1

Tema3:Legislatia contraventionala

 Legea contravenţională cuprinde norme de drept ce stabilesc principiile şi

dispoziţiile generale şi speciale în materie contravenţională, determină faptele
ce constituie contravenţii şi prevede procesul contravenţional şi sancţiunile
contravenţionale.

 Scopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor

legitime ale persoanei, apărarea proprietăţii, ordinii publice, a altor valori
ocrotite de lege, în soluţionarea cauzelor contravenţionale, precum şi în
prevenirea săvîrşirii de noi contravenţii.

 Sistemul legii contraventionale

Legile contravenționale se cuprind Intr-un anumit sistem, find clasificate, ceea ce ajuta la o
cunoaştere mai bună a acestora şi la stabilirea unor reguli ştiinţifice pentru interpretarea şi
aplicarea lor.
Clasificarea legilor contravenționale în mai multe categorii se face în raport cu anumite
criterii".
a) legi generale, legi speciale şi legi procedurale.
Această primă clasificare se face in raport cu domeniul reglementat:
 legile contravenționale generale sunt legi de bază în sfera reglementării
instituțiilor fundamentale ale dreptului contravențional (contravenția, răspunderea
contravențională, sancțiunea contravențională
 legile contravenționale speciale consacră o anumită categorie de contravenții sau
reglementează răspunderea contravențională a unei anumite categorii de persoane;

 - legile contravenționale procesuale reglementează procedura cu privire la cazul

contravențional;

b) legi permanente şi legi temporare.

Această clasificare se face in raport cu durata lor de aplicare:

 - legile contravenționale permanente sunt legile care au o durată nedeterminată

de aplicare, caracterizându-se prin stabilitate şi durată indelungată de acțiune
(exemplu tipic este Codul cu privire la contra- vențiile administrative, care se
aplică și în prezent, cu modificările, completările și abrogările unor norme);

 legile contravenționale temporare sunt legile care acţionează limitat in timp,

prevăzându-se din momentul adoptării lor până când vor rămăne în vigoare. Ele se
clasifică în tranzitorii şi necesare. Durata de acțiune a acestor legi poate rezulta fie
din conținutul lor (precizându-se data de intrare în vigoare și de abrogare, stabilite
in textul legii), fie de imprejurările speciale care au impus adoptarea lor
2

(cutremure, dife- rite calamități naturale, epidemii etc.), care, fiind depășite și
ridicată starea de necesitate, nu se mai aplică (exemplu tipic este hotărârea
Primăriei privind stabilirea regulilor şi normelor sanitaro-veterinare)

c) legi ordinare şi legi excepționale.

Această clasificare se face în raport cu caracterul lor:
- legile contravenționale ordinare sunt legile care se adoptă în condiții generale
de combatere a fenomenului contravențional. De regulă, ele sunt permanente,
adică nu sunt limitate în timp;
 legile contravenționale exceptionale sunt legile care se adoptă în condiții
deosebite de evoluție a fenomenului contravențional, fiind provocate de unele
situații excepționale de origine naturală sau socială (calamități naturale, epidemii
etc.).
De regula, ele sunt temporare, deoarece reglementează relațiile de protecție
socială intr-un mod diferit comparativ cu legile ordinare, cuprinzând contravenții
temporare sau instituirea unei răspunderi contravenționale mai severe.

$5.3. Interpretarea legii contravenţionale

Interpretarea legii contravenționale se defineşte ca o operațiune logico-rațională prin care se
stabileşte adevăratul înțeles al normelor contravenționale, sensul şi limitele lor de aplicare,
potrivit voinţei legiuitorului care a adoptat legea respectivă.
Interpretarea legii contravenționale este determinată de necesitatea de aplicare la anumite
fapte și situații, diferite de cele tipice, a normelor contravenționale, norme care conțin uneori
formulări ce nu redau clar voința legiuitorului, cuvinte cu sens multiplu ori redactări
neglijente. Legea contravențională poate fi interpretată de legiuitor, de organul competent să
soluționeze cazul contravențional sau de știința dreptului contravențional
In funcție de autoritatea care face interpretarea, distingem trei forme ale interpretării legii
contravenționale
1. Interpretarea legală este făcută de legiuitor - Parlament şi constă în explicarea
anumitor termeni, expresii sau situații juridice.
De exem- plu, art. 14 CCA "Noțiunea de persoană cu funcţie de răspundere şi
responsabilitatea acesteia". Dacă interpretarea legală se regăseşte în corpul actului normativ
ce conţine norma interpretativă, se numeşte contextuală, iar în cazul în care are loc prin norme
juridice ulterioare, poartă denumirea de interpretare oficială posterioară. Este recomandat ca
interpretarea legală să fie inclusă în cuprinsul actului normativ ce conţine norma de drept
interpretată. Legile interpretative poste- rioare se aplică numai pentru viitor, deoarece
Constituția permite exclusiv retroactivitatea legii contravenționale mai blânde.
2. Interpretarea judiciară este efectuată de organul competent să soluţioneze cazul
contravențional și constă în aplicarea dispozițiilor legale la cazurile concrete cu
care au fost investite.
Un rol important în activitatea de interpretare judiciară revine Curţii Supreme de Justiție a
Republicii Moldova, care, în măsura în care este sesizată sau constată, din oficiu, interpretări
diferite sau eronate ale legii contravenționale, este obligată să intervină prin hotărâri de
3

îndrumare, asigurând o interpretare unitară a legii, ori să formuleze propuneri către Parlament
pentru adoptarea unei legi interpretative sau pentru efectuarea altor modificări legislative, care
să excludă confuziile şi înțelesurile diferite ale legii în vigoare.
3. Interpretarea doctrinară este efectuată de către cercetătorii și teoreticienii
dreptului, care în tratate, cursuri, monografii, studii, arti- cole, note, comentarii,
sinteze de practică judiciară etc. examinează ştiinţific normele contravenționale și
implicațiile practice care apar in procesul de aplicare a acestora.
Această formă de interpretare nu este obligatorie, însă are pondere ştiinţifică şi constituie un
îndrumar valoros în activitatea practică, orientând corect interpretarea judiciară, şi un prețios
material pentru interpretarea legala.
Metodele, rezultatele şi limitele interpretării legii contraventionale
Interpretarea legii contravenționale se face apelând la anumite metode, care facilitează
procesul de înțelegere, explicare şi argumentare a sensului pe care legiuitorul l-a atribuit
normei contravenționale.
Evidențiem cele mai cunoscute şi mai uzitate metode de interpretare a legii contravenționale:
a) metoda gramaticală, care constă în stabilirea sensului normei juridice contravenționale
interpretate folosindu-se textul expres exprimat in normă pe baza unui studiu etimologic
(originea cuvintelor), stilistic (modul de exprimare) şi sintactic (funcțiile cuvintelor in
propoziţie şi funcțiile propozițiilor in frază);
b) metoda logică, care constă în stabilirea sensului normei juridice contravenționale
interpretate folosindu-se elemente exterioare textului normei, şi anume:
cauza (imprejurările care au determinat elaborarea şi adoptarea normei contravenționale);
scopul (ce a urmărit legiuito- rul prin adoptarea acestei norme contravenționale);
rațiunea şi spiritul (argumentele pe care se întemeiază tratamentul juridic al normei
contravenționale);
c) metoda istorică, care constă în analiza unui complex de date pre- mergătoare elaborării
normei juridice contravenționale interpretate, stabilindu-se datele istorice de ordin social,
economic, politic şi juridic existente la data iniţierii inițiativei legislative şi până la data
elaborării normei respective;
d) metoda sistematică, care constă în stabilirea înțelesului normei juridi- ce contravenționale
interpretate cu ajutorul altei (altor) norme cu care se află în relație sub anumite aspecte de
interconditionare permanen- tă; se are în vedere că toate normele, inclusiv cele
contravenționale, alcătuiesc un sistem de drept;
e) metoda analogică, care constă în explicarea normei juridice contra- venționale interpretate
cu ajutorul altei norme, ce reglementează o materie asemănătoare şi care este mai complexă şi
mai explicită. Efectuându-se interpretarea legii contravenționale cu concursul metodelor
trecute în revistă, se obține un rezultat. Rezultatul interpretării legii contravenționale este
sensul acesteia, la care a ajuns interpretul prin utilizarea metodelor de interpretare.
Rezultatul interpretării legii contravenționale coincide cu cel al legiuitorului numai dacă
interpretul a utilizat în mod corect metodele de interpretare. In raport cu aceste concluzii
4

(rezultate), interpretarea legii contravenționale poate fi: declarativă, restrictivă sau

extensivă. Interpretarea declarativă presupune concluzia că textul legii contraventio nale
interpretat exprimă exact voinţa legiuitorului, asigurând condiții pentru o protecție socială
eficientă în lupta impotriva contravenționalității.
Interpretarea restrictivă presupune concluzia că în urma procesului de interpretare se
restrânge înțelesul legii contravenționale in limitele stricte urmarite de legiuitor, chiar dacă se
constată că legea respectivă spune mai mult decât a voit legiuitorul.
Interpretarea extensivă presupune concluzia că în urma procesului de interpretare se
lărgeşte sfera de aplicare a legii contravenționale și pentru alte situații, care nu sunt prevăzute
explicit, dar care rezultă implicit, care se subinteleg din interpretarea logică a normei
contravenționale. Acest gen de interpretare se foloseşte doar în cazul când nu defavorizează
pe cel ce se află sub incidenţa legii contravenționale.
Legea contravențională este de strictă interpretare, ceea ce presupune că limitele interpretării
se găsesc acolo unde se termină normele contraventionale interpretate. Limitele interpretării
legii contravenționale presupun ca interpretarea normei contravenționale să fie animată de
dorința cunoaşterii, cercetării şi elucidării înțelesului real al acestei norme de drept, înlăturării
unor lacune în drept cu concursul altor norme in materie, pentru realizarea scopului legii
contravenționale

Articolul 3. Acţiunea legii contravenţionale în timp

(1) Caracterul contravenţional al faptei şi sancţiunea ei contravenţională se stabilesc

de prezentul cod în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.
(2) Legea contravenţională care înăspreşte sancţiunea sau înrăutăţeşte situaţia
persoanei vinovate de săvîrşirea unei contravenţii nu are efect retroactiv.
(3) Fapta care, printr-o lege nouă, nu mai este considerată contravenţie nu se
sancţionează, iar sancţiunea stabilită şi neexecutată anterior intrării în vigoare a noii
legi nu se execută.
(4) Dacă legea nouă prevede o sancţiune contravenţională mai blîndă, se aplică
această sancţiune. În cazul aplicării sancţiunii din legea veche, această sancţiune se
execută în limita maximului sancţiunii din legea nouă. Dacă legea nouă nu mai
prevede o anumită categorie a sancţiunii, sancţiunea de o astfel de categorie, stabilită
şi neexecutată anterior intrării în vigoare a noii legi, nu se mai execută.
(5) Dacă legea nouă prevede o sancţiune mai aspră, contravenţia continuă a cărei
săvîrşire a început anterior intrării în vigoare a noii legi se sancţionează în
conformitate cu legea în vigoare la momentul consumării ei.
(6) Timpul săvîrşirii contravenţiei este considerat timpul săvîrşirii acţiunii ilicite, iar
în cazul inacţiunii, timpul în care trebuia să se desfăşoare acţiunea pe care
contravenientul a omis să o efectueze, independent de timpul survenirii urmărilor.

Articolul 4. Acţiunea legii contravenţionale asupra persoanei şi în spaţiu

5

(1) Contravenţia săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova se sancţionează în

conformitate cu prezentul cod.
(2) Contravenţia săvîrşită în afara teritoriului Republicii Moldova de un
cetăţean al ei sau de un apatrid care domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova se
sancţionează în conformitate cu prezentul cod dacă fapta este prevăzută şi de legea
ţării în care a fost săvîrşită, iar persoana nu a fost trasă la răspundere în acea ţară.
(3) Nu pot fi supuşi răspunderii contravenţionale reprezentanţii diplomatici ai
statelor străine sau alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale la
care Republica Moldova este parte sau în conformitate cu legile Republicii Moldova,
nu cad sub incidenţa jurisdicţiei contravenţionale a Republicii Moldova sau în cazul
cărora este înlăturată răspunderea contravenţională.
(4) Contravenţia săvîrşită în apele teritoriale sau în spaţiul aerian al Republicii
Moldova se consideră săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova.
(5) Contravenția săvîrşită la bordul unei nave maritime sau unei aeronave
înregistrate conform legislației Republicii Moldova și aflate în afara spaţiului ei
acvatic sau aerian se sancţionează în conformitate cu prezentul cod dacă tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte nu dispun altfel.
(6) În temeiul prezentului cod se sancţionează contravenţiile săvîrşite la bordul
unei nave militare maritime sau aeriene aparţinînd Republicii Moldova, indiferent de
locul aflării navei.
(7) Se consideră loc al săvîrşirii acţiunii locul în care a fost săvîrşită acţiunea
prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor. În caz de inacţiune, loc al
săvîrşirii faptei se consideră locul unde trebuia să se desfăşoare acţiunea pe care
persoana a omis să o efectueze, indiferent de timpul survenirii urmărilor.