Conflictul in spatiu al normelor conflicutale si retrimiterea

Exista un conflict in spatiu al normelor conflictuale atunci cand sistemele de drept in

prezenta contin norme conflictuale care au puncta de legatura diferite. Conflictul se numeste
in spatiu deoarce normele conflictuale din sistemele de drept in prezenta coexista.

Conflictul in spatiu al normelor conflictuale este de doua feluri:

A) Pozitiv – intervine atunci când fiecare normă conflictuală trimite

Ia propriul său sistem de drept….. Ex: Se pune pune problema starii civile a unui
cetatean roman cu domiciliul in Anglia, daca problema apare in fata instantei englez,
aceasta va aplica norma sa conflictuala, lex domicile, care trimite la sistemul de drept
englez. Daca problema apare in fata instantei romane, aceasta conform normei
conflictuale lex patriae, va aplica dreptul roman. Acest conflict se solutioneaza in
principiu prin aplicarea normei conflictuale a forului de catre instanta competenta in
solutionarea litigiului.

Conflictul pozitiv de norme conflictuale nu duce la retrimitere.

B) Conflictul este negativ daca normele conflictuale in cauza se pronunta necompetente

a solutiona raportul cu element de extraneitate. Astfelm in privinta formei actului
juridic intocmit de un roman in strainatate, norma conflictuala romana declara
competenta legea locului de incheiere, iar norma conflictuala straina prevede
competenta legii nationale a persoanei. Fiecare norma conflictuala , atribuind
competenta celeilalte norme conflictuale, poate sa apara retrimiterea.
Legea forului trimite la o lege straine care retrimite la o alta lege.
Astfel, conflictul este negative in situatia in care nici una din normele conflictuale in
prezenta nu declara aplicabil propriul sau sistem de drept, ci fie trimite fiecare la
sistemul de drept al celuilalt stat, fie trimiterea se face la dreptul unui stat tert. Aceasta
este prima conditie a retrimiterii. Aceasta conditie este necesara dar nu si suficienta
Pentru a exista retrimitere trebuie sa fie intrunita si o a doua conditie, care tine de
sensul trimiterii.
Astfel, trimiterea de catre norma conflictuala a forului la un drept strain se poate face
in doua sensuri:
 1. Numai la normele materiale ale sistemului de drept strain. In acest caz se vor
aplica aceste norme fara sa existe retrimitere.
2. La intregul sistem de drept strain, deci inclusiv la normele sale conflictuale, in
acest caz poate exista retrimitere.
Asadar, pentru a exista retrimitere, trebuie intrunite 2 conditii cumulative:
1) Sa existe un conflict negative intre normele conflictuale din sistemele de drept in
prezenta cu privier la un anumit raport juridic
2) Norma conflictuala a forului (a statului instantei sesizate) sa admita retrimiterea, adica
sa trimita la intregul sistem de drept strain.

Definim retrimiterea ca fiind acea situatie juridica aparuta in cazul in care norma
conflictuala a forului trimite la un sistem de drept strain in intregul sau (deci inclusiv la
normele sale conflictuale), iar acesta din urma prin norma sa conflictuala in materie nu
primeste trimiterea, ci fie trimite inapoi la dreptul statului forului, fie trimite mai departe la
dreptul unui stat tert.

Speta lider in materia retrimiterii este speta FORGO, solutionata de instantele

franceze.

In 1978, un cetatean bavarez, pe numele lui Forgo este adus in Franta la varsta de 5
ani, nu dobandeste domiciliul legal in Franta, deoarece nu indeplineste formalitatile cerute in
acest sens de legea franceza, ci are in Franta numai un domiciliu de fapt. Conform legii
franceze, Forgo era cetatean bavarez, cu domiciliul legal in Bavaria. Moare la varsta de 68 de
ani lasand o importanta avere mobiliara.In absenta unui testament, la succesiunea lui Forgom
o sa ridice pretentii rudele sale colaterale dupa mama, precum si statul Francez, reprezentat
de administratia domeniilor. Potrivit normei conflictuale franceze lex patriae, succesiunea
mobiliara era carmuita de legea nationala a defunctului, respectiv cea bavareza, care acorda
drept de succesiune rudele colaterale dupa mama. Instantele franceze au constat insa, ca
norma conflictuala bavareza prinvind succesiunea mobiliara trimitea inapoi la legea franceza.
(Normele conflictuale bavareze prevedeau ca succesiunea mobiliara este supusa legii
domiciliului de fapt al defunctului). Asadar, norma conflictuala bavareza nu accepta
trimiterea, ci retrimite la dreptul francez. Acceptand retrimiterea, instanta franceza a aplicat
legea succesorala franceza, conform careia, rudele colaterale dupa mama, nu aveau drept la
mostenire. Astfel, mostenirea fiind vacanta a fost culeasa de statul francez, pe teritoriul careia
se aflau bunurile mobile respective.
 Solutia adoptata in cazul FORGO, desi a atras numeroase critici in literatura de
specialitate, in anii urmatori practica din tarile europene a acceptat retrimiterea.

Solutia adoptata initial in materia succesiunii mobiliare a fost extinsa si in alte

domenii, cum ar fi statutul personal sau succesiunea imobiliara.

Formele retrimiterii

In functie de elementele concrete, retrimiterea prezinta mai multe forme.Retrimiterea

poate fi:

- Simpla sau de gradul 1

- Complexa sau de gradul 2.

Retrimiterea simpla sau trimiterea inapoi se face de norma conflictuala straina la

dreptul forului. Datorita atribuirii competentei, instanta sesizata aplica propria sa lege
materiala. Prin retrimiterea de graul 1, aplicarea legii straine este inlaturata in favoarea legii
instantei sesizate

Retrimitea de gradul al doilea sau trimiterea mai departe, are loc atunci cand
norma conflictuala straina trimite la dreptul unui stat tert.

Retrimitea in dreptul intern roman.

Regula este aceea privind admiterea retrimiterii de gradul 1. Conform art 2559 alin 1
cod civil, legea straina cuprinde dispozitiile de drept material inclusiv normele conflictuale,
cu exceptia unor dispozitii contrare, asadar sensul trimiterii in dreptul roman este la intregul
sistem de drept strain, ca urmare aceasta conditie esentiala pentru existenta retrimiterii, este
indeplinita.

In continuare, codul civil, in art 2559 alin 2, admite ca regula retrimiterea de gradul 1
atunci cand prevede ca “daca legea straina retrimite la dreptul roman, se plica legea romana
daca nu se prevede in mod expres altfel”

In favoarea admiterii retrimiterii de gradul 1, pot fi aduse mai multe argumente care ar
justitifca solutia legiuitorului roman.

a) Trimiterea de catre norma conflictuala a forului la un sistem de drept strain,

constituie o oferta facuta acestuia de a se aplica si o obligatie. Asadar, in cazul in
 care dreptul strain prin norma sa conflictuala in materie nu primeste trimiterea, ci
retrimite la dreptul forului, aceasta retrimitere trebuie acceptat.
b) Al doilea argument este argumentul unitatii sistemului de drept strain.
Daca norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain, acesta trebuie
privit in mod unitar, deci tinandu-se seama inclusiv de normele sale conflictuale.
c) Al 3-lea argument, retrimiterea de gradul 1 asigura o coordonare a sistemelor de
drept in prezenta, in sensul ca normele conflictuale ale ambelor sisteme de drept
sunt de o potriva applicate. Asadar, in niciunul dintre aceste sisteme de drept nu se
poate invoca faptul ca propria sa norma conflctuala nu ar fi fost respectata. In
consecinta, hotararea judecatoreasca pronuntata in tara forului, in urma
retrimiterii, are deplina indreptatire sa i se recunoasca efectele, nu numai in tara
forului ci si in statul strain, a carui norma conflictuala a retrimis la dreptul forului.

Prin exceptie, retrimiterea de gradul 1 nu este admisa in dreptul international privat

roman in cazurile in care legea prevede in mod expres . Aceasta situatie juridica este
prevazuta de 2559 alin 3 c. civ. Conform careia prin exceptie de la prevederile alin. 1, legea
straina nu cuprinde si normele ei conflictuale in urmatoare 3 cazuri:

a) Atunci cand partile au ales legea straina aplicabila

b) In cazul legii straine aplicabile formei actelor juridice si obligatiilor
extracontractuale
c) Precum si in alte cazuri speciale prevazute de conventiile internationale la care
Romania este parte, de dreptul UE sau de lege.

In dreptul UE, excluderea retrimiterii constituie regula prevederii in acest sens,

existand in regulamentele ROMA 1 art.20 , ROMA 2 art 24., ROMA 3 Art 11.

Neaplicarea retrimiterii in cazurile in care se refera codul civil si regulamentele UE,

are drept consecinta restrangerea severa a sferei de incidenta a acestei institutii juridice,
facand ca aplicarea retrimiterii sa devina practic o exceptie.

In dreptul roman, retrimiterea de gradul 2 de principiu nu este admisa. Aceasta idee

este exprimat cu claritate in art. 2599 alin 2 c. civ. Conform caruia “daca legea straina
retrimite la dreptul altui stat se plica legea romana daca nu se prevede in mod expres altfel.

Asadar nu se va aplica dreptul strain la care norma conflictuala romana a trimis

deoarece acesta a refuzat trimiterea, ci se aplica dreptul roman.
 Justitificarea refuzului retrimiterii de gradul 2 in dreptul roman consta in nesiguranta
juridica pe care aceasta institutie o genereaza.

In cazul in care norma conflictuala romana trimite la o lege straina, apartinand unui stat in
care coexista mai multe sisteme legislative, dreptul acestui stat determina dispozitiile legale
aplicabile. Asadar, dupa legea statului federal la care norma conflictuala romana a trimis,
instanta romana va stabili, daca in speta este aplicabila o norma conflictuala federala sau, in
lipsa norma conflictuala a caruia dintre statele federatiei, va fi luata in consideratie.

Determinarea normei conflictuale aplicabile in cadrul statului federal apare astfel ca

fiind o problema de drept intern a acestui stat.

In cazul in care norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain, iar
intre momentul nasterii raportului juridic si cel al litigiului, norma conflictuala se modifica se
pune o problema de drept tranzitoriu specifica. Aceasta problema este solutiuonata de art 208
alin 3 din legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a legii 207/2009 privind codul civil care
prevede ca “ in cazurile de acceptare a retrimiterii, in conditiile prevazute la art 2559 cod
civil, regula de drept international privat straina este luata in considerare in forma si
continutul existente la momentul identificarii dreptului strain aplicabil.

In dreptul englez, retrimiterea este justificata prin teoria tribunalului strain. Instanta
forului trebuie sa judece la fel ca instanta din tara straina la legea careia face trimitere norma
sa conflictuala .

Aplicarea de catre instanta forului a propriei legi materiale este determinata de

trimiterea normei conflictuale straine si nu de acceptarea retrimiterii.