Sunteți pe pagina 1din 3

Drept civil, Anul 1, Semestrul 2

Cursul nr. 4 - Nulitatea (continuare): clasificare, cazuri, regim juridic

Bibliografie:
1. Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Curs de drept civil. Partea
generală, ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, p. 245-269;
2. Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat, Ioana Nicolae,
Fișe de drept civil. Partea generală. Persoanele. Drepturile reale
principale. Obligațiile. Contractele. Moștenirea. Familia, ediția a 4-a,
revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, p. 129-144.

Clasificarea nulităților (continuare)

După întinderea efectelor nulității:


- nulitate totală - nulitatea care desfiinţează actul juridic civil în întregime;
- nulitate parţială - nulitatea care determină ineficacitatea numai a unei clauze
sau a unor clauze, dar nu toate, ale aceluiaşi act juridic.
Regula este nulitatea parțială, iar nu cea totală [art. 1255 alin. (1) C.civ.].
După modul de consacrare legislativă:
- nulitate expresă - nulitatea care este prevăzută, ca atare, întro dispoziţie legală;
- nulitate virtuală - nulitatea care nu este expres prevăzută de lege, dar care
rezultă neîndoielnic din modul în care este reglementată o anumită condiţie de validitate
a actului juridic civil.
După felul condiției de validitate încălcate;
- nulităţi de fond - nulitatea care intervine în cazul lipsei ori nevalabilităţii unei
condiţii de fond a actului juridic civil (consimţământ, capacitate, obiect, cauză);
- nulităţi de formă - nulitatea care intervine în cazul nerespectării formei cerute
de lege ad validitatem.
După modul de operare:
- nulităţi judiciare – nulitatea declarată (pronunțată, constatată) de organul de
jurisdicție;
- nulităţi amiabile – nulitatea declarată prin voința (convenția) părților;
- nulități de drept - operează direct în temeiul legii (ope legis).
Subliniere: clauzele considerate nescrise pot fi privite ca nulități absolute și, ca
regulă, parțiale, care operează de drept.

Cauzele de nulitate

Cauză generică de nulitate constă în nerespectarea la încheierea actului juridic a


tuturor dispoziţiilor legale care reglementează condiţiile sale de valabilitate.
Toate cauzele de nulitate sunt legale. În acest sens, art. 1246 alin. (4) C.civ.
stipulează expres că prin acordul părţilor nu pot fi instituite şi nici suprimate cauze de
nulitate, orice convenţie sau clauză contrară fiind considerată nescrisă.
Cauzele de nulitate absolută
Potrivit art. 1250 C.civ., „contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile
anume prevăzute de lege, precum şi atunci când rezultă neîndoielnic din lege că
interesul ocrotit este unul general”.
Ţinând cont de condiţiile de validitate, putem reţine, generic, următoarele cauze
care atrag nulitatea absolută a actului juridic civil:
– încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la capacitatea civilă, însă numai dacă
este vorba de nerespectarea unei incapacităţi speciale de folosinţă a persoanei fizice
instituite pentru ocrotirea unui interes general [spre exemplu, încălcarea incapacităţii
speciale de folosinţă instituite de art. 44 alin. (2) din Constituţie, a incapacităţii
instituite de art. 1653 alin. (1) C.civ. etc], de lipsa capacităţii de folosinţă a persoanei
juridice sau de nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a
persoanei juridice fără scop lucrativ [art. 206 alin. (2) şi (3) C.civ.];
– lipsa totală a consimţământului (de exemplu, când manifestarea de voinţă a
fost exprimată fără intenţia de a produce efecte juridice), cu excepţia cazului în care
legea prevede sancţiunea nulităţii relative;
– nevalabilitatea obiectului actului juridic civil [spre exemplu, cazul prevăzut de
art. 1847 alin. (2) C.civ.] sau a obiectului obligaţiei;
– nevalabilitatea cauzei (scopului) actului juridic civil, dar numai atunci când
cauza este ilicită (inclusiv în ipoteza fraudei la lege) sau imorală, afară de situaţia în
care prin lege s-ar dispune altfel;
– nerespectarea formei cerute de lege ad validitatem;
– nerespectarea dreptului de preempţiune în cazurile expres (şi limitativ)
prevăzute de lege.
Cauzele de nulitate relativă
Potrivit art. 1251 C.civ., actul juridic “este anulabil când au fost nesocotite
dispoziţiile legale privitoare la capacitatea de exerciţiu, când consimţământul uneia
dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege”. De
asemenea, pentru nulităţile virtuale, art. 1252 C.civ. stabileşte o prezumţie de nulitate
relativă, în sensul că, dacă nu rezultă neîndoielnic din dispoziţia legală care instituie o
condiţie de validitate că interesul ocrotit este unul general, atunci nerespectarea
acesteia atrage nulitatea relativă.
Următoarele cauze atrag nulitatea relativă a actului juridic civil:
– nerespectarea regulilor referitoare la capacitatea civilă a persoanei, însă numai
atunci când: actul juridic de administrare sau de dispoziţie este încheiat de persoana
lipsită de capacitate de exerciţiu, actul juridic de administrare s-a încheiat fără
încuviinţarea ocrotitorului legal şi este lezionar pentru minorul cu capacitate de
exerciţiu restrânsă, actul juridic de dispoziţie s-a încheiat fără încuviinţarea prealabilă
a ocrotitorului legal sau a instanţei de tutelă (aşadar, în toate aceste situaţii, este vorba
despre încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la capacitatea civilă de exerciţiu a
persoanei fizice); actul juridic s-a încheiat pentru persoana juridică de persoane fizice
incapabile, incompatibile sau, după caz, numite în organele de administrare şi de
control ale persoanei juridice cu încălcarea dispoziţiilor legale ori statutare şi produce
o vătămare persoanei juridice respective [art. 211 alin. (1) C.civ.]; actul juridic s-a
încheiat cu nerespectarea unei incapacităţi speciale de folosinţă, instituită pentru
protecţia unor interese individuale;
– lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic civil [art. 1205
alin. (1) C.civ.];
– viciile de consimţământ (eroarea esenţială, dolul, violenţa şi leziunea);
– lipsa cauzei [art. 1238 alin. (1) C.civ.];
– nerespectarea dreptului de preempţiune în cazurile expres (şi limitativ)
prevăzute de lege, anume de art. 15 alin. (2) şi art. 30 alin. (3) din Legea nr. 16/1996 a
Arhivelor naţionale, precum şi de art. 42 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989.

Regimul juridic al nulităţii

Regimul juridic al nulităţii relative:


– nulitatea relativă poate fi invocată, în principiu, numai de persoana ocrotită
prin norma juridică încălcată în momentul încheierii actului juridic, deci de cel al cărui
interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic;
– nulitatea relativă trebuie invocată, pe cale de acţiune, în termenul de
prescripţie extinctivă, fiind deci prescriptibilă pe cale de acţiune, însă este
imprescriptibilă pe cale de excepţie;
– nulitatea relativă poate fi confirmată, expres sau tacit, de partea interesată (sau
de succesorii în drepturi ai acesteia), deci se poate renunța, în mod valabil, la dreptul
de a invoca nulitatea relativă.
Regimul juridic al nulităţii absolute:
– nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes (părţile actului
juridic, avânzii-cauză ai părţilor, alte persoane care nu au participat la încheierea
actului juridic, dar care ar justifica un interes propriu), de instanţă din oficiu, de
procuror, precum şi de alte organe prevăzute de lege;
– nulitatea absolută poate fi invocată oricând, pe cale de acţiune sau de
excepţie, fiind deci imprescriptibilă;
– în principiu, nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare (nici
expresă şi nici tacită).