7.

„Cântec”

Ningea peste părul ei lung şi negru

peste părul ei ondulat ca Dunărea

ningea, ningea şi ninsoarea se topea

şi părul ei lung şi negru

ca Dunărea de ondulat rămânea

peste delta de inimă a mea,

când ningea şi ningea şi ningea

peste părul ei negru

şi ondulat ca Dunărea,

peste delta de inimă a mea.