Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Era odata o mama vaduva, care traia impreuna cu cele doua fiice ale sale: Alda
si Hilda. Prima era urata, neatenta si lenesa; in timp ce a doua era frumoasa ca
soarele, atenta si muncitoare. Mama o prefera pe prima fata, iar pe cea de-a
doua o insarcina cu treburile cele mai grele din casa.
Intr-o zi, cand Hilda isi terminase treburile si torcea langa fantana, isi intepa
degetul si manji fusul cu sange. Vru sa-l spele, dar fusul ii scapa din maini si
cazu in fantana. Fata planse mult si, cand ii povesti mamei sale ce i se
intamplase, aceasta dadu din umeri cu dispret, spunandu-i sa gaseasca o cale
de a scoate fusul din fantana. Hilda incerca sa-i faca pe plac si cand se apleca
pe marginea fantanii, aluneca si cazu in apa, apoi lesina.
Cand deschise ochii, se afla intr-un loc minunat. Vazu nu departe o casuta de
tara si se indrepta catre ea. Cum nimeni nu raspunse, deschise usa si vazu ca
intr-un cuptor se coceau multe painici, care tipau:
Hilda scapa painile de paricolul de a fi arse si isi continua drumul, pana ajunse la
un mar plin de fructe si incovoiat din cauza greutatii, care striga:
Asa facu Hilda, si marul isi ridica crengile catre cer. Fata continua sa mearga si
ajunse la o casuta a carei stapana statea in usa. Era o batrana care avea niste
dinti atat de mari, incat ii ieseau printre buze. Speriata, vru sa fuga, dar batrana ii
spuse cu o voce blanda si suava:
Se trezi in acel loc minunat si vazu casuta unde se coceau painicile. Dar acestea
o rugara sa le scoata din cuptor, ea spuse ca sunt prea multe si ca vatraiul e
prea greu, asa ca isi continua drumul. Intalni apoi marul plin de fructe, care o
ruga sa-l scuture, dar Alda vazu ca aceasta treaba era foarte grea pentru ea si isi
continua drumul fara sa-l ajute.
Mama Promoroaca sa satura si ea de lenevia Aldei, o facu sa se dea jos din pat
intr-o zi si ii spuse ca nu mai avea nevoie de serviciile ei.
Cand il auzira, Hilda si mama fugira sa o intampine, dar mare le fu mirarea cand
o vazura manjita de noroi din cap pana-n picioare. Si cand mama incerca sa
protesteze in ceea ce priveste comportamentul batranei mame Promoroaca, Alda
insasi ii raspunse complet schimbata:
"Nu, mama. Am primit ceea ce meritam. Nu am stiut sa fiu buna cu painicile, nici
cu marul, nici cu mama Promoroaca. Nici macar pe tine nu te-am ajutat vreodata.
Dar de azi inainte ma voi schimba."
Si, intr-adevar, din acea zi, Alda fu buna, atenta si muncitoare, ca si sora ei mai
mica si ca orice fata cuminte.