PARTEA I
Anul 190 (XXXIV) — Nr. 1037 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTE
Nr.
DECIZII ALE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Decizia nr. 292 din 17 mai 2022 cu privire la excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 1
[cu referire la art. 791 alin. (3) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară] și ale art. VII din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru
modificarea și completarea unor acte normative în
domeniul justiției ........................................................
 ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE
Opinie separată ....................................................................
ORDONANȚE ȘI HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
141. — Ordonanță de urgență pentru completarea
articolului 32 din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a
fondurilor europene pentru perioada de programare
2014—2020................................................................
1.292. — Hotărâre pentru aprobarea indicatorilor tehnico-
economici ai obiectivului de investiții „Construire
stadion «Gheorghe Hagi», Str. Primăverii nr. 2—11,
municipiul Constanța, județul Constanța” ..................
1.305 — Hotărâre privind alocarea unei sume din Fondul
de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut
în bugetul de stat pe anul 2022, pentru comuna Roșia
Montană, județul Alba ................................................
Marți, 25 octombrie 2022
SUMAR
Pagina Nr. Pagina
DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI
513. — Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar,
de către domnul Bogdan Paul Dobrin a funcției publice
vacante din categoria înalților funcționari publici de
secretar general al Agenției Naționale pentru Achiziții
Publice........................................................................ 13
2–5
5–10 ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE
1.842. — Ordin al președintelui Agenției Naționale
de Administrare Fiscală privind modificarea Ordinului
președintelui Agenției Naționale de Administrare
Fiscală nr. 1.036/2021 pentru aprobarea formularului
tipizat „Proces-verbal de constatare și sancționare
a contravențiilor” utilizat în activitatea de verificare
10–11
a situației fiscale personale ........................................ 14
1.843. — Ordin al președintelui Agenției Naționale
de Administrare Fiscală pentru aprobarea Procedurii
12
privind depunerea declarației pe propria răspundere
privind modalitatea de plată a contribuției la Fondul de
Tranziție Energetică, precum și de constituire și
13 executare a garanției.................................................. 14–15
 2 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1037/25.X.2022

DECIZII ALE CURȚII CONSTITUȚIONALE

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

D E C I Z I A Nr. 292
din 17 mai 2022
cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 1 [cu referire la art. 791
alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară] și ale art. VII din Ordonanța de urgență
a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative
în domeniul justiției
Valer Dorneanu — președinte
Cristian Deliorga — judecător
Marian Enache — judecător
Daniel Marius Morar — judecător
Mona-Maria Pivniceru — judecător
Gheorghe Stan — judecător
Livia Doina Stanciu — judecător
Elena-Simina Tănăsescu — judecător
Varga Attila — judecător
Daniela Ramona Marițiu — magistrat-asistent
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. II pct. 1 [cu referire la art. 791 alin. (3) și (9) din
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară] și ale art. VII
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru
modificarea și completarea unor acte normative în domeniul
justiției, excepție ridicată de Ministerul Public — Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism — Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul
nr. 450/83/2019* al Curții de Apel Oradea — Secția penală și
pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții
Constituționale nr. 1.730D/2019.
2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 mai 2022,
cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror
Nicoleta-Ecaterina Eucarie, și au fost consemnate în încheierea
de ședință din acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat
pronunțarea pentru data de 17 mai 2022, când a pronunțat
prezenta decizie.
C U R T E A,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată
următoarele:
3. Prin Încheierea penală nr. 22/CJDL din 24 aprilie 2019,
pronunțată în Dosarul nr. 450/83/2019*, Curtea de Apel Oradea —
Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea
Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. II pct. 1 [cu referire la art. 791 alin. (3) și (9)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară] și ale
art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018
pentru modificarea și completarea unor acte normative în
domeniul justiției, excepție ridicată de Ministerul Public —
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție —
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism — Serviciul Teritorial Oradea, cu ocazia
soluționării unei contestații împotriva încheierii penale
pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți în materia
măsurilor preventive. În cauză a fost invocată nulitatea absolută
din perspectiva participării în ședință a unui procuror care nu
respectă condițiile prevăzute de textul de lege criticat.
4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul
acesteia formulează critici de neconstituționalitate extrinseci,
apreciind că autoritatea emitentă nu a justificat existența situației
extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată și nu a
motivat în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 92/2018 necesitatea reglementării. Apreciază că un
argument în acest sens este faptul că legea stabilea o condiție
de vechime minimă de 8 ani, iar la o distanță de 3 luni de la
adoptarea acesteia, legiuitorul delegat a intervenit legislativ
stabilind o vechime de 10 ani. În ceea ce privește
neconstituționalitatea intrinsecă, arată că prin dispozițiile art. VII
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 se stabilește
că la data intrării în vigoare a acestui act normativ vor rămâne
în funcție doar procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism (denumită în continuare
DIICOT) care îndeplinesc noua vechime. Or, în aceste condiții,
sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) din
Constituție, deoarece se dispune aplicarea imediată de noi
exigențe unor persoane care, la data ocupării posturilor în
DIICOT, au îndeplinit condițiile legale.
5. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
și Avocatului Poporului pentru a-și formula punctele de vedere
cu privire la excepția ridicată.
6. Președinții celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor
de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea
nr. 47/1992, reține următoarele:
7. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este
competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție,
precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
8. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum
a fost reținut în actul de sesizare a Curții Constituționale, îl
constituie dispozițiile art. II pct. 1 [cu referire la art. 791 alin. (3)
și (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară] din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018. Din motivarea
autorului excepției de neconstituționalitate rezultă că acesta
critică doar modificările aduse art. 791 alin. (3), astfel că instanța
de contencios constituțional constată că obiectul excepției de
neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. II pct. 1
[cu referire la art. 791 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară] și ale art. VII din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor
acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018, cu
următorul conținut:
— Art. II pct. 1: „Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1037/25.X.2022
nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările
ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 791, alineatele (3) și (9) se modifică și vor avea
următorul cuprins:
«(3) Pentru a fi numiți în cadrul Direcției de Investigarea a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procurorii
trebuie să nu fi fost sancționați disciplinar, să aibă o bună
pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o
vechime de cel puțin 10 ani în funcția de procuror sau judecător
și să fi fost declarați admiși în urma interviului organizat de către
comisia constituită în acest scop.»”;
— Art. VII: „Procurorii care, la data intrării în vigoare a
prezentei ordonanțe de urgență, își desfășoară activitatea în
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism și al Direcției Naționale Anticorupție,
precum și în cadrul celorlalte parchete, rămân în funcție în
cadrul acestora, numai dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu
modificările și completările ulterioare.”
9. Art. 791 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu
modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat
prin art. I pct. 40 din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din
20 iulie 2018, prevede că: „Pentru a fi numiți în cadrul Direcției
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism, procurorii trebuie să nu fi fost sancționați disciplinar, să
aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală
ireproșabilă, o vechime de cel puțin 8 ani în funcția de procuror
sau judecător și să fi fost declarați admiși în urma interviului
organizat de comisia constituită în acest scop.”
10. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate,
prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale
ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul constituțional al legalității,
ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității, ale art. 16
alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 115 alin. (4)
potrivit căruia Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență
numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi
amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul
acestora, ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public și
ale art. 132 alin. (1) conform căruia procurorii își desfășoară
activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al
controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.
11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea
reține că soluțiile legislative din cuprinsul art. II pct. 1 [cu referire
la art. 791 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară] și al art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 92/2018 privesc condițiile de numire a procurorilor în cadrul
DIICOT, pe de o parte, precum și modalitatea de continuare a
activității în cazul procurorilor care intră sub incidența normei,
pe de altă parte. Astfel, art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 92/2018 modifică și completează alin. (3) al
art. 791 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, în sensul majorării — de la 8 ani la 10 ani —
a vechimii minime necesare pentru a fi numit în funcția de
procuror în cadrul DIICOT, stabilindu-se și că organizarea
concursului se va face de către „comisia constituită în acest
scop”. Totodată, prin art. VII din același act normativ, legiuitorul
a reglementat norme tranzitorii care asigură modul de
conformare la noile cerințe legale.
12. Raportat la condiția de vechime minimă necesară pentru
a fi numit în funcția de procuror în cadrul Direcției Naționale
Anticorupție (denumită în continuare DNA) și al DIICOT, cu
3
privire la evoluția contextului normativ existent începând de la
data intrării în vigoare a actelor de reglementare primară care au
înființat cele două direcții specializate, Curtea reține că, inițial,
pentru a fi numit în funcția de procuror în cadrul DNA sau al
DIICOT, vechimea minimă necesară era de cel puțin 6 ani în
funcția de procuror sau judecător [art. 9 alin. (2) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția
Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, și art. 8 alin. (2)
lit. b) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și
funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004]. Ulterior, prin art. I pct. 3 din
Legea nr. 601/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în
exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și
intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din
20 decembrie 2004, s-a stabilit, pentru numirea în funcția de
procuror în cadrul DNA, o vechime necesară în funcția de
magistrat de 15 ani. Ulterior, potrivit art. 791 alin. (3) și art. 87
alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, pentru a fi numit în funcția de procuror la cele două
parchete specializate menționate, vechimea minimă necesară
era de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător.
Textele de lege menționate au fost modificate prin art. I pct. 40
și 43 din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea
Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018,
în sensul că, pentru a fi numit în funcția de procuror la cele două
parchete specializate în discuție, vechimea minimă necesară era
de cel puțin 8 ani în funcția de judecător sau procuror, iar, ulterior,
prin art. I pct. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte
normative în domeniul justiției, vechimea minimă necesară
pentru a fi numit în funcția de procuror la parchetele specializate
a fost stabilită la cel puțin 10 ani în funcția de judecător sau
procuror.
13. Cu privire la natura unităților de parchet specializate,
Curtea observă că, potrivit art. 1 alin. (1) și (31) din Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 43/2002, DNA a fost înființată ca
structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, condusă de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție prin intermediul procurorului-șef al acestei direcții.
Potrivit art. 1 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și
completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, DIICOT
funcționează ca structură cu personalitate juridică în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și este
condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție prin intermediul procurorului-șef al
acestei direcții. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016
și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 stabilesc, pe
de o parte, că DIICOT este o structură specializată în
combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism,
iar, pe de altă parte, că DNA este compusă din procurori
specializați în combaterea corupției. Rezultă caracterul
specializat al celor două structuri de parchet, ceea ce înseamnă
că procurorii care le compun au o specializare în domeniile
respective și o experiență profesională semnificativă. Aceste
direcții de parchet specializate sunt parte componentă a
Ministerului Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție și, implicit, parte a autorității judecătorești
(a se vedea în același sens și Decizia nr. 611 din 3 octombrie
 4 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1037/25.X.2022
2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877
din 7 noiembrie 2017, paragraful 59).
14. Curtea constată că, prin modificările realizate începând
cu anul 2018, legiuitorul a redimensionat vechimea minimă în
funcție necesară pentru numirea în funcția de procuror în cadrul
DNA și DIICOT în sens ascendent, în scopul de a reglementa o
soluție legislativă unitară în raport cu vechimea minimă necesară
pentru a promova la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție. Cu alte cuvinte, din moment ce DNA face
parte din structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, atunci și procurorii care funcționează în cadrul
acestei direcții dobândesc grad profesional corespunzător cu
acest nivel. De altfel, în acest sens, Curtea a reținut, în
jurisprudența sa recentă, că, „dacă în cadrul aceluiași nivel
ierarhic sunt organizate direcții specializate, legiuitorul poate
stabili, în plan orizontal, condiții speciale sau derogatorii de
acces în cadrul acestora față de cele generale și specifice deja
existente, însă marja sa de apreciere nu poate să se manifeste
aleatoriu/arbitrar/subiectiv, ci ea trebuie să fie unitară și
coerentă, cu respectarea principiului controlului ierarhic în cadrul
Ministerului Public. [...] Așadar, reperul pentru reglementarea
condiției de vechime necesare accederii la funcția de procuror în
cadrul direcțiilor specializate este cel stabilit pentru promovarea
în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, atât sub aspectul naturii vechimii (efectivă),
cât și sub cel al temporalității sale (10 ani), astfel că în niciun
caz standardul numirii în funcție nu poate fi inferior celui al
promovării în funcție la nivelul antereferit” (Decizia nr. 514 din
14 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 728 din 26 iulie 2021, paragrafele 62 și 72). Cu alte cuvinte,
de vreme ce vechimea în funcție constituie elementul obiectiv
pe care se grefează orice procedură de concurs, respectiv de
interviu pentru avansarea în grad profesional/nivel de parchet
și reprezintă o condiție necesară oricărei activități desfășurate la
nivel înalt sau specializat, din punctul de vedere al exigențelor
constituționale, vechimea minimă pentru numirea în funcțiile de
procuror în cadrul DNA sau DIICOT trebuie să fie cel puțin
aceeași cu cea necesară pentru accederea în funcția de
procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
15. În aceste condiții, Curtea constată că cerința ca
vechimea minimă necesară pentru a fi numit în funcția de
procuror în cadrul DNA sau DIICOT să reflecte poziția
constituțională supraordonată a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție în structura Ministerului Public
constituie o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă
de voința Guvernului, care intră în sfera de cuprindere a situației
extraordinare prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție. În
jurisprudența sa constantă, instanța de control constituțional a
precizat că de esența „cazului excepțional/situației
extraordinare” este caracterul său obiectiv, în sensul că
„existența sa nu depinde de voința Guvernului care, în
asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt
pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de
urgență” (deciziile nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, nr. 255
din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, și nr. 1.008 din 7 iulie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din
23 iulie 2009). Or, reacția promptă a Guvernului în această
materie este de natură să mențină poziția constituțională și
caracterul ierarhic superior al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție în structura Ministerului Public,
exigență rezultată din art. 1 alin. (3) și art. 131 din Legea
fundamentală. Curtea reține că, în acest mod, este justificată și
urgența reglementării normei criticate.
16. În aceste condiții, Curtea constată că preambulul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018 cuprinde o
motivare in extenso a soluțiilor legislative promovate în cuprinsul
său, fundamentarea pentru adoptarea normei criticate
regăsindu-se în toate acestea, coroborate. Soluția legislativă
criticată privește funcționarea în parametri constituționali a
justiției, care include și „funcționarea normală a instanțelor
judecătorești” — astfel cum se specifică în preambul —, câtă
vreme experiența profesională necesară pentru accederea pe
diferitele niveluri ierarhice este o garanție pentru îndeplinirea
rolului constituțional al Ministerului Public, iar dimensionarea sa
in concreto este o materializare la nivel legal a acestei garanții,
astfel că ea trebuie să reflecte nivelul structurii ierarhice în cadrul
căreia funcționează procurorul respectiv. Instanța de control
constituțional a reținut în jurisprudența sa că „inexistența sau
neexplicarea urgenței reglementării situațiilor extraordinare [...]
constituie în mod evident o barieră constituțională în calea
adoptării de către Guvern a unei ordonanțe de urgență [...]”
(în acest sens, Decizia nr. 258 din 14 martie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie
2006). În cauza de față, Curtea reține că, prin ansamblul
motivării cuprinse în preambulul ordonanței de urgență,
Guvernul realizează o „explicare” a urgenței reglementării
situației extraordinare, astfel încât Curtea constată că sunt
respectate prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție.
17. Totodată, Curtea reține că soluția legislativă cuprinsă în
art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 —
potrivit căreia procurorii care, la data intrării în vigoare a
ordonanței de urgență, își desfășoară activitatea în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al
DIICOT și al DNA, precum și în cadrul celorlalte parchete rămân
în funcție în cadrul acestora, numai dacă îndeplinesc condițiile
prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și
procurorilor, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, și de Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare —
stabilește succesiunea în timp a normelor modificate/
completate din Legea nr. 304/2004 și a normelor
modificatoare/completatoare. Normele tranzitorii anterior
menționate asigură previzibilitatea modului de conformare la
noile cerințe legale și mențin coerența cadrului normativ aplicabil
cât privește procedura de numire a procurorilor în cadrul DNA și
al celorlalte structuri menționate. Totodată, Curtea reține că
modificarea cadrului normativ sub aspectul condițiilor de numire
și promovare a procurorilor în cadrul structurilor specializate ori
la parchetele imediat superioare respectă principiul
constituțional al neretroactivității legii, soluția legislativă fiind în
acord cu principiul activității legii în vigoare la momentul numirii
în funcție a acestora. Aceasta se aplică situațiilor viitoare care se
vor naște după intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, și
nicidecum situațiilor juridice constituite sub imperiul vechii legi,
respectându-se astfel dispozițiile în vigoare la data constituirii
lor. De altfel, Curtea reține că o eventuală retroactivitate a legii
ar fi putut fi constatată dacă ipoteza normei criticate ar fi vizat și
modificările și completările condițiilor de numire și promovare a
procurorilor în cadrul structurilor specializate ori la parchetele
imediat superioare, survenite prin intrarea în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018.
18. Curtea nu poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 16
alin. (1) din Legea fundamentală, invocate din perspectiva unui
tratament juridic inegal instituit între procurorii DNA și DIICOT, în
raport cu condițiile de numire (concurs, respectiv interviu).
Curtea reamintește că, în raport cu structura ierarhică a
Ministerului Public, legiuitorul are obligația constituțională să
instituie, în plan vertical, condiții de acces generale și specifice
în funcțiile de execuție aflate pe niveluri ierarhice diferite, însă cu
privire la direcțiile specializate organizate în cadrul aceluiași
nivel ierarhic legiuitorul poate stabili, în plan orizontal, condiții
speciale sau derogatorii de acces în cadrul acestora (Decizia
nr. 514 din 14 iulie 2021, precitată, paragraful 62).
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1037/25.X.2022 5

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al
art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție — Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism — Serviciul Teritorial
Oradea în Dosarul nr. 450/83/2019* al Curții de Apel Oradea — Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile
art. II pct. 1 [cu referire la art. 791 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară] și ale art. VII din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției sunt constituționale
în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Oradea — Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă
coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu


O P I N I E S E PA R AT Ă

În dezacord cu opinia majoritară, considerăm că excepția de
neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. II pct. 1
[cu referire la art. 791 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară] și ale art. VII din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 92/2018 trebuia admisă și trebuia constatat că
prevederile menționate sunt neconstituționale, pentru
următoarele motive:
Cât privește critica de neconstituționalitate extrinsecă, reținem
că Guvernul poate adopta, în temeiul art. 115 alin. (1)—(3) din
Constituție, ordonanțe simple, în domenii care nu fac obiectul
legilor organice, în baza unei legi speciale de abilitare, lege care
va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se
pot emite aceste ordonanțe, și ordonanțe de urgență, numai în
situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
cu obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora, în temeiul
art. 115 alin. (4)—(6) din Legea fundamentală. „Guvernul are o
competență normativă derivată fie dintr-o lege de abilitare, fie
din însăși Constituția, cu un caracter special și limitat, specific
unei competențe de atribuire. Exercitarea acestei competențe
se include tot în sfera puterii executive și constă în posibilitatea
de a emite două categorii de acte normative: ordonanțe simple
și ordonanțe de urgență” (a se vedea Decizia nr. 1.189 din
20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011).
Observăm că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale,
pentru emiterea unei ordonanțe de urgență este necesară
existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile,
independente de voința Guvernului, care pune în pericol un
interes public. Astfel, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din
16 iunie 2005, și prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie
2009, Curtea a reținut implicațiile deosebirii terminologice dintre
noțiunea de „caz excepțional”, utilizat în concepția art. 114
alin. (4) din Constituție anterior revizuirii, și cea de „situație
extraordinară”, arătând că, deși diferența dintre cei doi termeni,
din punctul de vedere al gradului de abatere de la obișnuit sau
comun căruia îi dau expresie, este evidentă, același legiuitor a
simțit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de
natură să minimalizeze o atare diferență, prin adăugarea
sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată”,
consacrând, astfel, in terminis imperativul urgenței reglementării.
Prin aceleași decizii, Curtea a reamintit jurisprudența sa
pronunțată anterior revizuirii Legii fundamentale și a precizat că
de esența cazului excepțional este caracterul său obiectiv, în
sensul că „existența sa nu depinde de voința Guvernului care, în
asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt
pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de
urgență” (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).
Așadar, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale
dezvoltate cu privire la condițiile prevăzute de dispozițiile art. 115
alin. (4) din Constituție, Guvernul poate adopta ordonanțe de
urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ:
existența unei situații extraordinare, reglementarea acesteia să
nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul
ordonanței.
În prezenta cauză autorul excepției susține că, în ceea ce
privește dispozițiile art. II pct. 1 [cu referire la art. 791 alin. (3) din
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară] și ale art. VII
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018, în
preambulul actului normativ nu este motivată urgența și nu se
poate identifica situația extraordinară a cărei reglementare nu
poate fi amânată.
Potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele
de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din
21 aprilie 2010, „La ordonanțele de urgență preambulul este
 6 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1037/25.X.2022
obligatoriu și cuprinde prezentarea elementelor de fapt și de
drept ale situației extraordinare ce impune recurgerea la această
cale de reglementare”.
În aceste condiții, constatăm că Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 92/2018 a fost adoptată — astfel cum reiese din
preambulul acesteia — „în considerarea faptului că schemele
de personal ale instanțelor judecătorești sunt subdimensionate”,
cu referire la faptul că reglementarea privind judecarea apelurilor
în completuri formate din 3 judecători a intrat deja în vigoare,
fiind necesară luarea urgentă a unor măsuri legislative în scopul
asigurării bunei funcționări a justiției ca serviciu public, pe
termen scurt și mediu; având în vedere potențialul impact
asupra resurselor umane existente la nivelul instanțelor
judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea al reglementării,
potrivit art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018, a sistemului de
pensionare anticipată; ținând seama de faptul că este necesară
adoptarea unor dispoziții exprese care să reglementeze
delegarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție; având în vedere că, potrivit art. I pct. 97 din
Legea nr. 242/2018, prevederile art. 58 alin. (1) din Legea
nr. 303/2004 se modifică în sensul că secția corespunzătoare a
Consiliului Superior al Magistraturii dispune detașarea
judecătorilor și procurorilor, cu acordul scris al acestora, la alte
instanțe sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii,
Inspecția Judiciară, Institutul Național al Magistraturii, Școala
Națională de Grefieri, Ministerul Justiției sau la unitățile
subordonate acestuia, la solicitarea acestor instituții, detașarea
în cadrul acestor instituții neputându-se dispune pentru funcții
de demnitate publică; având în vedere că, potrivit art. I pct. 98
din Legea nr. 242/2018, la articolul 58, după alineatul (1) se
introduc alineatele (11) și (12), potrivit cărora judecătorii și
procurorii pot ocupa funcții în instituții ale Uniunii Europene sau
în organizații internaționale doar dacă actul internațional care
reglementează condițiile de ocupare a acestora condiționează în
mod expres accesul la funcția respectivă de calitatea de
judecător sau procuror, iar în cazul în care judecătorul sau
procurorul își manifestă opțiunea de a exercita o funcție la
instituții ale Uniunii Europene sau organizații internaționale,
acesta este eliberat din funcția de judecător sau procuror cu
rezervarea postului; având în vedere faptul că, începând cu
1 ianuarie 2019, România va prelua președinția rotativă a
Consiliului Uniunii Europene; având în vedere că prin Legea
nr. 234/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 850 din 8 octombrie 2018, a fost modificat art. 55 din Legea
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, urmând ca
revocarea din funcția de membru ales al Consiliului Superior al
Magistraturii să poată fi dispusă atunci când persoanei în cauză
îi este retrasă încrederea de către majoritatea judecătorilor sau
procurorilor, după caz, care funcționează efectiv la instanțele
sau parchetele pe care aceasta le reprezintă, precum și în
situația în care acesteia i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară
din cele prevăzute de lege pentru judecători și procurori, iar
măsura a rămas definitivă; întrucât este necesară adoptarea
unor garanții pentru asigurarea transparenței procedurii de
selectare de către ministrul justiției a candidaților pentru numirea
în cele mai înalte funcții de conducere în parchete. O ultimă
motivare, cu caracter general, o constituie aceea că „Legea
nr. 242/2018 intră în vigoare în termen de 3 zile de la data
publicării în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie
2018, respectiv la data de 18 octombrie 2018” (s.n. Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 92/2018 a fost publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018).
Așadar, cu privire la motivarea urgenței, constatăm că, în
cauză, preambulul ordonanței de urgență cuprinde o motivare
specifică a diferitelor soluții legislative din cuprinsul său. Soluțiile
legislative de la art. II pct. 1 [cu referire la art. 791 alin. (3) din
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară] și art. VII din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018, invocate în
cauză, privesc însă condițiile de numire a procurorilor în cadrul
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism, pe de o parte, respectiv modalitatea de
continuare a activității în cazul procurorilor care intră sub
incidența art. VII din ordonanță, pe de altă parte. Or, cu privire
la acestea, în preambulul ordonanței nu există vreo motivare
a urgenței reglementării lor și nici nu se poate identifica
situația extraordinară, obiectivă, a cărei reglementare nu a
putut fi amânată de către legiuitorul delegat. Astfel,
constatăm că formularea generală, potrivit căreia „Legea
nr. 242/2018 [s.n. la ale cărei soluții legislative se face referire în
preambul] intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării
în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018,
respectiv la data de 18 octombrie 2018”, nu se poate converti
într-o motivare a celor două soluții legislative precizate, atât timp
cât Legea nr. 242/2018 nu modifică și nu completează în niciun
fel art. 87 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor și procurorilor, la care face referire art. II din
ordonanță.
De asemenea, referirea din nota de fundamentare, care
însoțește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018, cu
privire la faptul că, „prin Legea nr. 207/2018 pentru modificarea
și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
lege care a intrat în vigoare în data de 23 iulie 2018 [...] s-a
prevăzut majorarea, de la 6 la 8 ani, a vechimii în funcția de
procuror sau judecător, necesară pentru numirea procurorilor în
cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare
a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism” și,
totodată, că, „potrivit art. V din Legea nr. 207/2018, «Procurorii
care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt numiți în
funcție în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism și Direcției Naționale
Anticorupție rămân în funcțiile pe care le îndeplinesc în cadrul
acestor structuri»”, întărește constatarea potrivit căreia
preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2018 nu
motivează urgența, imposibilitatea amânării reglementării sau
existența situației extraordinare cu privire la art. II pct. 1 [cu
referire la art. 791 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară] și art. VII din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 92/2018. Astfel, pe de o parte, art. II din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 stabilește că
art. 791 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 se modifică și va avea
următorul cuprins: „(3) Pentru a fi numiți în cadrul Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism, procurorii trebuie să nu fi fost sancționați disciplinar, să
aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală
ireproșabilă, o vechime de cel puțin 10 ani în funcția de procuror
sau judecător și să fi fost declarați admiși în urma interviului
organizat de către comisia constituită în acest scop.”
Constatăm astfel că prin ordonanța de urgență a fost
majorată — încă o dată, într-un interval foarte scurt de timp —
de la 8 ani (s.n. astfel cum s-a stabilit prin Legea nr. 207/2018)
la 10 ani vechimea în funcția de procuror sau judecător
necesară pentru numirea procurorilor în cadrul Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism. Pe de altă parte, soluția legislativă cuprinsă în art. VII
din Ordonanța Guvernului nr. 92/2018, potrivit căreia „Procurorii
care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de
urgență, își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism și al Direcției Naționale Anticorupție, precum și în
cadrul celorlalte parchete, rămân în funcție în cadrul acestora,
numai dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea
nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1037/25.X.2022
republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu
modificările și completările ulterioare”, este diferită de norma
tranzitorie reglementată în art. V al Legii nr. 207/2018, la care se
face referire în nota de fundamentare a ordonanței de urgență
și care prevede că „Procurorii care, la data intrării în vigoare a
prezentei legi, sunt numiți în funcție în cadrul Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism și Direcției Naționale Anticorupție rămân în funcțiile pe
care le îndeplinesc în cadrul acestor structuri”, aceasta din urmă
stabilind în mod just succesiunea în timp a normelor modificate
din Legea nr. 304/2004 și a normelor modificatoare.
De altfel, observăm că este dificil de identificat un aspect
care să susțină urgența, imposibilitatea amânării reglementării
majorării din nou, la un interval de două luni, a vechimii în funcția
de procuror sau judecător, necesară pentru numirea procurorilor
în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism, ori existența situației extraordinare, a
unei stări de fapt obiective, independente de voința Guvernului,
care pune în pericol un interes public și care să justifice o soluție
legislativă contrară normelor tranzitorii menționate anterior și
care să intervină în intervalul foarte scurt de la data intrării în
vigoare a Legii nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea
Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018,
respectiv 23 iulie 2018, și data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018 a Ordonanței
de urgență a Guvernului nr. 92/2018. Situațiile extraordinare
exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun și au
un caracter obiectiv, în sensul că existența lor nu depinde de
voința Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este
constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes
public pe calea ordonanței de urgență (a se vedea mutatis
mutandis Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).
Constatăm că și Consiliul Legislativ a sesizat în Avizul său
nr. 988 din 15 octombrie 2018, la pct. 4, că „este necesar ca, în
preambul, motivarea urgenței și a situației extraordinare a cărei
reglementare nu poate fi amânată să fie completată, având în
vedere jurisprudența Curții Constituționale în domeniu. Astfel, în
preambul trebuie să se cuprindă motivări referitoare la toate
soluțiile legislative preconizate a fi adoptate prin ordonanța de
urgență, și nu doar la unele dintre ele. Avem în vedere faptul că
necesitatea și urgența adoptării soluțiilor legislative propuse la
art. I pct. 1—3, art. III pct. 1—5, art. IV pct. 1—3 și art. VIII
[s.n. art. VII în forma publicată] nu sunt motivate deloc în cadrul
preambulului, în vreme ce pentru soluția din cuprinsul art. II, în
preambul se enunță, fără a se motiva, doar necesitatea adoptării
acesteia, nu însă și motivul pentru care aceasta trebuie adoptată
de urgență, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale în
materie. Menționăm că nemotivarea sau motivarea
necorespunzătoare a urgenței și a situației extraordinare
reprezintă motive de neconstituționalitate a ordonanțelor de
urgență”.
Așadar, având în vedere observațiile Consiliului Legislativ și
ținând cont de faptul că formularea generală din cuprinsul
preambulului, referitoare la intrarea în vigoare a Legii
nr. 242/2018, nu poate fi considerată o motivare a urgenței
reglementării textelor supuse controlului de constituționalitate,
constatăm că preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 92/2018 nu motivează în niciun fel urgența, imposibilitatea
amânării reglementării sau existența situației extraordinare cu
privire la art. II pct. 1 [cu referire la art. 791 alin. (3) din Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciară] și la art. VII din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018.
De altfel, astfel cum am arătat, întreaga expunere de motive
a ordonanței de urgență analizate se axează, în principal,
7
asupra posibilității de a fi afectată buna funcționare a justiției, ca
serviciu public, din perspectiva schemelor de personal
subdimensionate ale instanțelor judecătorești, având în vedere
judecarea apelurilor în complete formate din 3 judecători,
posibila pensionare anticipată a judecătorilor și procurorilor,
detașarea judecătorilor și procurorilor la alte instanțe, parchete,
instituții, ocuparea de către judecători și procurori a unor funcții
în instituții ale Uniunii Europene sau organizații internaționale,
iar, în subsidiar, se invocă preluarea președinției rotative a
Consiliului Uniunii Europene, revocarea din funcție a unui
membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii,
transparența procedurii de selectare de către ministrul justiției a
candidaților pentru numirea în cele mai înalte funcții de
conducere în parchete.
Or, în accepțiunea Deciziei nr. 258 din 14 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din
17 aprilie 2006, „inexistența sau neexplicarea urgenței
reglementării situațiilor extraordinare [...] constituie în mod
evident o barieră constituțională în calea adoptării de către
Guvern a unei ordonanțe de urgență [...]. A decide altfel
înseamnă a goli de conținut dispozițiile art. 115 din Constituție
privind delegarea legislativă și a lăsa libertate Guvernului să
adopte în regim de urgență acte normative cu putere de lege,
oricând și — ținând seama de împrejurarea că prin ordonanță de
urgență se poate reglementa și în materii care fac obiectul legilor
organice — în orice domeniu” (a se vedea Decizia nr. 366 din
25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 644 din 2 septembrie 2014).
În aceste condiții, reținem că în preambulul ordonanței de
urgență este necesar să fie motivată urgența tuturor soluțiilor
legislative promovate, astfel ca puterea legislativă delegată să
fie exercitată doar în situații extraordinare și urgente cu privire la
fiecare dispoziție/soluție legislativă în parte, în acord cu
prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție. Motivarea urgenței
adoptării ordonanței de urgență cu privire la anumite
reglementări din cuprinsul acesteia nu poate fi extinsă și cu
privire la dispoziții/soluții legislative din cadrul aceleiași
ordonanțe de urgență, contrar prevederilor art. 115 alin. (4) din
Constituție.
De principiu, neconstituționalitatea extrinsecă afectează actul
în ansamblul său (deciziile nr. 214 din 9 aprilie 2019, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 iunie 2019,
paragraful 45; nr. 83 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 13 martie 2020,
paragraful 48), însă Curtea Constituțională a constatat, prin
deciziile nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, și
nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009, neconstituționalitatea
art. I și II, respectiv art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 75/2008, din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 115
alin. (4) din Constituție, celelalte dispoziții normative ale
ordonanței de urgență menționate nefiind afectate de viciul de
neconstituționalitate extrinsec.
Raportând această din urmă practică a instanței de control
constituțional la prezenta cauză, constatăm că
neconstituționalitatea extrinsecă vizează numai dispozițiile art. II
pct. 1 [cu referire la art. 791 alin. (3) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară] și ale art. VII din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 92/2018, întrucât, în privința acestora,
Guvernul nu a precizat, în preambulul ordonanței de urgență,
motivarea urgenței și nu a indicat situația extraordinară. Prin
urmare, constatăm că dispozițiile art. II pct. 1 [cu referire la
art. 791 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară] și ale art. VII din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 92/2018 încalcă art. 115 alin. (4) din
Constituție.
 8 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1037/25.X.2022
Totodată, reținem că aprobarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 92/2018 prin Legea nr. 239/2019, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.024 din
19 decembrie 2019, nu poate avea relevanță în examinarea
constituționalității extrinseci a acestei ordonanțe de urgență a
Guvernului, deoarece, potrivit jurisprudenței Curții
Constituționale (a se vedea Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din
23 februarie 2006, și Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie
2009), aprobarea prin lege a unei ordonanțe de urgență a
Guvernului nu poate acoperi un eventual viciu de
neconstituționalitate extrinsecă a acesteia.
Deși a fost constatată neconstituționalitatea dispozițiilor art. II
pct. 1 [cu referire la art. 791 alin. (3) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară] și ale art. VII din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 92/2018 în raport cu dispozițiile art. 115
alin. (4) din Constituție, instanța de control constituțional este
competentă să efectueze controlul de constituționalitate și prin
raportare la alte texte constituționale (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, sau
Decizia nr. 494 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013).
În aceste condiții, constatăm că prevederile art. VII din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2018 încalcă și
dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție privind principiul
neretroactivității.
Astfel, reamintim că prin art. II pct. 1 din ordonanța de
urgență s-a modificat art. 791 alin. (3) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară prin adăugarea de noi exigențe
legale, în sensul că a fost majorată (din nou, într-un interval de
două luni) de la 8 ani (astfel cum s-a stabilit prin Legea
nr. 207/2018) la 10 ani vechimea în funcția de procuror sau
judecător necesară pentru numirea procurorilor în cadrul
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism.
Tot prin art. II pct. 1 din ordonanța de urgență a fost modificat
alin. (9) al art. 791 din Legea nr. 304/2004, în sensul precizării
sancțiunilor disciplinare prevăzute la art. 100 lit. b)—e) din
Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, pentru care procurorii numiți în cadrul Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism pot fi revocați. Totodată, constatăm că art. I pct. 1 din
ordonanța de urgență a modificat art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 303/2004, în sensul majorării vechimii de la 8 ani la 10 ani în
funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcția
de judecător sau procuror la instanțele sau parchetele imediat
superioare; art. I pct. 2 din ordonanța de urgență a introdus un
nou alineat la art. 44 din Legea nr. 303/2004, respectiv alin. (31),
prin care se stabilesc condiții noi de promovare a procurorilor în
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
respectiv „procurorii trebuie să nu fi fost sancționați disciplinar,
să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală
ireproșabilă, cel puțin 10 ani vechime în funcția de procuror sau
judecător, cel puțin gradul profesional corespunzător parchetului
de pe lângă curtea de apel și să fi fost declarați admiși în urma
unui concurs organizat de către comisia constituită în acest
scop”; art. I pct. 4 din ordonanța de urgență a modificat art. 54
alin. (1) din Legea nr. 303/2004 în sensul majorării vechimii de
la 10 la 15 ani pentru numirea de către Președintele României,
la propunerea ministrului justiției, a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a
prim-adjunctului și adjunctului acestuia, a procurorului șef al
Direcției Naționale Anticorupție, adjuncților acestuia, a
procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism, adjuncților acestuia,
precum și a procurorilor șefi de secții ai acestor parchete, cu
avizul Secției pentru procurori a Consiliului Superior al
Magistraturii; art. I pct. 5 din ordonanța de urgență a introdus un
nou alineat la art. 54 din Legea nr. 303/2004, respectiv alin. (11),
prin care s-a reglementat o procedură de selecție în vederea
formulării propunerilor de numire în funcțiile de conducere
prevăzute anterior, sens în care s-a stabilit că ministrul justiției
organizează o procedură de selecție, pe baza unui interviu, în
cadrul căruia candidații susțin un proiect privind exercitarea
atribuțiilor specifice funcției de conducere pentru care și-au
depus candidatura. În vederea asigurării transparenței, audierea
candidaților se transmite în direct, audio-video, pe pagina de
internet a Ministerului Justiției, se înregistrează și se publică pe
pagina de internet a ministerului; art. I pct. 6 din ordonanța de
urgență a modificat alin. (7) al art. 57 din Legea nr. 303/2004, în
sensul că delegarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție se dispune, cu acordul scris al
acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii — Secția pentru
procurori; art. II pct. 1 din ordonanța de urgență a modificat alin. (3)
al art. 791 din Legea nr. 304/2004, în sensul majorării de la 8 ani
la 10 ani a vechimii procurorilor pentru a fi numiți în cadrul
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism, și, de asemenea, a modificat alin. (9) al
art. 791 din Legea nr. 304/2004, în sensul precizării sancțiunilor
disciplinare prevăzute la art. 100 lit. b)—e) din Legea
nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, pentru care intervine revocarea procurorilor numiți în
cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism.
În acest context de reglementare, prin art. VII din ordonanța
de urgență legiuitorul delegat a stabilit că „Procurorii care, la
data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, își
desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, al Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al
Direcției Naționale Anticorupție, precum și în cadrul celorlalte
parchete, rămân în funcție în cadrul acestora, numai dacă
îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările
și completările ulterioare, și Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările
ulterioare”. Soluția legislativă adoptată de Guvern nu poate fi
calificată ca fiind o normă tranzitorie, ci, dimpotrivă, astfel cum
este formulată, ar avea ca efect eliberarea din funcție a tuturor
procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism, al Direcției Naționale
Anticorupție, precum și din cadrul celorlalte parchete, deoarece
niciunul nu poate îndeplini toate condițiile prevăzute de Legea
nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată,
cu modificările și completările ulterioare. Anterior Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 92/2018, având în vedere modificările
și completările operate prin Legea nr. 207/2018 cu privire la
dispoziții ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
legiuitorul a reglementat, la art. V din Legea nr. 207/2018 (care
a intrat în vigoare la 23 iulie 2018), o normă tranzitorie potrivit
căreia „Procurorii care, la data intrării în vigoare a prezentei legi,
sunt numiți în funcție în cadrul Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Direcției
Naționale Anticorupție rămân în funcțiile pe care le îndeplinesc
în cadrul acestor structuri”, vizând, în mod just, succesiunea în
timp a normelor modificate și a normelor modificatoare.
În jurisprudența sa, Curtea a analizat compatibilitatea cu
principiul constituțional al neretroactivității legii a dispozițiilor de
lege care reglementează aplicarea în timp a prevederilor
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1037/25.X.2022
modificatoare ale regimului juridic al unor mandate, situație în
care, exclusiv din perspectiva analizării art. 15 alin. (2) din
Constituție, pentru soluția pronunțată, nu a fost determinantă
consacrarea constituțională a instituțiilor respective, Curtea
analizând, indiferent de tipul de mandat în discuție —
constituțional sau legal —, dacă a fost respectat principiul
neretroactivității legii. Cu referire expresă la aplicarea principiului
neretroactivității în privința mandatelor legale, prin Decizia
nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, Curtea a statuat că
legiuitorul este liber să redimensioneze, printr-o lege nouă,
durata mandatelor funcțiilor de conducere în alt fel decât legea
în vigoare, dar numai pentru viitor, nu și pentru mandatele în
curs, altfel ar însemna să nesocotească regula neretroactivității
legii, care este normă de nivel constituțional, prevăzută în art. 15
alin. (2) din Legea fundamentală. În speță, era vorba despre
reducerea duratei mandatului în exercitarea unor funcții de
conducere de către magistrați. De asemenea, prin Decizia nr. 51
din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, Curtea a constatat că
reglementarea criticată, care stabilea că în anul 2012 alegerile
pentru autoritățile administrației publice locale vor avea loc la
data alegerilor pentru Camera Deputaților și Senat, precum și
că primarii, președinții consiliilor județene, consilierii locali și
consilierii județeni în funcție își exercită mandatul până la data
validării noilor aleși, crea premisa ca mandatele acestora să fie
prelungite cu un termen ce poate depăși 6 luni. În consecință,
redimensionând durata mandatelor în curs ale aleșilor locali,
legea criticată încălca principiul neretroactivității legii.
Pronunțându-se asupra unei norme care introducea o nouă
cauză de încetare a mandatului aleșilor locali pentru un
comportament manifestat anterior intrării în vigoare a normei
respective, prin Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie
2007, Curtea a statuat că „în condițiile în care legea își propune
să modifice statutul dobândit la data începerii mandatului, prin
instituirea unui caz nou de încetare a acestuia, legea devine
retroactivă. Art. 15 alin. (2) din Constituție consacră principiul
neretroactivității legii, în sensul că o lege, odată adoptată de
Parlament, va putea produce efecte juridice numai pentru viitor”.
Prin Decizia nr. 713 din 4 decembrie 2014, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 23 ianuarie 2015, Curtea
a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. III din Legea
nr. 115/2012 pentru modificarea și completarea Legii
nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de
mediator, prevederi care reglementau aplicarea modificărilor și
completărilor aduse prin respectiva lege și mandatelor consiliilor
de mediere în exercițiu la data intrării în vigoare a noii legi.
Invocând jurisprudența sa, Curtea a reținut că, deși deciziile
menționate vizează situația mandatelor unor persoane care
ocupă funcții publice, principiul care le guvernează fiind același —
cel al neretroactivității legii —, considerentele menționate sunt
aplicabile, mutatis mutandis, și în cauză. Astfel, Curtea a reținut
că prevederile criticate transformă, practic, un mandat eligibil,
obținut în urma unor alegeri interne ale mediatorilor, într-un
mandat numit în privința perioadei care excedează duratei
inițiale a mandatelor, prin prelungirea lor de la 2 ani la 4 ani și
prin lipsirea mediatorilor de posibilitatea de a-și alege un nou
consiliu de mediere la expirarea celor 2 ani prevăzuți inițial de
lege. Așadar, prin redimensionarea unor mandate în curs s-a
ajuns nu doar la creșterea duratei acestora, ci și la modificarea
naturii lor juridice, ceea ce vine în contradicție cu prevederile
art. 15 alin. (2) din Constituție. Prin Decizia nr. 534 din 12 iulie
2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593
din 25 iulie 2017, paragraful 70, Curtea a reținut că, întrucât
regimul juridic al mandatelor consiliilor de administrație ale
S.R.R. și S.R.T.V. este deja reglementat prin norme juridice în
vigoare, care produc efecte juridice, orice modificare a acestui
9
regim, sub aspectul condițiilor de numire a membrilor,
interdicțiilor, incompatibilităților sau cauzelor de încetare a
mandatelor, nu se poate realiza decât cu respectarea principiului
neretroactivității legii civile. În concluzie, Curtea a constatat că
dispozițiile care prevăd „numirea unor noi consilii de
administrație la Societatea Română de Radiodifuziune și la
Societatea Română de Televiziune, în termen de 90 de zile de
la data intrării în vigoare a noii legi, cu consecința încetării de
drept a mandatului consiliilor de administrație ale S.R.R. și
S.R.T.V. aflate în funcție, sunt neconstituționale, întrucât încalcă
art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală”.
Observăm că în toate situațiile analizate prin deciziile
sus-menționate obiect al controlului de constituționalitate îl
constituiau dispoziții de lege care modificau regimul juridic al
unor mandate (prin redimensionarea duratei mandatului prin
micșorare — Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 sau prin mărire —
Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012 și Decizia nr. 713 din
4 decembrie 2014, prin instituirea/modificarea unor cauze de
încetare a mandatului — Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007,
Decizia nr. 534 din 12 iulie 2017).
De asemenea, în jurisprudența sa referitoare la principiul
neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din
Constituție, Curtea a reținut că pentru a exista retroactivitate ar
fi trebuit ca între cele două prevederi să fie o deosebire, în caz
contrar continuitatea reglementării exclude, prin ipoteză,
retroactivitatea celei noi (a se vedea, în acest sens, Decizia
nr. 18 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, Decizia nr. 58 din
26 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 263 din 18 aprilie 2002, sau Decizia nr. 2 din
14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 130 din 27 februarie 2003). Totodată, prin Decizia
nr. 56 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 179 din 13 martie 2014, Curtea a reținut
că premisa analizării dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție
este existența unui conflict real de legi în timp, și anume legea
nouă să aibă un caracter novator, astfel încât noile reguli să fie
susceptibile să se aplice situațiilor constituite înainte de intrarea
ei în vigoare, în baza legii vechi.
Aplicând jurisprudența anterior citată referitoare la premisele
conflictului de legi în timp a normelor legale examinate,
considerăm că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 92/2018 reglementează în mod diferit, în raport cu cadrul
normativ anterior, condițiile de numire, respectiv de revocare a
procurorilor în cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., condițiile de
participare la concursul de promovare a judecătorilor și
procurorilor în funcții de execuție la instanțele sau parchetele
imediat superioare, condițiile de promovare a procurorilor în
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
respectiv condițiile de numire a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a
prim-adjunctului și adjunctului acestuia, a procurorului șef al
Direcției Naționale Anticorupție, adjuncților acestuia, a
procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism, adjuncților acestuia,
precum și a procurorilor șefi de secții ai acestor parchete. În
același timp, prin art. VII din ordonanța de urgență, legiuitorul
delegat prevede că procurorii care, la data intrării în vigoare a
ordonanței de urgență, își desfășoară activitatea în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al
Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism și al Direcției Naționale Anticorupție,
precum și în cadrul celorlalte parchete rămân în funcție în cadrul
acestora, numai dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea
nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu
modificările și completările ulterioare.
 10 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1037/25.X.2022

În aceste condiții, reținem că orice modificare a cadrului
normativ sub aspectul condițiilor de numire și promovare a
procurorilor în cadrul structurilor specializate ori la parchetele
imediat superioare nu se poate realiza decât cu respectarea
principiului neretroactivității legii. Toate aceste modificări nu
pot viza decât o situație viitoare, care se va naște după
intrarea în vigoare a noii legi, și nicidecum situații juridice
constituite sub imperiul vechii legi, respectând dispozițiile
în vigoare la data constituirii lor. Așa încât, constatăm că
dispozițiile art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 92/2018 sunt neconstituționale, întrucât încalcă art. 15
alin. (2) din Legea fundamentală.
De altfel, și Consiliul Legislativ a sesizat în Avizul său nr. 988
din 15 octombrie 2018, la pct. 11, că „La art. VIII (s.n. art. VII din
ordonanța de urgență, după publicare), semnalăm că, în
redactarea propusă, soluția legislativă pare a avea ca efect
eliberarea din funcție a tuturor procurorilor din cadrul Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din cadrul
Direcției Naționale Anticorupție, din cadrul Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism, precum și din cadrul celorlalte parchete, întrucât
niciunul dintre ei nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de
Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, precum și de Legea nr. 304/2004, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, așa cum rezultă din textul
propus. Avem în vedere, în primul rând, condițiile referitoare la
susținerea concursului, prevăzute, în urma celor mai recente
modificări, în cuprinsul art. 43 și 44 din Legea nr. 303/2004,
precum și în art. 87 din Legea nr. 304/2004. [...] Observațiile
sunt valabile, în mod corespunzător, și în ceea ce privește
condiția referitoare la vechimea în funcție a procurorilor, care,
prin modificările recente, a fost majorată pentru numirea în toate
funcțiile de procuror, cu excepția celor de la parchetele de pe
lângă judecătorii. Având în vedere cele de mai sus, norma
propusă pentru art. VIII trebuie reanalizată și reformulată în mod
corespunzător. Totodată, textul trebuie să aibă în vedere și
instituirea unor dispoziții tranzitorii, referitoare la modalitatea de
continuare a activității în cazul procurorilor care intră sub
incidența art. VIII”. De asemenea, având în vedere caracterul
vădit retroactiv al dispozițiilor art. VII din Ordonanța de urgență
a Guvernului nr. 92/2018, Secția pentru procurori din cadrul
Consiliului Superior al Magistraturii, luând act de solicitările
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
nr. 2.503/C/12.122/12.130/2018, Direcției Naționale Anticorupție
nr. 2.881/C/2018 și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism nr. 1.780/VI/14/2018, a
emis Hotărârea nr. 491 din 17 octombrie 2018 prin care a
recomandat interpretarea dispozițiilor art. VII din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 92/2018 în sensul aplicării pentru viitor
a condițiilor de exercitare a funcției în cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism și al Direcției Naționale Anticorupție, precum și în
cadrul celorlalte parchete.

Judecător,
Daniel Marius Morar

ORDONANȚE ȘI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ
pentru completarea articolului 32 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2015
privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014—2020
Având în vedere faptul că o prioritate majoră a Guvernului o constituie îmbunătățirea gradului de absorbție a fondurilor
europene,
luând în considerare necesitatea asigurării unei absorbții cât mai mari a finanțării externe nerambursabile alocate pentru
perioada 2014—2020, în special în cazul unor proiecte având o importanță strategică la nivel național, recunoscută inclusiv ca
obiectiv în Programul de guvernare 2021—2024, se impune luarea de urgență a unor măsuri care să permită finalizarea acestora
și atingerea obiectivelor și indicatorilor aferenți.
Ținând cont de faptul că în aplicarea prevederilor art. 105 din Regulamentul (UE) 2021/1.060 al Parlamentului European
și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social
european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și
acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare,
Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize, conform
căruia Comisia Europeană dezangajează orice parte din suma aferentă unui program operațional care nu a fost utilizată pentru
prefinanțare sau pentru care nu au fost transmise aplicații de plată până la data de 31 decembrie a celui de-al treilea an calendaristic
care urmează anului angajamentelor bugetare pentru anii 2021—2026,
întrucât în implementarea proiectelor finanțate din fonduri externe nerambursabile, de o complexitate ridicată, cum sunt
cele care vizează infrastructura IT, având o importanță strategică pentru susținerea unui întreg sector, de exemplu, sistemul judiciar,
și care contribuie, implicit, la dezvoltarea României, se întâlnesc situații ce țin de cadrul procedural aplicabil, de dinamica proceselor
de lucru, precum și de alți factori incidenți, ce pot conduce la decalaje față de calendarul inițial estimat raportat la data-limită de
eligibilitate a finanțării externe nerambursabile,
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1037/25.X.2022 11

luând în considerare faptul că, în condițiile în care obiectivele urmărite a fi atinse în cadrul unor proiecte aflate în situații
precum cele enunțate anterior continuă să fie de interes și trebuie realizate pentru satisfacerea unor nevoi identificate și recunoscute
prin documentele programatice ale finanțării nerambursabile și prin alte angajamente ale României asumate la nivel național și
european, este necesară asigurarea cadrului care să permită valorificarea la maximum a finanțării externe nerambursabile
disponibile până la 31 decembrie 2023 și, totodată, îndeplinirea obiectivelor finanțate ulterior acestei date prin asigurarea resurselor
necesare finalizării acestor proiecte,
ținând cont de faptul că lipsa de acțiune imediată ar conduce atât la pierderea integrală a finanțării externe nerambursabile
disponibile, cât și la nerealizarea obiectivelor asumate, cu consecințele aferente ce se răsfrâng la nivel național și în relația cu
Uniunea Europeană,
luând în considerare faptul că prin adoptarea măsurilor propuse se creează cadrul legal care va permite încheierea efectivă
a contractelor de achiziție sau continuarea derulării acestora în condiții optime și, totodată, va înlesni valorificarea, pe cât posibil,
a finanțării externe nerambursabile, în caz contrar aceasta fiind pierdută integral, cu toate consecințele ce decurg din aceasta,
întrucât completarea cadrului legal existent vizează proiecte mature, de importanță majoră pentru diverse sectoare de
activitate, finanțate în cadrul Programului operațional Capacitate administrativă, obiectiv specific 2.3 „Asigurarea unei transparențe
și integrități sporite la nivelul sistemului judiciar în vederea îmbunătățirii accesului și a calității serviciilor furnizate la nivelul acestuia”,
care nu se finalizează, din cauza unor circumstanțe obiective justificate, în perioada de eligibilitate a perioadei de programare
bugetară 2014—2020, în care au fost întreprinse demersuri de natură a contribui în mod semnificativ la atingerea obiectivelor și
a indicatorilor stabiliți,
având în vedere că elementele sus-menționate vizează interesul public și constituie o situație urgentă și extraordinară, a
cărei reglementare nu poate fi amânată, pentru a nu genera blocaje în implementarea Programului operațional Capacitate
administrativă, cu impact asupra gradului de absorbție a fondurilor externe nerambursabile alocate României în perioada de
programare 2021—2027, astfel că o altă legiferare, pe altă cale decât delegarea legislativă, nu ar fi de natură să înlăture de îndată
consecințele negative identificate, se impune adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență.
În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

Articol unic. — La articolul 32 din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor
europene pentru perioada de programare 2014—2020, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 6 octombrie
2015, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 105/2016, cu modificările și completările ulterioare, după
alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul
cuprins:
„(2) Sumele necesare proiectelor, cu o valoare totală de cel
puțin 50 de milioane de lei, finanțate în cadrul Programului
operațional Capacitate administrativă, obiectiv specific 2.3
«Asigurarea unei transparențe și integrități sporite la nivelul
sistemului judiciar în vederea îmbunătățirii accesului și a calității
serviciilor furnizate la nivelul acestuia», care nu se finalizează
din cauza unor circumstanțe obiective justificate, stabilite de
către autoritatea de management, în perioada de eligibilitate a
perioadei de programare bugetară 2014—2020, cu excepția
proiectelor prevăzute la art. 4 alin. (5), se asigură de beneficiarii
prevăzuți la art. 6 alin. (1) din bugetul propriu, în condițiile
aprobate de autoritatea de management prin act adițional la
contractul de finanțare. Durata contractelor de finanțare aferente
acestor proiecte se poate prelungi după data de 31 decembrie
2023, în condițiile prevăzute de legislația europeană și națională
aplicabilă.”

PRIM-MINISTRU
NICOLAE-IONEL CIUCĂ

Contrasemnează:
Ministrul investițiilor și proiectelor europene,
Marcel-Ioan Boloș
Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice și administrației,
Cseke Attila-Zoltán
Ministrul finanțelor,
Adrian Câciu

București, 25 octombrie 2022.

Nr. 141.
 12 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1037/25.X.2022

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE
pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiții
„Construire stadion «Gheorghe Hagi», Str. Primăverii nr. 2—11,
municipiul Constanța, județul Constanța”
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele
publice, cu modificările și completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. — Se aprobă indicatorii tehnico-economici ai aprobate anual cu această destinație, din bugetul local al unității
obiectivului de investiții „Construire stadion «Gheorghe Hagi», administrativ-teritoriale municipiul Constanța, precum și din alte
Str. Primăverii nr. 2—11, municipiul Constanța, județul surse de finanțare legal constituite, conform programelor de
Constanța”, realizat prin Compania Națională de Investiții investiții publice aprobate potrivit legii.
„C.N.I.” — S.A., prevăzuți în anexa care face parte integrantă
din prezenta hotărâre. Art. 3. — Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice
Art. 2. — Finanțarea obiectivului de investiții prevăzut la art. 1 și Administrației, prin Compania Națională de Investiții „C.N.I.” —
se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului S.A., răspunde de modul de utilizare a sumelor aprobate potrivit
Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, în limita sumelor prevederilor prezentei hotărâri.

PRIM-MINISTRU
NICOLAE-IONEL CIUCĂ
Contrasemnează:
Viceprim-ministru, Ministrul dezvoltării, Ministrul finanțelor,
Kelemen Hunor lucrărilor publice și administrației, Adrian Câciu
Cseke Attila-Zoltán
București, 19 octombrie 2022.
Nr. 1.292.

ANEXĂ

C A R A C T E R I S T I C I L E P R I N C I PA L E Ș I I N D I C AT O R I I T E H N I C O - E C O N O M I C I
ai obiectivului de investiții „Construire stadion «Gheorghe Hagi»,
Str. Primăverii nr. 2—11, municipiul Constanța, județul Constanța”
Titular: Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației
Beneficiar: — Compania Națională de Investiții „C.N.I.” — S.A., pe perioada realizării investiției
— Unitatea administrativ-teritorială municipiul Constanța
Amplasament: municipiul Constanța, Strada Primăverii nr. 2—11, județul Constanța
Indicatorii tehnico-economici:
— Valoarea totală a investiției (inclusiv TVA), 480.490 mii lei
— din care C + M 322.703 mii lei
— Valoarea finanțată de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației,
474.481 mii lei
prin Compania Națională de Investiții „C.N.I.” — S.A. (inclusiv TVA),
— din care C + M 318.994 mii lei
— Valoarea finanțată de unitatea administrativ-teritorială municipiul Constanța 6.009 mii lei
— din care C + M 3.709 mii lei
(în prețuri valabile la data de 24.06.2022, 1 euro = 4,9417 lei)
Eșalonarea investiției: INV/C + M
— Anul I INV 275.000 mii lei
C+M 180.000 mii lei
— Anul II INV 205.490 mii lei
C+M 142.703 mii lei
Capacități:
— suprafață desfășurată mp 63.857
— număr de locuri în tribune locuri 18.190
Durata de execuție a obiectivului de investiții luni 21
Factori de risc
Obiectivul de investiții se va proteja antiseismic conform Normativului P100-1/2013, cu modificările și completările ulterioare.
Finanțarea investiției
Finanțarea investiției se va realiza, în condițiile legii, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice
și Administrației, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație, din bugetul local al unității administrativ-teritoriale municipiul
Constanța, precum și din alte surse de finanțare legal constituite, conform programelor de investiții publice aprobate potrivit legii.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1037/25.X.2022 13

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE
privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului,
prevăzut în bugetul de stat pe anul 2022, pentru comuna Roșia Montană, județul Alba
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 30 alin. (2) din Legea privind finanțele publice
nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. — Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa Art. 2. — Ordonatorul principal de credite răspunde de modul
pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul de utilizare, în conformitate cu dispozițiile legale, a sumei
2022 cu suma de 2.782 mii lei din Fondul de rezervă bugetară la alocate potrivit prevederilor art. 1.
dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2022, și
alocarea acesteia bugetului local al comunei Roșia Montană, Art. 3. — Ministerul Finanțelor este autorizat să introducă
județul Alba, pentru finanțarea unor lucrări de primă urgență pentru modificările corespunzătoare în volumul și structura bugetului
punerea în siguranță a barajului lacului de acumulare Tăul Mare. de stat pe anul 2022.
PRIM-MINISTRU
NICOLAE-IONEL CIUCĂ
Contrasemnează:
Viceprim-ministru,
Kelemen Hunor
Ministrul dezvoltării,
lucrărilor publice și administrației,
Cseke Attila-Zoltán
Ministrul finanțelor,
Adrian Câciu
București, 25 octombrie 2022.
Nr. 1.305.

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

GUVERNUL ROMÂNIEI
PRIM-MINISTRUL

DECIZIE
privind exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Bogdan Paul Dobrin
a funcției publice vacante din categoria înalților funcționari publici de secretar general
al Agenției Naționale pentru Achiziții Publice
Având în vedere propunerea Agenției Naționale pentru Achiziții Publice formulată prin Adresa nr. 24.690 din 19 octombrie
2022, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului cu nr. 20/29.816/MN din 19 octombrie 2022, precum și Adresa Agenției
Naționale a Funcționarilor Publici nr. 45.933/2022,
în temeiul art. 29, art. 394 alin. (2) lit. d), art. 397, art. 502 alin. (1) lit. f), art. 509 alin. (3) și al art. 530 alin. (3) din Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

prim-ministrul emite prezenta decizie.

Articol unic. — Începând cu data de 26 octombrie 2022, conciliere, exercită, cu caracter temporar, funcția publică
domnul Bogdan Paul Dobrin, șef serviciu la Serviciul vacantă din categoria înalților funcționari publici de secretar
raportare — Direcția monitorizare, statistică și politici — Direcția general al Agenției Naționale pentru Achiziții Publice pentru
generală politici publice, reglementare, monitorizare și o perioadă de 6 luni.
PRIM-MINISTRU
NICOLAE-IONEL CIUCĂ
Contrasemnează:
Secretarul general al Guvernului,
Marian Neacșu
București, 25 octombrie 2022.
Nr. 513.
 14 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1037/25.X.2022

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL FINANȚELOR
AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

ORDIN
privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală
nr. 1.036/2021 pentru aprobarea formularului tipizat „Proces-verbal de constatare și sancționare
a contravențiilor” utilizat în activitatea de verificare a situației fiscale personale
În temeiul art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale
de Administrare Fiscală, cu modificările și completările ulterioare, și al art. 342 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură
fiscală, cu modificările și completările ulterioare,
având în vedere avizul conform al Ministerului Finanțelor comunicat prin Adresa nr. 742.788 din 11.10.2022,
președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. I. — Ordinul președintelui Agenției Naționale de
Administrare Fiscală nr. 1.036/2021 pentru aprobarea
formularului tipizat „Proces-verbal de constatare și sancționare a
contravențiilor” utilizat în activitatea de verificare a situației fiscale
personale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 702 din 15 iulie 2021, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 3 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. 3. — Formularul prevăzut la art. 1 alin. (1) are regim
special și se tipărește prin unități specializate, pe baza
comenzilor primite din partea Agenției Naționale de Administrare
Fiscală pentru Direcția generală control venituri persoane fizice
și din partea direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice
pentru serviciile de verificări fiscale din cadrul acestora și pentru
structurile de inspecție fiscală persoane fizice din cadrul
unităților subordonate acestora.”
2. Articolul 6 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. 6. — Direcția generală control venituri persoane fizice,
direcțiile generale regionale ale finanțelor publice și unitățile
subordonate acestora vor lua măsuri pentru ducerea la
îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.”
Art. II. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial
al României, Partea I.

Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală,

Lucian-Ovidiu Heiuș
București, 20 octombrie 2022.
Nr. 1.842.

MINISTERUL FINANȚELOR
AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

ORDIN
pentru aprobarea Procedurii privind depunerea declarației
pe propria răspundere privind modalitatea de plată
a contribuției la Fondul de Tranziție Energetică,
precum și de constituire și executare a garanției
În temeiul prevederilor art. IV alin. (2) și (7) din Ordonanța de urgență
a Guvernului nr. 119/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața
de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022—31 martie 2023,
precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul
energiei, cu completările ulterioare, și ale art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului
nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare
Fiscală, cu modificările și completările ulterioare,
având în vedere avizul conform al Ministerului Finanțelor comunicat prin
Adresa nr. 743.178 din 20.10.2022,
președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală emite următorul
ordin:
Art. 1. — Se aprobă Procedura privind depunerea declarației pe propria
răspundere privind modalitatea de plată a contribuției la Fondul de Tranziție
Energetică, precum și de constituire și executare a garanției, prevăzută în anexa
nr. 1.
Art. 2. — Se aprobă modelul „Declarației pe propria răspundere privind
modalitatea de plată a contribuției la Fondul de Tranziție Energetică”, prevăzut în
anexa nr. 2.
 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 1037/25.X.2022 15

Art. 3. — Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală,
Lucian-Ovidiu Heiuș

București, 20 octombrie 2022.

Nr. 1.843.

ANEXA Nr. 1

PROCEDURĂ
privind depunerea declarației pe propria răspundere privind modalitatea de plată a contribuției
la Fondul de Tranziție Energetică, precum și de constituire și executare a garanției
Art. 1. — (1) Persoanele nerezidente care desfășoară
tranzacții pe piața de energie din România au obligația de a
depune direct sau prin reprezentant, la organul fiscal central
competent în administrarea acestora, o declarație pe propria
răspundere privind modalitatea de plată a contribuției la Fondul
de Tranziție Energetică, al cărei model este prevăzut în anexa
nr. 2 la ordin.
(2) Termenul de depunere a declarației prevăzute la alin. (1)
este:
a) 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin,
pentru persoanele nerezidente care operează pe piețele de
energie din România la această dată, precum și pentru cele
aflate în curs de autorizare;
b) 15 zile înainte de autorizare pentru a opera pe piețele de
energie din România, pentru persoanele nerezidente care vor fi
autorizate începând cu data intrării în vigoare a prezentului
ordin.
Art. 2. — (1) Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) sunt
obligate să constituie garanție sub formă de cash colateral,
respectiv consemnare de mijloace bănești la o unitate
a Trezoreriei Statului pe seama organului fiscal central sau
scrisoare de garanție bancară. Cuantumul garanției este
de 1 milion euro, echivalent în lei, stabilit la cursul comunicat
de Banca Națională a României la data constituirii garanției.
(2) Termenul de constituire a garanției prevăzute la alin. (1)
este:
a) 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin,
pentru persoanele nerezidente care operează pe piețele de
energie din România la această dată, precum și pentru cele
aflate în curs de autorizare;
b) 15 zile înainte de autorizare pentru a opera pe piețele
de energie din România, pentru persoanele nerezidente care
vor fi autorizate începând cu data intrării în vigoare a prezentului
ordin.
Art. 3. — (1) Organul fiscal central execută garanția pentru
stingerea contribuției la Fondul de Tranziție Energetică,
declarată și neachitată la termenul de plată prevăzut la art. 15
alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2022
privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie
electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022—
31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea
unor acte normative din domeniul energiei, aprobată
cu modificări și completări prin Legea nr. 206/2022,
cu modificările și completările ulterioare. În acest caz, organul
fiscal central comunică o înștiințare persoanelor prevăzute
la art. 1 alin. (1), potrivit prevederilor art. 47 din Legea
nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
modificările și completările ulterioare.
(2) În cazul executării garanției potrivit alin. (1), persoanele
prevăzute la art. 1 alin. (1) au obligația reîntregirii acesteia
până la cuantumul prevăzut la art. 2 alin. (1), în termen de cel
mult 15 zile de la data comunicării înștiințării.
Art. 4. — Nerespectarea prevederilor art. 1—3 atrage
suspendarea dreptului de operare pe piețele din România.

ANEXA Nr. 2
Persoana nerezidentă
......................................................................................
(denumirea/numele, sediul social și numărul de telefon)
Nr. ............................./...................
DECLARAȚIE PE PROPRIA RĂSPUNDERE
privind modalitatea de plată a contribuției la Fondul de Tranziție Energetică
Având în vedere prevederile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2022 pentru
modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile
clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022—31 martie 2023,
precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei, cu completările
ulterioare, și cunoscând dispozițiile art. 326 din Codul penal, declar pe propria răspundere că sumele
reprezentând contribuția la Fondul de Tranziție Energetică se achită prin decontare bancară.

Numele și prenumele reprezentantului legal/reprezentantului,

................................................................................
Semnătura
..........................
 ABONAMENTE LA PUBLICAȚIILE OFICIALE PE SUPORT FIZIC
— Prețuri pentru anul 2022 —
Valoare
Nr. (TVA 5% inclus) — lei
Denumirea publicației
crt.
12 luni 3 luni 1 lună
1. Monitorul Oficial, Partea I 1.380 380 138
2. Monitorul Oficial, Partea I, limba maghiară 1.640 150
3. Monitorul Oficial, Partea a II-a 2.460 220
4. Monitorul Oficial, Partea a III-a 470 50
5. Monitorul Oficial, Partea a IV-a 1.880 170
6. Monitorul Oficial, Partea a VI-a 1.750 160
7. Monitorul Oficial, Partea a VII-a 600 55

NOTĂ:
Monitorul Oficial, Partea I bis, se multiplică și se achiziționează pe bază de comandă.

A B O N A M E N T E L A P R O D U S E L E Î N F O R M AT E L E C T R O N I C
— Prețuri pentru anul 2022 —
Abonamentul FLEXIBIL
(Monitorul Oficial, Partea I + alte 3 părți ale Monitorului Oficial, la alegere)

Produs Lunar Anual

Online/ Rețea Rețea Rețea Rețea Online/ Rețea Rețea Rețea Rețea
Monopost 5 25 100 300 Monopost 5 25 100 300

AutenticMO 60 150 380 910 2.000 550 1.380 3.450 8.280 18.220
ExpertMO 100 250 630 1.510 3.320 1.000 2.500 6.250 15.000 33.000

Abonamentul COMPLET
(Monitorul Oficial, Partea I + toate celelalte părți ale Monitorului Oficial)

Produs Lunar Anual

Online/ Rețea Rețea Rețea Rețea Online/ Rețea Rețea Rețea Rețea
Monopost 5 25 100 300 Monopost 5 25 100 300

AutenticMO 70 180 450 1.080 2.380 650 1.630 4.080 9.790 21.540
ExpertMO 120 300 750 1.800 3.960 1.200 3.000 7.500 18.000 39.600

Colecția Monitorul Oficial în format electronic, oricare dintre părțile acestuia 100 lei/an

Prețurile sunt exprimate în lei și conțin TVA.

Mai multe informații puteți găsi pe site-ul www.expert-monitor.ro, unde puteți aplica online comanda.

EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; 012329
C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 BCR

&JUYEJT|460466]
și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 DTCPMB (alocat numai persoanelor juridice bugetare)
Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, www.monitoruloficial.ro
Adresa Centrului pentru relații cu publicul este: șos. Panduri nr. 1, bloc P33, sectorul 5, București; 050651.
Tel. 021.401.00.73, 021.401.00.78, e-mail: concursurifp@ramo.ro, convocariaga@ramo.ro
Pentru publicări, încărcați actele pe site, la: https://www.monitoruloficial.ro/brp/

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037/25.X.2022 conține 16 pagini. Prețul: 4 lei ISSN 1453—4495