Jocurile noastre de toate zilele

Recenzie
Eric Berne
Traducător Oana Munteanu
Editura TREI București
Anul apariției 2020
Preț 38,25
Numărul de pagini 248
Cod ISBN 978-606-40-0957-9
Eric Berne născut în 10 Mai 1910, Montreal, Quebec, decedat în 15 Iulie 1970, a fost un
psihiatru canadiano-american, cel mai cunoscut pentru crearea metodei analizei
tranzacționale și autor a mai multor cărți relevante pentru metoda creată de el, dintre care se
detașează bestseller-ul Jocurile Noastre de toate zilele. Acesta a scris numeroase lucrari și
cărți printre care și Mintea în acțiune, Ce ne spunem după bună ziua, Structura și dinamica
organizațiilor și a grupurilor, Analiza tranzacțională în psihoterapie, Sexul în iubirea umană.
Chiar dacă prima încercare de publicare a acestei cărți a sfârșit cu un refuz din partea
eduturii, spre surprinderea tuturor cartea a devenit un mare succes, a adus în lumina tuturor
analiza tranzacțională, care este o abordare cognitiv comportamentală a psihoterapiei.
Cartea este înpărțită în 3 părți, începe cu o prefață scrisă de Dr. James R. Allen și o
introducere. Prima parte cuprinde 5 capitole, partea a doua cuprinde 7 capitole și partea a
treia 6 capitole. Cartea se încheie cu Anexa și un Comentariu, o recenzie făcută de Kurt
Vonnegut în data de 11 Iunie 1965 în revista Life. Teoria necesară analizei și înțelegerii clare
a jocurilor a fost rezumată în partea 1. Partea 2 conține descrierea individuală a jocurilor,
partea 3 conține material clinic și teoretic, nou, care adaugat la cel vechi, face posibilă
înțelegerea, într-o oarecare măsură, a ceea ce înseamnă să fii eliberat de jocuri.
În introducere aflăm cum să operăm termenii specifici pe care îi vom întâlnii în carte. Berne
definește stările euli ca fiind moduri coerente de gândire, simțire și comportament ce apar
împreună, el a numit rețelele neuronale ce se dezvoltă în perioada timpurie a vieții, stări ale
eului din Copil, când activăm o astfel de stare ne comportăm asemenea copilului care am fost
o dată. Rețelele neuronale care reprezintă internalizarea oamenilor care ne-au crescut, așa
cum i-am perceput noi, au fost numite de Berne Părinte. Când suntem în Parinte, gândim,
simțim și acționăm ca unul dintre părinții noștri. Stările eului care gestionează ceea ce se
întâmplă aici și acum într-un mod nonemoțional sunt numite Adult, evaluăm realitatea în mod
obiectiv și luăm decizii pe baza faptelor, asigurându-ne tot odată că emoțiile sau ideeile din
Copil sau Parinte nu contaminează procesul.
Fiecare tranzacție are 2 părți, un stimul și un raspuns. Analiza acestora ne permit să deosebim
comunicarea de succes de ceea nereușită și să examinăm în detaliu cum obțin oamenii stroke-
uri (stimulare, semn de recunoaștere oferit de o persoană unei alte persoane), cum își petrec
timpul și cum relaționează unii cu alții.
În ziua de azi analiza tranzacțională, inclusiv analiza jocurilor, este folosită într-o varietate de
domenii – psihoterapie individuală, de grup și maritală, consiliere, educație și dezvoltare
organizațională.
Contextul în care aceste jocuri apar este grupul social format din doi sau mai multi oameni. În
această împrejurare există mai multe opțiuni de structurare a timpului, ritualuri, discuții
pentru trecerea timpului, jocuri, intimitate și activitate. Scopul fiecărui membru al grupului
este să obțină cât mai multe satisfacții posibile din tranzacțiile sale cu ceilalți membri.
Partea întâi începe cu capitoul 1 Analiza structurală. Aflăm că poziția noastră este aceea că,
în orice moment, fiecare individ într-un grup social va manifesta o stare a eului de Parinte,
Adult sau Copil și ca indivizii pot trece de la o stare a eului la alta într-un mod mai rapid sau
mai lent. În limbaj cologvial, fiecare își cară Părinții peste tot, avându-i în interiorulu lui,
fiecare are un adult, fiecare își cară peste tot băiețelul sau fetița care a fost, vazându-l/vazând-
o în interiorul său.
Capitolul 2 Analiza tranzacțională. Foarte interesant și simplu autorul ne explica acest
concept, mai exact, unitatea de interacțiune socială se numește tranzacție. Ne sunt prezentate
figuri schematice pentru a înțelege cât mai bine tranzacțiile între diferitele stări ale eului și
cum acestea se pot schimba în timpul unui joc.
Cpitolul 3 Proceduri și ritualuri. Cele mai simple forme de activitate socială sunt procedurile
și ritualurile, un ritual este o serie stereotipală de tranzacții complementare simple programate
de forțe sociale exterioare. Întâlnim ritualuri informale ca și salutul social de ramas bun, dar
mai semnificative pentru o introducere în analiza jocurilor sunt ritualurile informale, iar
printre cele mai elocvente sunt ritualurile de salut amical.
Pag 59
Cpitolul 4, Discutii pentru trecerea timpului. Acestea sunt practicate, de obicei, la petreceri
sau în timpul perioadelor de așteptare de dinaintea începerii unei întâlniri de grup formale.
Capitolul 5 Jocurile
Un joc este o serie continuă de tranzacții complementare ascunse, orientate spre un rezultat
previzibil bine definit, o serie de mutări care pregătesc o capcană. Jocurile sunt foarte diferite
de proceduri, ritualuri și discuții pentru trecerea timpului prin două caracteristici principale:
calitatea lor ascunsă și răsplata.
Beneficiul psihologic intern al unui joc este efectul direct al acestuia asupra economiei
psihice (libido)
Beneficiul psihologic extern al unui joc constă în evitarea situației temute prin inițierea
jocului.
Beneficiul intern social al unui joc este indicat de numele jocului, așa cum este el jucat în
cercul intern al individului.
Beneficiul social extern al unui joc este indicat de folosul tras din respectiva situație în
contactele sociale cu cei din afară.
Cea mai mare parte a vieții sociale serioase este petrecută prin participarea la jocuri, prin
urmare jocurile sunt atât necesare, cât și dezirabile, singura problemă fiind dacă jocurile în
care se inplică un individ îi oferă cele mai bune beneficii pentru el.
Jocurile au trei trepte diferite, jocurile de gradul întâi sunt acceptabile social în cercul
individului. Jocurile de gradul doi sunt cele în urma cărora apar prejudicii temporare,
remediabile, dar pe care jucătorii preferă să le ascundă de public. Jocurile de gradul trei sunt
cele de tipul totul sau nimic care se sfârșesc pe masa de operație, la tribunal sau la morgă.
Partea a II-a Un tezaur de jocuri
Pareta a II-a începe cu o introducere și partea teorietică de notație a jocurilor.
1. Titlul
2. Teza, formulată cat mai clar
3. Scopul, este ales cel mai semnificativ
4. Rolurile: rolul persoanei din perspectiva căreia este discutat jocul este notat primul
5. Psihodinamica
6. Exemple: oferă o ilustrare dinamică a jocului așa cum era el jucat în copilărie,
prototipul pertinent cel mai recunoscut, o ilustrare din viața adultă.
7. Paradigma: ilustrează cât mai succint posibil tranzacția sau tranzacțiile esențiale la
nivelul social sau psihic
8. Mutările: redau numarul minim de stimuli tranzacționali și de răspunsuri
tranzacționale găsite în practică
9. Beneficiile: psihologic intern - încearcă să precizeze cum contribuie jocul la
stabilitatea psihică internă, psihologic extern - încearcă să precizeze ce situații sau
relaționări anxiogene sunt evitate, social intern - redă expresia caracteristică utilizată
în joc, când acesta este jucat cu persoane intime, biologic - încearcă să descrie tipul de
stimul pe care îl oferă jocul parților implicate, existențial - precizează poziția din care
este jucat în mod obișnuit jocul.
Capitolul 6 începe cu Jocuri ale vieții: Alcolicul, Datornicul, Dă-mi un șut, Acum te-am prins
ticălosule, Uite ce m-ai împins să fac
Capitolul 7 Jocuri maritale: Colțul, Tribunalul, Femeie frigidă, Tracasata, Daca n-ai fi fost tu,
Uite cât de mult am încercat, Iubițica
Capitolul 8 Jocuri de petrecere: Nu-I așa că e îngrozitor, Cusurgiul, Neândemânaticul, De ce
nu - Da, dar,
Capitolul 9 Jocuri sexuale: Hai bateți-vă, Perversiunea, Violul, Jocul ciorapilor, Scandalul
Capitolul 10 Jocuri interlope: Hoții și vardiștii, Cum scapi de aici?, Să-l fraierim pe Joey
Capitolul 11 Jocuri din cabinetul de terapie: Sera, Încerc doar să te ajut, Sărmanul, Țăranca,
Psihiatria, Prostul, Piciorul de lemn
Capitolul 12 Jocuri bune: Vacanța șoferului de autobuz, Cavalerul
În continuare voi prezenta unul din jocurile descrise de Berne în această carte. ACUM TE-
AM PRINS TICĂLOSULE, pentru a explica acest joc autorul ne dă un exemplu foarte
simplu, este vorba de un băiețel care spune o minciună. În timp ce părinți lui și prietenii
acestora beau o cafea la masa din bucătărie, băiețelul în vârstă de cinci ani, intra și ieșea în
fugă din încăpere, trăgând după el camionul preferat. Brusc în sufragerie se aude o izbitură,
intrând în cameră mama găsește o vază spartă, căzută de pe măsuța de cafea.
- Cine a făcut asta?, întreabă ea.
- Cățelul, răspunde el.
Mama se înroșește de furie, știa că dăduse cățelul afară, cu 20 de minute înainte. Se apropie
de copil și îl loveste spunând:
- Nu vreau să cresc un copil care minte!
Este evident cine a spart vaza, prin urmare întrebarea mamei legată de cine spărsese vaza,
deși la prima vedere părea o cerere de informații a Adultului, la nivel psihologice era, de fapt,
o invitație la minciună pentru băiețel, ceea ce el a și făcut. Înroșindu-se de furie mama a
trecut din starea eului de Adult în cea de Părinte. Beneficiul ei negativ a fost sentimentul
brusc și surprinzător de mânie îndreptățită. Trebuie să remarcăm ca mama nu a căutat în mod
deliberat și conștient să-și prindă fiul și să-l lovească. Din potrivă, ea a fost foarte afectată de
rezultat. Băiețelul în schimb a jucat un alt joc, numit DĂ-MI UN ȘUT, dacă ar fi răspuns Eu
am facut-o, nici unul dintre ei nu ar mai fi jucat nici un joc. Un răspuns mai adecvat din
partea mamei ar fi fost, Du-te și adu mătura sau Dă-te la o parte.
Acum să analizăm puțin acest joc, este un joc la doua mâini.
TEZA: Acum te-am ptins ticălosule
SCOPUL: Justificarea
ROLURILE: Victimă, Acgrsor
PSIHODINAMICA: Furie
MUTĂRILE: 1. Provocare- Acuzație. 2. Apărare - Acuzație. 3. Apărare - Pedeapsă
BENEFICIILE: Psohologic intern – justificare a furiei. Psihologic extern – Evitarea
confruntării cu propriile deficiențe ( mama care nu a avut grije să aranjeze casa adecvat
pentru zglobiul ei băiețel). Social intern – Acum te-am prins ticălosule. Social extern – Ei te
privesc mereu să te prindă. Existențial - oamenii nu sunt de încredere.
Acesta este un mic rezumat a ceea ce înseamnă un joc, mi-a fost foarte greu să mă rezum la
cât mai puține informații pentru această recenzie, mi s-a părut că teoria este foarte importantă
pentru a înțelege dinamica jocurilor de aceea și numarul de pagin pe care l-a adunat această
recenzie. Mi-a plăcut foarte mult această carte, fiind și pentru prima dată când am făcut
cunostință cu autorul și cu Analiza Tranzacțională. Acest subiect este unul cuceritor, jocurile
sunt atractive deoarece le regăsești cu ușurință în viața proprie, încă din copilărie. Este foarte
tentant să te autoanalizezi din perspectiva Analizei Tranzacționale și a jocurilor pe masurta ce
citești pagină cu pagină.
Mi-a placut că este foarte bine adaptată din punt de vedere al nivelului de înțelegere al
informațiilor prezentate în carte. Nu pot găsi ceva ce nu mi-a plăcut, am citit această carte de
doua ori și am descoperit înțelesuri noi de fiecare dată, am ajuns să citesc această carte fiind
atrasă de titlu. Coperta carții este roșie cu scrisul alb, o combinașie de culori bine aleasă, îți
atrage atenția, iar cele doua maini întinse pentru a da mâna în semn de salut oferă o doza de
mister acestei coperți.
În concluzie, vă recomand să citiți această carte, este un tovarăș bun de drum, te ține atent
asupra subiectului, jocurile sunt foarte interesante și captivante, citiți această carte relaxați și
fara prejudecăți, o sa vă regăsiți în multe roluri din diferite jocuri.