GRAFICĂ SI TEHNOREDACTARE

ALIN SÎRBU

SURSE IMAGINI
www.pexels.com
www.unsplash.com
www.freepik.com
Înainte de a citi următoarele pagini, răspunde cu „DA” sau
„NU” următorului chestionar pentru a vedea dacă acest arti-
col este pentru tine.

1. Ai lipsit sau ai întârziat vreodată la şcoală sau la serviciu din

cauza jocurilor?
2. Ai fost nefericit în viaţa de familie din cauza jocurilor?
3. Ai jucat vreodată pentru a câştiga bani cu care să poţi
plăti datoriile?
4. După ce ai pierdut, ai simţit că trebuie să încerci încă o
dată pentru a recupera pierderea?
5. După ce ai câştigat, ai simţit nevoia de a juca pentru a câş-
tiga din nou?
6. Ai jucat vreodată până când ţi s-au terminat toţii banii pe
care-i aveai la tine?
7. Te-ai împrumutat vreodată de bani pentru a juca?
8. Ţi-ai neglijat familia din cauza jocurilor?
9. Ai comis vreodată un act ilegal pentru a juca?
10. Te-ai gândit vreodată că eşti ghinionist din cauza faptului
că pierzi la jocuri?

3
Dacă ai răspuns cu
„DA”
la cel puțin una
dintre întrebările
de mai sus,
atunci ești
DEPENDENT
de jocuri.

4
F
ie că eşti sau nu de acord cu rezultatul, acesta este
adevărat. S-ar putea să ţi se pară o glumă, însă dacă ai
răspuns afirmativ la oricare dintre întrebările de mai
sus, din punct de vedere ştiinţific1, eşti un GAMBLER.

În acest capitol, vom folosi termenul GAMBLER ca desemnând

o persoană care, „în mod periodic sau continuu, este interesată
sau practică jocuri2 pentru a obţine bani, manifestând acest
comportament indiferent de consecinţele acestui fapt”.3

În viaţa fiecărei persoane care începe să se maturizeze, care

învaţă să-şi exercite darul „liberului arbitru”, vine un moment în
care „a juca” sau „a nu juca” exercită un rol important în ceea
ce se cheamă formarea caracterului. Indiferent de vârstă sau de
ocazie, tensiunea momentului în care trebuie să decizi dacă joci
sau nu te învaţă câteva lecţii despre ceea ce înseamnă să alegi.
În legătură cu subiectul jocului, fie că este vorba de cărţi, de jo-
curi mecanice sau de orice altă formă de Super-Ro-Loto-BINGO,
întrebările tinerilor nu sunt de tipul: „E voie să jucăm?”, ci, mai
degrabă, din sfera „De ce nu e voie să jucăm?”.

Faptul că cineva întreabă „de ce nu e voie să jucăm?” vorbeşte

mult despre „răul” care a devenit o formă atât de normală de a
trăi, încât „binele” a ajuns să fie o anomalie.

5
Poate că cititorul acestui articol nu a
ajuns încă să se întrebe „De ce nu e
voie?”, ci întreabă „E voie să jucăm?”.
Este întrebarea pe care o pun cel mai
des cei care îşi schimbă modul de viaţă
şi învaţă să trăiască după obiceiurile
„Împărăţiei de sus” - noii convertiţi, cei
care au intrat de curând în biserică.
Răspunsul la această întrebare este
foarte simplu: „NU”. Poziţia oficială4 a
Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea
este foarte clară şi simplă: „Jucatul vio-
lează principiile isprăvniciei creştine.”
Puţini sunt cei care acceptă răspunsul
atât de scurt şi de simplu. Dintr-o dată,
întrebarea nu mai este „Putem să ju-
căm?”, ci „De ce nu?”.
6
Acum nu mai e atât de simplu să răs-
punzi. Cei care vor să iasă repede din
încurcătură răspund repede: „Pentru
că e păcat”, şi iată-ne din nou în cercul
vicios al întrebărilor de tipul „De ce?”.
De ce e păcat? Pentru că e păcat! De
obicei, acesta este răspunsul celor care
trăiesc şi acţionează fără să ştie de ce
o fac.
Înainte de a prezenta logica ce stă în
spatele declaraţiei bisericii, aş vrea
să privim problema jucatului nu prin
prisma „argumentaţiei teologice”, ci
prin prisma realităţii, aşa cum se poate
vedea în statistici.
Realități
Statistice
7
C
e ne spune ştiinţa despre
loterie şi despre jocurile de
acest tip? Unul dintre cele
mai cunoscute jocuri este
„Loto 6 din 49”. Sume imense de bani
se cheltuiesc anual, în speranţa că „voi
nimeri combinaţia corectă”. Numele
este destul de promiţător: „6 din 49”.
Unii au impresia că este vorba despre
şansa de a câştiga. Nu, nu e deloc aşa.
Şansa de a câştiga la „6/49” este de unu
la paisprezece milioane. S-ar putea să
vă surprindă această realitate, însă este
una foarte crudă şi adevărată.
În ciuda acestei probabilităţi de a câşti-
ga, în fiecare an în Anglia, se joacă mai
mult de 100 de lire pe cap de locui-
tor. Ce să mai vorbim de Franţa sau
de America.
De ce joacă atâţia, în ciuda acestei pro-
babilităţi infime? Există anumiţi factori
care influenţează popularitatea jocuri-
lor de loterie:
publicitatea excesivă,
ignorarea teoriilor de probabilitate,
credulitatea,
presiunea socială,
iluzia controlului.
Se face atât de multă publicitate, încât
cei mai mulţi jucători au impresia că
8
foarte mulţi câştigă. Publicitatea agre-
sivă şi excesivă atrage după sine crea-
rea unui mit al „marii lovituri” sau, mai
bine zis, al „marilor lovituri” care îi îm-
bogăţesc pe atât de mulţi. Credulitatea,
superstiţiile, supramediatizarea creează
iluzia că tu poţi fi următorul câştigător.
O formă atât de înţeleaptă de a masca
realitatea. De ce nu se cheamă jocul
„1/14 milioane”? De ce nu se mediati-
zează procentul pe care îl câştigă statul
şi loteriile din vânzarea biletelor, pen-
tru a avea tabloul complet? Pentru că
atunci s-ar vedea ce înseamnă, de fapt,
„a juca la loterie”. Înseamnă:
a crea speranţe false;
a crea dependenţă;
a distorsiona conceptul de
isprăvnicie creştină.
Unul dintre principiile de bază ale is-
prăvniciei este că „talantul încredinţat
a adus încă doi, cinci sau zece”. Prin
utilizarea resurselor, se creează venituri.
Loteria nu creează venituri.
Mecanismul intern este transferul de
fonduri fără acoperire (din buzunarul
unuia, în buzunarul altuia; la sfârşit,
cineva trebuie să rămână cu buzunare-
le goale). O formă legală de a buzunări
pe ceilalţi.
Să nu rămânem însă în domeniul jocurilor de loterie. Să mergem
mai departe în explorarea realităţii pe care o prezintă statisticile.

O altă problemă care intră în subiectul „a juca sau a nu juca” o re-

prezintă jocurile de divertisment. Fie că vorbim de cărţi, de jocuri
mecanice sau de orice alt tip de jocuri de divertisment, o proble-
mă mai spinoasă se ridică înaintea ochilor noştri. Din punct de
vedere statistic, câştigurile cele mai mari se obţin nu promovând
jocurile de loterie ci inofensivele jocuri de divertisment.

În America, fiecare gară, autogară, sătuc sau orăşel are propriile-i

maşini de jucat. Peste tot, întâlneşti un buton pe care să-l apeşi
sau o manetă de care să tragi. Şi se câştigă bani serioşi din asta.

9
Jocurile de divertisment sunt principala joacă adolescenţii. În topul răspunsuri-
cauză a instalării comportamentului de lor se situează următoarele:
tip GAMBLER, care înseamnă o depen-
denţă similară dependenţei de droguri. relaxare
distracţie
Sondajele au evidenţiat următorii fac- aventură
tori ce predispun un comportament de ocazie de câştig
dependenţă, de tip gambler: sentimente negative.

plictiseală Sunt răspunsuri care vorbesc mult

stres despre nevoile adolescenţilor. Pentru
durere a răspunde acestor nevoi, s-a inventat
teamă industria jocurilor de divertisment.
pierderi financiare Poate că cititorul nostru se întreabă:
lipsa unor activităţi recreative „Şi ce e rău în asta? Bine că e cine-
partener conjugal dominant va care să răspundă acestor nevoi.
singurătate Decât să dea în cap cuiva pentru că
depresii repetate nu au ce face, mai bine să piardă
lipsă de identitate vremea jucând.”
inadaptabilitate socială
izolare Dacă discutăm doar din perspectiva
teama de moarte „pierdutului vremii”, avem suficiente ar-
criza vârstei a treia. gumente „teologice” pentru a înţelege
poziţia oficială a bisericii. Timpul este
În rândul adolescenţilor, sondajele au unul dintre cele mai preţioase daruri pe
relevat principalele motive pentru care care le primim de la Dumnezeu.

10
 Ce facem însă
dacă privim
PROBLEMA JOCURILOR
din perspectiva
“PIERDERII VIEŢII”?

11

”Stai aşa”, s-ar putea să
spună cititorul nostru,
„de unde şi până unde,
pierderea vieţii?”
„Jucatul”, atât de inofensiv
pe cât pare, creează unul
dintre procentele importan-
te în cazurile persoanelor
care se sinucid sau apelează
la personal specializat pen-
tru rezolvarea problemei
dependenţei de jocuri.
GAMBLER-ul este un pacient
al cabinetelor de consiliere şi
de „dezintoxicare”. S-ar pu-
tea să vi se pară straniu, însă
există o paralelă interesan-
tă între dependenţa de tip
GAMBLER şi dependenţa
de stupefiante.
12
Asemănări între
dependenţa de jocuri
şi dependenţa de droguri
negarea dependenţei
depresii severe şi modificări
de personalitate
degradare progresivă cu perioade
de acalmie
nostalgia „prima dată” /
„primul câştig”
dependenţa ca modalitate
de evadare din viaţa reală
imagine de sine scăzută
şi ego puternic
probleme în familie
supraexcitare nervoasă
ticuri, rituri şi tabieturi frecvente
Deosebiri între
dependenţa de jocuri
şi dependenţa de droguri
dependenţa poate fi mascată
nu există riscul supradozării
jucătorii dependenţi nu pot fi
depistaţi prin analize
(sânge sau urină)
nu necesită mărirea dozei pentru a
obţine efectul dorit
Există foarte puţine clinici speciali-
zate în tratarea dependenţei
de jocuri
Asemănările şi deosebirile atât de izbitoare din tabelele de mai
sus ne indică seriozitatea problemei jocurilor. O paralelă între con-
sumul de droguri şi „consumul de jocuri”, nu doar din perspectiva
efectelor, ci, mai ales, din perspectiva rezultatelor.

Din nefericire, campaniile anti dependenţă sunt îndreptate, în

general, doar împotriva consumului de stupefiante. În cazul jocu-
rilor, propaganda este de tipul „dacă nu încerci, nu câştigi”. Unul
dintre aspectele cele mai importante legate de dependenţa de
tip GAMBLER este faptul că, spre deosebire de dependenţa de
droguri, ea poate fi mascată şi că nu poţi fi declarat „pozitiv” la
testele antidrog.

Dependenţa de tip GAMBLER urmează tiparul clasic al depen-

denţei, culminând cu fazele în care se dezvoltă un comportament
antisocial şi nu numai. În fazele finale ale dependenţei, se trece de
la comportamentul antisocial la comportamentul auto-distructiv
care culminează, în multe cazuri, cu tentative de sinucidere.

13
 Ca să putem
înţelege mai bine
cât de profunde sunt
TRAUMELE
provocate
de acest tip de
DEPENDENȚĂ,
să analizăm puţin
profilul unui
GAMBLER.

14
Tipuri de
jucători
15
Î
n încercarea de a surprinde realitatea dependenţei de
jocuri, să analizăm tabloul atât de comun pe care ni-l
oferă o sală de jocuri. Dincolo de luminile care se sting şi
se aprind în toate colţurile, dincolo de sunetele striden-
te ale maşinilor de jucat, dincolo de fumul şi de aerul apăsător
care caracterizează aceste locuri, ne întâlnim cu victimele unui
sistem diabolic de subjugare a minţii: jucătorii. Toţi par la fel,
însă o privire mai atentă ne va ajuta să descoperim cele două
„rase” de jucători.

Într-un colţ mai liniştit, cu privirea pierdută în gol, ca un hipno-

tizat, în faţa unei maşini cu manetă, golit de gânduri, fără sen-
timente, stă jucătorul de tip E (de la evadare). Lumea jocului
îl ajută să uite de lumea reală care pentru el e atât de tristă şi
plină de decepţii.

În partea opusă, în locurile puternic luminate, adunaţi în „haită”,

zgomotoşi, cu feţele roşii de febra jocului, stau jucătorii de tip A
(de la acţiune). Pentru ei, a juca înseamnă a trăi din plin. „Puţină
adrenalină” e ceea ce caută când joacă. Sunt mulţi, pentru că
le place confruntarea şi le place să fie în mijlocul atenţiei. „Urlă”
înainte de a apăsa (de fapt, a izbi) butoanele maşinii. Se mani-
festă gălăgios atunci când câştigă şi, tot gălăgios, atunci când
pierd. Pulsul e ridicat pentru că ei vor să câştige întotdeauna.
Bieţii de ei nu ştiu că, de fapt, cel ce câştigă este patronul sălii
de jocuri şi „Patronul” patronilor sălilor de jocuri: Diavolul.

Aceste două categorii de jucători dezvăluie necesităţile pe care

le suplineşte jucatul: jucătorul de tip A - Acţiune, jucătorul de
tip E -Evadare. O prezentare succintă a fiecărui tip evidenţiază
asemănările şi deosebirile dintre cele două tipuri.

16
Tipul A - Acțiune Tipul E - Evadare

98% bărbaţi - 2% femei; 36% bărbaţi – 64% femei;

Începe să joace în perioada pubertă-
ţii sau a adolescenţei;
Foarte inteligent, IQ ridicat;
Jocuri practicate: cele care necesită
un nivel ridicat de îndemânare;
Comportament în timpul jocului:
surexcitare nervoasă, euforie. Aceas-
tă stare se observă şi atunci când
planifică sau se gândeşte la joc;
Caracter puternic, dominant, aven-
turier, narcisist, caută aprobarea
celor din jur;
Imagine de sine proastă;
Se va transforma în mincinos;
Devine dependent după câţiva ani
de la primul joc. Ocaziile în care câş-
tigă accelerează instalarea depen-
denţei;
Joacă pentru câştig;
Trece prin toate cele 4 etape (câştig,
eşec, disperare, fără speranţă);
În faza de disperare, de multe ori se
transformă în jucător de tip E.
Începe să joace după vârsta de 30
de ani;
Dependent de alte persoane;
Jocuri preferate: simple;
Izolare, privire pierdută. Nu parti-
cipă la evenimentele din jur. Joacă
pentru a uita de dureri (fizice sau
emoţionale);
Rezervat, uşor de manipulat, nu îi
place confruntarea directă, are ne-
voie de sprijin;
Imagine de sine proastă;
Se va transforma în mincinos;
Devine dependent imediat ce apar
factorii declanşatori. Ocaziile în care
câştigă alimentează dependenţa
care e deja instalată;
Joacă pentru a uita de lumea reală
Trece prin toate cele 4 etape (câştig,
eşec, disperare, fără speranţă);

Profilul psihologic al persoanei dependente de jocuri este dificil de recunoscut datorită

particularităţilor acestui tip de dependenţă. În continuare, prezentăm profilul jucătorului
adolescent şi câteva dintre semnele ce definesc comportamentul de tip GAMBLER.

17
Profilul
gambler-ului
adolescent
18
 Plin de succes;
Motivat;
Inteligent (IQ între 115-120);
Combativ;
Învaţă bine la şcoală;
Nu foloseşte alcool sau droguri;
Nu are hobby-uri;
Perfecţionist;
Se plictiseşte repede în întâlnirile sociale.

Semne ale dependenţei de jocuri la adolescenţi

Nevoie bruscă de bani;
Întârzie sau lipseşte de acasă;
Împrumută bani de la rude sau de la prieteni;
Arată tuturor că are bani sau că şi-a cumpărat lucruri noi;
Joacă zaruri, cărţi – singur;
Lipseşte sau întârzie la şcoală;
Ascunde rezultatele de la şcoală;
Telefonează la concursuri de tip Bingo;
Cumpără bilete de loterie;
Urmăreşte rezultatele competiţiilor sportive (nu o echipă anume
ci doar rezultatele finale);
Interes brusc pentru cursele de cai;
Fură bani de acasă;
Joacă;
Iritat şi nervos fără motiv;
Minte frecvent.

19
 Indiferent
de categoria
în care se află
(A sau E),
există
PATRU FAZE
prin care trece
pacientul de tip
GAMBLER.

20
Etapa 1 - Câștigul
Jucatul începe ca o activitate socială. Pare distractiv şi normal.
În această perioadă, mulţi câştigă mari sume de bani şi se simt
invincibili. Cel care joacă începe să investească din ce în ce mai
mulţi bani pentru a câştiga mai mult.

Jucatul nu înseamnă doar bani pentru jucător. Starea de excita-

re pe care o generează gândul unui câştig mare, ce-l va ajuta pe
jucător să scape de problemele economice cotidiene, îl împinge
pe jucător să acţioneze iraţional. În această etapă, fiecare ocazie
în care se câştigă adânceşte prăpastia dintre realitate şi lumea
visului cu ochii deschişi.

În această etapă, jucătorul câştigă mai mulţi bani decât pierde.

Acum, se creează reflexul de a juca. Un semn clar al dependen-
ţei deja instalate este faptul că jucătorul începe să petreacă din
ce în ce mai mult timp şi să învestească din ce în ce mai mulţi
bani în jucat. Din acest moment, începe să piardă din ce în ce
mai mult, intrând în a doua etapă.

21
Etapa 2 - Eșecul
Aici începe adevărata problemă. În timpul acestei faze, jucătorul
simte că deţine controlul asupra acţiunilor sale. În realitate, nu
este aşa. În general, jucătorul îşi spune: „Pot să renunţ oricând”;
„N-am pierdut foarte mult, merită să mai încerc”.

Speranţa că poate recupera suma pierdută îl introduce pe jucă-

tor într-un cerc vicios. Pierde jucând, dar speră că, jucând, poate
câştiga. Joacă şi pierde. Pierde şi visează că, dacă joacă din nou,
va câştiga. Joacă din nou. Pierde. Visează. Joacă. Pierde. În felul
acesta, intră în cercul vicios al jucatului.

În această etapă, se produc anumite transformări de persona-

litate: jucătorul ascunde faptul că joacă, nu spune că pierde,
împrumută bani pentru a juca, îşi promite că asta e ultima dată.

Dar nu renunţă deloc...

22
Etapa 3 - Disperarea
A treia etapă, denumită „disperarea”, este caracterizată de o pu-
ternică stare de anxietate, din cauza faptului că resursele finan-
ciare sunt din ce în ce mai precare.

În această fază, GAMBLER-ul va dezvolta un comportament

antisocial agresiv. În multe cazuri, persoana dependentă recur-
ge la orice mijloace pentru a face rost de bani: fură, vinde lucruri
din casă, se prostituează, împrumută bani de la persoane care
nu îl cunosc. Puţinii bani de care face rost sunt risipiţi în a juca.

Se pare că, în această fază, „norocul l-a părăsit” şi nu câştigă

aproape deloc. În cazul în care câştigă o sumă de bani, aceasta
va fi investită pentru a recupera banii pierduţi anterior.

Atunci când toate posibilităţile de a face rost de noi sume de

bani pentru a juca au fost epuizate, GAMBLER-ul intră în a patra
fază a dependenţei.

23
Etapa 4 - Fără scăpare
În această fază, declinul psihic este atât de puternic, încât per-
soana dependentă trece de la comportamentul antisocial la
comportamentul autodestructiv. Dorinţa de a juca şi neputinţa
de a face lucrul acesta creează o tensiune atât de mare, încât
GAMBLER-ul nu crede că mai poate ieşi din această situaţie.

Experienţa din etapele precedente îi dă senzaţia că nu exis-

tă nici o soluţie, că viaţa nu mai are sens. Eşecul în a face rost
de bani conduce persoana dependentă la o disperare atât de
mare, încât sinuciderea pare singura soluţie pentru rezolvarea
tensiunii.

Acest tip de comportament caracterizează, în special, jucătorul

de tip E. În cazul jucătorului de tip A, faptul că pierde îl transfor-
mă în jucător de tip E. În final, va ajunge la disperare fără ieşire,
ce culminează cu sinucidere sau cu tentativă de sinucidere.

Dependenţa de tip GAMBLER nu este o joacă şi lucrul acesta îl

ştiu destul de bine cei 60% dintre pacienţii care abandonează
programele de recuperare. Mulţi nu reuşesc să renunţe la satis-
facţia pe care o obţin când joacă. Practic, s-a observat că cele
mai bune rezultate le obţin cei care reuşesc să înlăture factorii
ce favorizează dependenţa de tip GAMBLER.

Primul pas este să recunoşti că ai acest tip de problemă; apoi,

e nevoie de ani pentru a câştiga victoria. Nu e o luptă uşoară şi
nici de scurtă durată, însă victoria e posibilă.

24
L
a începutul călătoriei noastre în lumea „jocurilor”, am
lăsat fără răspuns întrebarea „De ce nu?”. Unul dintre
cele mai simple răspunsuri este: „Pentru a nu ajunge
în situaţia în care au ajuns persoanele descrise mai
sus”, „Pentru că există şi alte forme de a-ţi petrece timpul şi de
a-ţi cheltui banii”, precum şi multe alte răspunsuri.

25
 “TO GAME OR
NOT TO GAME?”
♤◊♧♡
Aceasta e
întrebarea!
Care e
răspunsul tău?

26
Bibliografie
1 Nomenclatorul American al bolilor psihice.
2 În acest capitol, termenul joc cuprinde: jocurile de noroc,
jocuri mecanice, video, loterie, Bingo etc.
3 Dr. Richard Rosenthal, Psychiatric Annals, February, 1992.
4 Declaraţie votată în Conferinţa Generală a Adventiştilor de
Ziua a şaptea-29 iunie-9 iulie, 2000, Toronto, Canada.

27