Ministerul Educației și Cercetării a Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Construcții, Geodezie şi Cadastru
Departamentul IDEI

Lucrare de verificare
la disciplina: Drept contraventional

27. Tema: 43. Procedura de judecare a cauzei contravenţionale în instanţă.

Coordonator.: l.u. Muntean Iulian

A elaborat: Ciumac Ion

Student al anului III, gr. D-216 f/r

Chișinău 2024

Cuprins
I. Introducere
A. Definiție și caracteristici ale cauzei contravenționale
B. Importanța procedurii de judecare a cauzei contravenționale în judecată

II. Etapele procedurii de judecare a cauzei contravenționale în judecată

A. Sesizarea instanței judecătorești cu privire la cauza contravențională
1. Modalități de sesizare a instanței
2. Conținutul actului de sesizare

B. Audierea părților implicate în cauza contravențională

1. Prezența părților la ședință
2. Asigurarea dreptului la apărare
3. Administrarea probelor

III. Asigurarea unui proces echitabil în procedura de judecare a cauzei

contravenționale în judecată
A. Principiul prezumției de nevinovăție
B. Dreptul la un avocat și asistență juridică
C. Oportunitatea recurgerii la alte mijloace de soluționare a cauzei
contravenționale

IV. Recursul și alte căi de atac în procedura de judecare a cauzei contravenționale în

judecată
A. Căile de atac
B. Termenele de exercitare a căilor de atac
C. Efectele exercitării căilor de atac

V. Concluzii

I. Introducere
1. Formele de apărare a drepturilor civile
Formă de apărare a drepturilor civile – activitatea legală a unor organe competente de a apăra
 anumite drepturi ale persoanelor fizice şi juridice.
Formele de apărare a drepturilor civile se divizează în 3 categorii:
a) Forma judiciară, care se realizează doar prin intermediul instanţei de judecată în cadrul
procesului civil, începe odată cu sesizarea instanţei de judecată şi se finalizează cu rămînerea
irevocabilă o hotărîrii judecătoreşti. Sesizarea instanţei de judecată se face prin intermediul cererii
de chemare în judecată, iar hotărîrea rămîne irevocabilă după epuizarea căilor de atac. Potrivit
adagiilor latine şi legii, nimeni nu-şi poate face singur dreptate, iar procesul nu se declanşează din
oficiu. Forma judecătorească se realizează doar în baza normelor juridice.
b) Forma administrativă. Aceasta se realizează în cadrul contenciosului administrativ, apărîndu-se
drepturile încălcate printr-un act emis de către o autoritate publică sau prin nesoluţionarea în
termeni legali a unei cereri. Forma administrativă se realizează în cadrul procedurii prealabile, de
către organele autorităţilor publice emitente sau de către organul ierarhic superior, dacă acesta
există.
c) Forma obştească. Se realizează preponderent în procedura arbitrală, care reprezintă o
alternativă de soluţionare a litigiilor cu caracter comercial în special, şi alte litigii prevăzute de
lege . Arbitrajele pot fi:
– Provizorii (ad-hoc), care soluţionează un singur litgiu;
– Permanente, care funcţionează permanent. Exemplu: Arbitrajul Internaţional de pe lîngă Zona
Economică Liberă.
Arbitrul este o persoană competentă, adică specialist în domeniul unde s-a născut conflictul.
d) Forma mixtă. Aici, pricina se examinează în prealabil, de organul administrativ, iar după aceea
de instanţa de judecată. Ex: Comisia pentru litigii de muncă dă o hotărîre, cu care persoana nu-i dă
acord şi se adresează la instanţa de judecată

2. Constituţia Republicii Moldova despre dreptul la apărarea judiciară

În articolul 20 al Constituţiei RM, intitulat Accesul liber la justiţie se reglementează dreptul oricărei
persoane la satisfacerea efectivă din partea instanţelor judecătoreşti împotriva actelor ce violează
drepturile, libertăţile şi interesele legitime. Aceasta se realizează prin intermediul instanţelor
judecătoreşti ale RM. Potrivit alineatului doi al aceluiaşi articol, se menţionează expres faptul că
nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, de unde şi rezultă că legea supremă a R. M.
garantează dreptul cetăţeanului la justiţie şi că nici o lege care ar restrînge acest drept nu poate fi
adoptată.
3. Noţiunea de drept procesual civil
Din punct de vedere etimologic, prin proces, se înţelege mers, evoluţie, dezvoltare, desfăşurare a
unui eveniment sau fenomen.
Dreptul procesual civil este acea ramură de drept care include totalitatea normelor juridice
aranjate într-un sistem strict stabilit, ce reglementează examinarea şi soluţionarea litigiilor civile în
sens larg, în cadrul raportului de drept procesual civil, apărute între subiecţii dreptului procesual
civil.
Termenul „proces civil” se foloseşte în mai multe sensuri:
 ca procedură de examinare şi soluţionare a pricinii civile concrete;
 ca denumire a ştiinţei şi a disciplinei de studiu;
 ca denumire succintă a ramurii de drept procesual civil.
Procesul civil reprezintă activitatea instanţei de judecată, reglementată de normele drept procesual
civil cu privire la examinarea şi soluţionarea pricinilor civile, executarea hotărîrilor judecătoreşti,
precum şi atacarea acestora pe căile ordinare şi extraordinare.
4. Obiectul, metoda şi sistemul dreptului procesual civil
Obiectul este constituit din:
a. Obiect general (se referă la examinarea şi soluţionarea cauzei civile);
b. Obiect special (constă în acţiuni concrete din partea subiecţilor procesului civil).
Metoda de reglementare. Relaţiile dreptului procesual civil sînt reglementate prin 2
metode:
1. Metoda disponibilităţii (decizia aparţine părţilor, adică reclamantul poate decide dacă
porneşte procesul civil sau poate să-l oprească);
2. Metoda admisibilităţii (comportamentul admis).
Sistemul. Este compus din totalitatea normelor cu:
1. Caracter general. Aici se reglementează relaţiile din cadrul procesului civil şi se referă
la toate aspectele procesului. Aceste norme determină sarcinile dreptului procesual civil,
stabilesc cercul de persoane participante la proces, precum şi dovezile administrate în
perioada dezbaterilor judiciare; determină termenele de procedură şi regulile de citare şi
comunicare a actelor procesuale.
2. Caracter special. Aici normele speciale formează grupe aparte. Astfel, deosebim
norme ce se aplică la judecarea cauzei în fond, norme ce reglementează exercitarea căilor
de atac, norme ce prevăd ordinea de executare a hotărîrii judecătoreşti.

stat;
c) Contradictorialitatea în procesul civil se manifestă prin participarea la proces a celor două părţi
cu interese contrare; în timp ce în procesul penal, contradictorialitatea se bazează pe existenţa
unor organe diferite pentru acuzare şi decizie, la care se adaugă şi poziţia contradictorie dintre
acuzator şi acuzat.
d) Prima fază a procesului penal – constituie o activitate judiciară unipersonală, care nu este
publică şi are un caracter preponderent scris;
e) Măsurile de constrîngere ordonate de instanţă sunt diferite: pedeapsa penală (închisoare,
amendă) în procesele penale, iar în cele civile – restabilirea dreptului subiectiv încălcat;
f) Spre deosebire de hotărîrea civilă, care produce, de regulă, numai efecte relative, inter partes,
sentinţa penală produce efecte erga omnes.
6. Izvoarele dreptului procesual civil. Noţiunea de izvor al dreptului procesual civil.
Felurile izvoarelor de drept procesual civil (Constituţia Republicii Moldova, legile
constituţionale şi organice, tratatele şi convenţiile internaţionale).
Izvor, în sens material, reprezintă voinţa poporului ridicată la rang de lege, fiind bazată pe
condiţiile materiale ale societăţii.
Prin izvor de drept, în sens formal, înţelegem forma de exprimare a normei juridice, a
dreptului, pentru a căpăta putere obligatorie.

Constituţia.
Primul loc printre izvoarele dreptului procesual civil, îi revine legii, iar în ierarhia lor –
Constituţiei RM, care asigură temeiurile de organizare şi activitate a instanţelor
judecătoreşti.
Legile organice
Conţin dispoziţii cu caracter procesual reprezintă un important izvor de Drept procesual
civil. Ca exemplu de astfel de legi, pot servi: „Legea privind organizarea judecătorească”,
„Legea cu privire la statutul judecătorului”, „Legea cu privire la taxa de stat”. Legea
organică de drept comun în materie este Codul procesual civil, care reglementează
amănunţit desfăşurarea procesului.
Norme de procedură civilă întîlnim şi în legile de drept material.
a) Codul Civil cuprinde dispoziţii privind regimul probelor, în special, admisibilitatea lor.
b) Codul Familiei cuprinde dispoziţii privind desfacerea căsătoriei, stabilirea paternităţii.
c) Codul Muncii cuprinde un întreg capitol consacrat jurisdicţiei muncii, respectiv
soluţionării litigiilor, izvorînd din contractul de muncă.
Tratatele şi convenţiile internaţionale ratificate de RM, reprezintă un izvor de drept
procesual civil, atunci cînd cuprind reguli de procedură civilă. De ex: Tratatul între RM şi
Lituania cu privire la asistenţa juridică şi la raporturile juridice în materie civilă, familială şi
penală din 09.02.1993.
Ca izvor de Drept procesual civil pot servi actele normative subordonate legii, cum ar fi de
ex: hotărîrile Guvernului. Tot izvoare ale dreptului procesual civil sunt şi ordinele,
instrucţiunile, alte acte normative emise de miniştri şi conducătorii celorlalte organe
centrale ale administraţiei de stat, în baza legilor Parlamentului, ori de cîte ori aceste acte
cuprind reguli de procedură civilă.

Bibliografie

1. Mitrache, N., & Timofti-Smirnov, S. (2017). Drept procesual civil.

C.H. Beck.
- Această carte oferă o abordare detaliată a dreptului procesual civil,
inclusiv a noțiunii de competență în acest domeniu.

2. Ristea, I. (2015). Noul cod de procedură civilă adnotat și comentat.

C.H. Beck.
 - Această lucrare adnotată și comentată a Noului cod de procedură civilă
conține și prevederi referitoare la competența instanțelor în materie civilă.

3. Gavriluță, D. (2019). Drept procesual civil. Hamangiu.

- Această carte analizează în detaliu reglementările legale privind
competența într-un proces civil.

4. Mariș, D. (2016). Curs de drept procesual civil. C.H. Beck.

- Această carte conține o prezentare sintetică a principalelor categorii de
competență în dreptul procesual civil.

5. Roșu, A., & Ivașcu, C. (2018). Tratat de drept procesual civil.

Universul Juridic.
- Această lucrare de referință în domeniul dreptului procesual civil
include și o analiză a noțiunii de competență în acest domeniu.