ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLODVEI

ȘCOALA MASTERALĂ DE EXCELENȚĂ ÎN

ECONOMIE ȘI BUSINESS

FACULTATEA: DREPT FINANCIAR – FISCAL

REFERAT

DREPT CONTRAVENŢIONAL

Tema: PRINCIPIILE DREPTULUI CONTRAVENŢIONAL

Elaborat: Masterand: Hariton Cristian

Gr. DFFn 191

Verificat: Lector univ. Nastas Andrei

CHIŞINĂU 2020
CUPRINS

1. Consideraţii generale privind dreptului contravenţional.

2. Noţiunea de principiu al dreptului contravenţional.

3. Clasificările sistemului de principii al dreptului contravenţional.

4. Concluzie.

5. Bibliografie.

1. Consideraţii generale privind dreptului contravenţional.

Societatea modernă se caracterizează prin relaţiile sociale care sunt mereu în schimbare,
în sensul că apar relaţii sociale noi, iar cele vechi sunt continuu înnoite şi amplificate, ceea ce are
drept consecinţă diversificarea reglementărilor juridice şi, de aici, apariţia de noi ramuri şi
discipline de drept.

În Republica Moldova realităţile politico-economice şi social-culturale au impus şi

continuă să impună rigorile unui sistem de drept complex, sistem ce se constituie ca o parte
integrantă a evoluţiei ştiinţifice a societăţii.

Conform teoriei generale a dreptului, sistemul de drept desemnează structura internă a

dreptului, adică organizarea lui interioară,aptă să asigure unitatea normelor juridice şi gruparea
lor pe subsisteme (instituţii juridice, subramuri şi ramuri de drept).

Elementul principal al sistemului de drept îl constituie ramura de drept, care este

totalitatea normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale dintr-un anumit domeniu de
activitate al vieţii sociale în baza unei metode specifice de reglementare şi a unor principii
proprii.

În calitatea sa de ramură de drept, dreptul contravenţional reprezintă un ansamblu de

norme juridice, înscrise în legislaţia cu privire la contravenţii, care cuprinde reglementări
generale, speciale şi procedurale în cadrul raporturilor de drept generate de săvîrşirea unei
contravenţii.

Sergiu Furdui deasemenea consideră că dreptul contravenţional este instrumentul statal

prin care valorile sociale sînt apărate împotriva faptelor periculoase calificate drept contravenţii.
 Potrivit altei definiţii, „dreptul contravenţional este un ansamblu de norme juridice care
reglementează relaţiile de apărare socială prin sancţionarea specifică a faptelor considerate drept
contravenţii”.

Un alt autor Victor Guţuleac constată că dreptul contravenţional se poate defini ca un

ansamblu de norme juridice strict determinate de legislaţia contravenţională, care oglindeşte
instituţiile juridice de bază, cum ar fi contravenţia, contravenţionalitatea, sancţiunea
contravenţională, răspunderea contravenţională şi procedura contravenţională, şi care are drept
scop protecţia juridică a unor valori sociale determinate, soluţionarea raporturilor juridice
apărute în procesul activităţii de combatere a contravenţionalităţii

2. Noţiunea de principiu al dreptului contravenţional.

Existenţa unei ramuri de drept autonome presupune existenţa unor principii proprii
acestei ramuri,care să-i asigure coeziunea şi stabilitatea.Conform dicţionarului explicativ romîn
specificăm 3 definiţii al cuvîntului principiu :

1) Element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeează o teorie ştiinţifică, un

sistem politic, juridic, o normă de conduită etc.

2) Element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva .

3) Convingere intimă, punct de vedere propriu.

Principiile fundamentale ale ramurii de drept sunt ideile generale care stau la baza
elaborării şi aplicării normelor de drept ce aparţin ramurii respective.Ele sunt esenţiale pentru
ghidarea adoptării de norme juridice care trebuie să corespundă ideilor fundamentale ale
sistemului juridic din care urmează să facă parte.Astfel, se afirmă că principiile dreptului sunt
stabilite de o dublă dialectică: dialectica externă – dependenţa acestora de ansamblul condiţiilor
sociale; şi dialectica internă – referitoare la ansamblul legăturilor interne specifice sistemului
juridic.

Dreptul contravenţional ca ramură de drept se fundamentează pe anumite idei ce

caracterizează conţinutul normelor sale juridice şi, astfel, este guvernat de un set de principii de
drept prin care se orientează şi se direcţionează activitatea de reglementare juridico-
contravenţională, reflectînd instituţiile şi normele acestei ramuri de drept.
 Prin urmare, principiile dreptului contravenţional se formează din totalitatea ideilor,
orientărilor, care ghidează dreptul contravenţional, întreaga activitate de combatere a
fenomenului contravenţional, prin mijloace specifice ramurii de drept respective.Ele orienteză
doctrina pentru explicarea normelor contravenţionale şi servesc organelor competente pentru
aplicarea în modul prevăzut de lege.

Avînd o determinare obiectivă, principiile dreptului contravenţional urmează a fi

respectate pe tot parcursul procesului de elaborare şi aplicare a actelor normative ce
reglementează raporturile de drept contravenţional.

3. Clasificările sistemului de principii al dreptului contravenţional.

În continuare voi analiza şi descrie unele clasificările ale principiilor acestui sistem de
drept. Savantul moldovean Sergiu Furdui, consideră că principiile dreptului contravenţional se
clasifică în: generale şi speciale.

La principiile generale, care se regăsesc în întreaga reglementare juridică a relaţiilor

sociale, fiind specifice sistemului de drept în ansamblu, se raportează :

- principiul legalităţii, care presupune că întreaga activitate în domeniul dreptului

contranveţional se desfăşoară în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei contravenţionale.
Acest principiu are două aspecte :

a) legalitatea contravenţionalizării, ceea ce înseamnă că nici o persoană nu poate fi trasă

la răspundere contravenţională pentru o faptă care, la momentul comiterii ei, nu era prevăzută de
lege ca o contravenţie

b) legalitatea sancţiunii şi a măsurilor de asigurare, ceea ce înseamnă că persoanei care a

săvîrşit o contravenţie trebuie să i se aplice măsurile de asigurare şi sancţiunea numai în limitele
şi condiţiile stabilite de legea contravenţională.

- principiul umanismului, care presupune că întreaga reglementare în materia

contravenţională trebuie să exprime interesele fundamentale ale omului. Acest principiu
acţionează într-un dublu sens:

a) asigură protecţia persoanei parte vătămată, drepturile şi interesele căreia sunt lezate
prin contravenţie
 b) constrîngerea contravenţională poartă un caracter uman, respectîndu-se dreptul
persoanei trase la răspundere contravenţională la asistenţă juridică, asistenţă medicală,
demnitatea acesteia etc.;

- principiul egalităţii, care presupune că toţi oamenii se află într-o poziţie egală vizavi de
prevederile legii contravenţionale, atît în calitate de beneficiari ai ocrotirii juridico-
contravenţionale, cît şi în calitate de destinatari ai exigenţelor acestei legi.

La principiile speciale, care au un caracter restrîns, fiind limitate la materia

contravenţională, se raportează:

- contravenţia – ca unic temei al răspunderii contravenţionale, care presupune că nimeni

nu poate fi tras la răspundere contravenţională decît dacă a săvîrşit o faptă prevăzută de lege ca
fiind contravenţie.

- răspunderea contravenţională personală, care presupune că pot fi trase la răspundere

contravenţională numai persoanele care au săvîrşit o contravenţie şi care sunt vinovate de aceasta

- prevenirea şi combaterea contravenţiilor, care presupune că întreaga reglementare

juridico-contravenţională trebuie să asigure prevenirea săvîrşirii contravenţiilor atît prin
convingere, cît şi prin constrîngere faţă de cei vinovaţi de comiterea acestor fapte, precum şi
combaterea promtă a fenomenului contravenţional.

Mihai Adrian Hotcă vede sistemul principiilor dreptului contravenţional constituit astfel :

- principiul legalităţii contravenţiei şi a sancţiunilor contravenţionale;

- principiul umanismului dreptului contravenţional;
- principiul prevenirii şi combaterii promte a contravenţiilor.
Alţi autori propun următoarea clasificare a sistemului de principii ale dreptului
contravenţional:

- principiul legalităţii;
- principiul umanismului;
- principiul egalităţii în faţa legii ;
- principiul prevenirii faptelor contravenţionale;
- principiul răspunderii contravenţionale personale;
- principiul individualizării sancţiunii.
 Cu părere de rău legea nouă deasemenea nu aduce o claritate necesară în ceea ce priveşte
clasificarea principiilor dreptului contravenţional. În partea generală a Codului contravenţional
sînt stipulate: principiul legalităţii; principiul egalităţii în faţa legii; principiul dreptăţii; principiul
caracterului personal al raspunderii contravenţionale; principiul individualizării răspunderii
contravenţionale şi sancţiunii contravenţionale.

În partea generală privitoare la procedura contravenţională sînt indicate următoarele

principii: prezumţia de nevinovăţie; inviolabilitatea persoanei; libertatea de marturisire împotriva
sa; dreptul la apărare; limba în care se desfăşoară procesul contravenţional şi dreptul la interpret;
dreptul de a nu fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori; accesul liber la justiţie.

Pornind de la ideea că instituţie juridică de bază a dreptului contravenţional (răspunderea

contravenţională, procesul contravenţional etc.) are ideile sale de bază, doctorul în drept Victor
Guţuleac clasifică principiile în: generale, ramurale, instituţionale.

Principiile generale, fiind specifice sistemului de drept în ansamblu, se referă la

reglementarea juridică a relaţiilor sociale în general, inclusiv la cele reglementate de dreptul
contravenţional:

- Principiul legalităţii. Republica Moldova, proclamată de constituţie stat de drept, trebuie

să voinţa suverană a poporului prin exerciţiul separat al puterilor statutului şi prin garanţii
constituţionale şi legale.Dreptul, inclusiv cel contravenţional, trebuie să ofere societăţii şi
fiecărui membru al ei garanţia că orice abuz de putere va fi reprimat, indiferent de puterea de la
care provine. Statul de drept presupune că toţi cetăţenii, toate organele statele şi cele nestatale se
opun numai legii.

Principiul legalităţii are menirea de a constitui o garanţie a libertăţii persoanei împotriva

abuzurilor şi arbitrariului care se întîlneşte în activitatea organelor executive şi a funcţionarilor
abilitaţi să pună în aplicare prevederile actelor normartive ce stabilesc aplicarea constrîngerii
statale.

Legea contravenţională prevede: „Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvărşirea unei

contravenţii, nici supus sancţiunii contravenţionale decît în conformitate cu legea
contravenţională”.

Principiul legalităţii semnifică şi faptul că interpretarea şi aplicarea normelor juridice

trebuie să se facă ţinînînd cont de ierarhia ce exista între aceste norme, în funcţie de sursa lor
formală.Toate actele normative trebuie să respecte Constituţia; legile ordinare trebuie să respecte
Constituţia şi legile organice; actele sublegislative – să respecte legea.

-Principiul egalităţii este înscris, pe lîngă numeroase legi interne, în tratatele

internaţionale la care Republica Moldova este parte, cum ar fi Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, etc.

Acest principiu are şi el 2 aspecte: primul este legat de activitatea de elaborare a normelor
contravenţionale, iar al doilea se referă la mecanismul aplicării legii. În procesul elaborării
legilor atît organul legislativ, cit şi organul de iniţiativă legislativă trebuie să evite normele
juridice discriminatorii sau care oferă privilegii. Pe de altă parte, organele care aplică legea nu
trebuie să o interpreteze discriminatoriu sau în benificiu unui anumit justiţiabil.

Egalitatea în faţa legii nu este o categorie juridică care poate fi analizată în mod
matematic, ea trebuie înţeleasă în funcţie de diversitatea situaţiilor faptice ce au loc în societate.
Principiul egalităţii presupune unele situaţii juridice indentice sau analogice; pentru situaţii
juridice diferite sunt posibile, şi de multe ori se impun, reguli de conduită deobsebită.

- Principiul garantării drepturilor şi libertăţilor fundamentale îşi are originea în Legea

fundamentală care stipulează: „Republica Moldova este un stat de drept, democratic,în care
demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltarea a personalităţii umane,
dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate”. Normele
constituţionale reglementează întregul spectru al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului.

Esenţa acestui principiu constă în faptul că organele abilitate trebuie să ţină cont de
libertăţile fundamentale ale omului atit la etapa elaborarea normelor contravenţionale, cît şi la
etapa executării lor.

Abaterile de la aces principiu pot fi acceptate numai în condiţiile expres prevăzute de

Constituţie şi de alte legi.

- Principiul neretroactivităţii legii contravenţionale îşi are izvorul în legea fundamentală

care prevede: „nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul
comiterii, nu constrituie un act delictuos.De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră
decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos”.

Principiul neretroactivităţii legii contravenţionale interzice ca legea să producă efecte-

drepturi şi obligaţii-pentru faptele consumate înaintea intrării în vigoare a legii noi..
 Principiile ramurale au un caracter mai restrîns, limitat la materia contravenţională:

- Principiul prescrierii unilaterale de voinţă juridică a subiectului administrării în

domeniul combaterii contravenţionalităţii. Acest principiu este determinat de una dintre
trăsăturile de bază ale administrării în domeniul contravenţional: una din părţile obligatorii ale
relaţiilor sociale reglementate de dreptul contravenţional este reprezentantul statului, care
acţionează în calitate de subiect al administrării. Activînd în numele statului, îndeplinind
sarcinile şi funcţiile statale de combatere a contravenţionalităţii, el se bucură de împuterniciri
suplimentare, inclusiv în ceea ce ţine de aplicarea măsurilor de constrîngere statală.

- Principiul reglementării juridice a contravenţiei şi a sancţiunilor contravenţionale.

Principiul legalităţii este un principiu general al sistemului de drept şi unul de ramură al dreptului
contravenţional, deoarece legalitatea în materia dreptului contravenţional are un caracter special.
Particularităţile legalităţii în domeniul dreptului contravenţional sînt determinate de 2 elemente:
legalitatea prevederilor referitoare la fapta ce constituie o contravenţie şi legalitatea sancţiunilor.

Principiul reglementării juridice a contravenţiei şi a sancţiunilor contravenţionale este un

principiu ramural, care presupune că doar faptele prevăzute de lege la momentul săvărşirii lor
contrituie contravenţii, iar represiunea acestora va consta numai în aplicarea sancţiunilor
prevăzute de legea contravenţională la data săvîrşirii contravenţii.

- Prezumţia de nevinovăţie, în calitate de principiu de ramură al dreptului

contravenţional, înseamnă că persoana acuzată de săvîrşirea unei contravenţii este prezumată
nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în conformitate cu prevederile CC al RM,
asigurîndu-se garanţiile necesare apărării ei. Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăţia
sa. Concluziile despre vinovăţia persoanei acuzate de comiterea contravenţiei nu pot fi
întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile in probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate în
condiţiile legii contravenţionale în favoarea persoanei, în a carei privinţă a fost proces pornit
procesul contravenţional.

Acest principiu a fost stipulat pentru prima dată în legea contravenţională a Republicii
Moldova din 2008 şi rezultă din conţinutul art. 12 din Constituţie

- Principiul dreptăţii presupune că persoana poate fi sancţionată numai pentru

contravenţia în a cărei privinţă este dovedită vinovăţia sa. Deci, comiterea faptei
contravenţionale poate servi drept temei juridic pentru aplicarea măsurilor de constrîngerea
statală, cum ar fi: măsurile de prevenire sau măsurile de curmare. Temei juridic de aplicare a
sancţiunii contravenţionale constituie doar fapta contravenţională comisă cu vinovăţie.
 - Principiul umanismului presupune că întreaga reglementare în materia contravenţională
trebuie să exprime interesele fundamentale ale omului. Acest principiu acţionează pe două
direcţii: este asigurată protecţia persoanei care este vătămată ale cărei drepturi şi interese legale
sînt lezate prin contravenţie, şi constrîngerea contravenţională faţă de persoana ce a comis fapta,
însă aceste măsuri de constrîngere trebuie să aibă un caracter uman, respectîndu-se drepturile
persoanei la asistenţă juridică, asistenţă medicală, demnitatea umană, etc.

- Principiul prevenirii şi curmării faptelor contravenţionale presupune că reglementarea

contravenţională cît şi activitatea organelor executive privind realizarea acestei reglementări
trebuie să asigure prevenirea săvîrşirii acestor fapte prin conformare la cerinţele stabilite şi prin
constringere faţă de cei care le săvîrşesc.

Legea contravenţională stipulează că organele de stat, persoanele fizice şi juridice sînt

obligate să respecte legislaţia şi să contribuie la prevenirea, depistarea şi curmarea faptelor
contravenţionale.

Principiile instituţionale sînt caracteristice diferitelor instituţiilor juridice ale dreptului

contravenţional, cum ar fi: contravenţia, contravenţionalitatea, răspunderea contravenţională,
convingerea şi constrîngerea, procedura contravenţională etc.

Principiile instituţionale, de regulă, sînt caracteristice uneia sau mai multor instituţii
juridice ale dreptului contravenţional şi se află în dependenţă de principiile ramurale şi cele
generale.

- Caracterul extrajudiciar de examinare a cazului contravenţional, ca principiu, se referă

la instituţia juridică a procedurii contravenţionale şi stipulează că în procedura
contravenţională,cazul contravenţional poate fi examinat de organele abilitate în mod
extrajudeciar. Alături de instanţele judecătoreşti, decizia privind aplicarea sancţiunilor
contravenţionale poate fi emisă şi de alte organe statale împuternicite (procurorul, comisia
administrativă de pe lîngă autoritatea publică locală, agentul constatator).

- Principiul răspunderii contravenţionale personale prevede că atit obligaţia ce decurge

dintr-o normă juridică de avea o anumită conduită, cît şi care nu şi-a respectat obligaţia şi a
săvîrşit o faptă interzisă de lege.

- Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi sancţiunii contravenţionale

presupune că persoanei, recunoscute ca fiind vinovată de săvîrşită unei contravenţii, i se aplică o
pedeapsă contravenţională echitabilă în limitele fixate în partea specială a CC a RM şi în strictă
conformitate cu dispoziţiile părţii generale a Codului.

- Principiul interdicţiei dublei sancţionări contravenţionale prevede că nimeni nu poate fi

supus de două ori răspunderii contravenţionale pentru săvîrşirea uneia şi aceleaişi contravenţii.

4. Concluzie

În concluzie aş spune că principiile se caracterizează printr-o subiectivitate determinată,

întrucît se formează în conştiinţa persoanei şi prin obiectivitate, întrucît sînt condiţionate de
caracterul relaţiilor sociale pe care se fundamentează sistemul de drept determinat.

5. Bibliografie

1. Boboş Gh., Teoria generală a statului şi dreptului, Editura Didactică şi Pedagocică,

Bucureşti,1983,p. 176.
2. Voicu C., Teoria generală a dreptului, Lumina Lex, Bucureşti, 2002,p.318.
3. Daghie V., Apostu I., Elementele de drept public şi privat, Editura Naţional, 1998, p.18.
4. Sergiu Furdui, Drept contravenţional, Chişinău: Cartier, 2005, p 43.
5. Constantin Drăghici, Constantin Victor Drăghici, Drept Contravenţional, Bucureşti:
Tritonic,2003,p 8.
6. Victor Guţuleac, Tratat de drept contravenţional, Chişinău:S.n., 2009(E.F.-P.”Tipografia
Centrala”)p.16.
7. Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Bucureşti, 1992, p.72.
8. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994. Monitorul Oficial al RM nr.1
din 12.08.1994 (cu modificările şi completări la 01.09.2005),art 1;
9. Codul Contravenţional al RM, art.5.
10. Mihai Adrian Hotcă, Drept Contravenţional, Partea generală. Bucureşti: Editas,2003.p.
21.