control, care controlează/auditează gestiunea patrimoniului persoanei
juridice.
• Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice este strâns legată de organele de
administrare, deoarece aceasta îşi exercit drepturile şi îşi îndeplineşte obliga iile prin
organele sale de administrare, de la data constituirii lor (art. 209 alin. (1) din Codul civil).
Au această calitate, potrivit dispoziţiilor de mai sus, persoanele fizice sau juridice care,
prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate s ac ioneze, în raporturile
cu ter ii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice (art. 209 alin.
(2) din Codul civil).
• Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale de administrare
sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul
constitutiv sau statut (art. 209 alin. (3) din Codul civil).
• Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor care privesc persoana juridică, până la
data constituirii organelor de administrare, se fac de către fondatori ori de către persoanele
fizice sau juridice desemnate în acest scop (art. 210 alin. (1) din Codul civil).
INCAPACIT I ŞI INCOMPATIBILIT I

• Potrivit art. 211 alin. (1) din Codul civil nu pot face parte din organele de
administrare şi de control ale persoanei juridice:
• – incapabilii;
• – persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă;
• – persoanele decăzute din dreptul de a exercita o funcţie în cadrul acestor organe;
• – persoanele declarate prin lege sau prin actul de constituire incompatibile să ocupe o
astfel de funcţie.
• Actele încheiate cu încălcarea acestor dispoziţii sunt anulabile (art. 211 alin. (2) din Codul
civil).
IDENTIFICAREA PERSOANEI JURIDICE

• Identificarea persoanei juridice înseamnă individualizarea acestui subiect de drept care

participă la raporturile juridice în nume propriu.
• Noţiunea de identificare are două accepţiuni.
• Prima accepţiune se referă la instituţia juridică ce cuprinde totalitatea normelor care
reglementează atributele de individualizare ale persoanelor juridice.
• A doua accepţiune se referă chiar la atributele de identificare, acestea fiind, în principal:
denumirea, na ionalitatea, sediul, firma, emblema, telefonul, telexul.
• Identificarea persoanelor juridice este realizată de Codul civil, ca normă generală, şi de
Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, ca normă specială, cu referire la persoanele
juridice care au calitatea de comercianţi, respectiv societăţile comerciale.
ATRIBUTELE DE IDENTIFICARE

• Potrivit Codului civil, atributele de identificare ale persoanelor juridice, în principiu, sunt:
na ionalitatea, denumirea şi sediul.
• Sunt de na ionalitate român toate persoanele juridice al căror sediu, potrivit actului de
constituire sau statutului, este stabilit în România (art. 225 din Codul civil).
• Persoana juridică poartă denumirea stabilită, în condiţiile legii, prin actul de constituire sau
prin statut (art. 226 alin. (1) din Codul civil). Denumirea persoanei juridice, precum şi celelalte
atribute de identificare se vor trece în registrul public odată cu înregistrarea acesteia.
• Sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului. În
funcţie de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter
secundar pentru sucursale, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru. De
asemenea, persoana juridic poate s aib un sediu ales în vederea exercitării drepturilor
sau a executării obligaţiilor sale. Alegerea acestui sediu nu se prezumă, ci trebuie făcută în
scris. (art. 97 coroborat cu art. 227 din Codul civil)
FIRMA SI EMBLEMA

• Potrivit Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, persoana juridică având calitatea de
comerciant se identifică prin firm şi emblem .
• Firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul
şi sub care semnează (art. 30 alin. (1) din Legea nr. 26/1990).
• Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de un altul de
acelaşi gen (art. 30 alin. (2) din Legea nr. 26/1990).
•  Toate documentele care provin de la o persoană juridică trebuie să cuprindă
atributele de identificare ale acesteia, sub sancţiunea plății de daune-interese persoanei
prejudiciate (art. 231 din Codul civil).
REORGANIZAREA PERSOANEI JURIDICE

• Spre deosebire de Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice,
şi de vechiul Cod civil, Codul civil actual, în vigoare din anul 2011, defineşte reorganizarea
persoanei juridice. Astfel, reorganizarea persoanei juridice este opera iunea juridic în
care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice şi care are ca efecte
înfiin area, modificarea ori încetarea acestora (art. 232 din Codul civil).
• Modalitățile de reorganizare sunt fuziunea, divizarea şi transformarea. Reorganizarea se
face cu respectarea condiţiilor prevăzute pentru dobândirea personalităţii juridice, în afară
de cazurile în care prin lege, actul de constituire sau statut se dispune altfel (art. 233 alin. (2)
din Codul civil). Aceasta înseamnă că dobândirea personalităţii juridice are efect constitutiv
pentru înfiinţarea unei persoane juridice, prin orice mod de reorganizare, dacă prin lege nu
se prevede altfel.
FUZIUNEA

• Fuziunea se face prin:

• – absorb ia unei persoane juridice de către o altă persoană juridică; sau prin
• – contopirea (unirea) mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană
juridică nouă.
• Efectele absorbţiei sunt:
• – persoana juridică absorbită îşi încetează existenţa, are deci efect extinctiv;
• – drepturile şi obligaţiile persoanei juridice absorbite se transferă în patrimoniul
persoanei juridice care o absoarbe, are deci efect translativ. Se realizează o transmitere
universală de drepturi şi obligaţii (a întregului patrimoniu).
• Absorbţia nu are efectul înfiinţării unei alte persoane juridice.
• Efectele contopirii sunt:
• – persoanele juridice care se contopesc (se unesc) îşi încetează existenţa, are deci
efect extinctiv;
• – se înfiinţează o persoană juridică nouă;
• – drepturile şi obligaţiile acestora se transferă în patrimoniul persoanei juridice nou-
înfiinţate. Se realizează o transmitere universală de drepturi şi obligaţii (a întregului
patrimoniu).
DIVIZAREA

• Divizarea poate fi total sau par ial .

• Divizarea total se face prin împărţirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice între două sau mai multe persoane juridice care există deja sau care se
înfiinţează prin divizare.
• Efectele divizării totale sunt:
• – persoana juridică al cărui patrimoniu se divizează total îşi încetează existenţa, are deci efect extinctiv;
• – se pot înfiinţa persoane juridice noi corespunzătoare fracţiunilor de patrimonii care rezultă în urma divizării, dacă acestea nu se transmit către alte
persoane juridice deja existente, denumite de Codul civil (art. 237 alin. (1)) dobânditoare;
• – patrimoniul persoanei juridice se împarte în mod egal (către persoanele dobânditoare), dacă prin actul care a dispus divizarea nu s-a stabilit o altă
proporţie;
• – se transmit fracţiuni de patrimoniu (drepturi şi obligaţii), adică se realizează o transmitere cu titlu universal către persoanele dobânditoare sau care iau
astfel fiinţă.
• Divizarea par ial constă în desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice, care continuă să existe, şi în transmiterea acestei părţi către una sau mai
multe persoane juridice care există sau care se înfiinţează în acest mod.
• Efectele divizării parţiale constau în faptul că persoana juridică ce se divizează parţial îşi reduce patrimoniul proporţional cu partea transmisă fie unei singure
persoane juridice deja existente în acest caz (nu are efect creator), fie altei persoane juridice care se înfiinţează în acest mod. În acest ultim caz divizarea parţială are
efect creator.
• Divizarea parţială nu are efect extinctiv.
• În cazul divizării, întinderea răspunderii este diferită în funcţie de modul de înfiinţare a persoanelor juridice.
TRANSFORMAREA

• Transformarea persoanei juridice, ca instituţie juridică, a fost introdusă în Codul civil în

vigoare de la 1 octombrie 2011 la art. 241.
• Aceasta intervine în cazurile prevăzute de lege, atunci când o persoană îşi încetează
existenţa, concomitent cu înfiinţarea, în locul ei, a unei alte persoane juridice (art. 241 alin.
(1) din Codul civil).
• În cazul transformării, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice care şi-a încetat existenţa
se transferă în patrimoniul persoanei juridice nou-înfiinţate, în afară de cazul în care prin
actul prin care s-a dispus transformarea se prevede altfel.
 PERSOANA JURIDICĂ

Profesioniştii persoane fizice şi persoane juridice. Clasificare

4.1. Precizări prealabile
Subiectele raporturilor de dreptul afacerilor sunt:
1. profesioniştii comercianţi , persoane fizice sau persoane juridice (în principiu, societăţi);
2. profesioniştii necomercianţi (în principiu, persoane care desfăşoară activităţi liberale);
3. persoanele de drept civil , fizice şi juridice, care nu au calitatea de profesionişti, la care
Codul civil face referire la art. 3 alin. (1) astfel: „alte subiecte de drept civil” (consumatori
de bunuri, de servicii, beneficiari de executări de lucrări).
PROFESIONISTII COMERCIANTI

• 1. Profesioniştii comercian i persoane fizice sunt persoane fizice autorizate, întreprinderi

individuale şi întreprinderi familiale. Aceste categorii de persoane – profesionişti – sunt reglementate de
OUG nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale.
• Profesioniştii comercian i persoane juridice sunt, în principal, societăţile, companiile naţionale,
societăţile naţionale, regiile autonome, organizaţiile cooperatiste, societăţile cooperative, grupurile de interes
economic, societăţile europene, grupurile europene de interes economic. Menţionăm câteva acte normative
care reglementează această categorie de profesionişti: Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu
modificările și completările ulterioare; Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu
modificările și completările ulterioare; Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de
insolvenţă, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei, numai în privinţa grupurilor de interes economic – comercianţi, cu
modificările și completările ulterioare.
PROFESIONIŞTII NECOMERCIAN I SUNT:

• – persoanele care exercită, în principal, profesii liberale: avocaţi (cu cabinet individual), farmacişti, medici
(cu cabinet medical individual), experţi contabili, contabili autorizaţi, executori judecătoreşti, mediatori, ziarişti, notari
etc. (potrivit art. 1 alin. (2) din OUG nr. 44/2008). Aceste categorii de persoane îşi desfăşoară activitatea fie:
• a) ca persoane fizice autorizate care nu au calitatea de comercian i; fie
• b) ca societă i simple reglementate de Codul civil (spre exemplu, societatea civilă medicală, societatea civilă de
avocatură, societatea civilă profesională de practicieni în insolvenţă);
• – unele grupuri de interes economic, deoarece potrivit Legii nr. 161/2003 aceste entităţi juridice pot avea sau nu
calitatea de comercianţi;
• – persoanele care desfăşoară activită i economice pentru care legea a instituit un regim juridic special,
anumite restric ii de desfăşurare sau alte interdic ii (art. 1 alin. (3) din OUG nr. 44/2008);
• – unele institu ii publice (spre exemplu, spitale, universităţi, teatre, autorităţi publice de reglementare,
supraveghere şi control, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară);
• – organiza ii nonguvernamentale (spre exemplu, asociaţii şi fundaţii (Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu
privire la asociaţii şi fundaţii, Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea OG nr. 26/2000), cluburi sportive, culte religioase).
REGLEMENTARE – SCURT ISTORIC

• Înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil în 2011, obligațiile comerciale au fost reglementate într-
un act normativ separat, Codul comercial. Astăzi, atât obligațiile civile cât și obligațiile comerciale, dar și
dreptul familiei și câteva prevederi ale dreptului privat internațional sunt reglementate în Codul civil.
• Reglementarea actuală a înlocuit termenul de „comerciant” și „acte comerciale” cu termenii
„profesioniști” și „întreprindere”. Mai mult, toate referințele la „acte și fapte de comerț” au fost înlocuite
cu „activități de producție, comerț sau prestări de servicii”.
• În reglementarea în vigoare, prin „profesionist” se înțelege „comerciant, întreprinzător, operator
economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale,
astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil”.
NOȚIUNEA DE PROFESIONIST

• Codul civil – art. 3 alin. 2: „Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o
întreprindere”
• Art. 3 alin. 3: „Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una
ori mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea sau
înstrăinarea de bunuri ori în prestarea de servicii, indiferent dacă are ori nu un scop lucrativ.”
• Ca atare, în conformitate cu prevederile în vigoare, noțiunea de profesionist înglobează atât
comercianții cât și persoanele care exercită o profesie liberală, asociațiile sau fundațiile.
• Ca exemple de profesii liberale: avocați, doctori, arhitecți, notari publici... Este important de reținut
că aceste profesii NU sunt comercianți, ci sunt profesioniști ce sunt supuși reglementărilor specifice
din domeniul lor.
 CLASIFICAREA PROFESIONIȘTILOR

1. Profesioniștii comercianți:
a) Societățile (legea 31/1990)
b) PFA, Întreprinderile individuale și întreprinderile familale (OUG 44/2008) – nu au personalitate juridica
c) Organizațiile Cooperative (legea 1/2005)
d) Societățile europene, grupurile europene de interes economic, grupurile de interes economic (legea 161/2003, legea 31/1990,
Regulamentul 2157/2001)
• Toți comercianții sunt supuși înregistrării în Registrul Comerțului de la locul unde își au sediul!
• Profesioniștii comercianți nu își pot exercita profesia dacă se află în cazurile de incapacitate, incompatibilitate, decădere sau interdicție
legală sau convențională.

2. Alte categorii de profesioniști:

a) Profesioniștii liberali (a se vedea medici, avocați, notari... Au propriile legi de organizare a activității)
b) Fundații, asociații și uniuni
c) Instituții publice
 PROFESIONISTI

Profesionisti comercianti
persoane juridice
- Societati
Profesionisti - Organizațiile Profesionisti
comercianti Cooperative (legea necomercianti
persoane fizice 1/2005)
- Societățile europene,
grupurile europene de - Fundatii
- PFA interes economic, - Asociatii
- Intreprinderea grupurile de interes - ONG
individuala economic (legea - Profesii liberale
- Interinderea familiala 161/2003, legea 31/1990, - Institutii publice
Regulamentul 2157/2001)

Se inscriu in registru comertului

CERINȚE PENTRU A DEVENI PROFESIONIST
COMERCIANT
• Pentru a putea desfășura activități comerciale în calitate de profesionist comerciant, o
persoană trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
1. Capacitatea
2. Denumirea și asumarea unui risc
3. Să urmărească obținerea unui profit
4. Autorizarea și înregistrarea în registrul competent
CAPACITATEA PROFESIONIȘTILOR

• Pentru ca o persoană fizică sau juridică să poată intra în raporturi juridice are nevoie de
capacitate.
• Pentru persoanele fizice, capacitatea de folosință și de exercițiu se dobândește...
• Există două excepții prin care capacitatea deplină de exercițiu poate fi dobândită în mod anticipat la vârsta
de 16 ani a persoanei fizice.
• O a treia excepție este reglementată de OUG 44/2008 privind activitatea PFA, întreprinderilor individuale
și întreprinderilor familiale, prin care se permite minorilor ce NU au capacitate deplină de exercițiu, dar au
vârsta de 16 ani să lucreze în cadrul unei întreprinderi familiale. Minorii nu pot să reprezinte însă
întreprinderea.
• Pentru persoanele juridice capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu este dobândită...
• Excepție: specializarea capacității de folosință a persoanelor juridice ce NU au scop lucrativ.
INCOMPATIBILITĂȚI, DECĂDERI, INTERDICȚII

• Persoanele fizice sau juridice ce doresc să exercite o activitate comercială sunt supuse incompatibilăților, decăderilor și
interdicțiilor.
1. Incompatibilități – din cauza caracterului speculativ al activității comerciale, unele categorii de persoane nu pot exercita
asemenea activități. De obicei, este din cauza faptului că aceste persoane sunt de asemenea angajate în sectorul public (ex.
Magistrați - procurori, judecători, sau senatori, deputați, medici...)
2. Decăderi – pentru a menține reputația profesiei, comercianții nu pot fi implicați în acțiuni ilegale sau ce ar putea dăuna
reputației profesiei. Ca atare, o persoană care a fost definitiv și irevocabil condamnată pentru un o infracțiune ce este
incompatibilă cu activitatea comercială nu poate fi comerciant (ex. Spălare de bani, evaziune fiscală, fals în înscrisuri,
infracțiuni de corupție...). Aceleași prevederi se aplică și în cazul administratorilor societăților comerciale.
3. Interdicții – pentru a proteja societatea, unele activități de producție nu pot fi exercitate decât de stat (ex. Producție de
armament sau armament greu, medicamente ce au un potențial periculos, exploatarea petrolului...)
a) Interdicții legale – impus de stat în domenii în care acesta are monopolul ;
b) Interdicții convenționale – impuse de părți prin intermediul unui contract.
ALTE CERINȚE PENTRU PROFESIONIȘTII
COMERCIANȚI
2. Denumirea și asumarea riscului – numele sau denumirea sub care comerciantul își
exercită activitatea se numește FIRMĂ. Riscul este asumat de comerciant întrucât de
regulă acesta trebuie să răspundă cu tot patrimoniul personal pentru obligațiile
asumate în cadrul exercitării unei activități economice.
3. Urmărirea obținerii unui profit – pentru a fi calificat drept comerciant, persoana trebuie
să urmărească obținerea unui profit în desfășurarea activității sale.
4. Autorizarea și înregistrarea – în conformitate cu prevederile în vigoare, toți
comercianții sunt supuși înregistrării în registrul comerțului, pentru a obține
certificarea necesară funcționării.
OBLIGAȚIILE COMERCIANȚILOR

• Obligațiile comercianților pot fi grupate în 3 categorii:

1. Înregistrarea în registrul comerțului
2. Obligația de a ține anumite registre – registrul unic de control (unde sunt înregistrate
toate operațiunile juridice și economice ale societății/comerțului), inventar, registru
general.
3. Obligația de a ține și a-și organiza contabilitatea – declarațiile fiscale, de a ține
contrabilitatea, de a face inventarul...
 REGISTRUL COMERȚULUI

• Comercianții au obligația de a cere înregistrarea în registrul comerțului ÎNAINTE de începerea activității

comericiale. Comercianții au de asemenea obligația de a înregistra în registrul comerțului orice
modificări ce ar putea afecta modul de exercitare sau exercitarea activităților comerciale (ex.
Vânzarea/locațiunea fondului de comerț, modificarea structurii asociaților/acționarilor, firma sau
emblema...)
• De la momentul înregistrării în registrul comerțului toate actele/faptele vor deveni opozabile terților!
• Registrul comerțului este public! Registrul poate emite copii de pe documentele înregistrate în registru
oricărei persoane care cere asemenea documente, în schimbul unei taxe.
• Registrul comerțului este organizat în toate județele țării. Oficiul Național al Registrului Comerțului este
persoană juridică; celelalte oficii de la nivel local nu au personalitate juridică proprie.
• Toți comercianții trebuie să ceară înregistrarea în Registrul Comerțului de la locul unde își vor avea sediul.
 PROFESIONIȘTII COMERCIANȚI – PERSOANE FIZICE

• Profesioniștii comercianți persoane fizice sunt reglementați de OUG 44/2008. Modurile de exercitare a unei
activități economice sunt:
• Persoană fizică autorizată
• Întreprindere individuală
• Întreprindere familială
• Aceste forme de exercitare a activității DEȘI sunt supuse înregistrării în Registrul comerțului NU dobândesc
personalitate juridică!!!
• Ca atare, PFA, întreprindera individuală și întreprinderea familială NU au patrimoniu propriu.

• Pentru a-și exercita activitatea în modurile descrise mai sus, titularul/membrii trebuie să fie persoane fizice,
cetățeni români, ai UE sau ai SEE.
 Patrimoniul PFA/Întreprindere
RAPORTUL ÎNTRE PATRIMONIUL individuală/Întreprindere familială
PERSOANEI ȘI PATRIMONIUL DE
AFECTAȚIUNE
Patrimoniul de afectațiune este o parte a patrimoniului Drepturi, obligații bunuri
afectate exercitării
persoanei care este alocat (afectat) exercitării activității
economice.
Un profesionist își POATE constitui (este o posibilitate, nu o Toate drepturile și obligațiile
obligație) un patrimoniu de afectațiune pentru a-și desfășura persoanei

activitatea.
Profesioniștii comercianți reglementați în OUG 44/2008 vor
răspunde pentru obligațiile contractate cu patrimoniul de
afectațiune (dacă a fost constituit) ȘI cu patrimoniul propriu!
Patrimoniul de afectațiune este reglementat în Codul civil art.
31 și OUG 44/2008 art. 2 lit. j. Patrimoniul persoanei fizice Patrimoniul de afectațiune
 CONDIȚII PENTRU A-ȘI EXERCITA ACTIVITATEA CA PFA,
ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, ÎNTREPRINDERE FAMILIALĂ
1. Persoana fizică trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu, cu excepția membrilor întreprinderii familială care
trebuie să aibă 16 ani;

2. Nu trebuie să fi săvârșit fapte sancţionate de legile fiscale, contabile, vamale şi de cele care privesc disciplina
financiar-fiscală;

3. Să aibă un drept de folosință asupra sediului social, care trebuie să se afle pe teritoriul României;

4. Să dețină toate autorizațiile, avizele, aprobările necesare pentru desfășurarea activității specifice;

5. Să ceară înregistrarea în registrul comerțului;

6. Să țină o contabilitate simplă;

7. Să-și desfășoare activitatea sistematic (a se vedea definiția profesionistului);

8. Să răspundă pentru obligațiile contractate cu patrimoniul de afectațiune ȘI patrimoniul propriu.

 PERSOANA FIZICĂ AUTORIZATĂ (PFA)

• Condiții prealabile: persoană fizică română (cetățean UE sau SEE), cu capacitate deplină de exercițiu.
• Activitate: poate avea cel mult 5 clase CAEN și își desfășoară activitatea singură sau cu cel mult 3 angajați.
• Relații contractuale: poate avea relații contractuale cu orice persoană care are același obiect de activitate sau
alt obiect de activitate fără a-și schimba statutul sau fără a fi considerată angajatul acesteia, chiar dacă
colaborarea este exclusivă.
• Cumul: poate cumula calitatea de PFA cu orice altă calitate, MAI PUȚIN calitatea de titular al Înt. Ind.
• Răspundere: NELIMITATĂ
• Încetare:
• Moartea titularului;
• Voința titularului;
• În condițiile art. 25 din Legea 26/1990, adică prin cererea unei persoane/înregistrarea unei hotărâri judecătorești
definitive în registrul comerțului, prin care se atestă că o personă a fost prejudiciată prin înscrierea PFA în registrul
comerțului.
 TITULARUL ÎNTREPRINDERII INDIVIDUALE

• Condiții prealabile: persoană fizică română (cetățean UE sau SEE), cu capacitate deplină de exercițiu.
• Activitate: poate avea cel mult 10 clase CAEN și își desfășoară activitatea cu cel mult 8 angajați.
• Relații contractuale: poate avea relații contractuale cu orice persoană care are același obiect de activitate sau alt obiect
de activitate fără a-și schimba statutul sau fără a fi considerată angajatul acesteia, chiar dacă colaborarea este
exclusivă.
• Cumul: poate cumula calitatea de titular al Înt. ind. cu orice altă calitate, MAI PUȚIN calitatea de PFA.
• Răspundere: NELIMITATĂ
• Încetare:
• Moartea titularului;
• Voința titularului;
• În condițiile art. 25 din Legea 26/1990, adică prin cererea unei persoane/înregistrarea unei hotărâri judecătorești definitive în
registrul comerțului, prin care se atestă că o personă a fost prejudiciată prin înscrierea PFA în registrul comerțului.
DIFERENȚE ÎNTRE PFA ȘI ÎNTREPRINDEREA
INDIVIDUALĂ
1. PFA poate avea cel mult 5 clase CAEN iar înt. Ind. Poate avea cel mult 10 clase CAEN;
2. PFA poate angaja cel mult 3 persoane, iar înt. Ind. Poate angaja cel mult 8 persoane;
3. Întreprinderea individuală POATE fi continuată cu moștenitorii, dacă aceștia îşi
manifestă voinţa, printr-o declaraţie autentică, în termen de 6 luni de la data dezbaterii
succesiunii.
 ÎNTREPRINDEREA FAMILIALĂ

• Condiții prealabile: 2 sau mai mulți membrii ai aceleiași familii (soți, copii sau rude până la gradul 4), dintre care
reprezentantul trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu, iar membrii cel puțin 16 ani.
• Ca o condiție de validitate, întreprinderea familială trebuie să se constituie printr-un acord scris, care va conține numele
membrilor, reprezentantului, data redactării, participarea fiecărui membru și condițiile participării, participarea la
beneficii și pierderi, relațiile între membrii și condițiile de retragere, sub sancțiunea nulității absolute
• Reprezentantul va gestiona întreprinderea printr-o procură specială, sub formă de înscris sub semnătură privată.
• Actele de dispoziție se vor lua cu acordul majorității simple a membrilor, dacă este inclus și acordul titularului bunului.Actele
prin care se dobândesc bunuri pentru activitatea întreprinderii se iau de reprezentant, dacă valoarea lor nu depășeste 50% din
activele întreprinderii familiale.
• Bunurile dobândite de întreprindere intră în co-proprietatea membrilor, în funcție de participația lor.

• O întreprindere familală nu poate angaja terțe persoane cu contract de muncă.

 ÎNTREPRINDEREA FAMILIALĂ
• Relații contractuale: poate avea relații contractuale cu orice persoană care are același obiect de activitate sau alt
obiect de activitate fără a-și schimba statutul sau fără a fi considerată angajatul acesteia, chiar dacă colaborarea
este exclusivă.
• Cumul: poate cumula calitatea de membru al întreprinderii familale orice altă calitate (ex. Angajat, titular al PFA
SAU titular al întreprinderii individuale)
• Răspundere: Membrii răspund solidar și indivizibil pentru datoriile întreprinderii familiale, mai întâi cu
patrimoniul de afectațiune și apoi cu patrimoniile personale, în conformitate cu cotele de participare la
beneficii și pierderi stipulate în acordul de constituire.
• Patrimoniul se constituie și este gestionat de către reprezentant în conformitate cu dispozițiile art. 29-32.

• Încetare:
• Mai mult de jumătate din membrii au decedat;
• Mai mult de jumătate din membrii cer încetarea sau se retrag;
• În condițiile art. 25 din Legea 26/1990, ....