MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CATEDRA ȘTIINȚE PENALE

CURRICULUM
la disciplina
„CRIMINALISTICA”
(Ciclul I)

AUTORI:
Artur AIRAPETEAN
dr. în drept, conf. univ.
Alexandru MARIȚ,
dr. în drept, conf. univ.

Contact direct: 60/20

Curs teoretic: 30/10
Lecţii practice: 30/10
Lucru individual: 90/130
Forma de evaluare: examen
Nr. de credite: 5

Aprobat la şedinţa Catedrei Științe penale

din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10

Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM

la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5

Aprobat la ședința Senatului USEM

din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIŞINĂU - 2013
 I. PRELIMINARII
Una dintre principalele direcţii a preocupărilor specialiştilor din domeniul penal este
stabilit prin însăşi finalitatea legii penale şi anume: apărarea relaţiilor social – şi ordinii de drept
împotriva faptelor social – periculoase, care dăunează acestor relaţii şi dispunînd de un anumit
grad de pericol social, constituie infracţiune. Un rol important în procesul de adaptare a
mijloacelor de apărare socială, în raport cu modificarea şi evoluţia relaţiilor sociale.
Aplicarea legii penale reprezintă prin sine o activitate multidirecţională a organelor de drept,
ce constă în soluţionarea numeroaselor probleme, principalele din care sunt:
1. aprecierea juridico-penală a faptei
2. aplicarea pedepsei
3. eliberarea de răspundere penală şi pedeapsă
4. aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ faţă de minori
5. aplicarea măsurilor de constrăngere cu caracter medical.
La începutul mileniului al treilea s-a observat că criminalitatea capătă noi forme, tot mai
sofisticate, impertinente şi periculoase. Eforturile depuse de societate în vederea combaterii
criminalităţii au dat anumite rezultate. La obţinerea acestor succese a contribuit şi ştiinţa
judiciară - criminalistica, care se află permanent în căutarea celor mai eficiente mijloace şi
metode pentru a face faţă fenomenului infracţional.
Disciplina Criminalistica reprezintă o ştiinţă judiciară care studiază legităţile de formare a
urmelor infracţionale şi elaborează metode şi mijloace destinate administrării probelor în justiţia
penală, prin aceasta contribuind la descoperirea şi prevenirea infracţiunilor. La elaborarea
metodelor, mijloacelor şi procedeelor noi de combatere a criminalităţii este valorificată
experienţa acumulată de-a lungul anilor în prevenirea, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor
prin mijloace, metode şi procedee de activitate performante, puse la dispoziţie de ştiinţa şi
tehnica modernă.
Studierea acestei disciplini de către studenţii facultăţilor de drept asigură crearea unor
aptitudini privind aplicarea metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice absolut
necesare specialiştilor abilitaţi cu descoperirea faptelor infracţionale şi înfăptuirea justiţiei
penale. De asemenea deprinderile create în urma studierii disciplinei în cauză contribuie la
formarea complexă şi multilaterală a juristului ca profesie.
Specialiştii ce posedă cunoştinţele în cauză îşi pot realiza pe deplin activitatea în
domeniul urmăririi penale, învinuirii de stat, activităţii judiciare, avocaturii, securităţii statului,
expertizei judiciare şi protejării valorilor sociale de atentate distructive.
Disciplina este destinată înţelegerii profunde şi complexe de către studenţii facultăţilor de
drept a bazelor ştiinţifice şi a metodologiei criminalistice, precum şi autoperfecţionării continue
în domeniul jurisprudenţei.
În acest context, curriculumul universitar presupune o echilibrare a planurilor şi
programelor de învăţământ, obţinerea unor rezultate adecvate cerinţelor zilei de azi şi tendinţelor
dezvoltării social-economice. Curriculumul universitar este o premisă a asigurării calităţii
procesului de învăţământ.
Curriculumul la disciplina vizată reprezintă un aspect inovator al învăţământului
universitar. El se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de complexitate:
cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumularea cunoştinţelor
teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul respectiv. Aplicarea presupune formarea
abilităţilor tipice disciplinei vizate, dezvoltarea capacităţilor. Integrarea presupune formarea
capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice,
soluţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate,
manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse activităţi. Nivelul comportamental de integrare
constituie finalitatea procesului de învăţământ la disciplina vizată, formată prin realizarea
obiectivelor de cunoaştere şi aplicare.
Astfel conceput, curriculumul universitar reprezintă faţeta incipientă a oricărei discipline
universitare, prezentându-se studentului, dar şi profesorului, ca un program de activitate propriu.

2
 II. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

Codul Numărul de ore Evaluarea

modulului / Anul Responsabil

individ.
disciplinei în Forma

preleg.
de Semestrul de modul /

Total

sem.
Nr. de
planul de studii credite
de disciplină
învăţământ evaluare
S.07.O.071
IV 7 150 60 30 90 5 examen A. MARIŢ
zi
S.08.O.067
frecvenţă IV 8 150 20 10 130 5 examen A. MARIŢ
redusă

III. TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

Realizarea în timp
Nr. Unităţi de conţinut
C S LI
zi f/r zi f/r zi f/r
1 Elemente introductive, obiectul, sarcinile şi sistemul
3 1 3 1 9 10
criminalisticii.
2 Identificarea criminalistică. 2 2 6 10
3 Traseologia criminalistică. 2 1 2 1 6 10
4 Balistica judiciară. 2 2 6 10
5 Cercetarea criminalistică a falsului în documente. 2 1 2 1 6 10
6 Identificarea criminalistică a persoanelor după scris. 2 1 2 1 6 10
7 Tactica criminalistică: noţiunea şi importanţa. 3 3 9 10
8 Tactica cercetării la faţa locului. 2 1 2 1 6 10
9 Tactica percheziţiei şi ridicării de obiecte şi documente. 2 1 2 1 6 10
10 Tactica audierii persoanelor
3 1 3 1 9 10
(martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului).
11 Tactica prezentării spre recunoaştere. 2 1 2 1 6 10
12 Organizarea activităţii de urmărire penală. 2 1 2 1 6 10
13 Cercetarea criminalistică a infracţiunilor de omor. 3 1 3 1 9 10
Total 30 10 30 10 90 130

IV. COMPETENŢE

Competenţe generice:
1. Abilitatea de autoinstruire.
2. Favorizarea soluţionării problemelor prin colaborare.
3. Dezvoltarea abilităţilor decizionale.

3
 Competenţe specifice:
- să demonstreze cunoaşterea instituţiilor dreptului penal şi a procedurii penale, şi esenţa
normelor juridice ce le reglementează.
- să aplice normele juridice în activitatea practică a organelor judiciare.
- să aprecieze corect diverse situaţi în baza cunoştinţelor obţinute.
- să demonstreze capacitatea de a lua decizii la nivele operaţionale şi tactice.
- să evalueze locul şi rolul calificării infracțiunii şi a etapelor procedurii penale din
perspectiva propriei specialităţi

V. OBIECTIVELE GENERALE
La nivel de cunoaştere şi înţelegere:
- Să definească bazele ştiinţifice ale cunoaşterii retrospective a faptelor ce constituie
infracţiuni;
- Să determine obiectul de studiu şi metodologia criminalistică;
- Să cunoască legităţile creării şi investigării probelor infracţiunii;
- Să cunoască tehnologia şi tehnicile de administrare a probelor materiale şi testimoniale
ale infracţiunii;
- Să determine premisele ştiinţifice ale identificării criminalistice;
- Să cunoască impactul cuceririlor altor ramuri şi domenii ştiinţifice asupra consolidării şi
dezvoltării în perspectivă a criminalisticii;

La nivel de aplicare:
- Să aplice metodele şi mijloacele tehnico-ştiinţifice de cercetare criminalistică necesare
descoperirii faptelor penale;
- Să adapteze la necesităţile practicii de investigare criminalistică realizările altor ştiinţe,
cum ar fi chimia, fizica, matematica, cibernetica, biologia, logica, psihologia, etc.;
- Să utilizeze noile metode şi procedee tactice de organizare şi efectuare a acţiunilor de
urmărire penală, necesare stabilirii adevărului într-un proces penal;
- Să folosescă cu cunoştinţă de cauză mijloacele tehnice şi metodele de aplicare a acestora
în activitatea operativă de prevenire şi curmare a infracţiunilor;
- Să manifeste atitudine adecvată în situaţiile aplicării incorecte a metodelor şi mijloacelor
de administrare a probelor;
- Să utilizeze datele privind practica infracţională la elaborarea metodicelor de investigaţie,
specifice anumitor categorii de infracţiuni;

La nivel de integrare:
- Să aprecieze importanţa criminalisticii la combaterea fenomenului infracţional;
- Să argumenteze locul pe care îl ocupă criminalistica în sistemul ştiinţelor juridice actuale;
- Să argumenteze legătura criminalisticii cu ştiinţele naturale;
- Să recomande decizii optime în situaţii problematice în activitatea de urmărire penală;
- Să propună iniţiative de perfecţionare a legislaţiei şi practicii de urmărire penală;
- Să elaboreze modele (argumentate ştiinţific) de organizare şi planificare a activităţii de
cercetare a faptelor penale;
- Să formuleze propuneri concrete privind metodica cercetării unor categorii de infracţiuni
noi (apărute pe parcursul ultimilor 15-20 ani).

4
VI. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUTURI

CRMINALISTICA
Subiectul 1. Elemente introductive, obiectul, sarcinile şi sistemul criminalisticii:
Obiectivele de referinţă Conţinuturi

- să definească noţiunea şi esenţa 1. Noţiunea şi obiectul de studiu al

obiectului de studiu al criminalisticii; criminalisticii. Sistemul cursului
- să caracterizeze succint evoluţia şi criminalisticii. Rolul criminalisticii în
sistemul criminalisticii; combaterea infracţiunilor. Istoria
- - să clarifice sarcinile criminalisticii şi apariţiei criminalisticii. Legătura
principiile criminalisticii; criminalisticei cu alte ştiinţe.
- să argumenteze metodele 2. Bazele ştiinţifice ale metodelor
criminalisticii; criminalistice. Metoda observaţiei;
- să stabilească legătura criminalisticii cu Metoda măsurării;
alte ştiinţe: juridice, judiciare şi 3. Metodele particular-ştiinţifice şi
naturale.; admisibilitatea lor în activitatea de
urmărire penală.
4. Metodele speciale criminalistice:
perspectiva desăvârşirii lor în lumina
realizărilor ştiinţei şi tehnicii moderne
Subiectul 2. Identificarea criminalistică.
Obiectivele de referinţă Conţinuturi

- să descrie noţiunea şi odiectivele 1. Noţiunea şi premisele ştiinţifice ale

identificării criminalistice; identificării criminalistice;
- să clasifice obiectele identificării 2. Specificul identificării criminalistice şi
criminalistice; rolul acesteia în procesul de probaţiune
- să argumenteze genurile identificării judiciară.
criminalistice; 3. Obiectele identificării criminalistice:
- să formuleze principiile identificării noţiunea, clasificarea.
criminalistice; 4. Genurile identificării criminalistice.
- să distingă etapele identificării Identificarea criminalistică după
criminalistice; reflectările material-fixate.
5. Stabilirea (identificarea) întregului după
părţile sale componente.
6. Principiile metodice ale identificării
criminalistice după reflectările material-
fixate.
7. Etapele procesului de examinare
criminalistică a materialelor prezentate
spre expertizare.
8. Aprecierea rezultatelor examinării
comparative; formularea concluziilor
expertului criminalist.

5
 Subiectul 3. Traseologia criminalistică.
Obiectivele de referinţă
- să definească noţiunea de traseologie;
- să descrie clasificarea urmelor materiale
ale infracţiunii;
- să reproducă regulile generale privind
descoperirea, fixarea şi ridicarea
urmelor infracţiunii;
- să interpreteze proprietăţile şi tipurile
desenelor papilare;
- să clarifice particularităţile altor
categorii de urme descoperite cu ocazia
cercetării infracţiunilor;
- să recunoască şi să posede aptitudini de
descoperire, fixare şi ridicare a
microurmelor infracţiunii.
Subiectul 4. Balistica judiciară.
Obiectivele de referinţă
- să reproducă noţiunea de balistică
judiciară;
- să definească noţiunea armei de foc şi
criteriile de clasificare a acestoira;
- să cunoască şi să aplice regulile privind
descoperirea, fixarea şi ridicarea
armelor de foc, a muniţiilor şi a urmelor
împuşcăturii;
- să realizeze acţiuni în vederea stabilirii
direcţiei, distanţei şi a locului de unde s-
a tras din arma de foc;
Conţinuturi
1. Noţiunea şi sarcinile traseologiei
criminalistice. Clasificarea urmelor
materiale ale infracţiunii..
2. Urmele de mâini: noţiunea şi
clasificarea lor. Crestele şi desenele
papilare. Proprietăţile şi clasificarea
desenelor papilare. Descoperirea,
fixarea şi ridicarea urmelor de mâini.
Relevarea urmelor invizibile de mâini.
3. Urmele de picioare: noţiunea,
clasificarea, importanţa criminalistică.
Cărarea urmelor şi elementele ei
caracteristice.
4. Urmele create de alte părţi ale corpului
uman (de dinţi, de buze, de unghii).
Urmele create de obiecte vestimentare:
noţiunea, clasificarea, importanţa lor
criminalistică. Urmele de materie
biologică umană, descoperirea, fixarea
şi ridicarea lor.
5. Clasificarea urmelor instrumentelor de
spargere; Urmele sub formă de resturi
de materie formate cu ocazia aplicării
instrumentelor de spargere. Cercetarea
criminalistică a urmelor materie.
6. Urmele mijloacelor de transport.
Microurmele infracţiunii: noţiunea şi
clasificarea acestora.
Conţinuturi
1. Noţiunea, obiectul şi sarcinile balisticii
judiciare. Armele de foc, noţiunea,
criterii de clasificare. Muniţia ca obiect
de studiu criminalistic. Clasificarea
muniţiilor. Urmele împuşcăturii:
noţiunea, clasificarea, importanţa
criminalistică.
2. Descoperirea, fixarea şi ridicarea de la
faţa locului a armelor de foc, a
muniţiilor şi a urmelor împuşcăturii.
3. Determinarea direcţiei, distanţei şi a
6
- să distingă urmele create prin aplicarea locului de unde s-a tras din arma de foc.
explozivelor la săvârşirea infracţiunilor;
4. Urmele create prin aplicarea
explozivelor la săvârşirea infracţiunilor
de omor. Interpretarea la faţa locului a
urmelor explozivelor.
Subiectul 5. Cercetarea criminalistică a falsului în documente.
Obiectivele de referinţă Conţinuturi

- să definească noţiunea şi importanţa 1. Noţiunea şi importanţa documentelor -

documentelor în activitate de cercetare mijloace de probă.
a infracţiunilor; 2. Cercetarea prealabilă a documentelor -
- să aplice cu iscusinţă regulile generale probe materiale.
privind manipularea şi conservarea 3. Regulile generale privind manipularea
documentelor; şi conservarea documentelor - probe
- să determine caracteristicile falsului materiale.
material în documente; 4. Caracteristicile falsului prin înlăturare,
- să determine caracteristicile falsului adăugire sau refacere de text.
intelectual în documente; Contrafacerea semnăturilor.
- să argumenteze caracteristicile
5. Examinarea criminalistică a actelor
contrafacerii impresiunelor de suspecte de fals prin contrafacerea
ştampile; rechizitelor.
- să propună mijloace şi metode eficiente 6. Contrafacerea semnăturilor.
de descoperire a documentelor 7. Caracteristicile contrafacerii
contrafăcute prin substituirea impresiunilor de ştampile.
fotografiilor; 8. Contrafacerea documentelor prin
substituirea fotografiilor.
Subiectul 6. Identificarea criminalistică a persoanelor după scris.
Obiectivele de referinţă Conţinuturi

- să definească scrisul ca obiect de studiu 1. Scrisul ca obiect de studiu criminalistic.

criminalistic;
- să argumenteze premisele ştiinţifice ale
examinării scrisului;
- să aprecieze caracteristicile
identificare după scris;
- să caracterizeze reguli metodice privind
examinarea criminalistică a scrisului în
vederea identificării scriptorului;
- să definească noţiunea şi clasificarea
modelelor de comparaţie;
- să argumenteze posibilităţile stabilirii
altor împrejurări prin intermediul unui
înscris după caracteristicile de limbaj;
Premisele ştiinţifice ale examinării
criminalistice a scrisului.
2. Deghizarea scrisului.
de 3. Caracteristicile de identificare după scris:
noţiunea şi clasificarea lor.
4. Reguli metodice privind examinarea
criminalistică a scrisului în vederea
identificării scriptorului.
5. Felurile modelelor de comparaţie şi
cerinţele ce trebuie respectate cu prilejul
selectării acestora de către organul care
dispune efectuarea expertizei.
6. Examinarea criminalistică a actelor scrise
în vederea determinării autorului
conţinutului spiritual după caracteristicile

7
 limbajului scris.
7. Stabilirea altor împrejurări, privind
întocmirea unui înscris după
caracteristicile de limbaj.

Subiectul 7.Tactica criminalistică: noţiunea şi importanţa.

Obiectivele de referinţă Conţinuturi

- să definească noţiunea şi importanţa 1. Noţiuni generale cu privire la tactica

tacticii criminalistice; criminalistică.
- să se caracterizeze obiectul de studiu şi 2. Obiectul, sistemul şi sarcinile tacticii
sistemul tacticii crimianlistice; criminalistice.
- să reproducă noţiunea de procedeu 3. Procedeele tactice criminalistice:
tactic; structura şi clasificarea lor.
- să distingă criteriile de clasificare a 4. Cunoaşterea persoanelor participante la
procedeelor tactice; proces – condiţie indispensabilă
- să enumere calităţile indispensabile ale aplicării măsurilor tactice
OUP preocupat de cercetarea faptelor criminalistice.
penale; 5. Calităţile profesionale şi deontologia
organelor chemate să aplice măsuri
tactice în cadrul urmăririi penale.

Subiectul 8.Tactica cercetării la faţa locului.

Obiectivele de referinţă Conţinuturi

- să definească noţiunea, importanţa şi 1. Noţiunea, importanţa şi sarcinile

sarcinile cercetării la faţa locului;
- să caracterizeze principiile general-
tactice privind cercetarea la faţa
locului;
- să argumenteze conţinutul etapei de
pregătire cu ocazi cercetării locului
faptei;
- să determine conţinutul etapei propriu-
zise a cercetării la faţa locului;
- să utilizeze iscusit mijloace şi procedee
de fixare corectă a rezultatelor cercetării
la faţa locului;
- să întocmească scheme, schiţe a locului
săvârsirii faptei;
cercetării la faţa locului.
2. Principiile general-tactice privind
cercetarea la faţa locului.
3. Pregătirea în vederea cercetării la faţa
locului.
4. Completarea echipei de cercetare a
locului faptei.
5. Rolul specialistului la cercetarea locului
faptei.
6. Efectuarea cercetării propriu-zise la faţa
locului.
7. Fazele şi metodele de examinare a
ambianţei locului faptei.
8. Procedeele tactice cu a căror aplicare se
desfăşoară cercetarea la faţa locului.
Selectarea şi aplicarea acestora în
funcţie de condiţiile locului faptei
9. Fixarea rezultatelor cercetării la faţa
locului.

8

Subiectul 9. Tactica percheziţiei şi ridicării de obiecte şi documente.
Obiectivele de referinţă
- să relateze conceptul criminalistic al
noţiunii de percheziţie;
- să caracterizeze criteriile de clasificare
a percheziţiei;
- să argumenteze caracterul de
constrângere al percheziţiei;
- să definească regulile ce urmează a fi
respectate cu ocazia efectuării
percheziţiei;
- să determine particularităţile efectuării
percheziţiei persoanelor;
- să stabilească recomandările tactice
necesare a fi folosite la efectuarea
percheziţiei şi la ridicarea de obiecte şi
documente;
- să aprecieze importanţa mijloacelor
tehnice la la efectuarea percheziţiei şi la
ridicarea de obiecte şi documente;
- să propună metode şi mijloace eficiente
privind fixarea rezultatelor percheziţiei
şi ridicarii de obiecte şi documente;
10. Procesul-verbal de cercetare la faţa
locului: structura şi conţinutul acestuia.
11. Aplicarea mijloacelor tehnice
criminalistice la cercetarea locului
faptei şi fixării rezultatelor obţinute.
12. Fotografia şi înregistrarea
videomagnetică – mijloace eficiente de
fixare.
13. Tehnica aplicării acestora în cadrul
cercetării la faţa locului.
14. Schiţarea împrejurărilor şi a ambianţei
locului faptei.
15. Variantele tehnice de întocmire a
schiţei locului faptei.
Conţinuturi
1. Conceptul criminalistic al noţiunii de
percheziţie. Sarcinile generale ale
percheziţiei. Felurile percheziţiei.
Efectuarea percheziţiei în grup.
2. Pregătirea în vederea efectuării
percheziţiei. Asigurarea tehnico-
ştiinţifică a activităţii celor investiţi cu
efectuarea percheziţiei. Reguli general-
tactice privind efectuarea percheziţiei.
Aspectul psihologic al percheziţiei.
3. Percheziţia în încăperi. Noţiunea de
încăpere ca obiect de percheziţionat.
Tactica deplasării şi pătrunderii în
încăperea în care urmează să fie
efectuată percheziţia. Tactica
percheziţiei în încăpere. Metodele şi
tehnica aplicată la căutarea obiectelor
ascunse. Regulile deontologice şi etico-
juridice cu a căror strictă respectare
trebuie să se desfăşoare percheziţia în
încăperi.
4. Percheziţia în locuri deschise. Noţiunea
de loc deschis ca obiect de
percheziţionat. Metodele de căutare în
locuri deschise a obiectelor ascunse.
Mijloacele tehnice aplicate la
efectuarea genului dat de percheziţie.
9
 5. Percheziţia persoanei. Categoriile de
6. Fixarea rezultatelor percheziţiei.
Subiectul 10. Tactica audierii persoanelor
(martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului).
Obiectivele de referinţă
- să definească noţiunea, importanţa şi
sarcinile audierii martorului, părţii
vătămate, bănuitului şi învinuitului;
- să caracterizeze principiile general-
tactice privind audierea martorului,
părţii vătămate, bănuitului şi
învinuitului;
- să descrie procesul psihologic de
formare a declaraţiilor martorilor;
- să argumenteze conţinutul etapei de
pregătire cu ocazia audierii martorului,
părţii vătămate, bănuitului şi
învinuitului;
- - să determine conţinutul etapei propriu-
zise a audierii martorului, părţii
vătămate, bănuitului şi învinuitului;
- - să utilizeze iscusit mijloace şi
procedee de fixare corectă a rezultatelor
audierii martorului, părţii vătămate,
bănuitului şi învinuitului;
- - să demonstreze aptitudini bine formate
în situaţia audierii minorilor şi
persoanelor cu dezabilităţi;
- - să întocmească corect procesul-verbal
de audiere a martorului, părţii vătămate,
bănuitului şi învinuitului şi altor
persoane;
persoane care pot fi supuse percheziţiei
corporale. Fazele în care se desfăşoară
percheziţia corporală. Participanţii la
percheziţia corporală.
Conţinuturi
1. Noţiunea şi importanţa declaraţiilor
martorului în procesul penal. Procesul
psihologic de formare a declaraţiilor
martorilor. Organizarea activităţii de
audiere a martorilor. Determinarea
timpului şi a locului ascultări martorilor.
Persoanele care pot participa la
ascultarea martorilor. Pregătirea în
vederea ascultării unei persoane concrete
în calitate de martor.
2. Procedeele tactice ce constituie tactica
ascultării propriu-zise a martorilor.
Contactul psihologic – condiţie
indispensabilă bunei desfăşurări a
ascultării martorilor. Procedeele tactice
cu a căror aplicare se asigură contactul
psihologic. Relatarea liberă: noţiunea şi
semnificaţia ei tactică. Alte procedee
tactice de ascultare a martorilor. Tactica
depăşirii mărturiilor mincinoase.
3. Procedeele tactice privind ascultarea
martorilor minori, a persoanelor în etate
şi a celor handicapate. Persoanele
participante la ascultarea acestei categorii
de martori. Particularităţi tactice privind
ascultarea părţii vătămate.
4. Importanţa ascultării bănuitului şi a
învinuitului. Unele aspecte referitoare la
psihologia bănuitului şi a învinuitului.
Pregătirea în vederea ascultării bănuitului
şi a învinuitului. Tactica ascultării
propriu-zise a bănuitului şi a învinuitului.
Procedeele tactice aplicate în cadrul
ascultării bănuitului şi a învinuitului.
Tactica prezentării probelor în cadrul
10
 ascultării bănuitului şi învinuitului.
Subiectul 11. Tactica prezentării spre recunoaştere.
Obiectivele de referinţă Conţinuturi

- să definească noţiunea, obiectele şi 1. Noţiunea şi importanţa prezentării spre

importanţa prezentării spre recunoaştere la descoperirea
recunoaştere; infracţiunilor şi identificarea autorilor
- să cunoască sarcinile audierii prealabile acestora. Pregătirea în vederea
a martorului, părţii vătămate, bănuitului prezentării spre recunoaştere. Obiectul
şi învinuitului ce urmează să recunoască ascultării persoanei care urmează să
pe cineva (ceva); recunoască. Reguli generale privind
- să descrie procesul psihologic de efectuarea prezentării spre
formare a declaraţiilor martorilor; recunoaştere.
- să argumenteze conţinutul etapei de 2. Prezentarea spre recunoaştere a
pregătire a prezentării spre persoanelor după semnalmente şi
recunoaştere; caracteristicile funcţional-dinamice
- să determine conţinutul etapei propriu- (mers, voce şi vorbire). Particularităţi
zise a prezentării spre recunoaştere; tactice privind prezentarea spre
- să utilizeze iscusit mijloace şi procedee recunoaştere a cadavrelor. Selectarea
de fixare corectă a rezultatelor subiecţilor recunoaşterii propriu-zise a
prezentării spre recunoaştere; cadavrelor.
- să întocmească corect procesul-verbal 3. Tactica prezentării spre recunoaştere a
de prezentăre spre recunoaştere; animalelor şi a obiectelor materiale care
au constituit obiectul sau produsul
infracţiunii.
4. Verificarea şi aprecierea rezultatelor
prezentării spre recunoaştere.
Subiectul 12. Organizarea activităţii de urmărire penală.
Obiectivele de referinţă Conţinuturi

- să definească noţiunea şi importanţa 1. Noţiunea, obiectul şi sistemul metodicii

organizarii activităţii de urmărire criminalistice. Principiile metodicii
penală; criminalistice. Caracteristica
- să cunoască elementele caracteristicii criminalistică a infracţiunilor şi rolul
criminalistice a infracţiunilor; acesteia la elaborarea indicaţiilor
- să descrie noţiunea de planificare a metodice privind cercetarea diferitor
activităţii de urmărire penală; categorii de infracţiuni.
- să reproducă noţiunea, clasificarea şi 2. Planificarea şi desfăşurarea activităţii de
importanţa versiunilor criminalistice; urmărire penală în mod organizat –
- să distingă principiile planificării principiu general metodic, privind
activităţii de urmărire penală; cercetarea penală.
- să formuleze principalele forme şi 3. Principiile planificării activităţii de
direcţii de conlucrare a colaboratorilor urmărire penală. Versiunile de urmărire
organelor de urmărire penală; penală: noţiunea, clasificarea. Elaborarea
şi verificarea versiunilor de urmărire

11

Subiectul 13. Cercetarea criminalistică a infracţiunilor de omor.
Obiectivele de referinţă
- să definească noţiunea şi importanţa
cercetării criminalistice a infracţiunilor
de omor;
- să cunoască elementele caracteristicii
criminalistice a infracţiunii de omor;
- să realizeze planificarea activităţii de
cercetare a omorului la un nivel înalt;
- să selecteze activităţile etapei incipiente
de cercetare a omorului;
- să estimeze importanţa elaborării şi
verificării competente a versiunilor
criminalistice în cazul cercetării
omorului;
- să aprecieze corect acţiunile de urmărire
penală ce urmează a fi întreprinse la
etapa ulterioară de cercetare a omorului;
- să formuleze principalele forme şi
direcţii de conlucrare a colaboratorilor
organelor de urmărire penală cu
organele operative;
- să aplice mijloace, metode şi procedee
adecvate la cercetarea unor categorii de
omor.
VII. LUCRU INDIVIDUAL
penală.
4. Corelarea activităţii de umărire penală cu
cea a serviciilor operative ca factor
important metodic privind cercetarea
infracţiunilor.
5. Utilizarea pe scară largă a cunoştinţelor
speciale ale persoanelor competente–
cerinţă de principiu metodic privind
cercetarea infracţiunilor.
Conţinuturi
1. Caracteristica criminalistică şi
clasificarea infracţiunilor de omor.
Activităţile de urmărire penală care se
impun la etapa iniţială de cercetare a
infracţiunilor de omor.
2. Împrejurările ce se cer stabilite în cursul
cercetării. Elaborarea versiunilor de
urmărire penală şi planificarea activităţii
de cercetare susţinută a omorului.
3. Dispunerea şi efectuarea constatării şi a
expertizei medico-legale.
4. Reţinerea şi audierea persoanelor bănuite
sau învinuite în săvârşirea infracţiunii de
omor.
5. Cercetarea disimulării infracţiunilor de
omor. Înscenarea ca modalitate de
desimulare a infracţiunii de omor:
noţiunea şi formele ei.
6. Demascarea înscenării morţii naturale,
accidentale şi a sinuciderii.
7. Metodica cercetării infracţiunilor de
omor săvârşite de asasini tocmiţi.
Particularităţi metodice privind
cercetarea unor categorii de omor.
Cercetarea omorului urmat de
dezmembrarea sau desfigurarea
cadavrului.
12
Nr. Produsul Strategii de realizare Criterii de evaluare Termen de
preconizat realizare

- alegerea formelor și
 Studierea modalităților de calificare
Raport: de conceptului de pentru analiză;
analiză calificare a infracțiunii - analiza detaliată a acestora;
Până la
1. comparată  Analiza structurii şi - raportarea la principiile
01.04.2013
„Metodologia conţinutului acestora specifice;
criminalitică”  Elaborarea raportului - utilizarea cunoştinţelor
de analiză comparată. obţinute din studiile
anterioare

- respectarea cerinţelor de
formă
- numărul şi diversitatea
 Studiu bibliografic
surselor bibliografice;
 Analiza noţiunii de - gradul de analiză a
procesului de şi a procesului de calificare a
Referat: „Tactica calificare a infracțiunii infracțiunilor și influiența ei Până la
2.
criminalistică” și semnele și procesul 10.04.2013
la aplicarea răspunderii
acesteia Elaborarea unei
penale;
sinteze
- volumul 10-12 pag. scris
(unui proiect)
de mână
- calitatea concluziilor
recomandărilor

- relevanţa cazului studiat;

- corectitudinea
 identificarea cazului identificării părţilor şi a
Studiu de caz: de studiat obiectului acţiunii în
dosarul penal nr.  analiza cazului şi a respectivul caz penal; Până la
3.
9r-1928-10 legislaţiei pertinente - gradul de cunoaştere şi 20.04.2013
 realizarea studiului înţelegere a cazului şi
structurat legislaţiei aplicabile
- gradul de argumentare
concluziilor.

13
VIII. TEMATICA REFERATELOR

pentru lucru individual la disciplina

Criminalistică

1. Identificarea criminalistică
2. Traseologia criminalistică
3. Balistica judiciară
4. Cercetarea criminalistică a falsului în documente
5. Identificarea criminalistică a perosanelor după scris
6. Tactica criminalistică: noţiunea şi importanţa
7. Tactica cercetării la faţa locului.
8. Tactica percheziţiei şi ridicării de obiecte şi documente
9. Tactica audierii persoanelor (martorului, părţii vătămate, bănuitului şi
învinuitului)
10. Tactica prezentării spre recunoaştere
11. Organizarea activităţii de urmărire penală
12. Cercetarea criminalistică a infracţiunilor de omor

CERINŢE înaintate faţă de forma şi conţinutul referatului:

Volumul referatului nu mai mic de 10- 12 pagini scris de mână și 8-10 pagini
tapate

1. Foia de titlu: Ministerul, Universitatea, Facultatea, Catedra, Tema, a

elaborat, conducător ştiinţific, localitate şi anul (Chişinău 2010)
2. Cuprinsul (planul)
3. Introducerea: aproximativ 1 pagină, se evidenţiază actualitatea şi
importanţa problemei cercetate legătura cu specialitatea
4. Conţinutul: structurat în capitole, paragrafe, şi secţiunişi scris de mână:
Capitolul1 ( include fundamentare teoretică, analiză, sinteze, etc. a
problemei cercetării) 1.1. (1.1.1., 1.1.2. etc.) 1.2. 1.3. …
Capitolul 2(aplicare, rezultate cercetări, studii de caz, etc.) 2.1. (2.1.1., 2.1.2.
etc.) 2.2. 2.3. …
Trimiterile: I variantă permisă în text după citat, ex.: [9. p.199]
II variantă permisă în subsol, ex.: 1. Palii A. Cultura comunicării. Chişinău:
Epigraf, 1999. p. -199.
5. Concluzii generale şi recomandări (aproximativ 1 pagină)
6. Referinţe bibliografice: nu mai puţin de 5 surse

14
IX. EVALUAREA DISCIPLINEI

1. Evaluarea curentă se va realiza prin susţinerea referatelor, analiza studiilor

de caz, aprecierea în rezultatul participării active la discuţiile din cadrul
seminarului şi pe parcursul semestrului se organizează 2 lucrări de control
(testări), cum ar fi:

Lucrare de control cu tema: „Urmele infracţiunii”

1. Descrieţi noţiunea şi importanţa urmelor infracţiunii.
2. Argumentaţi cele mai eficace metode necesare descoperirii, fixării şi ridicării urmelor
infracţiunii.
3. Propuneţi soluţii de protejare a urmelor infracţiunii.

Lucrare de control cu tema: „Importanţa criminalistică a urmelor de mâini”

1. Determinaţi bazele ştiinţifice ale procesului de identificare a persoanelor după urmele de
mâini.
2. Selectaţi şi aplicaţi mijloacele tehnico-ştiinţifice criminalistice necesare descoperirii,
fixării şi ridicării urmelor de mâini.
3. Elaboraţi proiecte de ordonanţă de numire a expertizei dactiloscopice.

2. Evaluarea sumativă se va realiza luându-se în consideraţie evaluările curente

(ponderea de 0,6) şi evaluarea finală (0,4) care se va materializa într-un examen
scris incluzând subiecte componente ale cursului, cum ar fi:

Testul nr. 1
Subiectul I. Identificarea criminalistică
1.1. Definiţi noţiunea de identificare criminalistică.
1.2. Numiţi premisele ştiinţifice ale identificării criminalistice.
1.3. Stabiliţi care sunt obiectele şi genul identificării criminalistice, dacă de la faţa locului, de
săvârşire a unei infracţiuni, a fost ridicat un tub metalic de cartuş

Subiectul II. Tactica efectuării cercetării la faţa locului

2.1. Definiţi noţiunea şi sarcinile cercetării la faţa locului.
2.2. Specificaţi felurile fotografiei la fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului.
2.3. Alegeţi variantele corecte de schiţare a ambianţei locului faptei:
a) plan-schiţă;
b) hartă fotografică;
c) fixare acustică;
d) desen-schiţă;
e) plan convenţional;
f) radiofotrafiere;

Subiectul III. Cercetarea omorului săvârşit în mod tainic.

3.1.Definiţi formele de destinare a omorului.
3.2. Apreciaţi rolul expertizei medico-legale la stabilirea împrejurărilor omorului premeditat.
3.3. Decideţi asupra împrejurărilor negative în situaţia disimulării infracţiunii de omor, prin
înscenarea unui suicid.

15
X. SUBIECTE PENTRU EXAMEN

la disciplina
Criminalistică

1. Elemente introductive, obiectul, sarcinile şi sistemul criminalisticii

2. Identificarea criminalistică
3. Traseologia criminalistică
4. Balistica judiciară
5. Cercetarea criminalistică a falsului în documente
6. Identificarea criminalistică a perosanelor după scris
7. Tactica criminalistică: noţiunea şi importanţa
8. Tactica cercetării la faţa locului
9. Tactica percheziţiei şi ridicării de obiecte şi documente
10. Tactica audierii persoanelor (martorului, părţii vătămate, bănuitului şi
învinuitului)
11. Tactica prezentării spre recunoaştere
12. Organizarea activităţii de urmărire penală
13. Cercetarea criminalistică a infracţiunilor de omor

XI. TEMATICA TEZELOR DE LICENŢĂ

la disciplina
Criminalistica

1. Identificarea criminalistică
2. Traseologia criminalistică
3. Balistica judiciară
4. Cercetarea criminalistică a falsului în documente
5. Identificarea criminalistică a perosanelor după scris
6. Tactica criminalistică: noţiunea şi importanţa
7. Tactica cercetării la faţa locului.
8. Tactica percheziţiei şi ridicării de obiecte şi documente
9. Tactica audierii persoanelor (martorului, părţii vătămate, bănuitului şi
învinuitului)
10. Tactica prezentării spre recunoaştere
11. Organizarea activităţii de urmărire penală
12. Cercetarea criminalistică a infracţiunilor de omor

16
XII. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

I. ACTE NORMATIVE
a) Acte internaţionale şi regionale
1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la
10 decembrie 1948..
2. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16.12.1966
3. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16.12.1966.
4. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale din
04.11.1950 şi Protocoalele adiţionale:

b) Acte normative naţionale

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994.
2. Codul penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002.
3. Codul de procedură penală al Republicii Moldova din 14 martie 2003.
4. Codul de executare al Republicii Moldova din 24 decembrie 2004.
5. Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 6 iulie 1995.
6. Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, nr. 789 -XIII din 26 martie 1996.
7. Legea cu privire la statutul judecătorului, nr.544 - XIII din 20 iulie 1995.
8. Lege cu privire la Procuratură, nr.294-XVI din 25 decembrie 2008.
9. Legea cu privire la avocatură, nr. 1260-XV din 19 iulie 2002.
10. Lege privind administraţia publică locală, nr.436-XVI din 28 decembrie 2006.
11. Lege cu privire la poliţie, nr.416-XII din 18 decembrie 1990.
12. Legea cu privire la activitatea operativă de investigaţii, nr. 45 -XIV din 12 aprilie 1994.
13. Legea privind repararea cheltuielilor de tratament aplicat persoanei vătămate în acţiune
criminală, nr. 79-XIII din 28.04.1994.
14. Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor
de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, nr. 1545 - XIII din 25
februarie 1998.
15. Hotărârea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova nr. 21 din 23 iunie 1997 cu privire
la interpretarea articolului 114 din Constituţia Republicii Moldova.
16. Regulamentul comisiilor administrative, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii
Moldova nr. 126 - XIII din 27 mai 1994.
17. Tratat dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă din 4 noiembrie 1994 cu privire la
asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală. Buletinul
Arbitrajului Republicii Moldova 1995, nr. 2.
18. Tratat dintre Republica Moldova şi Ucraina din 4 noiembrie 1994 privind asistenţa
juridică şi relaţiile juridice în materie civilă şi penală, Legea şi viaţa, 1994, nr. 2-3.
19. Tratat între Republica Moldova şi România din 6 iulie 1996 privind asistenţa juridică în
materie civilă şi penală, Tratate Internaţionale, 1999, volum 20, pag. 364.

17
20. Convenţia privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în materie civilă, familială şi
penala, semnată de statele-membre ale C.S.I. şi ratificată de Republica Moldova la 16
martie 1995.

c) Practica judiciară
1. Culegere de hotărîri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie (mai 1974-iulie 2002). –
Chişinău, 2002.
2. Curtea de Apel. Culegere de practică juridică (1996-1999), Chişinău, Garu-da-Art, 1999.

II. LITERATURA DE SPECIALITATE

1. A. Ciopraga, Criminalistica: tratat de tactică, Iaşi, 1996.
2. A. Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale în procesul penal, Iaşi, 1979.
3. C. Dumitrescu, E. Gacea, Elemente de antropologie judiciară, Bucureşti, 1993.
4. C. Suciu, Criminalistica, Bucureşti, 1972.
5. Colectiv de autori, Tratat practic de criminalistică, vol.I, Bucureşti, 1976.
6. Colectiv de autori, Криминалистика, M., 1999.
7. D. Sandu, Falsul în acte, Bucureşti, 1994.
8. E. Stancu, Tratat de Criminalistică, Bucureşti, 2001.
9. Gh. Golubenco, Urmele infracţiunii, Chişinău, 1999.
10. Gh. Păsescu, I. Constantin, Secretele amprentelor papilare, Bucureşti, 1996.
11. I. Mircea, Criminalistica, Iaşi, 1994.
12. I. Mircea, Valoarea criminalistică a unor urme de la locul faptei, Arad, 1996.
13. L. Iionescu, D.Sandu, Identificarea criminalistică, Bucureşti, 1990.
14. S. Doraş, Criminalistica, vol.I, Chişinău, 1996.
15. S. Doraş. Criminalistica, vol.II, Chişinău, 1999.
16. V. Măcelaru, Balistica judiciară, Bucureşti, 1972.
17. А. В. Дулов, П.Нeстeренко, Тактика следственных действий, Mинск, 1973.
18. А. Н. Васильев, Л.М.Корнеева, Тактика допроса, М., 1970.
19. А. Н. Васильев, Н.П.Яблоков, Предмет, система и теоретические основы
криминалистики, M., 1994.
20. А. Р. Ратинов, Ю.П.Адамов, Лжесвидетельство, М., 1976.
21. Б. И. Шевченко, Теоретические основы трасеологической идентификации в
криминалистике, М, 1975.
22. В. И. Уваров, Проверка показаний на месте, М., 1981.
23. Г. Г. Грановский, Основы трасеологии, М, 1974.
24. Г. Доспулов, Ш.Мажитов, Психология показаний свидетелей и потерпевших, Аlma-
Аtа, 1975.
25. Е. Н. Центров, Криминалистическое учение о потерпевшем, М.1988.
26. И. Ф. Крылов, Криминалистическое учение о следах, Leningrad, 1976.
27. Н. И. Порубов, Научные основы допроса на предварительном следствии, Mинск,
1978.
28. Н. Н. Гапанович, Опознание в судопроизводстве, Minsk, 1975.
29. Р.C. Белкин, Эксперимент в следственной, судебной и экспертной практике, М.,
1964.
30. С. Г. Дораш, Криминалистическое исследование документов, Chişinău, 1979.

18