Analiza comparativă între nulitatea absolută și

nulitatea relativă

Cauzele de nulitate absoluta si relativa

3.2. Regimul juridic al nulităţii relative

3.2.1. Enumerarea regulilor care guvernează regimul

juridic al nulităţii relative

3.2.2. Nulitatea relativă poate fi invocată, în principiu,

numai de persoana interesată

3.2.3. Nulitatea relativă este prescriptibilă pe cale de

acţiune şi imprescriptibilă pe cale de excepţie

3.2.4. Nulitatea relativă poate fi acoperită prin

confirmare expresă ori tacită

3.3. Regimul juridic al nulităţii absolute

3.3.1. Enumerarea regulilor care guvernează regimul

juridic al nulităţii absolute

3.3.2. Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine

are interes, de instanţă, de procuror sau de alte organe prevăzute de

lege
3.3.3. Nulitatea absolută este imprescriptibilă

3.3.4. Nulitatea absolută, în principiu, nu poate fi

acoperită prin confirmareError! Bookmark not defined.

3.4. Comparaţie de regim juridic între nulitatea absolută

şi nulitatea relativă
Noul cod civil defineste expres nulitate ca fiind sancțiunea care intervine în cazul în care, la
încheierea actului, nu sunt respectate condițiile legale pentru valabila sa încheiere.

Astfel, intrând în profunzimea subiectului, putem clasifica nulitatea în funcție de natura

interesului ocrotit, ca fiind absolută sau relativă.

Nulitatea absolută

Putem vorbi de acest caz de nulitate atunci când se încalcă o dispoziție de interes general (art.
1247 C. civ..) și poate fi invocată „de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de
excepție”, instanța având obligația să invoce din oficiu nulitatea absolută fără a se putea
imputa acesteia nerespectarea limitelor investirii.

De asemenea, aceasta poate fi invocată - fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie -
oricând, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar Instanţa o poate invoca numai pe cale de
excepţie și intervine în cazurile anume prevăzute de lege precum şi atunci când rezultă

neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general.

Cazurile de nulitate absolută se constată atât de instanţă cât și prin acordul părţilor dacă legea
nu interzice constatarea nulităţii prin acordul părţilor contractante.

Orice persoană, care îndeplinește și condiția interesului, poate invoca nulitatea absolută a unui
act juridic civil. În cazul neîndeplinirii condiției interesului, acțiunea va fi respinsă ca lipsită
de interes.

Instanța este obligată ca, din oficiu, în momentul în care este sesizată cu o acțiune în
executarea unui contract, dacă constată existența unui motiv de nulitate absolută, să îl pună în
discuția părților și, în cazul în care va fi dovedită cauza de nulitate, să respingă cererea de
chemare în judecată.

Dacă un terț față de contract este cel care solicită constatarea nulității contractului, acțiunea va
fi formulată față de toate părțile respectivului contract.
 Nulitatea absolută este imprescriptibilă, atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție

Regula: Nulitatea absolută a actului juridic nu este supusă prescripției extinctive, indiferent
dacă este invocată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție [art. 1249 alin. (1) C.Civ].

Excepția: art.45 alin.(5) din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

NULITATE RELATIVA
Nulitatea relativă este, potrivit art. 1248 şi 1251, o sancţiune care intervine pentru încălcarea dispoziţiilor legale
instituite pentru ocrotirea unui interes particular - privitoare la capacitatea de exerciţiu, când consimţământul
uneia dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege, şi are următorul regim jurid

1. Nulitatea relativă poate fi invocată, în principiu, numai de persoana interesată;

2. Nulitatea relativă este prescriptibilă pe cale de acțiune și, ca regulă, imprescriptibilă pe
cale de excepție;
3. Nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare expresă ori tacită.
Nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală
încălcată [art. 1248 alin. (2) C.Civ.].

Prin sintagma “cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală încălcată”, se înțelege:

 Partea contractantă (spre exemplu, victima dorului, cel care s-a aflat în eroare la
momentul încheierii actului etc.);
 Reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercițiu și ocrotitorul legal al celui
cu capacitate de exercițiu restrânsă, care pot invoca nulitatea relativă nu numai pentru încheierea
actului juridic cu încălcarea regulilor referitoare la capacitatea de exercițiu [art.46 alin.(2)
C.Civ.], ci pentru orice cauză de nulitate relativă;
 Succesorii celui al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului, cu excepția
acțiunilor intuitu personae.
 Creditorii chirografari, prin intermediul acțiunii oblice (art. 1560 C.Civ.);
 Procurorul, în condițiile art. 92 C.proc.civ., precum și atunci când actul juridic s-a
încheiat fără autorizarea instanței de tutelă, deși o asemenea autorizare era necesară, potrivit
legii [art.46 alin.(3) C.Civ.].