CARACTERISTICELE

ETAPELOR PROCESULUI
CONTRAVENȚIONAL
Severin Eleonora
Musteață Lia
Cervaciuc Oliviu

Gr. 2109
Procesul contravențional

Procesul contravențional (PC) cuprinde totalitatea normelor juridice procesuale ce conțin

anumite reguli de implementare a normelor materiale ale dreptului contravențional.

Procesul contravențional este activitatea desfășurată de autoritatea competentă, cu

participarea părților si a altor persoane titulare de drepturi și de obligații, având ca scop
constatarea contravenției, examinarea și soluționarea cauzei contravenționale, constatarea
cauzelor și condițiilor care au contribuit la săvârșirea contravenției.
Realizarea funcției firești de protecție administrativ-juridică a valorilor sociale prin
intermediul normei materiale de drept contravențional ar fi fost practic irealizabilă fară
instituirea unui mecanism procesual.
Se știe ca reglementarea administrativ-juridica a relatiilor sociale protejate nu se face direct
prin dispozitia normei materiale de drept contravențional (regulile de conduită prescrise), ci
prin prevenirea persoanelor pasibile de a incalca aceste reguli de conduita, constientizarea
faptului ca fată de ei pot fi aplicate unele sancțiuni contravenționale care, in esența,
reprezintă o reală manifestare a forței coercitive a statului, adică se prezintă, într-o masuraă
oarecare, ca un sistem de garanții a valorilor sociale protejate de stat.
Astfel, legiuitorul a prevăzut un mecanism bine pus la punct de aplicare a măsurilor de
constrângere statală. Tocmai acest mecanism si constituie conținutul de bază al procedurii
contravenționale.
În literatura juridică, de mult timp și deosebit de activ se poartă discuții științifice referitor
la definirea procedurii cu privire la contravențiile administrative" și la „procesul
administrativ", la corelația acestor noțiuni, locul si rolul „procedurii cu privire la
contravențiile administrative" ca ramură a sistemului de drept, ca știintă juridică și ca
disciplină didactică.
Analizând si sintetizând pozițiile administrativiștilor de origine rusã, ucraineana si bielorusa, se
poate deduce o mica incoerenta in opiniile lor in ce tine de definirea notiunii procedurii cu
privire la contravențiile administrative, precum si locul ei in sistemul ramurilor de drept.
Maioritatea savantilor din domeniu consideră ca:
1) procesul contraventional reprezinta o totalitate de proceduri separate: procedura de
solutionare a propunerilor, cererilor si a plângerilor, de aplicare a stimularilor, de solutionare a
abaterilor disciplinare, procedura cu privire la contravenfiile administrative etc. De aici
conchidem ca notiunea de „proces contraventional" si notiunea de procedură contraventionala"
se raporteazà ca un intreg la o parte a întregului (general-particular);
2) elaborarea unui Cod contraventional-procesual, care ar cuprinde toate tipurile de proceduri
contraventionale, este imposibilã, motiv din care, in unele fari, s-a purces la elaborarea mai
multor coduri, în functie de tipul concret de procedurà;
3) procesul contraventional nu este o ramurá autonoma in sistemul de drept si se studiazà în
limitele dreptului administrativ.
Pornind de la cele trei variante ale notiunii de „procedură in cazurile cu privire la contravenții",
putem deosebi urmatoarele particularități ale acesteia:
In primul rând, procesul contraventional reprezintà o totalitate de norme juridice procesuale, ce
contin reguli de aplicare a normelor materiale ale dreptului contraventional.
Sarcinile procedurii contravenționale

• Clarificarea la timp, sub toate aspectele si obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz;

• Soluționarea cazului contravențional în strictă conformitate cu legislația;

• Asigurarea executării hotărârii;

• Stabilirea cauzelor si condițiilor care au contribuit la comiterea contravențiilor;

Autoritățile competente de a soluționa
cauzele contravenționale
• Instanța de judecată – Justiția în cauzele contravenționale se înfăptuiește de către instanța de judecată.
Cauza contravențională se judecă de un singur judecător care se pronunță asupra fondului cauzei unei hotărâri.
Instanța de recurs judecă în complet format din 3 judecători

• Procurorul - participă la procesul contravențional în limitele competenței stabilite de lege, care este destul de
largă.

• Comisia administrativă - examinează cazurile în ședință publică, verbal, nemijlocit și în contradictoriu (în
termen de 30 de zile).

• Agentul constatator - reprezentantul autorității publice a statului care în limitele competenței sale, are
menirea de a constata fapta contravențională iar în cazurile stabilite de lege și de a o soluționa.
Etapele procesului contravențional

Etapa proceduri contravenționale - acea parte a procedurii contravenționale care, pe lângă

sarcinile comune ale procedurii, are și sarcinile sale proprii bine determinate, realizându-se
prin activitatea participanților concreți la procedura contravențională, care se finalizează cu
emiterea unei variante de decizie intermediară asupra cazului.

Etapele procedurii, urmărind scopul ei de bază, se deosebesc una de alta prin: conținut,
participant la procedură, metodele de activitate, deciziile emise etc.

Etapele procedurii sunt organic legate între ele. De regulă, următoarea etapă își începe
desfășurarea după finalizarea celei anterioare.
Procedura contravențională constă din următoarele
etape:

1) sesizarea cazului contravențional;

2) inițierea procesului contravențional ;
3) examinarea cazului contravențional;
4) întocmirea procesului verbal.
1) Sesizarea sau constatarea cazului contravențional:

Prin constatare înțelegem stabilirea unei situații sau starea unui lucru, existența unui fapt, stabilirea
unui adevăr.
Pornind de la această definiție, putem presupune că prin constatarea faptei contravenționale se
subînțelege acțiunea privind stabilirea și analiza juridică a faptei antisociale comise, încadrarea ei într-o
anumită normă materială a dreptului contravențional, pentru a determina dacă aceasta constituie sau nu
o contravenție.
Potrivit Codului Contravențional art. 440 (alin1) ,, constatarea faptei contravenționale înseamnă
activitatea desfășurată de către agentul constatator, de colectare și de administrare a probelor privind
existența contravenției, deciziei privind examinarea contrevenției în temeiul constatării agentului
constatator sau procesului verbal cu privire la contrevenție, de aplicare a sancțiunii contravenționale
sau de trimitere a dosarului, după ca, a funcționarului abilitat să examineze cauza contravențională
din cadul autorității din care face parte agentul constatator , instanța de judecată sau în alt organ de
soluționare,,
Contravențiile se constată de către persoanele împuternicite din cadrul autorităților statale expres
prevăzute de lege, abilitate cu dreptul și atribuții de constatare, documentare și examinare, cu stabilirea
și aplicarea de sancțiuni, persoane ce sunt cunoscute în mod generic drept AGENȚI
CONSTATATORI.
Orice tip de faptă contravențională trebuie constatată de către agentul constatator, inadmisibile fiind
situațiile în care, ulterior săvârșirii faptei, agentul constatator ia cunoștință, prin intermediul unui
martor, de săvârșirea faptei și aplică o astfel de sancțiune.
2)inițierea procedurii contravenționale
Inițierea procedurii contravenționale este o acțiune procesuală când din conținutul sesizării înaintate s-a constatat
existența unei fapte contravenționale, iar agentul constatator competent dispune începutul colectării și administrării
probelor care ar confirma sau ar infirma faptul comiterii unei contravenții.
Astfel, odată cu începerea procedurii contravenționale urmează aplicarea legii contravenționale care este o activitate
practică a autorităților competente să examineze cauzele contravenționale, iar această activitate este structurată în
patru etape:
a) Stabilirea stării de fapt – lămurirea asupra împrejurărilor ce solicită aplicarea legii contravenționale situației de
fapt.
b) Alegerea normei de drept contravențional – normă care trebuie aplicată în împrejurările stabilite de fapt.
c) Interpretarea normei contravenționale – totalitatea de operațiuni logico-raționale efectuate în scopul clarificării
sensului exact al normelor de drept contravențional, precum și activitatea de explicare a normelor respective
subiecților cărora li se adresează iar această etapă se folosește la anumite fapte și situații, diferite de cele tipice, a
normelor contravenționale, norme care conțin uneori formulări ce nu redau clar voința legiuitorului, cuvinte cu sens
ambiguu ori redactări neglijente.
d) Elaborarea și emiterea actului de aplicare a normei contravenționale – este ultimul moment al procesului de
aplicare care va atrage după sine stabilirea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete.
3) Examinarea cazului contravențional
Sesizările cu privire la contravenţie se înregistrează imediat în registrul de evidenţă a sesizărilor
cu privire la contravenții - RESC, aprobat în ordinea stabilită şi este considerat ca document de
evidenţă primară a sesizărilor și respectiv a rezultatelor examinării lor, care se află în gestiunea
subdiviziunii agentului constatator cu drept de constatare a contravenţiei şi/sau de sancţionare.
Registrul RESC (Registrul de Evidență a Contravențiilor) este numerotat, cusut, sigilat cu
ştampila Direcţiei regionale sau după caz, a Centrului operaţiuni la frontiere şi luat la evidenţă, ca
dosar de nomenclator, în subdiviziunile respective.
După expirarea perioadei de raport (anual), registrul este transmis pentru păstrare în arhivă,
conform termenilor prevăzuţi în indicatorul Serviciului de stat de arhivă, iar în fiecare an de la 1
ianuarie se vor întroduce registre noi.
Agentul constatator care a înregistrat sesizarea, va raporta cazul în unitatea de gardă a
Direcţiei regionale.
Astfel, persoana care a primit informaţia referitor la fapta ilicită va înscrie datele cu privire la
săvîrşirea faptei în RESC.
Sesizările cu privire la contravenţie, parvenite prin poştă sînt înregistrate în secretariatul
Direcţiei regionale, după caz Centrului operațiunii de frontiere.
Pe fiecare sesizare cu privire la săvîrşirea contravenţiei, se aplică (în partea dreaptă de jos)
ştampila special confecţionată care include: timpul înregistrării, numărul de înregistrare,
funcţia, numele de familie şi semnătura persoanei care a înregistrat sesizarea. Numărul de
înregistrare atribuit sesizării corespunde numărului de ordine din RESC.
Agentul constatator sesizat în ordinea prevăzută la art. 440 Cod Contravenţional, imediat va întreprinde acţiuni în
vederea acumulării probelor în modul stabilit de art. 425-431 Cod Contravenţional, care vor servi la constatarea
existenţei sau inexistenţei contravenţiei.
Articolul 425. Probele
(1) Probele sînt elemente de fapt, dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea
existenţei sau inexistenţei contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei şi la cunoaşterea
altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei.
(2) În calitate de probe se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: procesul-
verbal cu privire la contravenţie, procesul-verbal de ridicare a obiectelor şi documentelor, procesul-verbal de
percheziţie, procesul-verbal privind cercetarea la fața locului, procesele-verbale privind alte acțiuni procesuale
efectuate în conformitate cu prezentul cod, explicaţiile persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces
contravenţional, declaraţiile victimei, ale martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile,
corpurile delicte, obiectele şi documentele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, raportul de
expertiză.
(3) Aprecierea probelor se face de persoana competentă să soluţioneze cauza contravenţională, potrivit convingerii
sale pe care şi-a format-o cercetînd toate probele administrate în raport cu circumstanţele constatate ale cauzei şi
călăuzindu-se de lege.
(5) Sînt admisibile probele pertinente, concludente şi utile, administrate în conformitate cu prezentul cod.
(6) Nu pot fi admise ca probe datele care au fost obţinute:
a) prin violenţă, ameninţări sau prin alte mijloace de constrîngere;
b) prin metode ce contravin prevederilor ştiinţifice;
c) prin încălcarea esenţială a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale persoanei, inclusiv a dreptului la apărare
sau a dreptului la interpret/traducător.
Articolul 426. Cercetarea la faţa locului
(1) În scopul descoperirii urmelor contravenţiei, corpurilor delicte şi pentru a stabili circumstanţele
contravenţiei ori alte circumstanţe care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei, agentul constatator
efectuează cercetarea la faţa locului (a terenului, încăperilor, obiectelor, documentelor, animalelor,
cadavrelor umane sau de animale).
(11) În cadrul cercetării la fața locului la sediile, locurile de desfășurare a activității sau de păstrare a
bunurilor în privința persoanelor care desfășoară activitate de întreprinzător, agentul constatator nu este în
drept să extindă aria de cercetare la obiecte care nu au legătură cu circumstanțele contravenției.
(2) Cercetarea domiciliului fără permisul persoanei căreia i se lezează dreptul la inviolabilitatea domiciliului
se efectuează cu autorizația judecătorului de instrucție.
(3) În caz de contravenţie flagrantă, cercetarea la domiciliu se poate efectua în baza unei ordonanţe motivate
a agentului constatator fără autorizația judecătorului de instrucție, urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat
sau nu mai tîrziu de 24 de ore de la terminarea cercetării la domiciliu, materialele obţinute în urma cercetării,
indicîndu-se motivele efectuării ei. Judecătorul de instrucție verifică legalitatea acestei acţiuni procesuale.
(4) Agentul constatator cercetează obiectele vizibile, permite, după caz, accesul la ele în măsura în care nu se
încalcă drepturile omului. Persoana care efectuează acţiunea procesuală face, după caz, măsurări,
fotografieri, filmări, desene, schiţe, mulaje şi tipare de pe urme de sine stătător sau cu ajutorul specialistului
în materie. Locul cercetării poate fi delimitat de angajaţii subdiviziunilor specializate de menţinere a ordinii
şi securităţii publice din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei.
(5) Obiectele şi documentele descoperite la faţa locului se examinează în acel loc, iar rezultatele examinării
se consemnează în procesul-verbal al acestei acţiuni. În cazul în care în cadrul examinării la fața locului este
imposibilă efectuarea copiilor, a înregistrărilor foto sau video ori prelevarea mostrelor de pe obiectele
purtătoare de informații sau este împiedicată efectuarea acestor acțiuni, obiectele și documentele care
constituie corpuri delicte se ridică, în care scop se împachetează, pachetul se sigilează şi se semnează, faptul
fiind menţionat în procesul-verbal de ridicare de la fața locului. Desigilarea pachetului se efectuează în
prezența contravenientului sau a reprezentantului acestuia.
Articolul 427. Temeiurile pentru ridicarea obiectelor şi documentelor
(1) Dacă este necesar să se ridice anumite obiecte sau documente care constituie corpuri delicte şi
dacă se cunoaşte exact locul şi persoana la care se află, agentul constatator efectuează, în temeiul
unei hotărîri întemeiate, ridicarea lor, dacă acestea nu au fost ridicate în condițiile art. 426 alin. (5).
(2) Ridicarea documentelor conţinînd informaţii care constituie secret de stat, comercial, bancar,
ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice se efectuează cu autorizația judecătorului de
instrucție.
(3) Este interzisă ridicarea obiectelor şi documentelor în timpul nopţii, cu excepţia cazurilor de
contravenţie flagrantă.
(4) Nu se permite ridicarea de obiecte, documente, dispozitive de stocare a datelor dacă ridicarea
acestora stopează activitatea economică a persoanei, este posibilă efectuarea de copii şi de
înregistrări foto sau video de pe documente şi dispozitivele de stocare a datelor, pot fi inspectate,
măsurate sau prelevate mostre din acestea, care constituie mijloc material de probă.
(5) În cazul prevăzut la alin.(4), cînd este imposibilă efectuarea copiilor şi a înregistrărilor foto sau
video de pe documente şi dispozitive de stocare a datelor ori posesorul acestora nu permite sau
obstrucţionează efectuarea acestor acţiuni, agentul constatator le ridică în scopul efectuării copiilor
şi a înregistrărilor foto, video, stocării datelor, inspectării, măsurării sau prelevării de mostre,
indicînd în procesul-verbal întocmit elementele de individualizare a fiecărui obiect, document sau
dispozitiv de stocare a datelor şi legătura acestora cu cauza contravenţională. Obiectele,
documentele sau dispozitivele de stocare a datelor se restituie de către agentul constatator sau
autoritatea competentă de soluţionarea cauzei contravenţionale în cel mai scurt timp posibil, dar nu
mai tîrziu de 3 zile lucrătoare din momentul ridicării acestora.
(6) Este interzisă ridicarea de obiecte, documente, dispozitive de stocare a datelor care nu
Articolul 428.Temeiurile pentru efectuarea percheziţiei
(1) Organul de constatare a contravenţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,
Administrației Naționale a Penitenciarelor, Serviciului de Informaţii şi Securitate,
Centrului Naţional Anticorupţie şi procurorul sînt în drept să efectueze percheziţie dacă
sînt organe abilitate cu dreptul de examinare şi/sau soluţionare a contravenţiei respective
şi dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie operativă rezultă o
presupunere rezonabilă că într-o anumită încăpere, la domiciliu ori în alt loc sau la o
anumită persoană se pot afla instrumente ce au servit la săvîrşirea contravenţiei, obiecte
sau alte valori dobîndite din contravenţie, precum şi obiecte sau documente care pot
avea importanţă pentru cauză.
(2) Percheziţia se efectuează în baza unei hotărîri motivate a organului de constatare a
contravenţiilor şi numai cu autorizația judecătorului de instrucție.
(3) În caz de contravenţie flagrantă, percheziţia se poate efectua în baza unei ordonanţe
motivate fără autorizația judecătorului de instrucție, urmînd ca acestuia să i se prezinte
imediat sau nu mai tîrziu de 24 de ore de la terminarea percheziţiei, materialele obţinute
în urma percheziţiei efectuate, indicîndu-se motivele efectuării ei. Judecătorul de
instrucție verifică legalitatea acestei acţiuni.
(4) În cazul constatării faptului că percheziţia a fost efectuată legal, judecătorul de
instrucție confirmă rezultatul acesteia printr-o încheiere motivată. În caz contrar, prin
încheiere motivată, recunoaşte percheziţia ca fiind ilegală.
 Articolul 429.Percheziţia corporală şi ridicarea obiectelor şi documentelor
(1) În cazul contravenţiilor aflate în competenţă, agentul constatator, dacă există
temeiuri de a efectua percheziţia corporală sau ridicarea, poate ridica obiectele şi
documentele care au importanţă pentru cauză, care se află în hainele, în alte lucruri ale
persoanei sau pe corpul ei.
(2) Percheziţia corporală şi ridicarea obiectelor şi documentelor se pot efectua fără
ordonanţă specială şi fără autorizația judecătorului de instrucție:
a) în cazul prevăzut la art.433 alin.(1), ce ține de reținere.
b) dacă există motive rezonabile pentru a presupune că una dintre persoanele care se află la
locul efectuării percheziţiei sau ridicării ascunde asupra sa obiecte sau documente care pot
avea importanţă pentru justa soluţionare a cauzei.
Percheziţia corporală se face fără consimţămîntul persoanei sau al reprezentantului ei legal,
în condiţiile prezentului cod.
Examinarea cauzei contravenţionale, ca fază a procedurii contravenţionale, se finalizează
cu aducerea la cunoştinţa părţilor interesate a deciziei emise, în modul stabilit de lege.
Odată cu aducerea la cunoştinţă a actului juridic prin care este aplicată sancţiunea
contravenţională, persoana are dreptul de a ataca actul juridic respectiv. În cazul în care nici
una dintre părţile abilitate nu atacă rezultatele examinării cauzei contravenţionale în
termenul stabilit prin lege, hotărârea, prin care a fost sancţionat contravenientul, va fi pusă
în executare.
Examinarea cauzei contravenţionale de către agentul constatator, comisia administrativă sau
procuror, prezintă forme concrete de activitate în domeniul combaterii contravenţiilor.
4) întocmirea procesului verbal
proces-verbal cu privire la contravenție – act prin care se individualizează fapta ilicită și se
identifică făptuitorul.
Dispoziţia art. 443 din Codul Contravenţional, care prevede că, conţinutul procesului-verbal cu privire
la contravenţie
trebuie să cuprindă:
a) data (ziua, luna, anul) şi locul încheierii;
b) calitatea, numele şi prenumele agentului constatator, denumirea autorităţii pe
care o reprezintă;
c) numele, prenumele, domiciliul, ocupaţia contravenientului, datele din buletinul lui de identitate, iar
în cazul persoanei juridice, denumirea, sediul, codul ei fiscal, datele persoanei fizice care o reprezintă;
d) fapta contravenţională, locul şi timpul săvârşirii ei, circumstanţele cauzei care au importanţă pentru
stabilirea faptelor şi consecinţelor lor juridice, evaluarea eventualelor pagube cauzate de contravenţie;
e) încadrarea juridică a faptei, norma materială contravenţională şi indiciile calificative ale
elementelor constitutive ale contravenţiei;
f) aducerea la cunoştinţa contravenientului şi a victimei a drepturilor şi obligaţiilor lor prevăzute la
art.384 şi 387;
g) obiecţiile şi probele pe care contravenientul le aduce în apărarea sa, precum şi obiecţiile şi probele
victimei
Or, în sensul normei citate, menţionăm că, una din componentele de baza a procesului-
verbal este descrierea faptei contravenţionale, locul şi timpul săvîrşirii ei, circumstanţele
cauzei care au importanţă pentru stabilirea faptelor şi consecinţelor lor juridice,
evaluarea eventualelor pagube cauzate de contravenţie.
În aceeaşi ordine de idei, se specifică că, alin. (9) al art. 443 din Codul Contravenţional,
descrie conţinutul părţii rezolutive a procesului-verbal, care, în mod exhaustiv, trebuie
să cuprindă şi decizia agentului constatator de sancţionare a contravenientului sau de
remitere a cauzei în instanţa de judecată, cu recomandarea, în cazul în care consideră
necesar, referitor la sancţionare, sau de încetare a procesului, precum şi termenul de
contestare în instanţa de judecată.
Contestația împotriva procesului-
verbal
În continuare, art. 448 din Codul Contravenţional, prevede modalitatea de contestare a procesului-
verbal cu privire la contravenţii, prin care se enunţă:
În decursul a 15 zile de la data aducerii la cunoştinţă a faptului încheierii procesului-verbal cu privire
la contravenţie, contravenientul, victima sau reprezentantul acestora, procurorul sunt în drept să-l
conteste în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială activează autoritatea din care face parte
agentul constatator. Contestaţia împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie se depune la
autoritatea din care face parte agentul constatator. În cel mult 3 zile de la data depunerii contestaţiei,
agentul constatator expediază în instanţă contestaţia şi dosarul cauzei contravenţionale. Contestaţia
suspendă executarea sancţiunii contravenţionale aplicată prin procesverbal. Persoana care face
contestaţie împotriva deciziei de aplicare a sancţiunii contravenţionale nu plăteşte taxă de stat.
Contestaţia împotrivă hotărârii cu privire la contravenţie poate fi depusă în decursul a 15 zile de la
data pronunţării hotărârii sau de la data aducerii ei la cunoştinţă, după caz. În cazul omiterii acestui
termen din motive întemeiate, persoana faţă de care a fost pronunţată hotărârea poate fi repusă în
termen, la cerere, de către autoritatea (persoana cu funcţie de răspundere) împuternicită să examineze
contestaţia.
Mai mult, alin. (3) al art. 448 Cod Contravenţional, prevede expres faptul că, contestaţia suspendă
executarea sancţiunii contravenţionale aplicată prin procesul-verbal. Cu referire la aplicabilitatea art.
448 al Codului Contravenţional, care reglementează contestaţia împotriva procesului-verbal cu
privire la contravenţie, menţionăm că alin. (5) al normei citate, reglementează termenul de atac al
hotărârii cu privire la contravenţie, sau, altfel spus, a faptei contravenţionale săvârşite şi sancţiunii
stabilite pentru aceasta de către instanţa de judecată
Etapele enumerate, realizate în strictă consecutivitatea, alcătuiesc procedura
contravențională, prin care se manifestă conținutul procesului contravențional în fond.
Mai există în afară acestei proceduri clasice și procedura accelerată sau simplificată, când
agentul constatator efectuează de sine stătător întreg volumul de activități procesuale
privind începerea procedurii contravenționale, cercetarea cazului, emiterea deciziei la caz,
punerea în executare a deciziei privind aplicarea sancțiunii contravenționale ect.
În cazul contravențiilor la a căror comitere agentul constatator este împuternicit să aplice
sancțiunea contravențională, reprezintă procedura contravențională accelerata (simplificata) și
cuprinde următoarele acțiuni procesuale, care, la rândul lor, constituie unele etape ale fazei de
constatare a faptei contravenționale:
1) Sesizarea agentului constatator.
Agentul constatator este sesizat prin plângere sau denunț ori din oficiul, când se află că a fost săvârșită o faptă
ilicită sau când o astfel de faptă a fost stabilită în urma controlului conform atribuțiilor de serviciu și în cazurile
prevăzute de lege.

2) Începerea procedurii contravenționale.

Aceasta acțiune procesuală poate începe numai atunci când s-a constatat existență faptei contravenționale,
comise pe teritoriul deservit sau în sfera deservită de agentul constatator care a fost sesizat în acest sens.
Luând decizia de a începe procedura contravențională, reprezentantul agentului constatator abilitat prin aceasta
decizie dispune începutul colectării probelor care ar confirma sau ar dezminți faptul comiterii unei contravenții.

3) Cercetarea cauzei contravenționale constatate și emiterea deciziei asupra cazului:

La această etapă de constatare a faptei contravenționale este necesar să se stabilească prin acumularea probelor,
circumstanțele reale ale faptei comise. Cercetarea cazului faptei comise se face prin diferite metode - metoda de
bază este audierea participanților la procedura contravențională la care poate fi invitată orice persoană care
deține informații privind fapta comisă sau personalitatea autorului ei: partea vătămată, făptuitor, martori.
4) Documentarea procesuală a rezultatelor a rezultatelor cercetării cazului.
Toate acțiunile procesuale, de regulă, trebuie fixate în actele procesuale.
Daca în procesul activității de cercetare a cazului au fost aplicate unele măsuri procesuale de constrângere:
reținerea, controlul corporal, controlul obiectelor, ridicarea obiectelor si a documentelor etc., atunci este
necesar sa se întocmească un proces-verbal, conform prevederilor legislației.

5) Încetarea procedurii contravenționale sau, după caz, întocmirea procesului verbal

În cazul încetării procedurii pornite se întocmește o hotărâre de încetare (clasare) a cazului contravențional, din
acel moment persoana în a cărei privință a fost pornit cazul fiind repusă în drepturi.
- încheierea unui proces-verbal cu privire la contravenție - poate fi emisă numai atunci când în acțiunile
(inacțiunile) făptuit omului sunt prezente toate elementele componente ale contravenției, prevăzute în norma
materială (obiectul, latura obiectiva, subiectul, latura subiectiva).
Excepție de la această regulă generală constituie cazurile în care nu se încheie procesul-verbal respectiv.
Daca persoana față de care este aplicată sancțiunea contravențională,victima sau reprezentantul acestora ori
procurorul nu sunt de acord cu decizia emisă, ei sunt în drept sa-l conteste în instanța de judecată pe a cărei
rază teritoriala activează autoritatea din care face parte agentul constatator, în decursul a 15 zile de la data
aducerii la cunoștință a încheierii procesului- verbal.
Depunerea contestației suspendă executarea sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul-verbal.
Acțiunile preliminare ce țin de judecarea cauzei
contravenționale în
instanța de judecată.
Atunci când agentul constatator care a constatat cazul contravențional nu este în drept să
aplice pedeapsa contravențională și nu poate fi aplicată procedura contravențională
accelerată, procesul-verbal cu privire la contravenție și materialele anexate la el urmează a
fi remise instanței sau comisiei administrative, potrivit competenței.

Cauza contravențională se judecă în instanță de judecată în ședința publică, oral, nemijlocit

în contradictoriu.

Cauza contravențională se judecă în termen de 30 de zile de la data intrării dosarului în

instanță.
Concluzie

În scopul aplicării corecte și legale a sancțiunii

contravenționale, ca formă de constângere statală pentru
contravenția comisă cu vinovăție, este necesară nu numai
determinarea corectă a normei ci și respectarea strictă a
procedurii respective.
Bibliografie
■ Cod Contravențional al Rep. Moldova
■ Drept Contravențional Suport de Curs (Oleg Pantea, Albert Antoci)
■ Revista Națională de Drept Nr7/2016 (Unele aspecte procedurale privind constatarea
faptei contravenționale Victor STRATU (absolvent al Institutului Național al Justiției,
candidat la funcția de judecător)
■ ORDIN Nr. 25 din 30-07-2021 cu privire la aprobarea formularului Procesului-
verbal cu privire la contravenție și a Instrucțiunii cu privire la modul de întocmire
a acestuia
■ Recomandarea nr. 41 cu privire la aplicarea prevederilor art. 448 Cod Contravenţional,
contestaţia împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie