DIP Are ca obiect de reglementare raporturile de drept privat cu element de extraneitate.

Elementul de
extraneitate aduce în discuţie următoarele probleme:
determinarea instanţei competente să instrumenteze sau să judece cazul
indicarea regulilor de procedură aplicabile
precizarea legii de fond care se va aplica situaţiei juridice
stabilirea efectelor produse de hotărârile autorităţilor străine.
Dreptul internaţional privat reglementează numai o parte din relaţiile de drept privat cu element de
extraneitate: raporturile de drept civil, raporturile de dreptul familiei, raporturile de dreptul muncii,
raporturile de procedură civilă şi alte raporturi conexe cu acestea.
Dreptul internaţional privat işi are izvoarele preponderent în dreptul intern al unei ţări, spre deosebire de
dreptul internaţional public care operează la nivel de stat în baza convenţiilor, tratelor, şi acordurilor
internaţionale.
Raporturile de drept internaţional privat sunt reglementate de următoarele tipuri de norme:
Norma conflictuală - determină legea aplicabilă unui raport cu element de extraneitate
Norma materială se aplică direct raporturilor cu element de extraneitate, după aplicare normei conflictuale
Norma de aplicare imediată exclude aplicarea normelor confictuale şi implicit a legii străine, ele
soluţionează nemijlocit raportul juridic prin aplicarea legislaţiei naţionale.
Raporturile de drept internaţional privat sunt reglementate de următoarele tipuri de norme:
Cine aplică dreptul?
Ce drept se va aplica?
Care este legea de procedură aplicabilă?
Legea nr. 105 din 22 septembrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat
ELEMENTUL DE EXTRANEITATE =
ELEMENTUL STRĂIN
Acea parte componentă a raportului juridic care se află în străinătate sau sub incidenţa unei legi stăine.
Elementul este “stăin” prin raportare la legea română sau la statul român.
Elementele de extraneitate în legătură cu subiectele raportului juridic
a) Pentru persoanele fizice:
Cetăţenia;
Domiciliul;
Reşedinţa.
b ) Pentru persoanele juridice:

Sediul;
Naţionalitatea;
Fondul de comerţ.
Oricare normă juridică civilă conţine ipoteza şi dispoziţia, dar elementele ei poartă denumiri şi au conţinut
specific.
ELEMENTELE NORMEI CONFLICTUALE:
CONŢINUTUL NORMEI

LEGĂTURA NORMEI
ELEMENTELE NORMEI CONFLICTUALE:
CONŢINUTUL NORMEI
Conţinutul este ipoteza normei conflictuale, adică acea categorie de raporturi juridice (materia) la care
respectiva normă se referă.
ELEMENTELE NORMEI CONFLICTUALE:
LEGĂTURA NORMEI
Legătura este dispoziţia normei conflictuale, adică acea parte a normei care indică sistemul de drept
aplicabil pentru conţinutul normei.
Legătura normei conflictuale se materializează prin punctul (elementul) de legătură.
PRINCIPALELE PUNCTE DE LEGĂTURĂ ADMISE DE LEGEA ROMÂNĂ
1. CETĂŢENIA
= punctul de legătură pentru următoarele categorii de rap. juridice:
starea civilă, capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice (art. 11-39)
moştenirea mobiliară, în cazul universalităţilor de bunuri mobile (art. 66)
jurisdicţia competentă, în unele cazuri (art. 150)
2. DOMICILIUL SAU REŞEDINŢA
= punctul de legătură pentru următoarele categorii de rap. juridice:
starea civilă, capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice, în subsidiar faţă de căsătorie (art. 12 alin.
4, art. 17 alin. 1, art. 20, etc. )
condiţiile de fond ale actelor juridice (art. 69 alin. 2 coroborat cu art. 77)
condiţiile de fond ale contractului de vânzare mobiliară, în lipsa unei legi convenite de părţi (art. 88)
jurisdicţia competentă (art. 149 pct. 1 şi 3 şi 151 pct. 1-6)
2. DOMICILIUL SAU REŞEDINŢA
SPEŢĂ
Reclamanţi X, Y, Z.
Solicită pronunţarea unei hotărâri declarative a morţii tatălui lor I. R.
În motivarea cererii
Autorul reclamnţilor a fost cetăţean persan, născut la Tabriz în 1874;
A avut ultimul domiciliu în România.
În 1945 a fost arestat de autorităţile comuniste şi deportat în Siberia.
De acolo a mai trimis rudelor din ţară câteva scrisori, ultima fiind datată 3 ianuarie 1950.
Reclamanţii au arătat că nu li s-a comunicat oficial decesul autorului lor şi nici locul decesului, pentrua fi în
măsură să obţină certificatul de deces al acestuia.
Decizie
Prin sentinţa civilă nr. 1860 din 17 decembrie 2002, tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a respins
cererea formulată, ca neîntemeiată.
În speţă existau incertitudini asupra cetăţeniei persoanei dispărute:
Acesta poseda paşaport iranian (în care nu se specifica însă dacă era cetăţean al acelei ţări)
Acesta avea buletin român de Bucureşti ceea ce naşte prezumţia dobândirii cetăţeniei române.
Cu privire la domiciliul lui I.R. s-au adus dovezi că acesta a locuit în Bucureşti, Bd. .., nr. 23
În 1944 acesta a perfectat un contract de vânzare-cumpărare referitor la un imobil situaut în Bucureşti, în a
cărui încheiere de autentificare se face menţiunea domiciliului cumpărătorului I.R.
Aceleaşi date privind domiciliul reies din certificatul de naştere al lui X.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii
Întrebări:
Ce decizie va lua instanţa de apel?
Identificaţi elementele de legătură din speţă?
Care sunt normele de drept existente în legislaţia română cu privire la declararea judecătorească a morţii
unei persoane.
3. SEDIUL SOCIAL
= punctul de legătură pentru următoarele categorii de rap. juridice:
statutul organic al persoanei juridice (art. 40-41)
condiţiile de fond ale actului juridic (art. 69 alin. 2 coroborat cu art. 77 alin. 2)
contractul de intermediere (art. 93 alin. 2), de muncă (art. 102), alte contracte speciale (art. 103)
jurisdicţia competentă (art. 149 pct. 2)
4. FONDUL DE COMERŢ
= punctul de legătură pentru următoarele categorii de rap. juridice:
condiţiile de fond ale actului juridic, când debitorul prestaţiei caracteristice este un comerciant (art. 69 alin.
2 coroborat cu art. 77 alin. 2) precum şi în cazul vânzării (art. 88 şi 89)
jurisdicţia competentă (art. 149 lit. a)
5. LOCUL SITUĂRII BUNULUI
= punctul de legătură pentru:
regimul juridic al bunurilor imobile şi mobile privite ut singuli (art. 49)
moştenirile imobiliare (art. 66 lit. b)
jurisdicţie, în anumite cazuri (art. 149 pct. 7,8 şi 9 şi art. 151 pct. 7
5. LOCUL SITUĂRII BUNULUI
SPEŢĂ
Reclamanta C.D.
Pârât O.D.
Solicită constatarea faptului că este unica moştenitoare a defunctului O. N. şi anularea certificatului de
moştenitor din 17 martie 2003 eliberat lui O.D.
În motivarea cererii
Defunctului O. N. a decedat la 5 ianuarie 2003 în Mannheim.
Certificatului de moştenitor eliberat lui C.D. în 24.02.2003 de Notariatul IX Mannheim.
O. N. redactase un testamen olograf întocmit la 16.12.2002 în care defunctul a dispus în favoarea sa
întreaga avere
Certificatul de moştenitor eliberat lui O.D. de Biroul Notarial “Expert” Bucureşti prin care s-a stabilit că
O.D. este unic moştenitor al defunctului O.N.
Certificatul de moştenitor eliberat lui O.D. de Biroul Notarial “Expert” Bucureşti prin care s-a stabilit că
O.D. este unic moştenitor al defunctului O.N.
Sunt competente instanţele judecătoreşti române?
Ce decizie va lua instanţa, în cazul în care este competentă?
6. PAVILIONUL NAVEI (AERONAVEI)
= punctul de legătură pentru:
mijloacele de transport respective
(art. 55 lit. a)
7. VOINŢA PĂRŢILOR
= punctul de legătură pentru:
Condiţiile de fond ale actelor juridice în general (art. 69 pct. 1 şi art. 73) şi ale unor contracte speciale (art.
88, 93, 101, 103, 120, 121)
8. LOCUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI
= punctul de legătură pentru:
Condiţiile de fond ale contractelor (în subsidiar, faţă de legea cu care contractul prezintă legăturile cele mai
strânse conform art. 79)
jurisdicţie, în anumite cazuri (ca, de exemplu, în art. 149 pct. 4, art. 151 pct. 1)
9. LOCUL EXECUTĂRII CONTRACTULUI
= punctul de legătură pentru:
Modul de executare al contractului (art. 80 alin. 2)
10. LOCUL ÎNTOCMIRII ACTULUI
= punctul de legătură pentru:
Condiţiile de formă ale actului juridic (în subsidiar, faţă de punctul de legătură aplicabil fondului actului,
conform art. 71 lit. a)
11. AUTORITATEA CARE EXAMINEAZĂ VALIDITATEA ACTULUI JURIDIC
= punctul de legătură pentru:
condiţiile de formă ale actului juridic (în anumite cazuri art. 71 lit. c)
12. LOCUL UNDE ARE LOC FAPTUL (ILICIT)
= punctul de legătură pentru:
regimul juridic al delictului în general (art. 107)
13. LOCUL PRODUCERII PREJUDICIULUI
= punctul de legătură:
În cazul în care prejudiciul se produce în alt stat decât cel al săvârşirii delictului (art. 108)
14. INSTANŢA SESIZATĂ
= punctul de legătură pentru:
Aspectele de procedură propriu-zise ca, de exemplu, administrarea probelor (art. 159 şi art. 161 alin. 5)
NORMELE MATERIALE, CA IZVOARE ALE DIP
DEFINIŢIE:
Normele materiale (substanţiale, directe) sunt izvor al D.I.P. atunci când reglementează raporturi juridice cu
element de extraneitate.
NORMELE MATERIALE se subclasifică:
Norme de drept material sau substanţial: civil, familiei, comercial
Norme de drept procesual
Cele mai importante NORMELE MATERIALE ALE DIP:
A) condiţia juridică a străinului persoană fizică sau juridică în România;
B) efectele hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale străine în România.
Există însă şi dispoziţii de drept material şi în texte disparate.
Normele de aplicaţie imediată (necesară)
DEFINIŢIE:
Sunt acele norme materiale, aparţinând sistemului de drept intern al statului forului care, dat fiind gradul lor
înalt de imperativitate, se aplică cu prioritate (imediat), unui raport juridic internaţional (cu element de
extraneitate)
atunci când acel raport juridic are un anumit punct de legătură concret cu ţara forului, excluzând în acest fel
conflictul de legi şi deci aplicarea în cauză a vreunei norme conflictuale.
EXEMPLE:
a) Art. 19 alin. (2) această dispoziţie înlătură de la aplicare norma conflictuală în art. 19 alin. (1).
b) Art. 110 aceste reguli se aplică cu prioritate faţă de orice alte dispoziţii din sistemul de drept care
guvernează faptul ilicit, cf. normeleor conflictuale din art. 107 şi 108 .
Precizări definitorii
Din punct de vedere logico-juridic, în cazul în care într-un raport juridic este în incidenţă o normă de
aplicaţie imediată, problema conflictului de legi şi deci a aplicării unei norme conflictuale – nu se mai pune.
Raportul juridic căruia i se aplică o astfel de normă are un punct de legătură cu ţara forului ceea
ce face ca, prin voinţa legiuitorului forului, acelui raport să i se aplice, invariabil, norma de aplicaţie
imediată.
Cu referire la exemplele
de mai sus
Raportul juridic are un punct de legătură cu românia:
a) Cetăţeanul care se căsătoreşte este român.
b) faptul ilicit a avut loc în România.
Comparaţie cu normele conflictuale
ASEMĂNĂRI:
A) Amândouă privesc raporturi juridice cu element de extraneitate, care au un punct de legătură cu ţara
forului.
B) Amândouă aparţin sistemului de drept intern al unui stat (în cazurile la care ne referim, al celui român).
Comparaţie cu normele conflictuale
DEOSEBIREA ESENŢIALĂ:
În timp ce normele conflictuale sunt norme de trimitere (care deci nu dau soluţia pe fond, ci numai plasează
raportul de drept internaţional privat în sfera unui sistem de drept).
normele de aplicaţie imediată sunt norme materiale, care conţin ele însele soluţia de fond, şi se aplică cu
prioritate faţă de orice normă conflictuală care ar fi incidentă în cauză, înlăturând, astfel, posibilitatea
aplicării în cauză a unui drept străin.
Justificarea aplicării normelor de aplicaţie imediată
Gradul lor înalt de imperativitate
sunt de ordine publică în dreptul internaţional privat al forului.
Astfel statul forului nu acceptă aplicarea în cauză a vreunei legi străine, deşi acel raport juridic are un
element de extraneitate care l-ar putea lega, în acelaşi timp, şi de un drept străin.
poziţia normelor de aplicaţie imediată
Normele de aplicaţie imediată constituie excepţii de la regula aplicării normelor conflictuale în raporturile
de drept internaţional privat.
Ele exprimă o situaţie “anormală” în această ramură de drept, situaţia normală fiind aceea a aplicării normei
conflictuale.
SPEŢĂ. NULITATEA ADOPŢIEI. PRINCIPIILE ADOPŢIEI.
SCOPUL ADOPŢIEI
RECLAMANT: H.W.W., cu domiciliul ales în Braşov, în calitate de moştenitor al mamei sale H.E.
PÂRÂŢII: -Statul Român prin Municipiul Braşov, reprezentat prin Primar, S.C. R. Braşov.
- T.C., T.L., G.G. G.A., N.V ŞI N.N.
Reclamantul solicitând inaplicabilitatea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950 cu privire la imobilul situat în
Braşov şi să dispună obligarea primilor doi pârâţi să-i lase bunul revendicat în deplină proprietate şi posesie.
Întrebări:
1. Ce decizie va lua instanţa?
2. Ce texte de lege sunt aplicabile în această speţă?
CONFLICTUL ÎN SPAŢIU AL NORMELOR CONFLICTUALE ŞI RETRIMITEREA
. Conflictul în spaţiu al normelor conflictuale;
2. Formele (felurile) retrimiterii;
3. Retrimiterea în dreptul intern român;
1. Conflictul în spaţiu al normelor conflictuale;
Conflictul de legi este posibil nu numai între legile materiale ale diferitelor ţări, ci şi între sistemele de drept
conflictuale.
Conflictul se numeşte “în spaţiu” deoarece normele conflictuale de drept în prezenţă coexistă.
Conflictul se poate prezenta sub formă pozitivă sau negativă
Conflictul în spaţiu al normelor conflictuale;
Conflictul se numeşte “în spaţiu” deoarece normele conflictuale de drept în prezenţă coexistă.
Este de 2 feluri:
A) pozitiv, atunci când fiecare normă conflictuală trimite la propriul său sistem de drept.
B) negativ, atunci când fiecare nici una din normele conflictuale în prezenţă nu declară aplicabil propriul
său sistem de drept, ci fie trimite fiecare la sistemul de drept al celuilalt stat, fie trimiterea se face la dreptul
unui stat terţ.
A) pozitiv, atunci când fiecare normă conflictuală trimite la propriul său sistem de drept.
De exemplu: se pune problema stării civile a unui cetăţean român cu domiciliul în Anglia.
Dacă problema apare în faţa instanţei engleze, aceasta va aplica norma sa conflictuală lex domicilii, care
trimite la sistemul de drept englez;
Dacă însă problema apare în faţa instanţei române, aceasta, conform normei conflictuale lex patriae (art. 12
din Legea nr. 105/1992) va aplica dreptul român.
A) Conflictul pozitiv
Conflictul pozitiv de norme conflictuale nu duce la retrimitere.
Conflictul se soluţionează prin aplicarea normei conflictuale a forului.
B) Conflictul negativ
atunci când fiecare nici una din normele conflictuale în prezenţă nu declară aplicabil propriul său sistem de
drept, ci fie trimite fiecare la sistemul de drept al celuilalt stat, fie trimiterea se face la dreptul unui stat terţ.
Aceasta este prima condiţie a retrimiterii.
Această condiţie este necesară, dar nu şi suficientă.
B) Conflictul negativ
RETRIMITEREA = este situaţia juridică apărută în cazul în care norma conflictuală a forului trimite la un
sistem de drept străin, în întregul său (deci inclusiv la normele sale conflictuale), iar acesta din urmă, prin
norma sa conflictuală în materie, nu primeşte trimiterea, ci fie trimite înapoi la dreptul statului forului, fie
trimite mai departe, a dreptul unui stat terţ.
RETRIMITEREA
Este o operaţiune logico-juridică;
Nu trebuie confundată cu declinarea de competenţă;
Nu implică nici o deplasare materială a cauzei (dosarului) de la instanţa investită cu soluţionarea ei.
RETRIMITEREA
De exemplu:
Dacă o instanţă judecătorească din Bucureşti ar fi chemată să determine legea aplicabilă unui contract
încheiat la Hamburg, ea consideră că:
Raporturile dintre părţi în lipsă de lex voluntatis, sunt reglementate de legea germană lex loci actum (art. 79
alin. 1).
Legea germană refuză să se aplice deoarece cf D.I.P. al acestei ţări , contractul este supus legii locului de
executare.
Îndeplinirea obligaţiilor s-a localizat parţial în România şi parţial în Spania executarea s-a făcut cu clauza
ex quai Barcelona
Ce fel de retrimiteri face speţa în discuţie?

1. Retrimiterea la legea română este de gradul întâi.

2. Retrimiterea la legea spaniolă este de gradul al doilea.
APARIŢIA RETRIMITERII ÎN PRACTICA JUDECĂTOREASCĂ
Speţa Collier V. Rivaz – în faţa instanţelor engleze.
Un cetăţean britanic având domiciliul potrivit legii engleze în Belgia a lăsat un testament valid după dreptul
englez şi nul după dreptul belgian.
Testatorul nu avea domiciliul în Belgia, după dreptul acestei ţări.
S-a ridicat problema validităţii testamentului?
Instanţa engleză a aplicat foreign court theory (teoria instanţei străine)
care înseamnă înlăturarea retrimiterii → judecătorul englez trebuie să judece şi să aplice legea pe care ar
aplica-o dacă s-ar afla în ţara la care iniţial trimite norma conflictuală a forului.
Norma conflictuală a trimis la legea domiciliului testatorului, adică cea belgiană.
Dacă speţa ar fi fost judecată în Belgia, aici s-ar fi aplicat pentru validitatea testamentului legea naţională a
testatorului, adică cea engleză, ceea ce a făcut şi instanţa engleză declarând testamentul ca fiind valid.
Exemplu:
“speţă lider” – speţa “Forgo”
Soluţionată de instanţele franceze în 1878.
Un cetăţean bavarez , în condiţiile în care Bavaria acorda o cetăţenie proprie.
Forgo trăieşte cea mai mare parte a vieţii sale în Franţa, unde însă nu dobândeşte domiciliul legal (nu
îndeplineşte formalităţile cerute în acest sens de legea franceză), ci are numai domiciliul de fapt.
Conform legii franceze, Forgo era cetăţean bavarez, cu domiciliul legal în Bavaria.
La moarte lasă o succesiune mobiliară importantă.
Forgo nu a lăsat testament.
Rudele colaterale după mamă (Forgo fiind copil din afara căsătoriei) introduc în faţa instanţei franceze o
petiţie de ereditate.
Potrivit normei conflictuale franceze lex patriae succesiunea mobiliară era cârmuită de legea naţională a
defunctului (cea Bavareză), care acorda drept la succesiune rudelor colaterale după mamă.
Instanţele franceze au constatat însă că norma conflictuală bavareză supuneau succesiunea mobiliară legii
domiciliului de fapt al defunctului ( trimitea înapoi la legea franceză) .
Norma conflictuală bavareză nu accepta trimiterea, ci retrimiterea la dreptul francez.
Acceptând retrimiterea, instanţa franceză a aplicat legea succesorală franceză.
Conform legii succesorale franceze, rudele colaterale după mamă nu aveau drept la moştenire şi, în acest fel,
succesiunea fiind vacantă, a fost culeasă de statul francez pe teritoriul căruia se aflau bunurile mobile
respective.
FORMELE (FELURILE) RETRIMITERII
A) Retrimitere de gradul I (retrimitere simplă sau trimiterea înapoi), care există atunci când norma
conflictuală străină retrimite la dreptul forului; ex. Speţa Forgo
B) Retrimiterea de gradul al II-lea (retrimitere complexă sau trimitere mai departe), atunci când norma
conflictuală străină trimite la dreptul unui stat terţ.
De exemplu:
Un cetăţean danez (a cărui lege personală este legea domiciliului):
ar avea domiciliul în Anglia, unde ar deceda şi
s-ar ridica în faţa instanţelor din Germania un litigiu în privinţa succesiunii.
Legea din Germania trimite la legea naţională a defunctului (legea daneză).
Legea daneză retrimite la legea domiciliului cea engleză → retrimitere care este acceptată
Succesiunea va fi cârmuită de dreptul succesoral englez, ca lege a domiciliului defunctului.
A) Retrimitere de gradul I (retrimitere simplă sau trimiterea înapoi),
Dreptul intern român admite, ca regulă,
EXCEPŢIILE DE LA REGULĂ, retrimiterea de gradul I nu este admisă în dreptul internaţional privat
român
Retrimiterea de gradul I, cf. art. 4 alin. 1 Legea nr. 105/1992.
Art. 85 din Legea nr. 105/1992.
B) Retrimiterea de gradul al II-lea nu este admisă
În dreptul român, retrimiterea de gradul al II-lea nu este admisă.
Retrimiterea de gradul al II-lea, cf. art. 4 alin. 2 Legea nr. 105/1992.
Justificarea refuzului retrimiterii de gradul al II-lea în dreptul român constată nesiguranţa juridică pe care
această instituţie o generează.
PARTEA SPECIAL
PERSOANA FIZICĂ ŞI PERSOANA JURIDICĂ
ÎN D.I.P. I. CONDIŢIA JURIDICĂ A STRĂINILOR
1. Noţiunea de străin
Persoana care se găseşte pe teritoriul unui stat fără a avea cetăţenia acestuia se numeşte străin.
Potrivit reglementărilor noastre sunt străini persoanele care nu au cetăţenia română.
Apatridul este străinul care nu are cetăţenia nici unui stat.
2. Noţiunea de condiţie juridică a străinului
Totalitatea normelor juridice prin care se determină drepturile şi obligaţiile pe care le poate avea străinul
alcătuiesc condiţia juridică a străinului.
Condiţia juridică a străinului nu se reduce la acele acte normative care privesc special pe străini, cum este
O.U.G. NR. 194/2002.
3. Noţiunea de “condiţie juridică a străinului” şi conflictul de legi
Numai în măsura în care se recunoaşte străinului un anumit drept se pune problema conflictului de legi.
Normele care determină condiţia juridică a străinului nu sunt conflictuale, ci norme materiale sau
substanţiale, deoarece determină direct drepturile şi obligaţiile străinului.

II. REGIMUL JURIDIC AL STRĂINILOR ÎN ROMÂNIA

1. Intrarea străinilor în ţară
Străinii pot intra pe teritoriul României:
Pe baza actelor de trecere a frontierei de stat Decretul-lege nr. 10/1990
Pe baza vizelor române de intrare în ţară cap III din Decretul-lege nr. 10/1990
2. Şederea străinilor în ţară
Străinii pot veni în ţară cu intenţia de a-şi stabili domiciliul ori pentru o şedere temporară.
Străinii au dreptul de şedere pentru timpul prevăzut în viza română de intrare.
Durata de şedere se poate:
prelungi,
sau limita
ori se poate stabili pentru o anumită zonă a ţării.
3. Ieşirea străinilor în ţară
Străinii pot ieşi din România pe baza actelor prevăzute de lege pentru trecerea frontierei de stat române şi a
vizelor de intrare-ieşire în şi din ţară.
Dispoziţii speciale pentru străinul care este învinuit sau inculpat într-o cauză penală, etc.
4. Personalul diplomatic şi consular
Intrarea
Şederea
Evidenţa
Ieşirea
Din ţară a persoanelor din această categorie, inclusiv membrii lor de familie, sunt supuse unui regim special
5. Dreptul la azil
Dreptul la azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii cf. arrt. 18 alin. 2 din Constituţie.
6. Expulzarea şi extrădarea străinului
Actul prin care un stat constrânge pe un străin aflat pe teritoriul lui să-l părăsească se numeşte expulzare.
Extrădarea este măsura luată de statul de reşedinţă de a preda altui stat, la cererea acestuia din urmă, o
persoană acuzată sau condamnată pentru o infracţiune comisă împotriva statului solicitant.
7. Principiile regimului juridic privind drepturile străinilor
A) Regimul naţional
Acest regim se referă la drepturile civile şi la cele fundamentale, cu excepţia drepturilor politice
B) Regimul reciprocităţii
Străinii au anumite drepturi în ţara noastră numai dacă aceleaşi drepturi sunt acordate şi cetăţenilor români
în ţările cărora aparţin străinii în cauză.
C) Clauza naţiunii celei mai favorizate
Acest regim al străinului presupune o convenţie internaţională.
Convenţia internaţională poate fi bilaterală sau multilaterală.
Domeniile în care se acordă clauza:
comerţul şi plăţile internaţionale;
transportul internaţional;
drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice;
proprietatea intelectuală, etc.
III. Statutul şi regimul refugiaţilor în România
O.G. nr. 102/2000 abrogată de Legea nr. 122/2006 privind azilul în România
Formele de protecţie a refugiaţilor:
A) statutul de refugiat;
B) protecţia umanitară condiţionată;
C) protecţia umanitară temporară
Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.
PARTEA SPECIALĂ
NORMELE CONFLICTUALE ÎN DIFERITE RAMURI ALE DREPTULUI PRIVAT
PARTEA SPECIALĂ
NORMELE CONFLICTUALE ÎN MATERIA DREPTULUI CIVIL
NORMA CONFLICTUALĂ PRIVIND STAREA ŞI CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE
1. Regula aplicării legii naţionale (legii cetăţeniei) în materia statutului persoanei fizice
Art. 11 din Legea nr. 105/1992.
Art. 12 interpretează noţiunea de lege naţională.
Argumente în sprijinul aplicării legii naţionale
a) Caracterul de stabilitate a cetăţeniei.
b) Caracterul de certitudine al cetăţeniei, care se dovedeşte cu documente oficiale.
- Cetăţenia, fiind o stare de drept, prezintă mai multă siguranţă decât domiciliul, care este o simplă stare de
fapt.
c) legile statului de cetăţenie sunt cel mai bine adaptate în funcţie de particularităţile persoanelor fizice
naţionale
Norma conflictuală lex patriae este tradiţională în dreptul internaţional privat român, ea fiind prevăzută în
art. 2 alin. 2 C. civ. abrogat prin Legea nr. 105/1992.
Cf. art. 12 alin. 2 din Legea 105 legea română se aplică pentru cetăţenii români, chiar dacă aceştia au
dobândit şi o altă cetăţenie, atâta timp cât ei nu au pierdut cetăţenia română.
În cazul în care un străin are mai multe cetăţenii, legea lui naţională este legea statului unde îşi are
domiciliul sau, în lipsă, reşedinţa.
EXCEPŢIE DE LA REGULĂ:
Art. 28 copilul, cetăţean străin, are şi o altă cetăţenie străină, se aplică legea care îi este mai favorabilă.
2. Aplicarea, în anumite cazuri, a altei legi în materia statutului persoanei fizice
Dispoziţie specială art. 12 alin. 4.
Legea naţională şi legea domiciliului sau reşedinţei se subsumează noţiunii mai generale de lege personală a
persoanei fizice.
3. Caracterul normei conflictuale privind statutul persoanei fizice
Normele conflictuale privind statutul persoanei fizice au un caracter imperativ, în sensul că părţile nu pot
deroga de la ele, prin manifestarea/ acordul lor de voinţă.
Domeniul de aplicare a legii statutului persoanei fizice, în dreptul civil
A) Starea civilă a persoanei fizice
Anume ansamblul de calităţi (elemente) persoanale, care izvorăsc din acte şi fapte de stare civilă, de care
legea leagă anumite efecte juridice specifice şi care servesc pentru identificarea persoanei în familie şi
societate.
Calităţi care intră în conţinutul stării civile:
cu privire la filiaţie;
cu privire la căsătorie;
cu privire la adopţie;
cu privire la rudenie;
cu privire la afinitate.
Întocmirea (înregistrarea) actelor şi faptelor de stare civilă nu este guvernată de legea persoanlă, ci de:
legea locului încheierii actului, conform regulii locus regit actum
legea autorităţii care efectuează înregistrarea , conform regulii auctor regit actum, cf legii 119/1996
B) Capacitatea civilă a persoanei fizice
Se aplică:
Capacităţii de folosinţă (art. 11 şi 13)
Capacitatea acesteia de a încheia acte juridice (de a contracta).
Incapacităţile de folosinţă sunt speciale, lipsesc pers. fizică de aptitudinea de a avea anumite drepturi şi
obligaţii civile
Incapacităţile cu caracter de sancţiune (civilă).
Ex: decăderea din drepturile părinteşti sunt supuse legii naţionale a pers. fiz.
Incapacităţile cu caracter de sancţiune (civilă).
Incapacităţile de folosinţă absolute.
2. Capacitatea de exerciţiu
Art. 11 din Legea nr. 105/1992
Art. 15 din lege.
Excepţia de la aplicarea legii personale normal competente
Art.17 din lege:
Speţa Lizardi
Un cetăţean mexican, pe nume Lizardi, care locuia la Paris
A cumpărat de la un bijutier francez bijuterii de valoare, pe care urma să le plătească prin cambii.
Când aceste cambii au fost prezentate spre plată, mexicanul, prin tutorele său a invocat nulitatea contractului
pentru incapacitatea sa arătând că:
La data asumării obligaţiei, el împlinise vârsta de 21 de ani, deci era capabil cf legii franceze, dar nu era
capabil legii naţionale (25 ani) .
Legea mexicană fiind aplicabilă în speţă pentru că legea franceză trimite la legea naţională.
Instanţele franceze au validat contractul de v-c a bijuteriilor.
Atunci când incapacitatea unui străin, dată de legea lui naţională, duce la lezarea interesului naţional
francez, prin prejudicierea unui cetăţean naţional, care a acţionat de bună credinţă
legea naţională a străinului trebuie înlăturată şi înlocuită cu legea locală.
STAREA ŞI CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE
STAREA CIVILĂ
Starea civilă este determinată de anumite fapte şi acte juridice.
FAPTE JURIDICE (EVENIMENTE MATERIALE): nașterea, moartea.
NOŢIUNEA IDENTIFICĂRII
PERSOANEI FIZICE
DEFINIŢIE:
= individualizarea omului în raporturile juridice civile;
Identificarea omului este o necesitate generală şi permanentă.
Mijloace de identificare: numele, domiciliul, starea civila.
NUMELE
Legea nu defineşte numele;
Doctrina defineşte, în general, numele ca fiind cuvântul ori cuvintele care individualizează persoana fizică în
societate.
Putem defini numele ca acel atribut de identificare a persoanei fizice care constă în dreptul omului de a fi
individualizat, în familie şi societate, prin cuvintele stabilite, în condiţiile legii, cu această semnificaţie.
Art. 12 alin. (1):
“Orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit potrivit legii”.
Art. 7 pct. 1
“Copilul este înregistrat imediat după naşterea sa şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a
dobândi o cetăţenie şi, în măsura posibilului, dreptul de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi crescut de aceştia” .
“Numele cuprinde numele de familie
şi prenumele”
“Numele de familie” mai este desemnat şi prin formula “nume patronimic”, iar “prenumele” se mai exprimă
şi în expresia “nume de botez”
Numele ≠ pseudonimul ≠ porecla
Numele de familie se dobândeşte prin efectul filiaţiei”.
“Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinţilor”.
Art. 64 C. fam.: “Copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi de care
filiaţia a fost mai ăntâi stabilită.
În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească va putea da
încuviinţarea copilului să poarte numele acestuia din urmă.
Ipoteze şi soluţii de stabilire a
numelui de familie
1. Ipoteza copilului din căsătorie;
2. Ipoteza copilului din afara căsătoriei;
3. Ipoteza copilului găsit născut din părinţi necunoscuţi.
Modificarea numelui de familie
Art. 12 alin. (3): “Schimbarea în orice fel a numelui de familie sau a prenumelui nu este îngăduită decât în
cazurile şi condiţiile stabilite de lege”.
“Numele de familie … se modifică drept urmare a schimbării stării civile, în condiţiile prevăzute în Codul
familiei”.
SCHIMBĂRILE DE STARE CIVILĂ
Schimbări în filiaţia persoanei fizice;
Schimbări generate de adopţie;
Schimbări determinate de instituţia căsătoriei.
STAREA CIVILĂ
ACTELE JURIDICE SUNT:
RECUNOAŞTEREA VOLUNTARĂ/STABILIREA JUDECĂTOREASCĂ A FILIAŢIEI
ADOPŢIA
CĂSĂTORIA
DIVORŢUL
DECLARAREA JUDECĂTOREASCĂ A MORŢII
Pentru naştere, căsătorie şi deces se întocmesc acte de :
naştere
căsătorie
deces
INSTRUMENTUM
Pentru
Înregistrarea recunoaşterii
voluntare a filiaţiei
Stabilirea judecătoreşti a filiaţiei
Stabilirea judecătoreşti a adopţiei
Divorţul
Schimbarea numelui şi prenumelui
MENŢIUNE ÎN REGISTRELE STĂRII CIVILE
Pe baza înregistrărilor din registrele de stare civilă se eliberează numai celui îndreptăţit un certificat original
ori un duplicat constatator al faptului sau actului de stare civilă respectiv.
Proba stării civile a persoanei se face cu actele de stare civilă.
ÎNREGISTRAREA ACTELOR ŞI FAPTELOR DE STARE CIVILĂ, CÂND EXISTĂ
UN ELEMENT STRĂIN
Deosebim:
A) Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă în ţară privind pe străini
Art. 4 din Legea nr. 119/1996
B) Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă întervenite în străinătate, privind pe cetăţeanul român aflat
în străinătate.
A) Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă în ţară privind pe străini
Actele şi faptele de stare civilă privind persoanele fără cetăţenie (apatrizii) se înregistrează în aceleaşi
condiţii ca şi ale cetăţenilor români.
Actele şi faptele de stare civilă privind străinii care se găsesc pe teritoriul ţării noastre (au domiciliul sau se
află temporar în România) şi au cetăţenia altui stat se pot înregistra în registrele de stare civilă ale locului
unde îşi au domiciliul sau se se află temporar şi pot fi ţinute în România.
Exemple:
Dacă un cetăţean străin s-a căsătorit sau a decedat pe teritoriul României
ofiţerul de stare civilă care a întocmit actul de stare civilă, va trimite,
în termen de 5 zile de la înregistrare
Un extras de pe actul respectiv organului competent al Ministerului de Interne, care îl va transmite misiunii
diplomatice sau oficiului consular al ţării respective acreditate în România.
B) Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă întervenite în străinătate, privind pe cetăţeanul român aflat
în străinătate
Întocmirea actelor de stare civilă privind cetăţenii români aflaţi în străinătate se face la misiunile
diplomatice, la oficiile consulare ale României sau la autorităţile locale competente.
Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare ale României încheie căsătorii între cetăţenii români sau
dacă unul dintre viitorii soţi este cetăţean român.
Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite de autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară
numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române.
Cetăţeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din
străinătate a certificatului sau extrasului de stare civilă, să ceară transcrierea acestor acte.
A) Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă
produsă în împrejurări deosebite
Înregistrarea naşterii, căsătoriei sau decesului ce a avut loc pe o navă sub pavilion român în timpul unei
călătorii în afara graniţelor ţării.
Naşterea sau decesul care a avut loc pe o aeronavă, sub pavilion român, în timpul unei călătorii în afara
graniţelor ţării.
numele
Noţiunea de nume. În legislaţia noastră, termenul “nume” este folosit:
Pentru a desemna numele de familie şi prenumele (Decretul nr. 31/1954)
Pentru a desemna numai numele de familie (art. 27 şi 28 C.fam.)
Dreptul la nume este un drept personal nepatrimonial.
Numele nu este supus normelor conflictuale privind starea civilă
Dobândirea numelui prin filiaţie.
Legea care se aplică în stabilirea filiaţiei, adică
legii naţionale
Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 105/1992
Exemplu: copilul născut în străinătate din părinţi cetăţeni români dobândeşte numele în conformitate cu
legea română.
b) Stabilirea numelui de către autoritatea tutelară
Numele copilului născut pe teritoriul ţării noastre din părinţi necunoscuţi se determină de către organul
competent menţionat.
Un asemenea copil are cetăţenia română.
b) Modificarea numelui de familie
Când se modifică atarea civilă a persoanei .
ca efect al:
căsătoriei,
al nulităţii/anulării căsătoriei;
divorţului
adopţiei, etc.
Se aplică legea care cârmuieşte materia respectivă, care regelementează efectele căsătoriei sau ale adopţiei.
domiciliul
a) Domiciliul de drept comun:
Străinii pot solicita
stabilirea domiciliului în România
Se aprobă/se revocă de preşedintele României
b) Domiciliul legal:
Se determină potrivit legii naţionale a persoanei despre al cărei domiciliu legal este vorba
Exemplu: legea naţională a minorului sau a interzisului
c) Domiciliul ales:
Este locul pe care părţile îl stabilesc prin convenţia lor cu privire la
executarea unui act juridic
Exemplu: pe cale convenţională, părţile pot deroga de la efectele normale ale domiciliului de drept comun.
Capacitatea persoanei fizice
1) LEGEA PERSONALĂ
LEGEA NAŢIONALĂ (LEX PATRIAE)
LEGEA DOMICILIULUI (LEX DOMICILII)
CAPACITATEA SPECIALĂ
Pentru încheierea unui act juridic nu este supusă legii naţionale, ci legii care reglementează acel act juridic,
deci lex causae.
EXEMPLE:
Incapacităţi absolute de a dispune prin liberalităţi;
Incapacităţi de a primi prin liberalităţi;
Incapacităţi de folosinţă relative de a primii prin donaţii sau legate.
Incapacitatea de exerciţiu
A) Actele pe care cel în cauză nu le poate face singur sau le poate face singur.
B) Modul în care actele juridice se pot încheia în numele persoanei lipsite de capacitatea de exerciţiu sau de
către persoana cu capacitatea de exerciţiu restrânsă.
Inopozabilitatea incapacităţii prevăzute de legea naţională străină.
Ocrotirea părintească, tutela şi curatela
a) Ocrotirea minorului din căsătorie ori adoptat, exercitată de părinţi, ori, după caz, de tată sau mamă este
prev de Art. 20 art. 36.
b) întinderea, modificarea, efectele şi încetarea tutelei, precum şi raporturile dintre tutore şi persoana lipsită
de capacitatea de exerciţiu sau cu capacitate restrânsă sunt supuse legii naţionale a persoanei ocrotite (art. 38
şi 47).
) Instituirea, modificarea, efectele şi încetarea curatelei, precum şi raporturile dintre curator şi persoana pusă
sub curatelă sunt supuse legii naţionale a persoanei sub curatelă (art. 39).
PERSOANA JURIDICĂ ÎN D.I.P.
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
ROLUL PERSOANELOR JURIDICE ÎN CADRUL RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE
Persoanele juridice care ţin de sistemul de drept al unui stat.
De ex: cele române
Persoanele juridice care se încadrează în ordinea juridică internaţională.
De ex: statele, S.U.A, instituţiile specializate
SUBIECTELE DE DREPT INTERNAŢIONAL
ORIGINALE:
STATELE
DERIVATE:
ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE INTEGUVERNAMENTALE (INTERSTATALE)
Fenomenul fuziunii societăţilor comerciale pe plan naţional şi internaţional şi amploarea pe care au luat-o
investiţiile străine de capital în diverse state
INTERNAŢIONALIZAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE:
EXEMPLU: SOCIETĂŢI MULTINAŢIONALE SAU TRASNAŢIONALE
în cadrul
comunităţii economice europene
Coordonarea reglementărilor juridice privind societăţile comerciale şi pentru crearea unor societăţi
europene, şi care s+ar putea prezenta sub formă de societăţi de tip european.
SOCIETĂŢILE DE TIP EUROPEAN SUNT SUPUSE
DREPTULUI COMUNITAR,
acestea având caracter anaţional, supranaţional ori de tip federal
CATEGORII DE PERSOANE JURIDICE
DE DREPT INTERN
Persoanele juridice de drept PUBLIC
Persoanele juridice DE DREPT privat.
 SOCIETĂŢILE, ASOCIAŢIILE ŞI FUNDAŢIILE
Persoanele juridice naţionale şi persoanele juridice străine
A) DETERMINAREA APARTENENŢEI LA UN ANUMIT STAT A PERSOANELOR JURIDICE: dacă
sunt române sau străine
B) CONDIŢIA PERSOANEI JURIDICE STRĂINE
A) DETERMINAREA APARTENENŢEI LA UN ANUMIT STAT A PERSOANELOR JURIDICE
Problema naţionalităţii persoanelor juridice.
Normele juridice ale fiecărei ţări stabilesc criteriile cu ajutorul cărora determină naţionalitatea persoanelor
juridice.
Determinarea naţionalităţii persoanelor juridice înseamnă stabilirea domeniului de aplicare a legilor proprii
faţă de cele străine, adică soluţionarea conflictului de legiB) CONDIŢIA PERSOANEI JURIDICE
STRĂINE
Recunoaşterea extrateritorială a persoanei juridice. (Dacă se recunoaşte într-o anumită ţară, persoana
juridică străină respectivă).
Ce drepturi se acordă persoanei juridice străine.
STATUTUL PERSONAL AL PERSOANEI JURIDICE
Persoana juridică:
nu poate exista decât dacă s-a întemeiat potrivit unor dispoziţii legale ;
nu poate funcţiona decât tot potrivit unor dispoziţii legale.
Art 41 şi art. 42 din Legea nr. 105/1992.
NORMA CONFLICTUALĂ ÎN DOMENIUL RAPORTURILOR DE FAMILIE
I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1. RAPORTURILE DE FAMILIE
Aceste raporturi rezultă din:
a) căsătorie ce constituie baza familiei;
b) rudenia firească;
c) adopţie;
d) Legea asimilează – sub anumite aspecte – unele raporturi cu relaţiile de familie (cele dintre alte persoane
ce mai fac parte din familie).
Raporturi asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie
Referitor la această „asimilare" aparţin dreptului familiei:
a) unele raporturi rezultând din luarea unei măsuri de protecţie specială a copilului lipsit de ocrotirea
părinţilor săi;
b) unele raporturi dintre un soţ şi copii celuilalt soţ;
c) unele raporturi dintre moştenitorii unei persoane care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care i-a
prestat întreţinere fără a avea obligaţia legală şi minorul îndreptăţit la întreţinere;
d) unele relaţii dintre foştii soţi.
RAPORTURILE DE FAMILIE
Prezintă aspecte:
NEPATRIMONIALE (PERSONALE)
PATRIMONIALE
2. SEDIUL MATERIEI PRIVIND RAPORTURILE DE FAMILIE CU ELEMENT STRĂINArt.
11-38
Legea nr. 105/1992
Art.
4 şi 42
Legea nr. 119/1996
Calităţi care intră în conţinutul stării civile
cu privire la filiaţie;
cu privire la căsătorie;
cu privire la adopţie;
cu privire la rudenie;
cu privire la afinitate.
Articolele din Legea nr. 119/1996
Se referă la înregistrarea actelor de stare civilă privind:
pe cetăţenii români care se găsesc în străinătate
pe străinii români care se găsesc în ţara noastră
3. STATUTUL PERSOANEI FIZICE
Legea nr. 105/1992 înţelege prin statutul persoanei fizice:
starea,
capacitatea
relaţiile de familie
Statutul persoanei fizice este supus
legii naţionale a pers. fiz. (lex patriae), afară dacă prin dispoziţii contrare nu se prevede altfel (art. 11)
Legea naţională este legea statului a cărei cetăţenie o are persoana respectivă [art. 12 alin. (1)].
Ex. Pentru cetăţeanul român legea naţională este cea română.
Proba cetăţeniei se face tot după legea statului a cărui cetăţenie se invocă.
Art. 12 alin. (2) în cazul dublei cetăţenii, dintre care se pretinde că:
una este cea română, legea naţională a cetăţeanului român în cauză este legea română
În cazul dublei cetăţenii , din care una este cea a forului,
legea naţională se consideră cea a forului
Art. 12 alin. (3) în cazul dublei cetăţenii, dintre care:
nici una nu este cea română, adică în cazul nostru cea a forului, legea naţională se consideră că este legea
statului unde persoana îşi are domiciliul, iar în lipsă, reşedinţa saArt. 12 alin. (4) dacă o persoană nu are nici
o cetăţenie
adică este apatrid, se aplică, în loc de legea naţională, deoarece nu există, legea domiciliului sau, în lipsă,
legea reşedinţei.
Începutul şi încetarea personalităţii sunt determinate de legea naţională a fiecărei persoane (art. 13).
Numele persoanei, care constituie un efect al filiaţiei, este reglementat de legea naţională
Ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, săvârşite în România , este asigurată potrivit
legii române.
Art. 15 reglementează conflictul mobil de legi în materia capacităţii
În sensul că schimbarea legii naţionale, nu aduce atingere majoratului dobândit potrivit legii anterioare
aplicabile.
În situaţia inversă, când persoana a fost incapabilă după legea aplicabilă anterior, dar este capabilă după
legea nouă, se va considera că este capabilă.
NORMA CONFLICTUALĂ ÎN DOMENIUL RAPORTURILOR DE FAMILIE
II. ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI
1. Cerinţe legale
Pentru încheierea căsătoriei sunt necesare următoarele cerinţe legale:
a) existenţa condiţiilor de fond
b) lipsa impediementelor la căsătorie
c) îndeplinirea condiţiilor de formă
2. Precizări
Se poate ridica şi problema calificării căsătoriei, care uniune dintre un bărbat şi o femeie constituie o
căsătorie, ţinând seama de diversitatea situaţiilor cunoscute de sistemele de drept existente.
O căsătorie încheiată cu condiţii de formă foarte sumare, de exemplu, o ceremonie cu rudele fără
participarea unui organ de stat sau confesional, poate fi considerată o căsătorie?
3. Condiţiile de fond ale căsătoriei
În dreptul comparat se cunosc mai multe sisteme
1. se aplică legea naţională a viitorilor soţi
2. se aplică legea domiciliului viitorilor soţi
3. se aplică legea locului încheierii căsătoriei
4. se aplică legea naţională pentru cetăţenii proprii care se căsătoresc în străinătate şi legea domiciliului
pentru străinii care se căsătoresc în ţară (sistem mixt).
Căsătoria aparţine statutului personal
art. 18 alin. (1) şi (2)
În dreptul comparat, se cunosc mai multe soluţii pentru determinarea legii aplicabile condiţiilor de fond ale
căsătoriei mixte:
1. Fiecare dintre soţi va trebui să îndeplinească atât condiţiile de fond ale căsătoriei prevăzute de legea sa
naţională, cât şi pe cele prevăzute de legea personală a celuilalt soţ .
2. Fiecare dintre soţi va trebui să îndeplinească atât condiţiile de fond ale căsătoriei prevăzute de legea sa
naţională, cât şi pe cele prevăzute de legea personală a celuilalt soţ.
Căsătoria aparţine statutului personal
art. 18 alin. (1) şi (2)
În dreptul comparat, se cunosc mai multe soluţii pentru determinarea legii aplicabile condiţiilor de fond ale
căsătoriei mixte:
1. Fiecare dintre soţi va trebui să îndeplinească atât condiţiile de fond ale căsătoriei prevăzute de legea sa
naţională, cât şi pe cele prevăzute de legea personală a celuilalt soţ .
Sistemul aplicării cumulative a celor două legi
Soluţii pentru determinarea legii aplicabile condiţiilor de fond ale căsătoriei mixte:
2. Fiecare dintre soţi este supus legii lui naţionale sau a domiciliului
Sistemul aplicării distributive a celor două legi
3. Una din cele 2 legi este înlăturată, pentru a se aplica cealaltă pentru ambii viitori soţi
4. Se aplică legea locului încheierii căsătoriei pentru ambii viitori soţi
Posibilităţi în dreptul român cf. legii
Cetăţeanul român se poate căsători
4. Condiţiile de formă ale căsătoriei
Art. 19 alin (1) Legea nr. 105/1992
Art. 19 alin (2) Legea nr. 105/1992 întrebarea
Unde se încheie căsătoria dacă după legea statului respectiv, dacă după legea statului respectiv, organul
competent pentru încheierea căsătoriei nu este de stat, ci este confesional?
Răspuns:
În acest caz, cetăţeanul român, fie că ambii vitori soţi sunt cetăţeni români, fie că numai unul dintre viitorii
soţi este cetăţean român, nu poate încheia căsătoria în faţa organului local confesional.
Căsătoria urmând a se încheia, după caz, în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al
României sau al statului celuilalt viitor soţ.
Căsătoria se poate încheia în faţa autorităţii locale, dacă este de stat, altfel nu.