1.

PRELIMINARII PRIVIND LEGEA CONTRAVENȚIONALĂ ȘI APLICAREA EI

1.1. Noțiunea și scopul legii contravenționale.

- Noțiunea de lege contravențională
- Scopul legii contravenționale
- Izvoarele dreptului contravențional și sistemul legii contravenționale
1.2. Interpretarea legii contravenționale.
- Definiția și formele interpretării legii contravenționale.
- Metodele, rezultatele și limitele interpretării legii contravenționale.
1.3. Aplicarea legii contravenționale
- Noțiunea de aplicare a legii contravenționale.
- Elementele în funcție de care se aplică legea contravențională.
- Aplicarea legii contravenționale în timp.
- Aplicarea legii contravenționale în spațiu.

1.1. Noțiunea și scopul legii contravenționale.

Noțiunea de lege contravențională
Actele legislative ocupă un loc primordial în sistemul izvoarelor dreptului contravențional. În
literatura de specialitate se utilizează două noțiuni: „legea contravențională” și „legislația con-
travențională”.
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, cuvîntul „lege” denumește o categorie fi- losofică
ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile în și între obiectele și
fenomenele realității sau între stadiile succesive ale unui anumit proces. O altă inter- pretare ar fi că legea este
o normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat. Aceeași sursă prevede că „legislație”
înseamnă totalitatea legilor unei țări sau ale unui domeniu ju- ridic.
Pornind de la cele menționate, considerăm că formularea art. 1 din Codul contravențional al
Republicii Moldova este discutabilă atît după denumire: „Legea contravențională a Republicii Moldova”, cît
și după conținut: „(1) Prezentul cod este lege a Republicii Moldova care cuprinde norme de drept ce stabilesc
principiile și dispozițiile generale și speciale în materie contravenționa-
lă, determină faptele ce constituie contravenții și prevede procesul contravențional și sancțiunile
contravenționale”.7
Bazîndu-ne pe denumirea și conținutul normei juridice menționate, am putea concluziona că
respectivul Cod este unicul izvor al dreptului contravențional, poziție care nu poate fi acceptată din punctul
de vedere al științei dreptului contravențional.
În acest context este actuală și problema dacă actele juridice nominalizate (legi, ordonanțe, hotărîri,
regulamente, instrucțiuni etc.) sînt sau nu izvoare ale dreptului contravențional. În viziunea noastră – da, sînt.
În legea contravențională precedentă (abrogată în 2009) poziția legislatorului cu privire la noțiunea
de „legislația contravențională” era formulată mai clar și, în viziunea noastră, mai corect. Reiețind din
conținutul normei juridice prevăzute în art. 2 din legea menționată, noțiunea de legisla- ție contravențională a
Republicii Moldova includea: 1) Codul cu privire la contravențiile adminis- trative; 2) alte legi și hotărîri
 adoptate de Parlament în materia contravențională; 3) actele adminis- trative adoptate de Guvern; 4) actele
administrative adoptate de organele administrării publice loca- le.
Mai mult decît atît, art. 5 din Codul cu privire la contravențiile administrative din 1985 stabilea că,
„în limitele prevăzute de legislația în vigoare, organele autoadministrării publice locale pot să adopte hotărîri
în problemele combaterii calamităților naturale și ale epidemiilor ce prevăd
răspunderea administrativă pentru încălcarea lor; să stabilească reguli a căror încălcare are drept urmare
răspunderea administrativă”.
În ceea ce privește dreptul contravențional sintagma „legislație contravențională”, în viziu- nea
noastră, ar putea fi utilizată în sens larg, avînd următoarea definiție: legislația contravențională reprezintă
sistemul de acte juridice adoptate sau emise de către diferiți subiecți ai dreptului contra- vențional, care
contribuie la apariția, modificarea sau stingerea raporturilor juridice concrete în domeniul combaterii
contravenționalității.
În acest caz conținutul termenului „legislația contravențională” ar corespunde cu conținutul
termenului „sistem al izvoarelor dreptului contravențional”.
Sistemul legislației contravenționale.
Pornind de la scopul reglementării juridice a procesului de administrare în domeniul com- baterii
contravenționalității, după părerea noastră, legislația contravențională din Republica Moldo- va ar putea fi
împărțită în două categorii de norme juridice: 1) norme juridice care stabilesc faptele ce constituie
contravenții, răspunderea contravențională și modalitatea aplicării ei; 2) norme juri- dice ce alcătuiesc
cadrul juridic al activității de prevenire și curmare a contravențiilor.
În acest caz noțiunea „legislație contravențională” ar include: 1) Codul contravențional al Republicii
Moldova, care reprezintă unicul act normativ ce stabilește răspunderea contravențională și procedura
contravențională; 2) alte legi și acte normative sublegislative, adoptate de organele abi- litate, care formează
cadrul juridic al activității de prevenire și curmare a contravențiilor.

Structura Codului contravențional al Republicii Moldova

Codul contravențional este izvorul de bază al dreptului contravențional. Scopul lui constă în
asigurarea respectării legislației contravenționale de către autoritățile publice, care trebuie să con- tribuie, în
limitele competenței, la prevenirea, curmarea și constatarea faptelor contravenționale, la cercetarea cazului și
sancționarea contravenientului, la înlăturarea condițiilor ce favorizează săvîrși- rea contravențiilor.
Legea contravențională nominalizată are drept sarcină ocrotirea personalității, a drepturilor și
a intereselor legitime ale persoanelor fizice, a proprietății, a ordinii de stat și a ordinii publice, precum
și prevenirea și curmarea contravențiilor, influența asupra cauzelor și condițiilor comiterii lor, contri-
irea la educarea cetățenilor în spiritul respectării întocmai a legilor și a altor acte normative. Pentru realizarea
scopului și a sarcinilor sale, CC al RM determină faptele ce constituie
contravenții, stabilește sancțiunile, organele competente în soluționarea cazurilor de contravenție, procedura
contravențională etc.
Codul contravențional este structurat în: cărți, titluri, părți, capitole și articole.
 Cartea întîi. Dreptul material este divizată în două titluri: titlul I – Partea generală și titlul II –
Partea specială.
Partea generală a cărții întîi este împărțită în cinci capitole și conține: dispoziții comune cu privire
la legea contravențională a Republicii Moldova, scopul legii și acțiunea ei, principiile; noțiunea de
contravenție și răspundere contravențională; cauzele care înlătură caracterul contraven- țional al faptei și
răspunderea contravențională; sancțiunile contravenționale și modalitatea aplicării lor.
Partea specială a cărții întîi este divizată în cincisprezece capitole. Fiecare dintre ele con- ține
norme materiale ale dreptului contravențional, adică contravenții administrative de același gen, grupate în
capitole potrivit obiectului generic de atentare. Fiecare articol (alineatul articolului) al Părții speciale
cuprinde reguli concrete în domeniul contravențional (dispoziția normei juridice), pentru neonorarea cărora
este prevăzută măsura de constrîngere statală pasibilă de aplicare în cazu- rile și modul stabilite de lege.
Cartea a doua. Procesul contravențional este și ea divizată în două titluri: titlul I – Partea generală
și titlul II – Partea specială. Această carte a Codului contravențional al Republicii Moldo- va conține norme
juridice procesuale, prevăzînd mecanismul de realizare a normelor materiale sti- pulate în Partea specială a
Cărții întîi.
Partea generală a cărții a doua conține: dispoziții generale cu privire la procesul contra- vențional,
principiile procedurii contravenționale și de citare; participanții la procesul contravențio- nal, drepturile și
obligațiile lor; autoritățile competente să soluționeze cauzele contravenționale; probele și măsurile
procesuale de constrîngere.
Partea specială a cărții a doua este consacrată activității procesuale privind: constatarea faptei
contravenționale și cercetarea cazului; judecarea cauzei contravenționle în instanță; căile de atac al deciziei
emise; trimiterea spre executare a hotărîrii judecătorești, problemele ce urmează a fi soluționate la executarea
sancțiunii contravenționale.

Izvoarele dreptului contravențional și sistemul legii contravenționale

În teoria dreptului atît noţiunea de „izvor de drept”, cît şi expresia „izvor de drept contra- venţional”
au mai multe accepţiuni. Dreptul, de regulă, este interesat de două dintre multiplele sen- suri ale noţiunii de
izvor de drept, respectiv: izvor de drept în sens material şi izvor de drept în sens formal.
Ca şi în alte ramuri de drept, se impune examinarea izvoarelor dreptului contravenţional, deoarece
cunoaşterea izvoarelor unei discipline juridice permite o explicare mai aprofundată a conţinutului ramurii
date de drept şi asigură autoritatea necesară a concluziilor formulate pe margi- nea domeniului reglementat şi
cercetat.
Izvoarele materiale ale dreptului contravenţional sînt realităţile extrajudiciare care deter- mină
legiuitorul să elaboreze norme juridice (legi şi alte acte normative) sau creează ele însele nor- me de conduită
obligatorie (obiceiul sau cutuma). Izvoarele materiale ale dreptului mai sînt numite surse materiale ale
dreptului, izvoare reale ale dreptului sau surse substanţiale ale dreptului.
Sursele materiale ale dreptului contravenţional sînt reprezentate de realităţile sociale, eco- nomice,
culturale, ideologice sau politice ale societăţii. Datele realităţii sau cauzele care determină geneza normelor
juridice contravenţionale sînt nevoile de apărare socială împotriva activităţilor pe- riculoase pentru valorile
sociale.
Izvoarele formale ale dreptului contravenţional sînt actele normative în care se exprimă voinţa
socială, devenită voinţă de stat, cu privire la normele juridice referitoare la combaterea con- travenţionalităţii.
Desigur, această voinţă este determinată de condiţiile materiale şi spirituale ale societăţii, de existenţa
fenomenului contravenţional ca parte a realităţii sociale, precum şi de necesi- tatea prevenirii de noi
contravenţii. Izvoarele formale ale dreptului contravenţional stabilesc cadrul juridic şi politica juridică în
activitatea de combatere a contravenţionalităţii, faptele ce constituie contravenţii, sancţiunile aplicabile,
regulile de bază de aplicare a sancţiunilor, procedura contra- venţională etc.
Aspectul care interesează este cel al forţei juridice a izvorului formal, adică al tipului de act
normativ în care se exprimă voinţa de stat.
Actualul Cod contravenţional nu face trimitere la sistemul legislaţiei contravenţionale (sis- temul
izvoarelor) spre deosebire de Codul cu privire la contravenţiile administrative precedent, care prevedea în art.
2: „Legislaţia cu privire la contravenţiile administrative constă din prezentul Cod şi alte acte normative,
adoptate de Parlament, de Guvern şi de organele autoadministrării locale, în corespundere cu competenţa
lor”.13
Considerăm că legea contravenţională precedentă reglementa mai amplu sistemul izvoare- lor
dreptului contravenţional, cu toate că în afara conţinutului normei juridice citate (art. 2) au ră- mas tratatele şi
convenţiile internaţionale în domeniu la care a aderat Republica Moldova, actele administrative ale
Preşedintelui ţării, ale organelor administraţiei publice centrale de ramură.
Una dintre dispoziţiile comune ale Codului contravenţional actual prescrie că: „În cazurile expres
prevăzute în prezentul cod, dispoziţia articolului din cod poate să conţină o normă de trimite- re la un alt act
cu caracter normativ, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. În aseme- nea cazuri, exigenţele
aplicabile normei legii contravenţionale, inclusiv exigenţa de previzibilitate, sînt aplicabile şi actului
normativ respectiv”.14
Pornind de la conţinutul acestei norme juridice, putem concluziona că legislatorul nu se li- mitează
la prezenta lege în ceea ce priveşte izvoarele dreptului contravenţional.
În urma analizei legislaţiei naţionale, a studiilor ştiinţifice ale savanţilor autohtoni şi din străinătate,
se propune următoarea ierarhizare a izvoarelor formale ale dreptului contravenţio- nal:
1. Tratatele şi convenţiile internaţionale, în măsura în care acestea sînt ratificate de Republica
Moldova şi prevăd norme cu caracter contravenţional (penal).
Constituţia Republicii Moldova declară: „Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile
omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele
şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
 omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările in-
ternaţionale”.15
2. Constituţia Republicii Moldova, ca izvorul fundamental intern al dreptului contravenţio- nal.
Fiind Lege supremă, ea consacră cele mai importante valori sociale ale statului nostru, cum ar fi:
suveranitatea, independenţa, integritatea teritorială, universalitatea, egalitatea, ordinea de drept etc. Dreptul
contravenţional vine să ocrotească, prin norme juridice, multe dintre aceste valori. În Constituţie îşi au
originea majoritatea principiilor dreptului contravenţional, cum ar fi: accesul liber la justiţie (art. 20 din
Constituţie), prezumţia nevinovăţiei (art. 21 din Constituţie), neretroactivitatea legii (art. 22 din Constituţie)
etc.
3. Hotărîrile Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea actelor normative din
domeniul combaterii contravenţionalităţii.
Codul contravenţional al Republicii Moldova (Legea contravenţională), ca izvorul formal de bază al
dreptului contravenţional. Spre deosebire de Codul penal al Republicii Moldova (Legea
penală), el conţine atît norme juridice materiale, cît şi norme juridice procesuale. Acest izvor stabi-
leşte faptele ce constituie contravenţii şi procedura de aplicare a pedepselor contravenţionale.
4. Alte legi organice şi ordinare care se referă la mecanismul de combatere a contra-
venţionalităţii (de exemplu, potrivit Legii privind administraţia publică locală, una dintre atribuţii- le
principale ale consiliilor locale este asigurarea ordinii publice, respectarea drepturilor şi li- bertăţilor omului,
executarea legislaţiei etc.). 16
5. Ordonanţele Guvernului privind domeniul combaterii fenomenului contravenţional.
6. Decretele Preşedintelui Republicii Moldova privind administrarea procesului de comba-
tere a contravenţionalităţii şi hotărîrile Guvernului cu caracter normativ în acest domeniu.
7. Actele administrative cu caracter normativ în domeniu ale organelor administrării publi- ce
centrale de ramură.
8. Actele administrative de acelaşi conţinut, elaborate de organele administrării publice lo-
cale.

1.2. Interpretarea legii contravenționale.

Interpretarea legislației contravenționale, constituie totalitatea de operațiuni logico- raționale
efectuate de un subiect în scopul clarificării sensului exact al normelor de drept contraven- țional, precum și
activitatea de explicare a normelor de drept subiecților cărora li se adresează.
Teoria generală a dreptului ne oferă diferite metode de interpretare a normelor de drept, in- clusiv a
celor din dreptul contravențional, cum ar fi: interpretare autentică și oficială, normativă și jurisdicțională,
17
cauzală și istorică, logică și neoficială, doctrinală și comună, literară și extensivă. Formele și metodele
18
interpretării legii contravenționale sînt studiate în literatura de specialitate. În cadrul prezentei lucrări vom
constata numai că interpretarea legii contravenționale este determinată de necesitatea aplicării la anumite
fapte și situații, diferite de cele tipice, a normelor contravenționa- le, norme care conțin uneori formulări ce
nu redau clar voința legiuitorului, cuvinte cu sens ambi- guu ori redactări neglijente. De exemplu, în art. 376
alin. 3 din Codul contravențional legislatorul stipulează: „Reținerea persoanei în cauza contravențională nu
poate depăși 3 ore”. Iar în art. 435
„Durata reținerii și condițiile privării de libertate”, alin. (2), se menționează că: „Reţinerea poate fi aplicată
pe un termen mai mare decît cel indicat la alin.(1), cu autorizaţia judecătorului de instrucţie, dar nu mai mult
de 24 de ore:
a) pînă la examinarea cauzei contravenţionale – persoanei suspectate de săvîrşirea unei
contravenţii pentru care sancţiunea prevede arestul contravenţional;
b) pentru a identifica persoana şi a clarifica circumstanţele contravenţiei – persoanelor care au
încălcat regulile de şedere a cetăţenilor străini şi apatrizilor în Republica Moldova, regimul fron- tierei de
stat, regimul zonei de frontieră sau regimul punctelor de trecere a frontierei de stat”.
Deci norma juridică prevăzută în art. 376 alin. (3) nu admite excepții de la regula stabilită:
„reținerea nu poate depăși 3 ore”, iar art. 435 alin. (2) conține o excepție de la regula generală.
Este absolut clar că odată cu punerea în aplicare a Codului contravențional, această poziție a
legislatorului va necesita interpretarea corespunzătoare.

Definiția și formele interpretării legii contravenționale.

În domeniul dreptului, interpretarea este operaţia logică care precedă aplicarea regulii ab- stracte la
cazul concret de către organul competent. În fapt se vorbeşte de interpretare mai ales atunci când o regulă nu
este clară sau când urmează să se aplice la cazuri care nu sunt în mod exact cele vizate de textul legii.19
Legea contravenţională, oricât de clară ar fi formulată, presupune anumite eforturi de in-
terpretare din partea organelor competente.
Interpretarea legii contravenţionale se defineşte ca o operaţiune logico-raţionalăprin care se
stabileşte adevăratul înţeles al normelor contravenţionale, sensul şi limitele lor de aplicare, potri- vit voinţei
legiuitorului care a adoptat legea respectivă.
Interpretarea legii contravenţionale este determinată de necesitatea de aplicare la anumite fapte şi
situaţii, diferite de cele tipice, a normelor contravenţionale, norme care conţin uneori formu- lări ce nu redau
clar voinţa legiuitorului, cuvinte cu sens multiplu ori redactări neglijente.
Legea contravenţională poate fi interpretată de legiuitor, de organul competent să soluţio-
neze cazul contravenţional sau de ştiinţa dreptului contravenţional.
În funcţie de autoritatea care face interpretarea, distingem trei forme ale interpretării legii
contravenţionale:
A. Interpretarea legală este făcută de legiuitor - Parlament şi constă în explicarea anumi- tor
termeni, expresii sau situaţii juridice, De exemplu, art 16 alin. (6) CC al RM ,,Noţiunea de per- soană cu
funcţie de răspundere şi răspunderea acesteia”. Dacă interpretarea legală se regăseşte în corpul actului
normativ ce conţine norma interpretativă, se numeşte contextuală, iar în cazul în care are loc prin norme
juridice ulterioare, poartă denumirea de interpretare oficială posterioară. Este recomandat ca interpretarea
legală să fie inclusă în cuprinsul actului normativ ce conţine norma de drept interpretată. Legile
 interpretative posterioare se aplică numai pentru viitor, deoarece Consti- tuţia permite exclusiv
retroactivitatea legii contravenţionale mai blânde.
B. Interpretarea judiciară este efectuată de organul competent să soluţioneze cazul con-
travenţional şi constă în aplicarea dispoziţiilor legale la cazurile concrete cu care au fost învestite. Practica
judiciară se confruntă cu o mare varietate de cazuri, fiecare cu particularităţile lor, ceea ce obligă persoana
(autoritatea) competentă, să analizeze faptele sub toate aspectele, complet şi obiec- tiv, pentru a realiza
sarcinile şi scopul legii contravenţionale.
Un rol important în activitatea de interpretare judiciară revine Curţii Supreme de Justiţie a
Republicii Moldova, care în măsura în care este sesizată sau constată, din oficiu, interpretări diferite sau
eronate ale legii contravenţionale, este obligată să intervină prin hotărâri de îndrumare, asigu- rând o
interpretare unitară a legii, ori să formuleze propuneri către Parlament pentru adoptarea unei legi
interpretative sau pentru efectuarea altor modificări legislative, care să excludă confuziile şi înţelesurile
diferite ale legii în vigoare.
C. Interpretarea doctrinară este efectuată de către cercetătorii şi teoreticienii dreptului, care în
tratate, cursuri, monografii, studii, articole, note, comentarii, sinteze de practică judiciară etc., examinează
ştiinţific normele contravenţionale şi implicaţiile practice care apar în procesul de aplicare a acestora.
Această formă de interpretare nu este obligatorie, însă are pondere ştiinţifică şi constituie un îndrumar
valoros în activitatea practică, orientând corect interpretarea judiciară, şi un preţios material pentru
interpretarea legală.20

Metodele, rezultatele și limitele interpretării legii contravenționale.

Interpretarea legii contravenţionale se face apelând la anumite metode, care facilitează pro- cesul de
înţelegere, explicare şi argumentare a sensului pe care legiuitorul 1-a atribuit normei con- travenţionale.
Evidenţiem cele mai cunoscute şi mai utilizate metode de interpretare a legii contravenţio-
nale:
a) metoda gramaticală, care constă în stabilirea sensului normei juridice contravenţionale
interpretate folosindu-se textul expres exprimat în normă pe baza unui studiu etimologic (originea
cuvintelor), stilistic (modul de exprimare) şi sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie şi funcţiile
propoziţiilor în frază);
b) metoda logică, care constă în stabilirea sensului normei juridice contravenţionale inter- pretate
folosindu-se elemente exterioare (împrejurările care au determinat elaborarea şi textului normei, şi anume:
cauza adoptarea normei contravenţionale); scopul (ce a urmărit legiuitorul prin adoptarea acestei norme
contravenţionale); raţiunea şi spiritul (argumentele pe care se întemeiază tratamentul juridic al normei
contravenţionale);
c) metoda istorică, care constă în analiza unui complex de date premergătoare elaborării normei
juridice contravenţionale interpretate, stabilindu-se datele istorice de ordin social, economic, politic şi juridic
existente la data iniţierii iniţiativei legislative şi până la data elaborării normei res- pective;
c) metoda sistematică, care constă în stabilirea înţelesului normei juridice contravenţiona- le
 interpretate cu ajutorul altei (altor) norme cu care se află în relaţie sub anumite aspecte de inter- condiţionare
permanentă; se are în vedere că toate normele, inclusiv cele contravenţionale, alcătu- iesc un sistem de
drept;21
d) metoda analogică, care constă în explicarea normei juridice contravenţionale interpreta- te cu
ajutorul altei norme, ce reglementează o materie asemănătoare şi care este mai complexă şi mai explicită.
Efectuându-se interpretarea legii contravenţionale cu concursul metodelor trecute în revis- tă, se
obţine un rezultat. Rezultatul interpretării legii contravenţionale este sensul acesteia, la care a ajuns
interpretul prin utilizarea
metodelor de interpretare. Rezultatul interpretării legii contravenţionale coincide cu cel al
legiuitorului numai dacă interpretul a utilizat în mod corect metodele de interpretare. în raport cu aceste
concluzii (rezultate), interpretarea legii contravenţionale poate fi: declarativă, restrictivă sau extensivă.
Interpretarea declarativă presupune concluzia că textul legii contravenţionale interpretat exprimă
exact voinţa legiuitorului, asigurând condiţii pentru o protecţie socială eficientă în lupta împotriva
contravenţionalităţii.22
Interpretarea restrictivă presupune concluzia că în urma procesului de interpretare se res- trânge
înţelesul legii contravenţionale în limitele stricte urmărite de legiuitor, chiar dacă se constată că legea
respectivă spune mai mult decât a voit legiuitorul.
Interpretarea extensivă presupune concluzia că în urma procesului de interpretare se lăr- geşte sfera
de aplicare a legii contravenţionale şi pentru alte situaţii, care nu sunt prevăzute explicit, dar care rezultă
implicit, care se subînţeleg din interpretarea logică a normei contravenţionale. Acest gen de interpretare se
foloseşte doar în cazul când nu defavorizează pe cel ce se află sub incidenţa legii contravenţionale.23
Legea contravenţională este de strictă interpretare, ceea ce presupune că limitele interpretă- rii se
găsesc acolo unde se termină normele contravenţionale interpretate.
Limitele interpretării legii contravenţionale presupun ca interpretarea normei contravenţio- nale să
fie animată de dorinţa cunoaşterii, cercetării şi elucidării înţelesului real al acestei norme de drept, înlăturării
unor lacune în drept cu concursul altor norme în materie, pentru realizarea scopului legii contravenţionale.24

1.3. Aplicarea legii contravenționale

Noțiunea de aplicare a legii contravenționale.
Aplicarea legii este definită ca o activitate practică în cursul căreia organele de stat înfăptu- iesc
prevederile normelor juridice, acţionând ca titulari ai autorităţii de stat. Ea constituie o formă a activităţii de
drept a statului, ce se desfăşoară în forme juridice oficiale, stabilite prin acte normati- ve. De aceea,
desfăşurarea acestei activităţi necesită respectarea unor cerinţe procedurale formale, parcurgerea unor faze
obligatorii, iar toate acestea, la rândul lor, reclamă o pregătire juridică califi- cată a personalului.
Aplicarea legii contravenţionale presupune executarea îndatoririlor pe care legea le preve- de în mod
benevol, prin respectarea prescripţiilor acesteia, fie în mod silit, în cazul săvârşirii con- travenţiei. De aici
rezultă că legea contravenţională se aplică prin dispoziţiile normelor sale, fie prin conformare, fie prin
constrângere.25
 Aplicarea legii contravenţionale reprezintă o anumită modalitate de realizare a dreptului
contravenţional prin intervenţia organului competent al statului, care elaborează actul de aplicare.
Procesul de aplicare a legii contravenţionale se structurează în patru etape:
a) stabilirea stării de fapt;
b) alegerea normei de drept contravenţional;
c) interpretarea normei contravenţionale;
d) elaborarea şi emiterea actului de aplicare a normei contravenţionale.
Neaplicarea legii contravenţionale sau aplicarea parţială a acesteia în cazurile când se im- pune
înseamnă nerezolvarea unor conflicte sau interese sociale. Practica demonstrează că, în pofida preocupărilor
din materia mijloacelor de combatere a fenomenului contravenţional, acest fenomen, totuşi, există. De aceea,
opera de aplicare a legii contravenţionale trebuie transpusă în viaţă cu multă rigoare şi cu promptitudine
rezonabilă.
Interpretarea legii demarează o dată cu intrarea în vigoare a legii contravenţionale şi din acest
moment este obligatorie atât pentru destinatarii care s-au conformat, având eficienţă activă, cât şi pentru
destinatarii care nu s-au conformat preceptelor legii, eficienţa fiind reactivă.26
În acest context, ea presupune conlucrarea activă a mai multe categorii de subiecte, cum ar fi
persoanele particulare în procedura contravenţională; persoana trasă la răspundere contravenţio- nală,
organul competent, expertul etc. Rolul determinant în această activitate aparţine organului competent, care,
conform competenţei delegate prin lege, aplică legea contravenţională.

Elementele în funcție de care se aplică legea contravențională.

Legea contravenţională se aplică pe o anumită zonă spaţială, priveşte faptele antisociale şi are ca
subiecte anumite persoane fizice şi juridice adică ea se aplică în funcţie de anumite elemente, şi anume:
spaţiul, timpul, persoanele şi faptele.
Spaţiul reprezintă elementul în raport cu care se aplică legea contravenţională ce constă în teri- toriul pe
care această lege este activă, spaţiul fiind coordonata în funcţie de care se stabileşte întin- derea teritoriului pe
care îşi exercită suveranitatea statul.
În Republica Moldova legea contravenţională se aplică faptelor săvârşite pe teritoriul ei sau pe
teritoriul unităţii unităţii administrativ-teritoriale, după caz, ceea ce presupune aplicarea exclusi- vă şi
necondiţionată a legii respective pe suprafaţa terestră, apele, subsolul şi spaţiul aerian al ţării.27 Timpul
reprezintă elementul de referinţă ce delimitează din punct de vedere cronologic apli-
carea legii contravenţionale. Timpul în accepţie juridică se disociază în trei etape: trecutul, prezen- tul şi
viitorul, care, la rândul lor, determină corelaţii de autenticitate, concomitentă sau posterioritate între legile
contravenţionale succesive şi raporturile juridice generate de acestea.
Persoanele reprezintă elementele de referinţă indispensabile aplicării legii contravenţionale, deoarece
raporturile sociale reglementate se derulează numai între subiecte de drept: persoana trasă la răspundere
contravenţională, partea vătămată, organul competent să soluţioneze cazul contra- venţional etc.
Faptele reprezintă acţiunile sau inacţiunile persoanelor ce încalcă normele prin care sunt stabilite şi
 sancţionate contravenţii. Prin excelenţă, legea contravenţională este specia de lege care descrie cu precizie
faptele ce atrag incidenţa sa.

Aplicarea legislației contravenționale în timp

Legea contravențională are o durată limitată din punct de vedere temporal, deoarece relații- le de
apărare socială se schimbă odată cu trecerea timpului.
Orice raport juridic contravențional este reglementat de legea în vigoare la momentul pro- ducerii
acestui raport. Dat fiind faptul că nici o lege nu este veșnică, adică are o aplicare limitată în timp, trebuie să
știm care lege va guverna raportul juridic concret. Legea contravențională are pute- re juridică din momentul
intrării în vigoare și pînă în momentul pierderii puterii ei de acțiune.28
Astfel, acțiunea legii contravenționale este determinată de două momente:
– intrarea în vigoare (data cînd începe acțiunea normei juridice);
– ieșirea din vigoare (data cînd încetează acțiunea ei).
Intrarea în vigoare. În conformitate cu prevederile art. 76 din Constituția Republicii Mol- dova,
legea intră în vigoare la data publicării ei sau la data prevăzută expres în textul legii. Prin ur- mare, dispoziția
dată distinge două modalități cu privire la procedura de intrare în vigoare a legii:
a) intrarea în vigoare a legii la data publicării;
b) intrarea în vigoare a legii la data prevăzută în textul actului normativ.
Intrarea în vigoare a legii la data publicării. Art. 76 din Constituția Republicii Moldova și art. 1 din
Legea privind modul de publicare și intrare în vigoare a actelor oficiale29 prevăd că legile se publică în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova.
În literatura de specialitate este acceptată ideea potrivit căreia intrarea în vigoare a normei juridice
este legată nemijlocit de condiția că orice nouă reglementare, adresîndu-se oamenilor (con- duitei lor),
trebuie să fie cunoscută de către aceștia. Pentru ca principiul nemo consetur ignorare legem – nimeni nu se
poate scuza invocînd necunoașterea legii – să nu fie o simplă ficțiune, trebuie asigurate condițiile necesare
cunoașterii normei de drept. De aceea normele juridice intră în vigoare de la data aducerii lor la cunoștința
publică (la data publicării sau la data la care ele au fost aduse la cunoștință).30 În conformitate cu dispozițiile
art. 1 din Legea privind modul de publicare și intrare în vigoare a actelor oficiale, legile vor fi publicate
numai după promulgarea lor de către Președintele Republicii Moldova.
Intrarea în vigoare a legii la data prevăzută în textul actului normativ. Legea contraven- țională
poate intra în vigoare și la data indicată în ea. Însă data intrării în vigoare, în toate cazuri- le, trebuie să fie
ulterioară datei publicării, deoarece nici o lege nu poate avea putere juridică îna- inte de a fi publicată.31
Această modalitate de intrare în vigoare a legii este legată de faptul că le-
gislatorul consideră că pînă la intrarea în vigoare a unui act normativ este necesară o perioadă de timp pentru
asigurarea pregătirii organizatorice sau de altă natură.32
Ieșirea din vigoare a legii contravenționale este al doilea aspect care determină acțiunea în timp a
legii, reprezentînd data la care ea încetează a se mai aplica. Regula generală este că actul normativ se
elaborează pentru o perioadă nedeterminată, rămînînd în vigoare pînă la data abrogării lui printr-un act
 normativ de același nivel sau de un nivel superior, sau devenind caducă ca urmare a schimbării relațiilor
sociale care i-au determinat apariția. Astfel, art. 47 din Legea privind actele le- gislative prevede că acțiunea
actului legislativ încetează dacă acesta: este abrogat; este declarat nul prin hotărîrea definitivă a instanței
competente; a ajuns la termen; este consumat; a devenit caduc.
Încetarea aplicării legii contravenționale prin abrogare. Prin abrogare se înțelege desfiin- țarea
unui act normativ pentru viitor. Abrogarea poate fi expresă sau tacită, totală sau parțială. Abrogarea expresă
poate fi:
– Abrogare expresă directă, ce apare în cazul în care noul act normativ nominalizează
expres actul normativ sau dispozițiile din actul normativ care se abrogă.
– Abrogare expresă indirectă, care apare atunci cînd noul act normativ se limitează la
mențiunea că dispozițiile anterioare contrare se abrogă, fără a le nominaliza în mod direct.
Abrogarea tacită apare atunci cînd noua lege nu abrogă în mod expres actul normativ sau
dispozițiile lui, dar conține în textul său dispoziții incompatibile cu prevederile unei legi mai vechi, astfel
fiind aplicat principiul: legea mai nouă abrogă legea mai veche.
Încetarea aplicării legii contravenționale prin ajungerea la termen. Regula generală pri- vind
termenul de aplicare a legii constă în aceea că legea are putere juridică pe un termen nelimitat, dacă ea nu
prevede altfel. Pe lîngă legi cu termen nelimitat, există legi temporare și legi cu ter- men.33
Legea temporară este emisă pentru o anumită situație provizorie (de exemplu, pentru sta- rea
excepțională). Odată cu încetarea stării excepționale ea își pierde orice efect. Legea cu termen se elaborează
în cazurile în care se poate prevedea cu precizie timpul necesar aplicării ei.
Acțiunea legii încetează și în cazul în care ea nu mai poate fi aplicată, deoarece obiectul
reglementării ei sînt relații sociale dispărute odată cu schimbările social-economice din societate.
Norma juridică contravențională acționează numai în prezent și în viitor. Astfel, un princi- piu
fundamental al acțiunii normelor juridice în timp este principiul neretroactivității lor și principiul aplicării
imediate a legii noi. În opinia Mariei Dvoracec, principiul neretroactivității stabilește regula
conform căreia legea este incidentă, se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare. În
consecință, legea are eficiență deplină și continuă să se aplice din momentul intrării ei în vigoare și pînă la
ieșirea din vigoare. Legea nu retroactivează, nefiind posibilă aplicarea ei la faptele săvîrșite înainte de
intrarea în vigoare. Astfel, legea dispune numai pentru prezent și viitor – nu și pentru tre- cut – așa încît este
firesc să acționeze numai după intrarea în vigoare, după cum legea nu ultraacti- vează, respectiv nu-și extinde
acțiunea dincolo de data ieșirii din vigoare (limita superioară a duratei ei).34 Principiul neretroactivității legii,
după cum s-a menționat în Hotărîrea Curții Constituționale nr. 32 din 29.12.1998, consacrat expres în art. 22
din Constituție, „urmărește protejarea libertăților, contribuie la adîncirea securității juridice, a certitudinii
în raporturile interumane. Principiala va- loare a ordinii de drept constă în posibilitatea oferită fiecăruia de
a-și conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite”.
Principiul aplicării imediate a legii contravenționale noi presupune că legea nouă se va aplica tuturor
raporturilor juridice contravenționale care apar după intrarea ei în vigoare. Principiul aplicării imediate a
legii noi face să înceteze aplicarea legii vechi.
 Cu toate acestea, cele două principii generale de aplicare a legii contravenționale în timp
cunosc și excepții:
a) retroactivitatea legii contravenționale noi;
b) supraviețuirea legii vechi.
Retroactivitatea legii contravenționale noi este o excepție a principiului neretroactivității legii, prin
aceasta înțelegîndu-se aplicarea legii contravenționale noi la situațiile juridice anterioare intrării ei în vigoare.
Această excepție este admisă numai dacă în legea nouă este expres stipulat faptul că ea se aplică și unor fapte
anterioare și dacă actul în cauză anulează sau atenuează răspun- derea contravențională. Problema
retroactivității legii a fost analizată în două hotărîri ale Curții Constituționale: nr. 32 din 29.11.1998 și nr. 26
din 23.05.2002. În Hotărîrea nr. 32 Curtea Consti- tuțională menționează: „Legea nu se aplică faptelor
săvîrșite înainte de intrarea ei în vigoare, adică nu are efecte retroactive. Ea dispune numai pentru prezent
și viitor și nu are efecte juridice pentru trecut”. Această hotărîre prevede că poate avea efect retroactiv doar
legea penală sau admi- nistrativă mai blîndă, fapt expres prevăzut în art. 3 alin. (2) din Codul
contravențional: „Legea con- travențională care înăsprește sancțiunea sau înrăutățește situația persoanei
vinovate de comiterea unei contravenții nu are efect retroactiv.”
Pe de altă parte, Curtea Constituțională în Hotărîrea nr. 26 admite posibilitatea retroactivi- tății nu
doar a legii penale sau contravenționale mai blînde, ci și a altor legi: „Este de observat, to- todată, că
principiul neretroactivității legii nu este un principiu absolut. Or art. 22 din Constituție
prevede retroactivitatea normelor juridice penale mai favorabile. Afară de acestea, teoria contem- porană a
dreptului admite ca excepție de la principiul neretroactivității legii normele juridice cu caracter imperativ –
legile interpretative, precum și normele juridice în care legiuitorul a stabilit expres că ele se vor aplica
retroactiv”. În baza celor expuse, putem afirma că legea contravenționa- lă poate avea efect retroactiv în
următoarele cazuri:
1) cînd atenuează sau anulează răspunderea pentru contravențiile comise;
2) cînd legea nouă indică retroactivitatea sa;
3) în cazul legii interpretative, care explică sensul unor legi anterioare, producînd efecte de la data
intrării în vigoare a legilor pe care le interpretează și cu care fac corp comun.
Supraviețuirea legii vechi (ultraactivitatea) înseamnă aplicarea acesteia și după intrarea în vigoare a
legii noi, asupra unor situații stipulate în ultima. Fiind o excepție a principiului neretroac- tivității legii, ea
trebuie prevăzută expres în legea nouă. Temeiul legal al principiului ultraactivității (supravețuirii legii vechi)
reiese din conținutul art. 3 alin. (3), (4) și (5) din Codul contravențional, în care este stipulat:
„(3) Fapta care, printr-o lege nouă, nu mai este considerată contravenție nu se sancționea-
ză, iar sancțiunea stabilită și neexecutată anterior intrării în vigoare a noii legi nu se execută.
(4) Dacă legea nouă prevede o sancțiune contravențională mai blîndă, se aplică această sancțiune.
În cazul aplicării sancțiunii din legea veche, această sancțiune se execută în limita ma- ximului din legea
nouă. Dacă legea nouă nu mai prevede o anumită categorie a sancțiunii, sancți- unea de o astfel de
categorie, stabilită și neexecutată anterior intrării în vigoare a noii legi, nu se mai execută.
(5) Dacă legea nouă prevede o sancțiune mai aspră, contravenția continuă a cărei săvîrșire a
 început anterior intrării în vigoare a noii legi se sancționează în conformitate cu legea în vigoare la momentul
consumării ei.”
Astfel, observăm că în cazul în care legea contravențională se modifică, ea va guverna nu- mai
procedura de examinare a contravenției comise anterior adoptării acestei legi, fondul fiind gu- vernat de
legea pe care ea a modificat-o sau a abrogat-o. Timpul săvîrșirii contravenției este consi- derat timpului
săvîrșirii acțiunii ilicite, iar în cazul inacțiunii, timpul în care trebuie să se desfășoare acțiunea pe care a omis
să o efectueze, indiferent de timpul survenirii consecințelor.
Din cele menționate concluzionăm că esența principiului aplicării legii contravenționale în timp
constă în aceea că în toate cazurile se aplică legea contravențională mai blîndă, care ușurează starea de drept
a persoanei trase la răspundere contravențională.

Aplicarea legislației contravenționale în spațiu

Legea contravențională este aplicabilă pe teritoriul statului sau al organului deliberativ lo- cal în
limitele căruia își exercită suveranitatea statul ori pe teritoriul de competență al organului de- liberativ local
care a elaborat-o, deoarece ea exprimă voința lor publică.
În ceea ce privește criteriul spațiului (principiul teritorialității) de exercitare a puterii publi- ce a
statului moldovenesc sau a organelor administrări publice locale, menționăm că faptele unei persoane pot fi
săvîrșite pe teritoriul țării, în parte pe acest spațiu sau în totalitate în afara teritoriului Republicii Moldova. De
aceea legislația contravențională a Republicii Moldova, ca de altfel majori- tatea legilor contravenționale ale
statelor lumii, nu se poate aplica fără luarea în considerare a unor situații ce țin de eficiența acesteia sau de
cooperarea cu alte state.37
Principiul teritorialității (aplicarea legii contravenționale în spațiu) determină activitatea de
traducere în viață a prescripțiilor normelor contravenționale în raport cu locul comiterii faptei antisociale.
Acțiunea legii contravenționale asupra persoanei în raport cu spațiul săvîrșirii faptei este
expres pravăzută în art. 4 din Codul contravențional, care stipulează:
„(1) Contravenția săvîrsită pe teritoriul Republicii Moldova se sancționează în conformita-
te cu prezentul cod.
(2) Contravenția săvîrșită în afara teritoriului Republicii Moldova de un cetățean al ei sau de un
apatrid care domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova se sancționează în conformitate cu prezentul cod
dacă fapta este prevăzută și de legea țării în care a fost săvîrșită, iar persoana nu a fost trasă la răspundere în
acea țară.
(3) Nu pot fi supuși răspunderii contravenționale reprezentanții diplomatici ai statelor stră- ine sau
alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte sau în
conformitate cu legile Republicii Moldova, nu cad sub incidența jurisdicției contraven- ționale a Republicii
Moldova sau în cazul cărora este înlăturată răspunderea contravențională.
(4) Contravenția săvîrșită în apele teritoriale sau în spațiul aerian al Republicii Moldova se
consideră săvîrșită pe teritoriul Republicii Moldova.
(5) Contravenția săvîrșită la bordul unei nave maritime sau aeriane care este înregistrată într-un
port sau aeroport al Republicii Moldova și se află în afara spațiului ei acvatic sau aerian se sancționează în
conformitate cu prezentul cod dacă tratatele internaționale la care Republica Mol- dova este parte nu dispun
altfel.
(6) În temeiul prezentului cod se sancționează contravențiile săvîrșite la bordul unei nave militare
maritime sau aeriene aparținînd Republicii Moldova, indiferent de locul aflării navei.
(7) Se consideră loc al săvîrșirii acțiunii locul în care a fost săvîrșită acțiunea prejudiciabi- lă,
indiferent de timpul survenirii urmărilor. În caz de inacțiune, loc al săvîrșirii faptei se consideră locul unde
trebuia să se desfășoare acțiunea pe care contravenientul 39 a omis să o efectueze, indife- rent de timpul
survenirii urmărilor.”
Actualul Cod contravențional al Republicii Moldova, spre deosebire de legea contraven- țională din
1985, nu stabilește expres locul desfășurării activității procedurale privind: constata- rea faptei
contravenționale; emiterea deciziei asupra cazului; judecarea cauzei contravenționale în instanț