DIP= ramură de sine statatoare a sistemelor de drept, cuprinzând normele jurid, care regl solutionarea

conflictelor de legi, de jurisdicţii, precum şi condiția juridică a străinului în țara noastră.

ramură de drept ce aparține sistemului de drept intern al fiecărui stat.
normele dip = norme conflictuale
- norme materiale -ale UE
- din diferite tratate/ convenţii internaţionale;
regl numai o parte din relaț de dr privat cu element de extraneitate (civil, familiei, muncii, cpc etc)

relaț jurid care au în componență un elem străin,

ce constituie princ factor de diferențiere față de rap jur de dr intern.
! Atentie: nu orice raport care contine un elem strain este obiect pt dip, ci numai cele civile, in sens larg.
Rap care implica autoritatea statului (Drept public: adica pena, adm, financiar, internat publ),
chiar si in prezenta unui elem strain, tot pe legea romana se aplica.
De aici si exemplele urmatoare care tin doar de raporturi civile:

Trasaturile raportului dip:

a)conține un element străin (=> are leg cu alt sist de drept, deci automat poate aparea un conflict de legi)
b)ia nastere in domeniul dreptului privat, dar in sens larg
c)subiectele: tot persoane fizice sau juridice. Chiar si statul poate fi subiect.

a) Elementul de extraneitate
=acea imprejurare prin care automat, rap jur se leaga de alt sistem de drept, al unui stat diferit.
principalul factor de distingere intre raporturile dip / raporturile de drept privat.
este premisa alegerii metodei de reglementare => poate fi regl prin:
Norme conflictuale = indica legea competenta care va guverna
-ale sistemului de drept intern / unificate prin conventii
Norme materiale = se aplica ele direct si nemijlocit.
nu este un element de structura a raportului juridic. (structura rap jur: subiecti; obiect; continut)
, ci elem de extr este doar un fapt juridic care intr-adevar are legatura cu vreun element de structura:

-leg cu subiectul: cetatenia, domiciliul, resedinta obisnuita , religia, sediul social, nationalitatea
-leg cu obiectul: locul situării bunului mobil/imobil, existenta unei legi străine asupra obiectului;
-leg cu continutul: locul nașterii rap; încheierii actului, executării prestației; savârșirii delictului
locul producerii prejudiciului; locul producerii unui eveniment (deces, naștere etc)
 Metode de reglementare
Metoda Conflictuala

Met. Normelor conflictuale = indica legea
competenta care va guverna.
(ori cea local sesizata,= legea forului,
cea straina sau ambele)
-se porneste de la sit, pt a se det leg aplicabila.
-caracter bilateral
-stab doar competenta sist de drept pt rezol
rap (de ob, trimite la legea personala)
-are o legatura cu tara forului
-se aplica doar daca NU exista o lege speciala
de aplicare imediata, in obiectul resp.
Met. Normelor de aplicare imediata (o forma
particulara a met. conflictuale.)
-presupune existenta unei legi speciale de
aplicare imediata
-va fi prioritara si fata de legea straina, si fata
de normele conflictuale.
-are o legatura cu tara forului
-se porneste de la aceasta lege, pt a se vedea
daca ele se aplica sau nu situatiei.
-caracter unilateral
-rezolva raportul

Met. Normelor ProperLaw (o varianta particulara a met. conflictuale)

-se aplica si in sistemul roman : art 2565 Cod Civil
- presupune ca determ legii aplicabile sa se realizeze in fct de TOATE imprej de fapt+particularitatile.
-spre deosebire de normele de aplicare imediata (adica aplicarea unei reguli generale pt toate cauzele de
acelasi fel), aici se porneste de la analiza fiecarei spete
=> gruparea si aprecierea punctelor de legatura, legea fiind indicata de cele mai puternice puncte
=>cercetarea continutului legilor aflate in conflict, aplicandu-se legea cu cel mai mare interes pt situatie
=> aplicarea legii mai favorabile părții ce trebuie protejată (ideea justiției-> cum o percepe judec resp.)

NU SE APLICA in materie de:

-stare civila; capacitatea persoanelor
-atunci când părţile au ales legea aplicabilă.
Metoda Materiala

=aplicarea directa, a normelor materiale impuse pentru raportul juridic cu elem strain.
-ori se aplica direct, ori inlatura conflictul de legi care contine reglementari comune
Pot fi : norme de drept material/ drept substantial (civil, familiei, comercial, muncii) / de dr proces

Grile:
1. Dreptul internațional privat: a) este o ramură de drept de sine stătătoare.
2. În sfera dreptului internațional privat intră: a) raporturi de drept privat cu element străin;
3. Elementul de extraneitate:
a) NU se configurează ca un element de structură a raportului juridic;
b) este o împrejurare de fapt;
c) diferențiază raportul juridic de drept internațional de raportul juridic de drept intern privat
5. Metoda conflictualistă presupune:
a) aplicarea directă și nemijlocită a normei materiale (asta e metoda aplicarii immediate)
b) alegerea normei sistemului competente cu ajutorul normei conflictuale
c) aplicarea normei conflictuale a forului (nu se intampla asta mereu, dar pt ca celelalte sunt gresite..)
 Normele CONFLICTUALE

=indica legea competenta care va guverna + solutioneaza CONFLICTUL de legi.

(ori cea local sesizata,= legea forului, cea straina sau ambele)
=> sunt norme instrument, de trimitere la sistemul de drept potrivit.
-denumeste norma materiala care se va aplica.
-se porneste de la situatie, pt a se determina leg aplicabila.
-stabileste doar competenta sistemului de drept pt rezol rap (de obicei, trimite la legea personala)
-are o legatura cu tara forului
-se aplica doar daca NU exista o lege speciala de aplicare imediata, in obiectul resp.

-structura proprie (continut+legatura) diferita de dreptul intern;

-au caracter bilateral, imperativ, national
-au caracter indirect (pt ca nu reglementeaza raportul in sine, ci se limiteaza la a desemna sistemul de dr)
-caracter prealabil (pt ca se trece prin asta, apoi se determina norma materiala)
-caracter neutru (vede legea instantei sesizate (lex fori) = legea straina, chit ca rezulta solutii diferite)
! APARTIN INSTANTEI SESIZATE (normele conflictuale apartin forului)

STRUCTURA:
1. CONTINUT = partea care arata la ce raporturi de drept se refera. (sunt puse pe categorii)
Continutul normei
Art. 2.613 CCiv ”Posesia, dr de proprietate și
celelalte dr reale asupra bunurilor, inclusiv cele de
garanții reale, sunt cârmuite de ....”.
Art. 2.626 CCiv ”Formele de publicitate, realizate
în orice mod, referitoare la bunuri sunt supuse.....
Art. 2.586 CCiv ”Condițiile de fond cerute pentru
încheierea căsătorieisunt determinate de .....”
=> Se refera la :
-posesie -dreptul de proprietate
- celelalte dr reale (uz, uzufruct, abitație,folosință)
- garanțiile reale (ipotecă, gaj, etc).
- formele de publicitate efectuate în momentul
nașterii, transmiterii, restrângerii sau stingerii dr
reale imobiliare și a garanțiilor reale imobiliare
- vârsta minimă legală;
- consimțământul la încheierea căsătoriei;
- impedimentele la căsătorie;

2.LEGATURA (partea de fixare)= partea care indica legea competenta

Continut Legatura
Art 2.587 alin. 1 din Codul Civil
forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe terit căruia se
celebrează
Art 2.625 din Codul Civil
nașterea, conținutul și stingerea dreptului de sunt supuse legii statului unde s-a efectuat
proprietate industrială depozitul ori înregistrarea sau unde s-a depus
cererea de depozit sau de înregistrare

Legatura se poate indica:

-direct
-indirect (general ) -formulare generala sau abstracta.
 Clasificarea Normelor Conflictuale
Dupa continut Dupa legatura
(in f de ramurile de dr carora le
apartin raportul dip)
Norme conflictuale:
Norme conflictuale cu privire la:

-persoanele fizice sau juridice; -unilaterale/ cu legatura directa

- bunuri; (indica doar cazurile in care se aplica legea romana, nu si
- la moștenire; cazurile in care se apl leg straina)
- contracte;
- actul juridic; Ex:
- fapte juridice. art.2.576 Cciv : “ocrotirea impotriva actelor de încălcare a
dreptului la nume, săvârșite în România, este asigurată potrivit
legii române”
art.149 “instanțele judecătorești române sunt competente dacă
....”

-bilaterale/ cu legatura generala

(indica si cazurile legii locale (forului), cat si cele de lege straina)

Ex:
art. 2.576 –“numele persoanei este cârmuit de legea sa
națională”

Criterii de legatura
=acele elemente prin care se observa ca un raport € unui sistem de drept aplicabil (lex causae)
Exemple: - fondul de comerț - voința părților - -autoritatea care exam valab actului - instanța sesizată etc

-criteriu de fapt → criterii fixe (nu sufera schimbari) elemente neinterpretabile.

• locul în care s-a produs faptul juridic ilicit (ex delicto) • locul unde se situează bunul (locus rei sitae)
• locul unde s-a încheiat actul juridic (loci actus) • locul platii, executării contractului

-criteriu juridic → criterii mobile (se pot deplasa dintr un sistem de drept in altul)
 impune o interpretare juridica în aplicarea normei conflictuale.
•cetatenia / domiciliul /resedinte •sediul social

Concursul de Criterii de legatura

=cand sunt indicate mai multe criterii de legatura in cadrul aceleiasi norme conflictuale.

1. Concurs Succesiv -cand criteriile se afla in raport de subsidiaritate

(adica daca primul criteriu nu exista/nu se poate aplica=> se aplica cel secundar)

2. Concurs Alternativ -nu e o ordine de preferinta in criterii, existand libertate in alegere, in f de rezultat.
3. Concurs Cumulativ- cand elementul de legatura trimite la >2 sisteme de drept. (cetatenia)
 NORMELE DE APLICARE IMEDIATA

-sunt norme materiale care au grad mare de imperativitate => se aplica imediat, atunci cand exista un
punct de legatura, ! doar se EXCLUDE conflictul de legi !
-presupune existenta unei legi speciale de aplicare imediata
-va fi prioritara si fata de legea straina, si fata de normele conflictuale.
-se porneste de la aceasta lege, pt a se vedea daca ele se aplica sau nu situatiei.
-caracter unilateral
-rezolva raportul

-apartin forului/statului strain (care tot forul le impune)

“pot fi aplicate direct şi dispoziţiile imperative prevăz de legea altui stat pt regl unui rap cu el de extr,
dacă raportul juridic prezintă strânse legături cu legea acelui stat, iar interesele legitime ale părţilor o
impun. Conteaza obiectul , scopul, consecintele (apl/neapl) acestor dispoziţii”

Efecte:
norma conflictuala este inlaturata + nu se mai pune problema conflictului de legi.

Exemple de norme de aplicare imediata:

➢ Legea concurenței 21/1996 : se aplică actelor și faptelor care restrâng concurența, când sunt săv pe
teritoriul Ro, precum și celor săvârșite în afara , atunci când produc efecte pe teritoriul României;
➢ Ord 85/2004 pt protecția consumatorilor la înch/exec contractelor la distanță pt serviciile financiare .
➢ Disp Cap IV (”Procedura adopției internaționale”) din Legea 273/2004 pt procedura adopției ;
➢ Majoritatea normelor cu caracter financiar pt efectuarea operaţiunilor valutare. De ex, stipulaţiile
care prevăd că pe teritoriul Ro încasările şi plăţile între rezidenţi se realizează în moneda naţională .
➢ Reglementările privind regimul licenţelor de export/import a produselor în și din România;
➢ art. 2587 C. civ. (2) conform căruia ”căsătoria care se încheie în faţa agentului diplomatic sau a
funcţionarului consular al României în statul în care acesta este acreditat este supusă
formalităţilor prevăzute de legea română”
Normele MATERIALE
=aplicarea directa, a normelor materiale impuse pentru raportul juridic cu elem strain.
-ori se aplica direct, ori inlatura conflictul de legi care contine reglementari comune
Pot fi : norme de drept material/ drept substantial (civil, familiei, comercial, muncii) / de dr proces

-guverneaza in mod direct raportul juridic

-are structura clasica (ipoteza, dispozitie, sanctiune)
Exemple:
➢ OUG nr.194/2002 privind regimul juridic al străinilor în România;
➢ Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificările și completările ulterioare;
➢ Legea nr. 157/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor
în România, cu modificările și completările ulterioare;
➢ Legea cetățeniei nr. 21/1999 cu modificările și completările ulterioare;
Grile:
1. Conflictul de legi se soluţionează: b) numai de norme conflictuale;;
2. Normele materiale pot reglementa: c) raporturi juridice cu element străin/national ;
3. Care din norme indică doar legea competentă: a) normele conflictuale;
4. Normele materiale: b) reglementează direct raportul juridic cu element de extraneitate;
5. Posibilitatea conflictului de legi este înlăturată de: c) n de aplicație imediată.

Domeniul dip= materiile privind:
DOMENIUL DIP
- conflictul de legi,
- conflictul de jurisdicții
- condiția juridică a străinului
- și cetățenia.

I. Conflictul (concursul) de legi

-apare at când un rap are >1 elem de extraneitate=>il face susceptibil de a i se aplica >2 sist de drept .

▪ izvorul conflictului = elementul de extraneitate;

▪ conflictul de legi nu implică un conflict de suveranități între statul român și cel străin, cu care elementul
de extraneitate are legatură.

-in general, apare intre lex fori, ca lege a instanţei sesizată cu soluţionarea litigiului şi legea străină cu
care raportul juridic are o legătură prin prezența elementului de extraneitate.
Instanța forului are rolul de a det care dintre legile prezente urm să guv raportul cu element străin.

CLASIFICAREA Conflictelor de Legi

În f de apl legilor în S&T:
- conf de legi in spatiu: apare cand sist de dr prezente contin norme conf care regl diferit rap
- conf de legi in timp: apare intre 2 legi succ. € ac sistem de dr, din care 1 in vig si 1 abrog.
- conf de legi in S&T: apare cand un rap j se naste intr-o tara cf legii ei, si urm sa prod efecte in alt stat.
În f de sist de dr competent sa reglementa rap j cu el de extran:
- conf pozitiv de legi: apare cand fiecare norma din conflict trimite la propriul sistem de legi
- conf negativ de legi: cand nicio norma prez nu trimite la propriu stat, ci la celalalt/stat tert.

În f de nivelul unde apare conflictul de legi:

- conf propriu zis de legi: apare intre normele in conflict a 2 sist de dr.
- conf aparent de legi: apare intre normele conflictuale apartinand aceluiasi sistem de drept

În f de unele situații speciale, ce pot declanșa conflicte de legi:

- conf în cazul statelor nerecunoscute : aplicarea legii statului nerecunoscut este justificată
(pt ca nerecunoașterea unui stat de catre altul NU înseamnă ca acesta nu există sau că
ordinea sa de drept nu are o existență independentă de orice atitudine din afară.)
- conf interpersonal: situatia in care, in unele tari, aplicarea legii se determina dupa criteriul confesiunii.
(cei aparținând aceluiași cult sunt supuși normelor religioase proprii cultului respectiv)
- apare atunci când norma conflictuală a forului trimite la sist de dr al unui stat ce diferă
în ce privește criteriul confesiunii. (=>trb stabilit cărei religii € partea/părțile raportului)
II. Conflictul de jurisdictii (=”proces civil international”)
=situatia in care un litigiu este susceptibil de a fi solutionat de >2 instante a unor state diferite.

Conf de jurisdictii + conf de legi = principalele domenii de studiu ale dip si are următoarele aspecte:
• competența jurisdicțională în dip
• procedura aplicabilă conflictului de jurisdictii
• efectele hotărârilor străine în România.
-interesează de capacitatea procesuală a străinului, reprezentarea și asistarea acestuia.
-este solutionat de norme conflictuale/norme materiale, fiind regl de:

1. norme privind competenţa jurisdicţională în dip.  reglem conf de jurisdicţii (în sens restrâns)
2. norme privind procedura propriu-zisă de dip
3. norme privind efectele hot jud şi arbitrale străine în Ro. (in CPC, în regulam UE și tratatelor
internaţionale la care România este parte (în special tratatele de asistenţă juridică şi de arbitraj).

CONDITIA JURIDICA A STRAINULUI

-regl de lg materiala a statului in care el se gaseste (lex fori = legea instantei sesizate)
-include totalitatea normelor juridice prin care se determ dr şi obl pe care le poate avea străinul (fiz/jur)
In Ro, conditia strainului este regl de norme materiale :
-pur interne:OUG 194/2002, privind regimul str in RO ( intr, șed, ieș str pe/de pe terit Ro,
dr si obl lor, precum și măsuri specifice de control al imigrației)
- de sorginte convențională (din tratate)
nefiind posibilă în această materie nașterea unui conflictul de legi.

Conditia juridica a strainului =/= Capacitatea juridica a strainului

-are si un aspect legat de cetatenie: modul de dobandire/pierdere/retragere a cetaten Ro de catre straini

 III. CETATENIA
= apartenența la populația constitutivă a unui stat.
= legătură politico-juridică dintre cetăţeni şi stat, în temeiul căreia cetăţenii au anumite dr si
obl.
un criteriu principal de legatura intre conf de legi/conf de jurisdictii , in dip.

DELIMITAREA DIP DE ALTE RAMURI DE DREPT

dip si Civil dip si Penal dip si Administrativ dip si Fiscal

Dip -are obiect de regl -Legea Civ str poate - leg adm pot fi luate în - atunci când se invocă
mai vast: include rap de conditiona Legea Pen considerare pentru de către o S.C. faptul că
civil propriu zise, de ro (lato sensu) determinarea regimului are naționalitate
familie, comercial, unui raport juridic. străină, în scopul de a
muncii -care contin el -Hot Pen str poate nu plăti impozite decât
de extran cauza consec civile, în țara sa de origine.
care pot fi tot pe baza
straina
Civil – rap strict interne

Grile:
1. Conflictul de legi: a) implică doar conflictul între legea română şi legea străină;
2. Conflictul de lege este o noţiune proprie: b) dreptului internaţional privat;
3. Când norma conflictuală nu consideră aplicabil propriul sistem de drept suntem în prezenţa:
a) conflictului negativ;
4. 4. Condiția juridică a străinului este determinată: b) de legea statului pe teritoriul căruia se află;
5. Conflict de legi în spațiu apare: b) când sistemele de drept în prezență conțin norme conflictuale care
reglementeaza în mod diferit raportul juridic cu element de extraneitate;

IZVOARELE DREPTULUI INTERNAȚIONAL PRIVAT

I. Izvoare interne
II. Izvoare Internationale
III. actele juridice ale UE și jurisprudența C.J.U.E.

I. Izvoarele INTERNE.

izvoare specifice dip (au acte normative dip):

Cartea a VII a Codului Civil
Titlul III (”Insolvența transfrontalieră”) ; OUG 194/2002 privind regimul juridic al străinilor în România
izvoare nespecifice (acte destinate alor ramuri de dr, dar care contin si dip sau REGULAMENTELE UE)
Constituția Ro ; Codul aerian al Ro ; CCP ; Legea 119/1996 privind actele de stare civilă , etc
II. Izvoarele INTERNATIONALE

=conventiile internationale (tratatele, convențiile, cutumele, uzantele, acordurile internaționale)

-caracter bi sau multilateral (ratificate de statul român, în măsura în care conțin norme de dip)
Aceste conventii pot contine:
-norme conflictuale uniforme
-norme materiale uniforme

III. Actele juridice si jurisprudenta Curtii de Justitie UE

-acte primare :tratatele UE
Acum, UE functioneaza dupa Tratatul de la Lisabona ratificat de România prin Legea 13/2008.

-acte derivate : regulamentele + directivele + alte acte europene având forță juridică.
Regulamentul are aplicab generală, oblig în toate elem sale, se aplică direct în fiecare stat membru.
Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie
atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele.
Decizia la rândul ei este obligatorie în toate elementele sale, iar în cazul în care se indică
destinatarii, este obligatorie numai pentru aceștia.
Recomandările și avizele nu sunt obligatorii.
Reglementarile au rolul de a favoriza compatibilitatea normelor privind conflictul de legi și de
competență, aplicabile în statele membre.

IV. Cutuma si uzantele internationale (sunt izvoare ale dip în măsura în care acestea interpretează sau
completează normele juridice din acest domeniu)

Cutuma= regulă de conduită stabilită în practica Uzanța internațională= o practică/reg acceptată

vieții sociale, respectată îndelungat în virtutea
deprinderii, ca o normă socotită obligatorie.
-o practică cu caracter general, relativ
îndelungat, repetat, acceptată de către state și
considerată de ele a avea caracter obligatoriu.
Normele cutumiare=norme prin care un anumit
comport este obligatoriu prin obişnuinţă.
Indeplinirea cumulativă a două elemente:
-elementul obiectiv ce constă în conduita
aplicată un timp
-elementul subiectiv, psihologic, constituit din
convingerea că este obligatorie, ca are valoare
juridică.
și aplicată de parteneri în rap lor economice.
-continuitate, aplicare repetata, constanta
-comportamentul partenerilor in relatii eco
devine uzanta. Perioada de timp pt ca o practica
sa devina uzanta are caracter relativ.
-uzantele pot fi folosite fie ca izvor de drept, fie
cu titlu de clauza contractuala, iar alteori pot
avea rol de a completa/explicita clauze
comerciale.
Presupune indeplinirea unui element:
-elementul obiectivconduita deprinsă ca
urmare a unei practici îndelungate.

Hotărârile Curții Europene de Justiție constituie izvor de drept, în măsura în care privesc dip.
Practica judiciară/arbitrală NU e izvor de dr, dar contribuie, prin diferite forme, la formarea și
perfecționarea dreptului.=>hot. preal. au un rol f imp in interpretarea normelor juridice, dar nu
reprezinta izvor de drept.
 CALIFICAREA ȘI CONFLICTELE DE CALIFICĂRI

CALIFICAREA (practic analiza normei conf)

=operațiunea logico–juridică de interpretare a normei conflictuale, pentru a determina sensul exact și
complet al noțiunilor folosite în conținutul normei și în legătura acesteia .

2 etape:
▪ calificarea elementelor din conținutul normei conflictuale
-prin interpretarea notiunilor din continut, pt stab sensului exact și complet al
acestora=>încadrare concreta a situației juridice (rap), de ex :statutul
personal/organic al persoanei juridice, condiții de fond la căsătorie, regim
matrimonial, filiația, contr de v-c de mărfuri, succesiunea etc.
-prin pornirea de la situatia de fapt, care urm sa fie incadrata in continutul unei norme.

! de la etapa asta porneste legatura normei, deci solutia din conf de legi.
de ex: daca o conditie a casatoriei este de fond=> norma conf trimite la lex pers
de forma=> norma trimite la lex loci

schimba insusi norma aplicabila.

▪ calificarea noțiunilor din legătura normei conflictuale

-se determina sistemul de drept aplicabil
schimba insusi legea aplicabila.

Conflictul de calificări - apare atunci când noțiunile din conținutul și legătura normei conflictuale au
înțelesuri diferite în sistemele de drept susceptibile a fi aplicate unui raport juridic.

Conflicte de calificări privind conținutul normei
conflictuale
▪ incap unui minor de a înch un act jurid, în unele
sist de dr ține de capacit, în altele de forma
actului juridic;
▪ remiterea materială a lucrului -> problemă de
formă SAU problemă ce ține de statutul real;
▪ prescripția extinctivă a dr material la acțiune ->
problemă de fond SAU chestiune de procedură,
situație în care se aplică întotdeauna lex fori;
▪ leziunea -> prob ce ține de obiectul contractului
SAU viciu de consimțământ, supus legii personale
▪ celebr căsăt relig -> condiție de fond, legea
personală SAU de formă, legea statului pe
teritoriul căruia se încheie.
Conflicte de calificări privind legătura normei
conflictuale:
▪ domicilul pers fiz -> locul unde o persoană își are
locuința principală SAU un cetățean nu-și pierde
domiciliul din Anglia chiar dacă locuiește în
străinătate un timp mai îndelungat.
▪ sediul social -> sediul real SAU sediul statutar al
persoanei juridice.
▪ locul executării contractului este tratată diferit
în statele de drept, după cum plata este
considerată portabilă sau cherabilă.
 LEGEA DUPA CARE SE FACE CALIFICAREA

Regula: Calificarea se face după legea instanței sesizate (lex fori).

Așadar, în dreptul român -> după legea română.

Art.2.558 alin. (1) Cod Civil: «Când determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmează să fie
dată unei instituții de drept sau unui raport juridic, se ia în considerare calificarea juridică stabilită de
legea română».

Exceptii de la calificarea lex fori:

Codul civil prevede în mod expres în art. 2558 alin. (2)-(5) cazurile în care calificarea nu se mai realizează
după legea instanţei sesizate:
▪ Calificarea prin voința părților:
Cand părțile pot decide: clauzele contractuale + alegerea legii (principiului autonomiei de voinţă)
▪ Calificarea legală
▪ Calificarea în caz de retrimitere : dacă norma conflictuală Ro trimite la o lege străină, iar această lege,
prin norma sa conflictuală retrimite la dreptul român/dreptul unui stat terț, calificarea noţiunilor din
structura normei conflictuale străine, care efectuează acestă retrimitere, se va realiza potrivit sistemului
de drept căruia îi aparține normă conflictuală străină.
▪ Calificarea potrivit tratatelor internaționale
-au prioritate
▪ Calificarea în dreptul Uniunii Europene
▪ Calificarea secundară
-dupa cea primara
- lex causae
- nu influențează legea aplicabilă, dar afectează soluția pe fond.
▪ Calificarea instituțiilor necunoscute de lex fori
- se realizează după sistemul de drept care le cunoaște
- dacă legea română nu cunoaşte o instituţie juridică străină sau o cunoaşte sub o altă
denumire ori cu un alt conţinut, se poate lua în considerare calificarea juridică făcută de legea străină.
▪ Calificarea pe care o fac arbitrii în arbitrajul internațional ad hoc

CONFLICT IN SPATIU. RETRIMITEREA.

”conflict în spațiu” al normelor conflictuale = apare, atunci când normele conflictuale din sistemele de
drept în prezență, prezintă criterii de legătură diferite/ deși aparent identice, calificarea noțiunilor din
legătura normei oferă soluții diferite.

Conflictul pozitiv → fiecare din norma conflictuală trimite la propriul sistem de drept.
Conflictul negativ → normele conflictuale din sist de dr nu declară niciuna ca fiind aplicabil propriul său
sistem de drept, ci fie retrimit la sistemul celuilalt stat, fie retrimiterea se face la dreptul unui stat terț.
RETRIMITEREA.
=cand norma conflictuală a forului trimite la străini, în întregul său (deci inclusiv la normele sale
conflictuale), iar strainul fie trimite înapoi la dreptul statului forului, fie trimite la dreptul unui stat terț.

Condițiile retrimiterii sunt:

 să existe un conflict negativ;
 norma conflictuală a forului să admită retrimiterea (în sensul de a trimite la întregul sistem de drept
străin, deci inclusiv la normele sale conflictuale).

Dacă norma conflictuală a forului trimite direct la normele materiale ale sistemului de drept străin, este
exclusă retrimiterea, în acest caz urmând a se aplice normele materiale ale dreptului străin (lex causae).

Există două forme ale retrimiterii:

1. de grad I (simplă) → când norma conflictuală străină retrimite la sistemul de drept al forului;
2.de gradul II (complexă) → când norma conflictuală străină trimite la sistemul de drept al unui stat terț.

Regula: în dip român se admite retrimiterea de gradul I.

Prin excepție, retrimiterea de gradul I nu este admisă:

➢ când părțile au ales legea contractului potrivit principiului autonomiei lor de voință (lex voluntatis)
➢ în cazul legii străine aplicabile formei actelor juridice;
➢ în cazul determinării legii străine aplicabile obligaţiilor extracontractuale
➢ când se aplică regula locul regit actum;
➢ când se determină cetățenia unei persoane.

Retrimiterea poate fi înlăturată şi în alte cazuri speciale prevăzute de conv internaţ la care Ro este parte,
de dreptul Uniunii Europene sau de lege.

Dip român nu admite retrimiterea de gradul II. Așadar, trimiterea la legea unui stat terţ nu va fi luată în
considerare, ea urmând a fi înlăturată prin aplicarea dreptului material al forului.
-nu este una absolută. În cazuri expres prevăzute de lege se admite și retrimiterea de gradul II.
 ORDINEA PUBLICĂ ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL PRIVAT

Ordinea publică dip = mijlocul excepțional de înlăturare a legii străine normal competentă a se aplica
unui raport juridic cu element de extraneitate
-Limitele aplicării ordinii publice dip român - reglementate de C. civ. ”aplicarea legii străine încalcă
ordinea publică dip român în măsura în care ar conduce la un rezultat incompatibil cu principiile
fundamentale ale dreptului român ori ale dreptului UE şi cu drepturile fundamentale ale omului”.

-Elemente definitorii:
 = un corectiv excepțional în aplicarea legii străine normal competente;
 caracter diferențiat, în sensul ca ordinea publică diferă de la o țară la alta, în funcție de valorile
protejate prin principiile fundamentale de drept ale forului.
 procedural- excepție de ordine publică dip, de fond, absolută ce poate fi invocată de oricine oricand
 relevă vocația subsidiară de aplicare a legii forului.
 variabilă în timp, în cadrul aceleiași țări/ în spațiu, de la o țară la alta.

Caracter national se face în conformitate cu legea forului

Caracter coercitiv mijlocul juridic->instanței apreciaza, de la caz la
caz, în ce măsură se impune sau nu aplicarea legii
străine, după cum aceasta contravine sau nu
principiilor fundamentale ale sistemului de drept
al instanței sesizate.
Caracter de exceptie este o excepție de la regula potrivit căreia dreptul
străin, normal competent, trebuie să se aplice
raportului juridic cu element de extraneitate
(ordinea publică este de strictă interpretare)
Caracter actual se ia în considerare conținutul ordinii publice din
momentul litigiului și nu cel din momentul
nașterii raportului juridic
Caracter variabil are un conținut diferit de la un stat la altul
Caracter variabil in timp relativitatea în timp derivă din posibilitatea
sistemului de drept al forului de a-și modifica
concepția legislativă într-un anumit domeniu,
schimbare ce se reflectă și în conținutul ordinii
publice de drept internațional privat.
Caracter relativ nu vizează anihilarea legii străine ci doar
împiedicarea producerii efectelor ei în situația
juridică concretă.
Caracter relativ in spatiu relativitatea în spațiu derivă din diversitatea
valorilor care își pun amprenta pe sistemele
juridice ale statelor lumii.
● Prevederi din acte normative interne
a) drepturile câștigate în ț străină, sunt respectate în România dacă nu sunt contrare ordinii publice dip
b) pers jurid străine fără scop patrimonial pot fi recunoscute în Ro, în condițiile prevăz+ scopurile lor
statutare să nu contravină ordinii sociale și economice din România;

“legea străină se înlătură dacă încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român”
incalca= daca s-ar ajunge la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale dreptului român ori
ale dreptului Uniunii Europene şi cu drepturile fundamentale ale omului.

Efectele aplicarii ordinii publice dip:

Efectul pozitiv – constă în aplicarea legii române [CCiv: în cazul înlăturării legii străine, se aplică legea
română].
 Efectul negativ – constă în înlăturarea legii străine [CCiv: aplicarea legii străine se înlătură dacă încalcă
ordinea publică de drept internațional privat român »].

FRAUDA LA LEGE

Frauda la lege = operațiunea prin care părțile unui raport, uzând de mijloacele legale de dip, își creează în
mod voit condiții pentru a se sustrage de sub incidența legii normal competente, recurgând la dispozițiile
altei legi, convenabile lor.

C civ: ”aplicarea legii străine se înlătură dacă a devenit competentă prin fraudarea legii române”. logic..

Conditii pt existenta fraudei:

1. să existe un acord de voință a părților (deci doar unde isi pot manifesta vointa) de a plasa un anumit
raport sub incidența unei anumite legi, prin schimbarea efectiva a punctului de legatură. (doar in
normele conf cu pct de legatura mobile: schimbarea cetățeniei, domiciliului, reședinței obișnuite,
sediului, locului unde se află bunul mobil, etc)
2. părțile sa fol mijlace licite pt un scop(rezultat) ilicit, permise de lege, dar prin care se ajunge la
ocolirea legii.
Structura:
- element obiectiv : mijloacele utilizate de părți în fraudarea legii. (schimbarea unor criterii de legătură)
-element subiectiv : voința părții pt scopul fraudulos, de ocolire a legii competente și desemnarea ca
fiind aplicabilă a unei alte legi.

Modalitati:
1. În caz de drept intern se introduce, în mod fraudulos un element de extraneitate, care declanșează în
mod artificial un conflict de legi, iar prin aplicarea normei conflictuale, se trimite la un sistem de drept,
altul decât cel intern.
2. In caz de dip părțile schimbă, în scop fraudulos, punctul de legătură, făcând aplicabil acelui raport
juridic, prin intermediul normei conflictuale aplicabile pentru noul punct de legătură, un alt sistem de
drept decât cel normal aplicabil conform normei conflictuale inițiale.

Sancțiunea fraudei la lege constă în înlăturarea de la aplicare a legii străine devenită competentă prin
fraudă și aplicarea legii române, ca lege normal competentă.
• În cazul actului juridic, acesta va fi considerate inopozabil, sau după caz, va fi declarate nul de către
instanțele române, situație în care actul juridic nu și mai poate produce efectele nici în țară și nici în
străinătate.
• Cu toate că legislația română nu reglementează situația fraudării dreptul străin în favoarea dreptului
român sau a dreptului unui stat terț, idem ratio, trebuie aplicată aceeași sancțiune ca și în cazul fraudării
legii române.

Grile:
1. Frauda la lege în dreptul internaţional privat reprezintă:
b) o modalitatea prin care pãrţile unui raport juridic prin mijloace legale înlătură aplicarea aplicarea
legii normal competente;

2. Frauda la lege poate interveni: a) în bunurilor imobile; b) în succesiuni; c) în materia faptelor ilicite.

3. Sancţionarea fraudãrii legii constituie:

a) caz de ordinii publice b) un caz de aplicare a retrimiterii c) nici una din variante nu este corectã

4. Spre deosebire de ordinea publică, în cazul fraudei la lege:

a) se aplică legea corect competentă b) se aplică legea română în locul legii străine c) instanţa este
obligată să cunoască conţinutul legii străine

5. Deosebirile dintre frauda la lege şi abuzul de drept sunt:

b) abuzul de drept presupune folosirea unui drept subiectiv în alt scop decât cel recunoscut de lege;

8. În care din următoarele situaţii poate interveni frauda la lege?

a) în ceea ce priveşte statutul personal, prin schimbarea cetățeniei; b) în privinţa succesiunii, prin
schimbarea reședinței obișnuite; c) în ce priveşte statutul personal, prin deplasarea pe teritoriul altui
stat.
 CONFLICTUL DE LEGI IN TIMP SI SPATIU
= atunci când efectele unui raport născut sub lege străine, se cer a fi recunoscute într-un alt stat.
teoria recunoaşterii drepturilor câştigate în ţară străină :
”Drepturile câsti
̧ gate în ţară străină sunt respectate în România (...)”. Conditii:
1. Dreptul să fie corect născut (modificat sau stins) conform legii străine competente
Un drept dobândit în străinătate nu își poate produce efectele în țară străină, nici dacă, între timp, în
statul în care se cere recunoașterea se naște un drept nou care îl include și pe cel dobândit în
străinătate (teoria dreptului contrar).
2. Dreptul dobândit în străinătate să nu fie contrar ordinii publice de dip român.
 nu poate fi recunoscut în România actul prin care se constată voința bărbatului de a desface
căsătoria, fără ca legea străină aplicabilă să recunoască femeii un drept egal.
hotărârea străină prin care s-au încălcat dispoziţiile privitoare la competenţa exclusivă a jurisdicţiei
române nu va putea fi recunoscută în România

Recunoașterea unui drept dobândit în străinătate, conduce în plan juridic la următoarele consecințe:
1. Dreptul dobândit produce, în principiu, toate (nu mai multe!) efectele admise de legea străină
respectivă, dacă în statul unde se invocă nu s-a constituit între timp un drept nou care îl include pe cel
din străinătate
o căsătorie religioasă între doi străini, valabil încheiată în străinătate, va produce în România toate
efectele juridice, pe care legea străină i le recunoaşte
2. Un drept dobândit conform legii străine nu poate produce efecte în altă ţară dacă ar contraveni ordinii
publice de drept internaţional privat.

Conflict:
-in timp: între naşterea raportului sub incidenţa unui sistem de drept şi invocarea lui în cadrul
sistemului de drept al altui stat- trece un interval de timp

-in spatiu: cele două sisteme de drept în prezenţă coexistă din punct de vedere spaţial

Conflictul poate aparea:

▪ în domeniul dreptului material, cu privire la un drept subiectiv dobândit în temeiul unei legi străine;
▪ în domeniul dreptului procesual, cu privire la un drept dobândit în baza unei hotărâri străine, caz în
care se pune problema recunoaşterii efectelor acelei hotărâri.

La conflictul de legi în spaţiu sistemele de drept în prezență sunt susceptibile de aplicare simultan,
la conflictul de legi în timp şi spaţiu, sistemele de drept se aplică succesiv (dreptul câştigat într-un stat
urmează a fi recunoscut într-un alt stat).

Forme:
➔ Raportul se naşte (modifică/ stinge) în dreptul intern al unei ţări şi apoi se invocă în altă ţară →
conflictul se naşte în momentul în care se invocă în ţara forului.
➔ Raportul se naşte (modifică/ stinge) în cadrul dip al unei ţări, iar ulterior se invocă într-o altă ţară →
apare un conflict succesiv: un conflict de legi în spaţiu, la momentul naşterii raportului şi un conflict în
timp atunci când se invocă într-un alt stat.
Grile:
1. Conflictul de legi în timp şi spaţiu:
a) apare atunci când se solicită recunoaşterea unui drept dobândit în străinătate;
b) se caracterizează prin faptul că sistemele de drept în prezenţă sunt susceptibile de aplicare simultană;
c) nu apare decât atunci când raportul juridic este născut în cadrul internaţional.

2. Un drept dobândit în străinătate:

a) poate produce în România mai multe efecte decât în statul în care a fost recunoscut dacă legea
română dispune astfel;
b) este recunoscut în România doar sub condiţia reciprocităţii;
c) nu produce efecte în altă ţară dacă încalcă ordinea publică de drept internaţional privat.

3. Un drept dobândit potrivit legii strãine:

a) produce toate efectele pe care i le-a dat legea respectivă;
b) produce efecte în altă ţară chiar dacă contravine ordinii publice a ţării respective;
c) nici una din variante nu este corectă.

4. Care din variantele de mai jos sunt forme sub care se poate prezenta confllictul de legi în timp şi
spaţiu?
a) raportul juridic se naşte, se modifică, se transmite sau se stinge în cadrul dreptului intern al unei
anumite ţări, dar se invocă ulterior într-o altã ţară;
b) raportul juridic se naşte, se modifică, se transmite sau se stinge în cadrul dreptului internaţional privat
şi se invocă ulterior în altă ţară;
c) nici toate variantele sunt corecte.

5. Prin "teoria recunoaşterii drepturilor dobândite" se înţelege:

a) situaţia în care raportului juridic îi este susceptibil a i se aplica simultan două sau mai multe sisteme de
drept ce aparţin unor state diferite;
b) situaţia juridică dobândită conform unei legi a unei ţări ce poate fi recunoscută în altă ţară;
c) nici una din variante nu este corectă.

1. Conflictul mobil de legi:

a) apare ca urmare a schimbării normei conflictuale;
b) presupune coexistenţa în timp a două sisteme de drept;
c) apare atunci când raportului juridic i se aplică o normă conflictuală cu puncte de legatură variabile.

2. Conflictul mobil de legi poate apărea:

a) în cazul statutului organic al persoanei juridice, prin schimbarea sediului social;
b) în materia bunurilor imobile;
c) în cazul raporturilor de căsătorie prin schimbarea reşedinţei obişnuite comune.

3. Conflictul mobil de legi:

a) se soluţionează întotdeauna prin aplicarea legii noi, incidentă ca urmare a schimbării criteriului de
legătură;
b) se soluţionează prin aplicarea principiului legii mai favorabile în materia filiaţiei copilului născut în
afara căsătoriei, dacă acesta are două sau mai multe cetăţenii;
c) nici un din variante nu este corectă.

4. Ipoteza deplasării punctului de legătura dintr-un stat în altul, într-un raport juridic de drept
internațional privat corespunde:
a) conflictului de legi în timp și spațiu;
b) conflictului de legi în timp;
c) conflictului mobil de legi.

5. Conflictul mobil de legi:

a) apare ca urmare a succesiunii în timp a normelor conflictuale datorate modificărilor legislative din
sistemul de drept al forului;
b) poate apărea în domeniile în care punctele de legătură sunt mobile;
c) se soluționează întotdeauna prin aplicarea legii noi, incidentă ca urmare a schimbării criteriului de
legătură.

1. Conflictul în timp al normelor conflictuale:

a) apare atunci când normele conflictuale coexistă în timp și spațiu;
b) se soluționează întotdeauna potrivit regulilor din sistemul de drept străin;
c) se soluționează potrivit regulilor dreptului tranzitoriu.

2. Conflictul de legi în timp:

a) implică conflictul între legea română și legea străină;
b) implică şi conflictul de suveranități;
c) există atunci când legea străină determinată ca lex causae este înlocuită de o altă lege.

3. Conflictului în timp al normelor Uniunii Europene se soluționează:

a) se soluţionează potrivit regulilor dreptului tranzitoriu din dreptul român;
b) se soluţionează după dispozițiile privind modul de soluționare a problemelor tranzitorii din noua
normă europeană;
c) potrivit regulilor din sistemul de drept străin, a cărui lege urmează a se aplica cu titlu de lex causae.

4. Următoarele afirmați sunt false:

a) ca regulă, în dreptul român, soluționarea conflictului în timp al normelor conflictuale române se
realizează aplicându-se prin analogie, regulile dreptului tranzitoriu intern;
b) conflictul în timp al normelor convenționale apare atunci când o convenție este înlocuită de altă
convenție;
c) conflictul în timp al normelor conflictuale din dreptului străin, se soluționează potrivit regulilor
dreptului tranzitoriu din sistemul de drept român.

5. În materia conflictului în timp al normelor convenționale:

a) în lipsa unor prevederi explicite, conflictul se soluționează prin aplicarea dreptului tranzitoriu intern,
adaptat specificului raportului juridic internațional privat;
b) este statuată regula potrivit căreia, vechea convenție nu se va mai aplica după încetarea valabilității
sale actelor juridice încheiate în baza acesteia dar care nu au fost integral executate până la data expirării
ei;
c) în lipsa unor prevederi explicite, conflictul se soluționează prin aplicarea dreptului tranzitoriu străin,
adaptat specificului raportului juridic internațional privat;

1. În dreptul internațional privat, prin legea străină se înţelege:

a) legea materială străină;
b) dreptul străin în ansamblul său;
c) ambele variante sunt corecte

2. Aplicarea legii străine conform teoriei încorporării contractuale presupune:

a) aplicarea legii străine ca element de drept;
b) aplicarea legii de la momentul încorporării ei chiar dacă ulterior a fost modificată;
c) aplicarea legii ca element de fapt;

3. Aplicarea legii străine este, potrivit Codului civil:

a) dependentă în toate cazurile de condiţia reciprocităţii;
b) de regulă, independentă de condiţia reciprocităţii;
c) întotdeauna independentă de condiţia reciprocităţii

4. Obligaţia de a stabili conţinutul legii străine revine:

a) exclusiv părţii care invocă legea străină;
b) exclusiv judecătorului care aplică legea străină ca şi legea naţională;
c) atât judecătorului cât şi părţilor;

5. În sistemul nostru de drept, legea străină se aplică:

a) cu titlu de element de fapt; b) ca element de drept; c) în temeiul normei conflictuale române.

1. Starea, capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice sunt reglementate:

a) de legea sa naţionalã, numai dacã prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel;
b) de legile internaţionale;
c) de legea determinată potrivit legii conflictuale

2. Sunt fapte de stare civilă: a) moartea persoanei; b) căsătoria; c) recunoaşterea filiaţiei.

3. Sunt acte de stare civilă: a) moartea persoanei; b) adopţia; c) naşterea persoanei;
4. Capacitatea civilă a persoanei fizice se referă la:
a) numai la capacitatea de folosinţã; b) numai la capacitatea de exerciţiu; c) și la măsurile de ocrotire a
majorului;
5. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este supusă: a) lex patriae; b) lex rei sitae; c) legea
reședinței obișnuite, în cazul apatridului.

1. Următoarele elemente constituie condiţii pentru recunoaşterea persoanei juridice străine:

a) să nu fie încălcată ordinea publică de drept internaţional privat;
b) persoana juridică să fie valabil constituită în conformitate cu legea ei naţională;
c) să aibă calitatea de subiect de drept.

2. Sediul social al persoanei juridice:

a) nu poate fi criteriul în raport de care să se determină naţionalitatea persoanei juridice atunci când se
dovedeşte că nu este un sediu real;
b) constituie criteriul de legătură pentru desemnarea legii aplicabile statutul său organic;
c) este un criteriu de legătură fix.

3. Legea statutului organic al persoanei juridice se aplică:

a) capacității civile a persoanei juridice;
b) răspunderii persoanei juridice şi a organelor ei faţă de terţi; c) raporturilor contractuale dintre
societate și partenerii contractuali.

4. Persoana juridică străină recunoscută pe teritoriul României:

a) se bucură de recunoașterea calității de subiecte de drept;
b) nu i se recunoaște și capacitatea juridică conferită de legea care guvernează statutul ei organic;
c) are aceleași drepturi și obligații procedurale ca și persoana juridică română;

5. În materia recunoașterii persoanei juridice străine se aplică următoarele reguli:

a) persoana juridică fără scop lucrativ este recunoscută de plin drept în România;
b) persoana juridică cu scop lucrativ este recunoscută în România numai prin hotărâre judecătorească și
cu aprobarea prealabilă a Guvernului;
c) persoana juridică fără scop lucrativ poate fi recunoscută în România, dacă printre altele, este valabil
constituită în ţara a cărei naţionalitate o are.

1. Forma încheierii cãsãtoriei este supusã:

a) legii convenită de către părţi (lex voluntatis)
b) legii statului pe teritoriul cãruia se celebreazã;
c) legii naţionale comune iar în lipsă, legii domiciliului comun.

2. Legea naţională a fiecărui viitor soț nu se aplică condițiilor de fond la încheierea căsătoriei:
a) dacă soţii au domiciliul comun pe teritoriul României;
b) dacă ofițerul de stare civilă nu are posibilitatea să cunoască legea străină;
c) dacă legea străină prevede impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil
cu libertatea de a încheia o căsătorie.

3. În cazul în care există un acord de alegere a legii aplicabile, divorţul dintre un cetățean român și un
cetățean italian, cu reședința obișnuită comună în România, este supusă:
a) legii române, determinată conform art. 8 lit. a) din Regulamentul Roma III;
b) legii române, determinată conform art. 2.600 alin. (1) lit. a) C. civ;
c) legii române, determinată în aplicarea principiului lex voluntatis.
4. Nulitatea căsătoriei pentru nerespectarea condiţiilor de formă este supusă:
a) legii române dacă căsătoria s-a încheiat pe teritoriul României;
b) legii naţionale a fiecăruia dintre soţi; c) legii statului pe teritoriul căruia s-a celebrat căsătoria;

5. Legile desemnate ca fiind aplicabile efectelor generale ale căsătoriei:

a) se află într-un concurs alternativ, în care părțile au libertatea să aleagă oricare din legile desemnate de
art. 2589 alin. (1) Cod civ.;
b) se află într-un concurs succesiv sau subsidiar, fiecare lege urmând a se aplica numai dacă criteriul de
legătură pentru cea desemnată anterior nu există ori nu este funcțional;
c) se aplică numai dacă soții nu au desemnat prin acord o altă lege aplicabilă efectelor generale ale
căsătoriei lor.

6. Specificaţi care din cazurile de mai jos sunt prevăzute de sistemul de drept român:
a) căsătoria între un cetăţean român şi un apatrid în străinătate este recunoscută în România numai dacă
se încheie în fața unui organ de stat competent;
b) căsătoria între cetăţeni români în străinãtate se poate încheia în faţa agentului diplomatic sau
funcţionarului consular al României în ţara respectivă;
c) căsătoria între un cetăţean român şi un cetăţean străin în străinãtate se poate încheia valabil în faţa
unei autorităţi confesionale competente a statului respectiv;

7. Condiţiile de formă prevăzute pentru încheierea căsătoriei între doi cetăţeni români în străinătate sunt
supuse:
a) legii române când căsătoria se încheie în fata reprezentanţilor diplomatici sau consulari români;
b) exclusiv legii române, indiferent de locul celebrării căsătoriei;
c) regulii locus regit actum în toate cazurile.

8. Filiaţia copilului din afara căsătoriei se determină:

a) potrivit legii mai favorabile dacă copilul are două sau mai multe cetăţenii, altele decât cea română;
b) potrivit legii naţionale a mamei;
c) potrivit legii naţionale a copilului, de la data naşterii;

9. Efectele adopţiei sunt guvernate de:

a) legea naţională a adoptatului; b) legea naţională a adoptatorului; c) legea domiciliului adoptatului.

10. Condiţiile de fond la încheierea adopţiei sunt stabilite de:

a) legea naţionalã a adoptatorului şi a celui ce urmeazã a fi adoptat;
b) legea naţionalã a celui care urmeazã a fi adoptat; c) legea naţională a adoptatorului;

11. Desfacerea adopţiei este supusă:

a) legii aplicabile efectelor generale căsătoriei dacă soţii adoptă un copil;
b) aceleiaşi legi ca şi efectele adopţiei; c) legii naţionale a adoptatului;

1. În materia moștenirii:
a) nu operează principiului autonomiei de voință, prin urmare o persoană nu își poate desemna legea
aplicabilă moștenirii;
b) operează regula conform căreia legea aplicabilă moștenirii este legea statului pe teritoriul căruia
persoana care a decedat avea, la data morții, reședința obișnuită;
c) o persoană își poate desemna legea națională ca lege aplicabilă unei părții din moștenire.

2. Legea aplicabilă succesiunii este:

a) legea naţională pe care persoana care a decedat o avea la data morții;
b) legea ultimei reședințe obișnuite a defunctului;
c) lex rei sitae

3. În materia moștenirii:
a) nu operează principiului autonomiei de voință, în sensul că o persoană nu poate să își desemneze
legea aplicabilă moștenirii;
b) capacitatea de a dispune și de a primi prin testament, precum și incapacitățile speciale de folosință,
având ca scop ocrotirea persoanei incapabile, sunt supuse legii personale;
c) operează regula conform căreia legea aplicabilă moștenirii este legea statului pe teritoriul căruia
persoana care a decedat avea, la data morții, reședința obișnuită.

4. Legea aplicabilă moştenirii unui bun situat în Germania, aparţinând unui cetăţean român cu ultima
reședință obișnuită în Franţa este:
a) legea franceză; b) legea română; c) legea germană

5. Competenţa organelor notariale sau a instanţelor judecătoreşti în materia succesiunii se determină:

a) potrivit “lex personalis”; b) potrivit “lex causae”; c) potrivit “lex fori”

1. Regula “lex rei sitae” desemnează:

a) legea situării bunurilor; b) legea personală; c) legea convenită de părţi;

2. Intră în domeniul de aplicare a regulii “lex rei sitae”:

a) forma contractelor având ca obiect bunuri;
b) modul de transmitere a drepturilor reale;
c) naţionalitatea proprietarului sau posesorului bunurilor.

3. Lex rei sitae este competentă cu privire la următoarele bunuri:

a) bunurile aparţinând statului străin; b) bunurile imobile; c) bunurile mobile aflate în curs de transport;

4. Care din următoarele afirmaţii este corectă:

a) uzucapiunea bunurilor mobile este supusă legii statului unde se află bunul la împlinirea termenului de
posesie;
b) în principiu, norma conflictuală lex rei sitae are caracter imperativ;
c) mărfurile aflate în tranzit sunt supuse legii statului de unde au fost expediate.

5. Următoarele afirmații sunt adevărate:

a) dacă prin dispoziții speciale nu se prevede altfel, formele de publicitate referitoare la bunuri, realizate
în orice mod, sunt supuse legii aplicabile la data și locul unde se îndeplinesc;
b) dreptul de autor asupra unei opere de creaţie intelectuală nedivulgată este supus legii naţionale a
autorului;
c) bunurile proprietatea unui stat aflate pe teritoriu altui stat, sunt supuse legii statului pe teritoriul
cărora se află.

1. Legea competentă pentru a reglementa condiţiile de fond ale contractului este:

a) lex contractus; b) lex actus; c) lex loci delicti commisi;

2. În materia legii aplicabile actului juridic:

a) prin “lex contractus” se desemnează legea care reglementează condițiile de fond şi de formă ale
actului juridic unilateral;
b) legea aplicabilă după criterii obiective intervine doar în lipsă de lex voluntatis;
c) condițiile de formă ale actului juridic sunt guvernate, în principal, de legea aplicabilă fondului.

3. Referirea la o uzanță codificată ce cuprinde o clauză de alegere, făcută de părţile unui contract,
constituie:
a) o alegere expresă directă a legii aplicabile;
b) o alegere expresă indirectă a legii aplicabile;
c) o alegere tacită a legi aplicabile.

4. În situația în care nu poate fi identificată legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai
strânse, legea aplicabilă este:
a) lex contractus; b) lex voluntatis; c) lex loci contractus.

5. Condiţiile de formă ale actului juridic sunt guvernate de:

a) legea locului unde a fost întocmit;
b) legea locului unde îşi produce efectele;
c) legea care reglementează fondul actului;

1 Nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 593/2008:

a) obligaţiile rezultând din relaţiile de căsătorie;
b) obligaţiile rezultând din convenţiile de arbitraj;
c) obligaţiile rezultând din contractele de prestări – servicii;

2. Intră în domeniul de aplicare al Regulamentului(CE) nr. 593/2008 :

a) obligaţiile care decurg din înţelegeri perfectate anterior încheierii unui contract;
b) obligaţiile născute din raporturile cu autorităţile administrative;
c) obligaţiile rezultând din contractele individuale de muncă.

3. Libertatea de alegere exclude posibilitatea părţilor:

a) de a determina legea aplicabilă doar pentru o parte din contract;
b) de a determina o altă lege aplicabilă după încheierea contractului;
c) de a afecta în mod negativ drepturile terţilor prin modificarea legii aplicabile.
4. În lipsă de alegere, contractul de vânzare – cumpărare a unui teren este supus:
a) legii locului situării terenului potrivit regulii lex rei sitae;
b) legii statului în care îşi are reşedinţa obişnuită vânzătorul;
c) legii locului încheierii contractului potrivit regulii locus regit actum.

5. În caz de alegere a legii aplicabile, condiţiile de validitate a unui contract de vânzare - cumpărare este
reglementat de:
a) lex domicilii al vânzătorul dacă bunul nu este un imobil;
b) locul situării bunului dacă este vorba de un imobil;
c) lex voluntatis

6. Dacă părţile unui contract se află în ţări diferite, condiţiile de formă ale contractului sunt supuse:
a) legii ţării aleasă de părţi;
b) legii ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită oricare dintre părţile contractante;
c) legii ţării în care se află oricare dintre părţi.

1. Obligaţia necontractuală care decurge din îmbogăţirea fără justă cauză este supusă:
a) legii reşedinţei obișnuite a părţilor, cu condiția ca măcar una dintre ele să aibă reşedinţa în statul unde
s-a produs faptul cauzator al îmbogăţirii fără justă cauză;
b) legea statului care reglementează raportul juridic din care se naște obligația necontractuală;
c) întotdeauna legii locului producerii faptului cauzator al îmbogăţirii fără justă cauză.

2. Prin noțiunea de trimitere la legea unui stat, conform Regulamentului (CE) nr. 864/2007, se înțelege:
a) trimiterea la întregul sistemul de drept, inclusiv la normele de drept internațional privat ;
b) trimiterea la normele de drept material sau substanțial;
c) trimiterea la normele de drept material în măsura în care nu contravin dispozițiilor comunitare în
materie;

3. Libertatea de alegere exclude posibilitatea părţilor:

a) de a înlătura dispoziţiile legii ţării care nu permit derogarea prin acord;
b) de a determina o altă lege aplicabilă înainte de producerea faptului cauzator de prejudicii;
c) de a afecta în mod negativ drepturile terţilor prin alegerea legii aplicabile.

4. Legea aplicabilă răspunderii pentru daunele pricinuite persoanei din accident, este:
a) legea statului pe teritoriul căruia s-a produs accidentul;
b) legea statului pe teritoriul căruia s-a produs prejudiciul;
c) legea aleasă de părți, ulterior producerii prejudiciului.

5. Dacă persoana a cărui răspundere este invocată şi persoana care a suferit prejudiciul au reşedinţa
obişnuită pe teritoriul aceluiaşi stat în momentul producerii prejudiciului, se aplică:
a) legea statului în care s-a produs prejudiciul;
b) legea acestui stat;
c) legea statului pe teritoriul căruia s-a săvârșit fapta ilicită.