Retrimitere (termen juridic)

Retrimiterea este o instituie de drept internaional privat. Retrimiterea ofer posibilitatea legii strine
declarate competente s fac o trimitere ctre o alt lege, fie legea instanei sesizate fie la alt sistem de drept.
Apariie
Spea Forgo
Forgo, un copil bavarez, este adus n Frana de la vrsta de 5 ani unde rmne pn la sfritul vieii fr
ns a ndeplini formalitile necesare pentru dobndirea domiciliului legal. Acesta moare la 68 de ani lasnd
o important avere mobiliar la care au ridicat pretenii n lips de testament rudele sale colaterale dup
mam, precum i statul francez.
Potrivit normelor conflictuale franceze, succesiunea mobiliar era reglementat de legea ultimului
domiciliu al defunctului care n cazul lui Forgo rmsese n Bavaria. Codul civil bavarez de la acea vreme
admitea dreptul la motenire al rudelor din afara cstoriei. Dar normele conflictuale franceze prevedeau c
succesiunea mobiliar este supus legii domiciliului de fapt al defunctului. ntruct Forgo avusese domiciliul
de fapt n Frana, Codul civil nu recunotea rudelor naturale nici un drept de succesiune. Mostenirea fiind
considerat vacant conform dreptului francez, aceasta a revenit statului francez.

Forme
Retrimiterea poate fi:
de gradul nti sau simpl - legea strin declarat competent retrimite la dreptul instanei
sesizate. n acest mod aplicarea legii strine este nlturat n favoarea dreptului instanei sesizate.
gradul al doilea sau complex - legea strin declarat competent retrimite la o alt lege dect cea
a forului. Teoretic retrimiterea poate continua i mai departe de gradul al doilea, dar practic prezint
imporan doar retrimiterea simpl prin care se nltur competena legii strine.
Limite de aplicare
Retrimiterea nu poate opera atunci cnd instana nu face trimitere la ntregul sistem de drept ci doar la
anumite reglementri materiale precise. De asemena, retrimiterea nu este acceptat n toate sistemele de
drept iar atunci cnd este acceptat exist situaii cnd aceasta nu poate opera:
n cazul autonomiei de voin a prilor se presupune c ele s-au referit la un anumit sistem de drept
cu excluderea posiblitii de retrimitere
cetenia - determinarea ceteniei exclude posiblitatea retrimiterii
regula locus regit actum exclude de asemenea posibilitatea retrimiterii deoarece se are n vedere doar
dispoziiile materiale ale legii locului i nu a ntregului sistem de drept
Argumente pro i contra retrimiterii
Pro:
legea la care se face trimitere nu ar putea fi aplicat n situaia n care aceasta se declar
necompetent(i retrimite deci la o alt lege) ntruct s-ar aduce atingere suveranitii statului strin
atunci cnd norma conflictual trimite la dreptul strin se are n vedere ntregul ansamblu de
reglementri inclusiv normele conflictuale
eficiena unei hotrri judectoreti se asigur prin neaplicarea legii materiale strine, care a refuzat
compentena oferit. Instana trebuie judece ca n ara unde se va cere exequatur-ul.
norma conflictual a forului are o competen subsidiar, n cazul n care legea strin se declar
necompetent, configurnd existena unei comuniti de vederi cu norma conflictual strin.
ntre sistemele de drept n prezen se realizeaz o coordonare, care permite evitarea situaiilor
conflictuale
Contra:
retrimiterea depreciaz ideea c instana sesizat stabilete legea aplicabil n temeiul normelor sale
conflictuale i nu dup normele conflictuale strine
retrimiterea implic un cerc vicios, deoarece trimiterea se face la ansamblul dreptului strin, ce
retrimite tot la ntregul sistem de drept al forului, care dispune iar o retrimitere i aa mai departe, fr ca
acest circuit s fie oprit dect n mod arbitrar
retrimiterea determin o nesiguran n relaiile cu element de extraneitate ntruct soluiile concrete
depinde de poziia dreptului strin

Bibliografie
Ioan Macovei, Drept internaional privat, ediia a II-a, editura Ars Longa, Iai 2001

RETRIMITEREA
Sectiunea I
Consideratii introductive
1.

Notiune.

Retrimiterea este acea institutie a dreptului international privat, provocata de conflictul

negativ dintre normele conflictuale in coliziune cu privire la un raport juridic cu element de
extraneitate in sensul ca fiecare norma conflictuala confera celeilalte competenta de a carmui
raportul juridic respectiv.

2.Conditii de existenta
Normele conflictuale au caracter national intrucat sunt creatia legiuitorului sau jurisprudentei
fiecarui stat in parte. Din particularitatile fiecarui sistem national de drept international privat decurge
consecinta diversitatii normelor conflictuale care pot da nastere la doua tipuri de conflicte ale normelor
conflictuale.
a) Conflictul pozitiv: intr-o situatie juridica data, fiecare dintre normele conflictuale in prezenta atribuie
competenta propriei legi interne.
Conflictul pozitiv exclude retrimiterea.
b) Conflictul negativ: fiecare dintre normele conflictuale nationale se declara necompetenta in
reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate si trimite la sistemul de drept al celuilalt stat ori
la dreptul unui stat tert. Aceasta situatie da nastere retrimiterii. Spunem ca dreptul forului admite retrimiterea
continuta in norma conflictuala straina.
Conflictul negativ este prima conditie a existentei retrimiterii.
A doua conditie este ca dreptul
forului sa admita retrimiterea, adica sa trimita la intregul sistem de drept strain, inclusiv la normele sale
conflictuale (nu doar la normele materiale ale dreptului strain).
3. Formele retrimiterii
Retrimiterea este de doua feluri:
a) retrimiterea de gradul I (retrimiterea simpla sau trimiterea inapoi) exista atunci cand norma conflictuala
a forului desemneaza drept competent dreptul strain a carui norma conflictuala, la randul sau, atribuie
competenta dreptului forului;
b) retrimiterea de gradul II (retrimiterea complexa sau dubla retrimitere) exista cand norma conflictuala
straina aplicabila in virtutea normei conflictuale a forului atribuie competenta dreptului unui stat tert.
Sectiunea aII-a
Temeiul retrimiterii
In doctrina s-au formulat mai multe teorii privind temeiul retrimiterii.
A. Retrimiterea ca solutie logic necesara
Expunerea tezei. Fundamentul comun al tuturor teoriilor care considera retrimiterea ca solutie necesara si
consecinta logica a conflictului de legi pornesc de la ideea ca legea straina nu trebuie aplicata impotriva
vointei statului care a edictat-o.
Acest argument poate fi folosit insa si impotriva retrimiterii, intrucat ceea ce este valabil pentru legea
straina este valabil si pentru legea forului. Admiterea retrimiterii ar insemna ca legea forului cedeaza in fata
legii straine (abdicarea suveranitatii statului forului).
Teza a fost combatuta in doctrina, afirmandu-se ca dreptul international privat al fiecarei tari delimiteaza in lipsa unui drept international suveran - competenta diferitelor legi nationale si exprima "alegerea celui
mai bun aranjament al competentelor legislative in relatiile internationale.
B. Retrimiterea ca solutie utila din punct de vedere practic
Aceasta teza se multumeste sa justifice retrimiterea prin avantajele practice pe care le ofera. Retinem doar
cateva argumente mai importante invocate in sprijinul tezei:
a) retrimiterea se justifica prin faptul ca face posibila armonizarea solutiilor la nivelul international;
b) in cazul retrimiterii de gradul II, chiar daca se ajunge la o succesiune de retrimiteri, finalitatea
institutiei este atinsa atunci cand un stat tert se declara competent. De altfel si succesiunea retrimiterilor este
limitata pentru ca si punctele de legatura sunt in numar limitat.

Explicatia propusa. Temeiul retrimiterii este norma conflictuala a forului, intrucat norma conflictuala
straina care dispune retrimiterea nu se aplica in temeiul autoritatii proprii, ci pentru ca asa dispune norma
conflictuala a forului. In mod corect s-a observat ca aceasta explicatie difera de o delegare in favoarea unei
legi straine eventual aplicabile, fara ca aceasta lege sa aiba cunostinta de o asemenea abilitate.
Sectiunea a III-a
Retrimiterea in dreptul international privat roman
Retrimiterea de gradul I
Regula admiterii retrimiterii de gradul I este consacrata in art. 4 alin. 1 din Legea nr. 105/1992: daca
legea straina, determinata potrivit normelor conflictuale romane, retrimite la dreptul nostru se aplica legea
romana, afara de cazul in care se prevede in mod expres altfel.
In urma retrimiterii simple se va aplica legea materiala romana, dar ca urmare a acceptarii retrimiterii de
catre dreptul roman, si nu in baza vointei exprimate in legea straina. S-a aratat ca retrimiterea este admisa si
in litigiile de dreptul comertului international.
Retrimiterea de gradul II
Dreptul roman nu admite retrimiterea de gradul II. art. 4 alin.2 din Legea nr. 105/1992 statueaza:
"Retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat este fara efect". In situatia in care norma
conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain, iar norma conflictuala straina trimite mai departe, la
dreptul unui stat tert, se va aplica legea materiala a statului la care trimite norma conflictuala romana.

RETRIMITEREA
Aspecte generale
Conflictul de legi poate aparea nu numai intre legile materiale ale diferitelor state, ci si intre
normele conflictuale . El poate imbraca forma pozitiva sau negativa.
Conflictul pozitiv apare in situatia in care fiecare dintre normele conflictuale in prezenta revendica
reglementarea raportului juridic respectiv. Un asemenea conflict se solutioneaza, de regula, prin aplicarea
normei conflictuale a forului.
Conflictul negativ se iveste atunci cand fiecare dintre normele conflictuale in prezenta se declara
necompetente sa reglementeze acel raport juridic.
Cand legea forului se declara necompetenta si atribuie competenta unei alte legi, ea trimite la
aceasta lege. Daca aceasta lege nu accepta competenta ce i se atribuie si declara competenta alta lege a
forului sau a unui stat tert, ea retrimite la legea respectiva.
Def: Retrimiterea este situatia juridica aparuta in cazul in care norma conflictuala a forului trimite
la un sistem de drept strain, iar acesta din urma prin propria norma conflictuala nu primeste trimiterea, ci fie
trimite inapoi la dreptul forului, fie trimite la dreptul unui stat tert. Este o operatiune logico-juridica si are
loc exclusiv in mintea judecatorului sau arbitrului competent sa solutioneze litigiul, neconfundandu-se cu o
declinare de competenta.
Conditiile retrimiterii
1) Existenta unui conflict negativ de norme conflictuale din sistemele juridice in prezenta cu privire la un
raport juridic .
2) Norma conflictuala a forului sa admita retrimiterea.
Formele retrimiterii
1) Retrimiterea de gradul I (retrimitere simpla sau trimitere inapoi) este aceea facuta de legea straina la
legea forului.
2) Retrimiterea de gradul II (retrimitere complexa sau trimitere mai departe) este aceea facuta de legea
straina la legea unui stat tert.
Temeiul retrimiterii
Il constituie norma conflictuala a forului, intrucat norma conflictuala straina care dispune retrimiterea nu
se aplica in virtutea propriei sale autoritati, ci pentru ca asa dispune norma conflictuala a forului.
Cazuri in care nu se aplica retrimiterea
1)
Cand partile au ales legea aplicabila in virtutea autonomiei de vointa;
2)
Cand este incidenta regula locus regit actum;
3)
Cand retrimiterea de gradul II nu permite determinarea legii aplicabile;
4)
Cand legislatia unor state nu admite retrimiterea (ex. Italia, Olanda, Grecia s.a)
In sistemul nostru juridic este admisa retrimiterea gradului I. In urma admiterii retrimiterii se va
aplica legea materiala romana. De la regula admiterii retrimiterii de gradul I exista o serie
de exceptii reglementate expres de lege.
Retrimiterea gradul II nu este admisa in dreptul roman, iar intr-o asemenea situatie se va aplica legea
materiala a statului la care trimite legea conflictuala romana.
Retrimiterea este posibila si in cazul conventiilor internationale care contin norme conflictuale, cu
exceptia tratatelor bilaterale de asistenta juridica care contin norme conflictuale uniforme.
In cazul admiterii retrimiterii norma conflictuala straina nu este nici element de fapt, nici element de
drept national, ci de drept strain , chiar daca este aplicata de instanta romana.