Obiectul actului juridic civil

- noţiune
- condiţiile de valabilitate ale obiectului actului
juridic civil
Obiectul actului juridic civil
În doctrina corespunzătoare reglementării anterioare, ca regulă, prin obiect al
actului juridic civil se înţelege conduita părţilor stabilită prin acel act juridic, adică
acţiunile sau inacţiunile la care sunt îndreptăţite ori de care sunt ţinute părţile, iar
pentru ipoteza în care conduita privea un bun, se spunea că bunul formează obiect
derivat al actului juridic civil. Prin urmare, se considera că obiectul unui actul
juridic civil coincide cu obiectul raportului juridic civil care s-a născut (modificat
sau stins) din acel act juridic.

Noul cod civil distinge între obiectul contractului şi obiectul obligaţiei.

Astfel, potrivit art. 1225 alin. (1) C.civ., „obiectul contractului îl reprezintă
operaţiunea juridică, precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele
asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul
drepturilor şi obligaţiilor contractuale”, iar art. 1226 alin. (2) C.civ. dispune
că „obiectul obligaţiei este prestaţia la care se angajează debitorul”.
Obiectul actului juridic civil

 Pentru ipoteza în care conduita părților priveste un bun,

se spune că bunul formează obiect derivat al actului
juridic civil, acesta fiind considerat obiect al prestației.
1. Art.1225. Obiectul contractului=operațiunea juridică
2. Art.1226. Obiectul obligației=prestația la care se
angajează debitorul
3. Obiectul prestației=bunul material

 Obiectul constituie o condiţie de fond, esenţială, de

validitate şi generală a actului juridic civil.
Obiectul actului juridic civil
Cerinţele valabilităţii obiectului actului juridic civil

Sunt conditii generale de valabilitate a obiectului actului juridic civil:

 1. sa existe;
 2. sa fie in circuitul civil;
 3. sa fie determinat ori determinabil;
 4. sa fie posibil;
 5. sa fie licit si moral.

Sunt conditii speciale de valabilitate a obiectului actului juridic civil:

 1. cel ce se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv civil;

 2. obiectul sa constea in faptul personal al debitorului;
 3. sa existe autorizatia ceruta de lege.
Obiectul actului juridic civil

1. Obiectul să fie determinat sau determinabil

Aceasta conditie presupune ca actul juridic trebuie sa precizeze toate elementele in

functie de care urmeaza sa se individualizeze obiectul.

Prestaţia (acţiune sau inactiunea) trebuie să fie determinată sau cel puţin
determinabilă (susceptibilă de a fi determinată) la momentul încheierii actului
juridic, ca de altfel şi obiectul derivat (bunul).

Când obiectul priveşte un bun individual determinat (res certa), prin ipoteză,
această cerinţă de valabilitate a obiectului este îndeplinită.
Atunci cand obiectul actului juridic il constituie un bun individual determinat (res
certa), conditia de valabilitate este indeplinita. Atunci cand vorbim insa de bunuri
determinate generic (res genera), conditia este indeplinita fie prin stabi­lirea precisa
a cantitatii, calitatii sau valorii (obiect determinat), fie prin stabilirea numai a
unor criterii de determinare ce se vor utiliza in momentul executarii actului juridic
(obiect determinabil).
Obiectul actului juridic civil
2. Obiectul să fie licit
 
Aceasta conditie rezulta din dispozitiile art. 5 C.civ., conform carora ,,nu se poate
deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea
publica si bunele moravuri”. Rezulta deci ca partile actului juridic civil trebuie sa‑si
stabileasca o conduita care sa fie in concordanta atat cu legea, cat si cu regulile de
convietuire sociala. Nerespectarea acestei conditii atrage sanctiunea nulitatii
absolute a actului juridic.

Această cerinţă este prevăzută de art. 1225 alin. (2) C.civ. şi de art. 1226 alin. (2)
C.civ. Cu referire la operaţiunea juridică, art. 1225 alin. (3) C.civ. dispune că
„obiectul este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice
ori bunelor moravuri.”

Prestaţiile (acţiunile sau inacţiunile) părţilor actului juridic civil trebuie să fie în
concordanţă atât cu legea, cât şi cu bunele moravuri (regulile de convieţuire socială
sau morala). În cazul în care obiectul actului juridic este ilicit, sancţiunea care
intervine este nulitatea absolută.
Obiectul actului juridic civil
3. Obiectul să existe
 

În măsura în care conduita părţilor priveşte un bun, devin incidente următoarele reguli:
- dacă bunul a existat, dar nu mai există la data încheierii actului juridic, cerinţa nu este
îndeplinită şi, deci, actul juridic nu este valabil
(Ex. : o aplicaţie a acestei reguli o face art. 1659 C.civ. în materia vânzării, dispunând că,
„dacă în momentul vânzării unui bun individual determinat acesta pierise în întregime,
contractul nu produce niciun efect. Dacă bunul pierise numai în parte, cumpărătorul care
nu cunoştea acest fapt în momentul vânzării poate cere fie anularea vânzării, fie reducerea
corespunzătoare a preţului”);

- bunul prezent în momentul încheierii actului juridic îndeplineşte cerinţa în discuţie, chiar
dacă bunul piere ulterior;

- un bun viitor poate forma, în principiu, obiect valabil al unui act juridic civil, conform art.
1228 C.civ.
(de exemplu, o recoltă viitoare, lucrul care se va confecţiona etc.). Există însă şi excepţii, de
exemplu, succesiunea viitoare nu poate forma obiect nici pentru convenţie, nici pentru actul
juridic unilateral care constă în acceptarea sau renunţarea la succesiune (art. 956 C.civ.).
Obiectul actului juridic civil
4. Obiectul să fie posibil

Aceasta conditie este impusa de regula de drept potrivit careia nimeni nu se poate
obliga la imposibil – ad impossibilum, nulla obligatio.
Se are in vedere imposibilitatea absoluta, obiectiva, de neinvins pentru orice persoana,
si nu imposibilitatea relativa, subiectiva, datorata incapacitatii ori nedibaciei personale a
debitorului..
Art. 1227 C.civ. dispune că actul juridic „este valabil chiar dacă, la momentul încheierii
sale, una dintre părţi se află în imposibilitate de a-şi executa obligaţia, afară de cazul în
care prin lege se prevede altfel” dar nu trebuie trasă concluzia că actul juridic ar fi
valabil chiar dacă ar avea un obiect imposibil pentru oricine.
Cerinţa ar fi neîndeplinită numai în cazul în care este vorba de o imposibilitate absolută
(obiectivă), în sensul că obiectul este imposibil pentru oricine.
Imposibilitatea poate să fie de ordin material (dacă obiectul actului juridic nu poate fi
înfăptuit din cauza unei stări de fapt), dar şi de ordin juridic (dacă se datorează unei
împrejurări de drept).
Dacă, însă, imposibilitatea este relativă, adică obiectul este imposibil pentru debitor, nu
însă şi pentru o altă persoană, atunci obiectul actului juridic este posibil, deci actul
juridic este valabil, iar în caz de neexecutare culpabilă din partea debitorului, se va
angaja răspunderea sa civilă.
Dacă, în momentul încheierii unui contract sinalagmatic, obiectul era posibil, dar
ulterior executarea lui devine imposibilă datorită unui caz fortuit sau de forţă majoră,
atunci se va pune problema riscului contractului, iar dacă executarea devine imposibilă
din culpa părţii, atunci se va angaja răspunderea sa civilă.
Obiectul actului juridic civil
5. Obiectul să fie în circuitul civil

Această cerinţă se referă la bunuri, ca obiect derivat al actului juridic civil, fiind prevăzută în
mod expres de art. 1229 C.civ. potrivit căruia „numai bunurile care sunt în circuitul civil pot
face obiectul unei prestaţii contractuale ” şi reluată în materia contractului de ipotecă de art.
2351 alin. (1) C.civ., neputându-se astfel ipoteca bunurile inalienabile sau insesizabile.
Prin bunuri aflate în circuitul civil vom înţelege acele bunuri care pot fi dobândite sau
înstrăinate prin acte juridice civile, indiferent că ar fi vorba despre bunuri care pot circula
neîngrădit sau despre bunuri care pot circula în condiţii restrictive.

Bunurile aflate in circuitul civil se impart, dupa modul lor de circulatie, in doua categorii:
a) bunuri care pot circula liber, neingradit (care constituie regula);
b) bunuri care pot circula in conditii restrictive (precum, armele si munitiile, mate­riile
explozive, produsele si substantele stupefiante, deseurile toxice, bunurile din patrimoniul
cultural national etc.).
Lucrurile cu privire la care legea stabileste expres ca nu sunt in circuitul civil, neputand fi
instrainate sau dobandite prin acte juridice, nu pot forma obiect valabil al unui act juridic
(precum, bunurile din domeniul public, res comunaes, statutul civil al persoanei, drepturile
subiective civile nepatrimoniale).

Încheierea actului juridic cu nesocotirea interdicţiei de înstrăinare sau a cerinţelor restrictive de

circulaţie a anumitor bunuri atrage sancţiunea nulităţii absolute a actului juridic respectiv.
Însă bunurile scoase din circuitul civil pot forma obiectul anumitor acte juridice (de exemplu,
bunurile proprietate publică pot constitui obiectul derivat al unui contract de concesiune sau de
închiriere).
Obiectul actului juridic civil
6. Cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului.
 
Principiul potrivit caruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceva ce nu are sau la mai mult decat
are este consacrat in adagiile: nemo dat quod non habet; nemo plus iuris ad alium transferre
potest, quam ipse habet.

In acest cadru, conditia ca cel care se obliga sa fie titularul dreptului este necesara in cazul actelor
juridice constitutive sau translative de drepturi, fiind o aplicatie a acestui principiu. In aceasta
materie o problema controversata priveste valabilitatea „vanzarii lucrului altuia”.

7. Obiectul să fie o faptă personală a celui care se obligă

 
Cerinţa este necesară în cazul în care obiectul actului juridic constă într-o faptă şi decurge din
principiul potrivit căruia o persoană nu poate fi obligată decât prin voinţa sa.
Prin urmare, o parte nu poate promite într-un act juridic fapta altuia, ci numai propria sa faptă, cu
excepţia ipotezei în care promisiunea s-ar face în calitate de reprezentant al acelei persoane.

În actele juridice cu caracter strict personal (intuitu personae), precum contractul de mandat,
contractul de antrepriză, contractul de angajare a unui avocat etc., obiectul trebuie să fie o faptă
personală a celui care se obligă, deoarece cocontractantul a încheiat actul juridic în considerarea
însuşirilor acestuia.
Obiectul actului juridic civil
8. Existenţa autorizaţiei administrative sau judiciare ori a altei cerinţe prevăzute
de lege

Art. 207 C.civ., după ce prevede că în cazul activităţilor care trebuie autorizate de organele

competente, dreptul de a desfăşura asemenea activităţi se naşte numai din momentul obţinerii

autorizaţiei respective, dacă prin lege nu se prevede altfel, instituie sancţiunea nulităţii absolute

pentru „actele şi operaţiunile” săvârşite fără autorizaţiile prevăzute de lege.

În cazul unor acte juridice care au ca obiect (derivat) anumite bunuri, sub sancţiunea nulităţii

absolute, actul juridic nu poate fi încheiat dacă nu se obţine autorizaţia administrativă prevăzută

de lege. în acest sens, Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, cu

modificările şi completările ulterioare instituie obligativitatea obţinerii prealabile de autorizaţie

în vederea încheierii de acte juridice privitoare la arme şi muniţii.