Concluzie

Nulităţile sunt cele mai importante sancţiuni procedurale şi intervin ori de cîte
ori un act procesual sau procedural, ori o activitate procesuală s-a realizat fără stricta
respectare a legii.
Se poate reţine faptul că nu orice încălcare a dispoziţiilor legale poate avea ca
efect anularea actului îndeplinit fără respectarea acestor dispoziţii şi că aplicarea
nulităţilor se poate face atît în ceea ce priveşte actele procesuale cît şi în ceea ce
priveşte actele procedurale.
De o importanță majoră este de a se face distincţie între nulitate şi inexistenţa
actelor procedurale. Ideea constă în faptul că în timp ce nulitatea este o sancţiune de
invalidare a unor acte care există din punct de vedere juridic, inexistenţa priveşte acte
procesuale sau procedurale care au numai aparenţa unor asemenea acte; în cazul
nulităţii, pentru a opera invalidarea actului, este necesar să se facă dovada unei
vătămări procesuale, pe cînd în cazul inexistenţei nu este necesară o asemenea
dovadă; în cazul nulităţii actul trebuie refăcut, aspect care nu priveşte inexistenţa.
În contextul alinierii legislaţiei naţionale la legislaţia europeană se impune
imperios ca normele procesuale referitoare la actele procedurale să cunoască o
perfecţionare continuă, iar organele legislative şi organele judiciare să contribuie la
îmbunătăţirea sistemului procesual cu modificări şi adoptări legislative fundamentate
şi care să constituie baza unei legislaţii moderne.