CURSUL 4 - CIVIL - Prof. Razvan Dinca - 26.10.

2011
Arvuna are 2 functii: u8
1 -de a garanta exec contr principal;
2-de a permite uneia dintre parti sau ambelor parti sa se dezica de contr principal.
1- Arvuna care urm prima functie= arvuna confirmatorie;
Ce se int cand contr princ este executat? Cel care a primit arvuna este obligat sa o restituie. Oblig sa de restituire, intrucat are ca obiect
bunul ce a constituit arvuna, adica un bun fungibil, se poate compensa cu una din oblig izvorate din contractul principal, cu efectul
reducerii intinderii acesteia din urma. Spre ex, in cazul in care cumparatorul a dat vanzatorului arvuna la incheierea contr de vanzare,
oblig vanz de a o restitui se compenseaza cu oblig cump de a plati pretul (cand arvuna a avut ca obiect o suma de bani); in consecinta,
cump va fi considerat a-si fi executat oblig de a plati pretul, daca el plateste numai diferenta intre suma care constituie pretul si cea
care a constituit arvuna. Potr art. 1456, arvuna se restituie si in cazul in care contractul principal nu se executa din cauze neimputabile
vreuneia dintre parti.
2- de a permite uneia dintre partile contr principal sau ambelor sa denunte unilateral acest contract. In literatura i s-a mai spus acestei
functii arvuna de dezicere sau de razgandire sau poenitentiala. NCC numeste aceasta functie impropriu arvuna penalizatoare.
Obs: denumirile marginale ale codului nu au functie normativa.
Potrivit art. 1545, daca in contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau dreptul ambelor parti de a se dezice de contract, cel
care denunta contractul pierde arvuna data sau, dupa caz, trebuie sa restituie dublul celei primite. In ac situatie, bunurile fungibile care
alcatuiesc arvuna constituie un pret al exercitarii dreptului de denuntare unilaterala a contractului principal.
Intrucat dreptul de razgandire/denuntare unilaterala a unui contract este exceptional, atunci cand arvuna are rolul de a conferi un
asemenea drept, acest rol trebuie sa rezulte neindoielnic din vointa partilor. Daca exista indoiala asupra rolului arvunei, se va considera
ca ea are functia de a garanta executarea contractului principal, iar nu functia de a se permite razgandirea. In fine, daca in legatura cu o
suma de bani platita la incheierea unui contract exista o indoiala cu privire la titlul cu care a fost predata, acea suma nu va fi
considerata arvuna, ci pana la inlaturarea indoielii va fi considerata un avans din pret.
OBIECTUL CONTRACTULUI DE VANZARE
Ncc introduce o problema de interpretare: potrivit art. 1225 NCC, obiectul contr il reprezinta operatiunea juridica precum vanzare ...
convenita de parti astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale. Din acest text obtinem informatia ca
obiectul contractului de vanzare este vanzarea.
Alin. 2 al aceluiasi articol spune ca "obiectul contr tre sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute".
Obiectu contractului = vanzarea; obiectul obligatiei = prestatia; obiectul prestatiei=bunurile.
Trebuie sa fie determinat si licit.
Vom raporta obiectul la lucrul vandut care face obiectul prestatiei ce reprezinta obiectul obligatiei de a transfera proprietatea si la pret
care face obiectul prestatiei ce constituie obiectul obligatiei de a plati pretul.

Lucrul vandut
Trebuie sa fie in comert, sa existe, sa fie determinat sau cel putin determinabil si sa fie licit si posibil.
1) Sa fie in comert
In leg cu fiecare contract, aceasta conditie este indeplinita in masura in care legea nu exclude bunul ce face obiectul contractului de la
aplicarea prevederilor care guverneaza respectivul contract. Altfel spus, ac conditie pt contr de intretinere tre ca legea sa nu prevada ca
bunul nu poate sa faca obiectul unui contract de intretinere.
In principiu, drepturile patrimoniale sunt alienabile si de aceea ele pot face obiectul oricarui contract de instrainare, inclusiv vanzarea.
Prin exceptie, legea poate sa prevada interdictia de a instraina anumite bunuri in considerarea naturii sau calitatii acelor bunuri. Aceste
interdictii se numesc inalienabilitati.
Inalienabilitatile legale pot fi absolute, atunci cand bunul nu poate fi transferat sau relative, atunci cand bunul poate fi transferat numai
cu respectarea anumitor conditii suplimentare fata de dreptul comun.

Inalienabilitati absolute sunt permanente sau temporare. Spre ex, este o inalienabilitate legala absoluta si permanenta cea a bunurilor
proprietate publica. Potrivit art. 1681, bunurile propr publica sunt inalienabile.
Temporare pot fi atunci cand legiuitorul le-a instituit in considerarea unor ratiuni sociale care nu erau aplicabile decat intr-un moment
istoric determinat. Au fost asemenea inalienabilitati spre ex, cea a locuintelor dobandite de fostii chiriasi in temeiul legii 112/1995,
inalienabilitate prev de art. 9, alin 8 din ac lege, abrogat la intrarea in vigoare a NCC. A fost de asemenea prevazuta si inalienabilitatea
terenurilor asupra carora s-a constituit dreptul de proprietate al tinerilor si intelectualilor care isi desfasurau activitatea in mediul rural,
in temeiul art. 32 din Legea 18/1991,in prezent abrogata prin intrarea in vigoare a NCC.
Inalienabilitatile legale si relative - sunt valabile precizarile din tratatul lui Deak; bunuri care sunt monopol de stat, produse toxice,
arme, munitii, etc. Vanzarea lor este supusa unor conditii si autorizatii administrative specifice prevazute de legile speciale.
Potrv art. 627-629 NCC, inalienabilitatea conventionala reprezinta o limita a dreptului de proprietate, mai precis a prerogativei
dispozitiei juridice din continutul dreptului de proprietate. Instituita prin conventii, intrucat aceasta limita contravine principiului
libertatii circulatiei juridice a bunurilor, ea este admisa numai cu titlu exceptional si numai daca respecta conditiile prevazute de art.
627 NCC, conditii care sunt de strica interpretare si aplicare. Potrivit textului respectiv, o clauza de inalienabilitate este valabila numai
daca este justificata printr-un interes serios si legitim si daca are o durata de cel mult 49 de ani de la data dobandirii bunului de catre
cel tinut sa o respecte. Din modul in care se calculeaza acest termen se poate deduce ca o clauza de inalienabilitate poate fi in principiu
introdusa numai in contractele translative de proprietate, intrucat numai pentru acelea se poate stabili data dobandirii bunului de la care
trebuie calculat termenul.
Interesul serios si legitim care justifica introducerea clauzei poate inceta si inainte de durata prevazuta in clauza ori poate fi depasit de
un interes superior. Daca dobanditorul dovedeste una din aceste imprejurari, adica fie incetarea interesului, fie depasirea lui printr-un
alt interes legitim, atunci el poate fi autorizat de catre instanta sa dispuna de bun chiar inainte de expirarea duratei pentru care s-a
prevazut initial inalienabilitatea. A ii doneaza lui B un bun cu sarcina de a nu-l instraina timp de 4 ani si de a-l pune la dispozitia lui C,
nepotul lui A, pe perioada studiilor acestuia. Un interes superior ar fi situatia in care B tre sa renoveze imobilul care este un monument
istoric si nu are bani pt asta si ar exista riscul ca imobilul sa cada in capul nepotului; deci aici s-ar justifica sa vanda cuiva care poate sa
faca renovarea.
Daca nu este justificata printr-un interes serios si legitim, clauza de inalienabilitate este lovita de nulitate. In principiu, aceasta nulitate
afecteaza numai clauza, iar nu si contractul in care a fost introdus. Totusi, daca se dovedeste ca inalienabilitatea a fost determinanta
pentru consimtamantul la acel contract, nulitatea va fi totala. Inalienabilitatea se prezuma determinanta daca a fost stipulata intr-un
contract cu titlu oneros. Si in cazurile in care este o nulit partiala, si in cele in care este nulit totala, clauza de inalienabilitate se
sanctioneaza cu nulitate absoluta intrucat ocroteste interesul public al liberei circulatii a bunurilor, interes care reprezinta o manifestare
a princ constitutional al libertatii economice. Chiar si daca nu a fost prevazuta expres, clauza de inalienabilitate este subinteleasca in
conventiile care au ca obiect transmiterea in viitor a proprietatii unui bun.
In cazul in care vizeaza bunuri imobile, clauza de inalienabilitate devine opozabila tertilor prin notare in cartea funciara. In schimb,
daca are ca obiect bunuri mobile, ea nu poate fi opusa decat tertilor subdobanditori care au cunoscut-o in concret la data incheierii
actului de subdobandire. In cazul in care nu au cunoscut clauza, tertii sunt dobanditori, pot considera ca ea le este inopozabila in
aceleasi conditii in care ei ar putea dobandi proprietatea bunului mobil respectiv prin posesia de buna-credinta (art. 937 NCC, fost
1909).
Sanctiunile nerespectarii clauzei de inalienabilitate valabile:
1: aplicabila in toate cazurile - aceea a rezolutiunii contractului in care a fost introdusa clauza de inalienabilitate atunci cand
clauza a fost incalcata prin instrainarea bunului. Daca in contr dintre A si B s-a introd o clauza de inalienabilitate de 3 ani si dupa 2 ani
B vinde catre C, A poate sa ceara rezolutiunea contr din B si C.
2: Atunci cand clauza de inalienabilitate ii este opozabila si tertului subdobanditor, beneficiarul sau poate pretinde de
asemenea anularea contractului de subdobandire. Aceeasi speta, daca clauza inalienabilitate dintre a si b ii era opozabila lui c, si c a
cun ca incalca clauza, a poate sa pretinda anularea contr dintre b si c. Cupland cele doua sanctiuni, rezolut si anularea, proprietatea se
poate intoarce la A.

2) Lucrul vandut sa existe

Conditia ridica probleme la bunurile pierite si viitoare la mom incheierii contractului.
Lucrul pierit la data incheierii contr: art. 1659 NCC- daca bunul pierise in intregime, contractul nu produce niciun efect. In acest
caz, contr este lovit de nulitate absoluta pentru lipsa obiectului uneia dintre oblig esentiale.
Daca bunul pierise numai in parte, cumparatorul care nu cunostea acest fapt in momentul vanzarii poate cere fie anularea vanzarii, fie
reducerea corespunzatoare a pretului. Intrucat in prima sa parte acest text este o aplicatie a anularii pt o eroare esentiala asupra calitatii
obiectului conventiei, consideram ca anularea nu va putea fi ceruta decat daca dobanditorul demonstreaza ca nu ar fi cumparat bunul
daca ar fi cunoscut dimensiunea pieirii lui. Partea pierita tre sa fi fost esentiala pt consimtamant, altfel tre sa se multumeasca cu o
reducere proportionala a pretului pt partea pierita.

In cazul in care vanzatorul cunoscuse ca bunul este pierit partial si nu i-a comunicat cumparatorului acest aspect, vanzatorul datoreaza
despagubiri pentru dol prin reticenta.
Daca si cump si vanz au cun ca exista riscul pieirii bunului si au incheiat contr in acest cond, atunci contr are caracter aleatoriu,
cumparatorul avand sansa de a castiga in cazul in care bunul nu a pierit, iar vanzatorul avand sansa de a castiga in caz contrar.
Din pieire in sensul tuturor acestor reguli trebuie sa se inteleaga si lipsirea de folosinta normala a bunului. De ex, daca am o masina
care suporta urmat sit: ramane fara motor, avand in rest toate celelalte piese, intrucat bunul nu poate fi fol deloc, vom discuta de o piere
totala, chiar daca bunul mai exista. Natura totala sau partiala nu se raporteaza la corporalitatea bunului, ci la posibilitatea de a-i da
utilitate.
Bunurile viitoare pot face obiectul vanzarii, cumparatorul urmand sa dobandeasca proprietatea bunului la data la care acesta se
realizeaza. Bunul este considerat ca se realizeaza la data la care el devine apt de a fi folosit potrivit destinatiei in vederea careia a fost
incheiat contractul, ori, daca o asemenea destinatie nu a fost convenita, potrivit destinatiei decurgand din natura bunului. De ex,
costumul viitor este considerat realizat cand poate fi purtat.
In cazul in care bunul viitor nu se realizeaza, vanzarea nu produce niciun efect. Totusi, daca nerealizarea este determinata de culpa
vanzatorului, atunci acesta este tinut sa plateasca cumparatorului daune-interese pentru prejudiciul pe care i l-a cauzat nerealizarea
bunului.
Daca bunul se realizeaza numai partial, cumparatorul are alegerea fie de a cere desfiintarea vanzarii, fie de a pretinde reducerea
corespunzatoare a pretului. Aceasta alegere nu tre sa fie exercitata abuziv. In consecinta, in cazul in care partea nerealizata din bun este
minora, cumparatorul n-ar putea sa opteze pentru desfiintarea vanzarii daca nu dovedeste ca scopul pentru care a contractat ar putea fi
atins numai daca acea parte ar fi fost realizata. Si in cazul realizarii partiale a bunului, daca ea este imputabila vanzatorului, acesta
datoreaza daune-interese pentru repararea prejudiciului cauzat cumparatorului.
Prin exceptie de la toate aceste reguli, cumparatorul isi poate asuma expres riscul nerealizarii bunului. In acest caz, daca bunul nu se
realizeaza din cauze neimputabile vanzatorului, cumparatorul ramane tinut sa plateasca pretul. Daca asumarea riscului nerealizarii
bunului de catre cumparator este motivul principal pentru care partile au contractat, vanzarea este in aceasta ipoteza aleatorie. Chiar si
in cazul vanzarii aleatorii insa, vanzatorul este tinut sa faca tot ce depinde de el pentru ca bunul sa se realizeze, urmand ca in caz
contrar sa raspunda cu daune-interese sau chiar cu rezolutiunea vanzarii. Spre ex, se vinde recolta de struguri din 2012, daca o
cumparam si spunem doar ca o cump pt pretul x, si in 2012 cade o grindina care distruge recolta , cump plateste pretul desi nu primeste
nimic. Riscul se prezuma numai daca s-a consemnat expres.
3) Sa fie determinat sau cel putin determinabil
Lucrul vandut se considera determinabil atunci cand, desi partile nu l-au indicat in individualitatea sa, ele au prevazut totusi suficiente
criterii incat, pe baza lor sa se poata stabili obiectul obligatiei de a transmite proprietatea la data la care aceasta va deveni scadenta.
4) Sa fie posibil si licit
Aceste doua cerinte se examineaza impreuna, intrucat liceitatea lucrului vandut presupune posibilitatea dpdv juridic ca el sa faca
obiectul unei vanzari. Din acest motiv, aceasta cerinta este foarte apropiata si uneori se suprapune cu cerinta ca lucrul sa fie in comert.
Totusi, in jurisprudenta s-a considerat ca vanzarea este nula pentru obiect ilicit daca are ca obiect bunuri contrafacute. O alta situatie o
reprezinta vanzarea unei candidaturi, deocamdata nefiind posibila in Romania. S-a constatat ca candidaturile nu pot face obiectul
actelor juridice patrimoniale. Se mai poate vinde clientela, ea fiind o valoare economica care permite un ciclu de afaceri, capacitatea de
a atrage clientii si concretizarea ei. Se admite ca clientelele comerciale pot face obiectul unei vanzari pt ca ele depind de caracterele
juridice ale fondului de comert. In schimb, clientela unui avocat, notar etc nu pot face obiectul unei vanzari pentru ca ele tin strict de
persoana respectiva.
Pretul
Tre sa indeplineasca 4 cond: sa fie in bani, sa fie determinat sau cel putin determinabil, sa fie sincer si serios.
1) Sa fie in bani
Este definitoriu pentru vanzare ca acela care isi asuma obligatia de a transfera proprietatea sau alt drept sa se angajeze in considerarea
obligatiei celeilalte parti de a-i da o suma de bani. Daca obligatia este asumata in schimbul unei alte contraprestatii decat a da o suma
de bani, contractul nu este de vanzare, ci este un alt contract special. Astfel, daca cealalta parte promite un alt bun, contractul este de
schimb; daca promite punerea la dispozitie a unui bun in scopul folosirii acestuia, at contractul este de locatiune; daca cealalta parte
promite o lucrare, contractul este de antrepriza; daca promite servicii de intretinere, contr este de intretinere, etc.
Deci numai daca celalata parte promite o suma de bani contractul este de vanzare. Pretul vanzarii consta intotdeauna intr-o suma de
bani.
2) Sa fie determinat sau cel putin determinabil
Pretul este determinat atunci cand cuantumul sau a fost prevazut expres in contractul de vanzare. El este determinabil atunci cand
cuantumul nu a fost prevazut expres in contract, insa partile au stabilit criterii din aplicarea carora cuantumul pretului sa poata fi
determinat in mod univoc la data cand pretul trebuie platit fara a fi nevoie de un nou acord de vointa al partilor in acest sens. 10 euro la

cursul BNR; euro=bunuri fungibile, nu bani. Ex de pret determinabil: clauza ofertei concurente reprezinta modalitatea de a determina
pretul ca fiind egal cu cel mai bun pret oferit de un alt client al vanzatorului decat cumparatorul. Opuse acesteia, clauza clientului celui
mai favorizat reprezinta modalitatea de determinare a pretului ca fiind egal cu cel mai mic pret practicat de vanzator fata de un client al
sau, altul decat cumparatorul.
Pretul pe care tre sa-l stab un tert este o alta modalit de pret determinabil, tert desemnat prin acordul vanzatorului si al cumparatorului.
Aceasta modalitate de det a pretului este reglem de 1.662 NCC, iar pentru orice contract in general: art. 1.332. Cand partile unui
contract lasa determinarea pretului la latitudinea unui tert determinat de acestea, acesta este obligat sa actioneze in mod corect, diligent
si echidistant. Daca persoana astfel desemnata nu determina pretul in termenul stabilit de parti ori in lipsa unei astfel de conventii, in
termen de 6 luni de la incheierea contractului de vanzare, oricare dintre parti poate cere judecatoriei de la locul incheierii contractului
sa desemneze de urgenta, in camera de consiliu, printr-o hot care este denumita incheiere si care are caracter definitiv, un expert pentru
determinarea pretului. Onorariul expertului este egal suportat de catre parti. Daca pentru orice motiv pretul nu a fost determinat in
termen de un an de la incheierea contractului si partile nu au stabilit un criteriu subsidiar de determinare a pretului, atunci contractul
este nul absolut pentru lipsa obiectului.
In anumite imprejurari pretul este considerat determinabil chiar si atunci cand partile nu au prevazut niciun criteriu pentru stabilirea
lui. De ex, 1464, alin 2, cand contr are ca obiect bunuri pe care vanzatorul le vinde in mod obisnuit, se prezuma ca partile au avut in
vedere pretul practicat in mod obisnuit de catre vanzator. De asemenea, alin 3 al aceluiasi art prevede situatia ca in cazul in care bunul
vandut este de natura celor pentru care exista un pret stabilit pe o piata organizata, spre ex bursa de peste, de actiuni, de grau, se
considera, in absenta unei alte conventii, ca pretul vanzarii este pretul mediu practicat in ziua incheierii contractului pe piata cea mai
apropiata de locul incheierii contractului.
3) Sa fie sincer
La incheierea contractului partile au intentia reala ca el sa fie platit. In caz contrar, pretul este simulat sau fictiv. Atunci cand in
schimbul transmiterii unui drept dobanditorul se obliga in mod fictiv sa plateasca un pret, contractul este nul ca vanzare. Dar poate fi
valabil ca donatie deghizata in cazul in care transmitatorul a avut intentia de a-l gratifica pe dobanditor. Aceasta nulitate este relativa,
intrucat ea se intemeiaza pe lipsa cauzei specifice vanzarii pentru obligatia de a mai transfera proprietatea. Noutate in NCC: lipsa
cauzei = nulitate relativa- art. 1238.
4) Sa fie serios
Pretul este serios atunci cand el este suficient de mare pentru ca in mod rezonabil sa constituie o cauza pentru obligatia vanzatorului de
a transfera dreptul vandut. Daca se vinde un teren pt 3 lei, in principiu vanz aceasta este nula, cel putin ca vanzare; poate fi valabila ca
antecontract sau ca altceva, poate o donatie.
Cand pretul nu este serios, el este derizoriu. In aceasta situatie, contr este nul ca vanzare si nulitatea este relativa intrucat pretul nu
poate constitui in mod rezonabil cauza obligatiei de a transfera proprietatea.
Pretul derizoriu nu se confunda cu pretul lezionar. Diferenta este ca pretul lezionar a servit drept cauza pentru obligatia de a transfera
dreptul vandut dar valoarea sa a fost disproportionat de mica in raport cu valoarea bunului transmis in schimb, ceea ce poate justifica
un consimtamant viciat. 3 lei pt o masina este un pret derizoriu. 3 mii de euro pentru o masina noua este un pret lezionar.
Atunci cand se obtine un pret foarte mic pentru o nevoie strigenta, contractul ar putea fi anulat pt violenta ca urmare a existentei unei
stari de necesitate.
EFECTELE VANZARII
Interpretarea contractului de vanzare; Obligatiile vanzatorului; Obligatiile cumparatorului
1) Intrepretarea clauzelor vanzarii
Vanzarea este supusa principiilor de interpretare a contractelor prevazute de dreptul comun cu o singura exceptie care priveste regula
conform careia clauzele indoielnice se interpreteaza in favoarea debitorului. Prin derogare de la aceasta regula, potrivit art. 1671 NCC,
clauzele indoielnice in contractul de vanzare se interpreteaza in favoarea cumparatorului. Aceasta inseamna ca si atunci cand cump
este debitor, dar si atunci cand cump este creditor ptr spre ex de a asigura garantia, se interpreteaza toate clauzele in favoarea lui.
Se considera ca in principiu vanzatorul este cel care stabileste conditiile vanzarii pentru ca de regula el este proprietarul lucrului
vandut si el decide modul in care isi exercita dispozitia juridica asupra lui. De aceea, vanzatorul este dator sa stabileasca niste conditii
clare si toate neclaritatile vanzarii ii sunt in principiu imputabile. De aceea, daca nu sunt incidente alte norme care permit inlaturarea
neclaritatilor, legiuit stab ca acestea vor fi transate in defavoarea celui care le-a produs, in fav celelilalte parti, deci a cumparatorului.
Art. 1671 priveste si 2 exceptii de la exceptii: contr incheiate cu consumatorii si contr de adeziune. In asemenea contr chiar daca
consumatorul este vanzator, clauzele indoielnice se vor interpreta tot in favoarea consumatorului. De asemenea, in cazul in care contr
de vanzare este un contract de adeziune pentru vanzator, si clauzele sale au fost integral stabilite de cumparator, fara posibilitatea
vanzatorului de a le negocia, atunci clauzele indoielnice se vor interpreta in favoarea vanzatorului, iar nu in favoarea cumparatorului.
Cursul 5
Obligatiile vanzatorului

Sunt obligatia:
de a transmite dreptul vandut
de a preda bunul ce face obiectul dreptului vandut
de a garanta contra evictiunii
de a garanta contra viciilor lucrului vandut
de a garanta pentru buna-functionare a lucrului vandut
Obligatia de a transmite dreptul vandut
Art. 1673, alin (1) NCC, vanz este obligat sa transmita cump propr bunului vandut. Alin 3 al aceluiasi articol dispune ca in lipsa unei
alte disp legale, prevederile referitoare la transmiterea propr se aplica in mod corespunzator si atunci cand prin vanzare se transmite un
alt drept decat cel de proprietate.
Oblig de a transmite propr sau un alt drept real mai este numita in doctrina si oblig de a da. Particularitate: prestatia debitorului se
executa asupra unui drept, iar dreptul reprezinta o realitate intelectuala, intotdeauna un bun incorporal, iar nu o realitate materiala. De
aceea, executarea oblig de a transmite un drept nu poate fi realizata de catre debitor in sine, ci numai prin intermediul unui fapt
material care o simbolizeaza si care uneori are si o alta semnificatie juridica decat aceea de executare a oblig de a transmite
proprietatea.
Cand transferul dr se realizeaza printr-o formalitate, de ex inscrierea in cartea funciara, efectuarea acelei formalitati, care are natura
unei prestatii de a face, iar nu de a da, are totusi ca efect executarea obligatiei de a stramuta proprietatea.
Regula este, ca si in VCC, ca atunci cand contractul de vanzare are ca obiect un bun individual determinat, proprietatea asupra acelui
bun se transfera prin simpla incheiere a contractului. In acest sens, art 1674 prevede: cu exceptia cazurilor prevazute de lege, ori daca
din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul incheierii contractului, chiar
daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit inca. Art citat reprezinta o aplicatie a unui principiu general referitor la efectele
contractelor translative, principiu reglem in art. 1273, alin 1 din NCC potrivit caruia drepturile reale se constituie si se transmit prin
acordul de vointa al partilor, chiar daca bunurile nu au fost predate, daca acest aport poarta asupra unor bunuri determinate (...).
De la regula dupa care transf propr se produce imediat la mom incheierii acordului de vointa exista un numar foarte mare de exceptii.
Sunt 9 la numar.
1) partile au convenit ca transferul dreptului de propr sa fie afectat de un termen.
In materie de vanzare, atunci cand este indoielnic daca partile au prevazut termenul in legatura cu oblig de a transfera propr ori in leg
cu oblig de predare, indoiala va fi transata in sensul ca termenul afecteaza numai executarea obligatiei de predare intrucat ca regula
termenul amana numai exigibilitatea obligatiilor, iar nu insasi existenta drepturilor.
2) partile au prevazut o conditiei suspensiva care afecteaza transferul proprietatii bunului vandut. Este o exceptie temporara de
la caract imediat al transf propr in cazul vanz pt ca in ipoteza in care conditia se indeplineste, efectul sau va opera retroactiv
considerandu-se ca transferul proprietatii a operat la momentul incheierii contractului.
Ca o exceptie de la aceasta retroactivitate, vanzatorul va pastra totusi dreptul de proprietate asupra fructelor culese intre
momentul incheierii contr si mom indeplinirii conditiei (temei: art. 1410 NCC).
In cazul in care conditia nu se indeplineste, transf propr nu este numai amanat, ci cu desavarsire inlaturat, el urmand sa nu se
mai produca.
3) vanzarea alternativa
Atunci cand pentru acelasi pret vanzatorul se angajeaza sa transmita fie propr unui lucru, fie propr altui lucru. Pentru 100 lei
va vand fie NCC, fie VCC; imp e cine alege care bun; daca partile nu au ales altfel, alegerea revine vanzatorului in temeiul art. 1462,
alin 1 din NCC. De aceea, de regula pana la momentul alegerii propr ambelor bunuri ramane in patrimoniul vanzatorului, urmand ca la
momentul alegerii, prin faptul alegerii, bunul ales spre a stinge obligatia se transfera automat in patrimoniul cumparatorului. Si atunci
cand partile au derogat de la regula si au lasat alegerea prestatiei liberatorii in seama creditorului, propr se transfera, in seama creditcumparator, in patrim lui, in momentul in care ii comunica vanz optiunea sa.
Prin exceptie, daca unul dintre bunurile care formau obiectul alternativ al vanzarii piere fortuit inainte de alegere, atunci propr
asupra celuilalt bun se transfera automat in patrimoniul cumparatorului chiar in momentul pieirii fortuite a primului bun.
4) vanzarea unui bun viitor
In cazul unei asemenea vanzari, propr asupra lucrului vandut nu se poate transfera in momentul incheierii contr intrucat prin
ipoteza nu exista la acel moment, in lipsa obiectului sau. De aceea, transferul propr este amanat pana la realizarea bunului, adica pana
in momentul in care este gata de a fi folisit protrivit destinatiei sale stab prin conventie ori decurgand din natura lucrului. Va vand
merele recoltate la anul in mom in care merele s-au copt.

5) vanzarea bunurilor de gen care urmeaza a fi determinate prin cantarire, numarare sau masurare. Va vand 5tone de grau.
Exceptia vizeaza doar acele bunuri de gen care se indiv prin numarare cantarire etc. daca avem un alt criteriu de individualizare,
proprietatea asupra lor se transmite la data la care acel criteriu poate fi aplicat in concret. Spre ex, art. 1679 NCC vorbeste despre
vanzarea in bloc. In aceasta ipozeta propr se transmite la mom incheierii contractului pt ca bunurile sunt deja individualizate. In
celelalte cazuri prin cantarire numarare masurare, propr se transfera la mom individualizarii. Individualizarea poate fi efectuata de
catre vanzator, la libera sa alegere, potrivit art. 1486 NCC.

6) bunurile supuse inscrierii in cartea funciara, care sunt de regula imobile.

Potrivit art. 885 NCC, sub rezerva unor disp legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara se
dobandesc atat intre parti cat si fata de terti numai prin inscrierea lor in CF pe baza actului sau faptului care a justificat inscrierea efectul constitutiv al inscrierilor in CF.
Din aceasta dispozitie rezulta ca atunci cand contractul de vanzare are ca obiect un imobil inscris in CF, simpla incheiere a
contractului nu transfera dreptul asupra imobilului din patrimoniul vanz in patrim cump, ci antreneaza numai obligatia reciproca a
partilor de a efectua formalitatile necesare pentru inscrierea transferului in cartea funciara. In aceste situatii, potrivit art. 1677, vanz
este obligat ca in vederea inscrierii dobandirii dreptului vandut de catre cumparator, sa radieze din CF inscrierile privind drepturile
care s-au stins inaintea acestei dobandiri.
In ipoteza in care vanz nu isi executa obligatia de a efectua toate formalitatile care depind de el in vederea inscrierii in CF si
de a procura toate inscrisurile necesare in acest scop, cumparatorul poate introduce impotriva lui actiunea in prestatie tabulara
intemeiata pe art. 896 NCC, urmand ca hotararea ce se va pronunta sa serveasca drept baza pentru inscrierea dreptului cumparatorului.
Art. 56 din LPA a NCC a dispus amanarea aplicarii dispozitiilor NCC referitoare la efectul constitutiv al inscrierilor in CF
pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala pana la finalizarea lucrarilor de cadastru si deschiderea CF pentru toate terenurile din
acea unitate admin-teritoriala.
7) art. 1684- ipoteza in care prin contr de v-z, vanz isi rezerva propr bunului pana la plata integrala a pretului (vanzare cu
rezerva proprietatii). Printr-un asemenea mecanism, vanz doreste sa se asigure ca nu va suporta riscul insolvabilitatii cumparatorului,
astfel incat obtine o garantie indirecta a creantei corelative obligatiei de plata a pretului. Intr-un contr de vanz fara o asemenea rezerva,
ca regula propr se transfera din mom incheierii contra. Daca el e insolvabil, credit sai, inclusiv vanzatorul, vor intra in concurs in
legatura cu bunurile din patrim cumparatorului printre care si bunul vandut care a intrat in patrim cump. Ca sa previna acest lucru,
vanz ii impune cump prin contr sa accepte o rezerva a dr de propr prin care sa se amane transf propr pana la mom achitarii pretului.
Din perspectiva mom la care se trasnf propr, vanzarea cu rezerva propr reprezinta o varianta a vanzarii cu termen care
afecteaza obligatia de a transfera propr intrucat transferul propr este amanat pana la data la care cumparatorul plateste integral pretul
vanzarii, eveniment care este considerat sigur dpdv contractual intrucat plata pretului vanzarii face obiectul unei obligatii asumate prin
contract. Potrivit art. 1684, teza a 2-a, simulatia privind rezerva propr nu poate fi opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor
de publicitate cerute de lege dupa natura bunului.
Daca bunul vandut este unul mobil, atunci vanz ar trebui sa completeze in calitate de creditor garantat un aviz de garantie la Arhiva
Electronica de Garantii Mobiliare- art. 2347, alin 2.
Daca bunul este un imobil, cump este cel chemat sa noteze vanzarea cu rezerva proprietatii in temeiul art. 902, alin 2, punctul 9 NCC
8) vanzarea lucrului altuia
Potrivit NCC, aceasta vanzare este valabila. Art. 1683, alin 1 prevede ca daca la data incheierii contractului asupra unui bun
individual determinat acesta se afla in propr unui tert, contractul este valabil iar vanzatorul este obligat sa asigure transmiterea dr de
propr de la titularul sau catre cumparator. Atata vreme cat tertul proprietar al bunului nu a consimtit la incheierea acestui contract, el nu
ii este opozabil si in consecinta nu produce niciun efect cu privire la propr lucrului avut in vedere de parti. De aceea, in ipoteza unui
astfel de contract, proprietatea se va transmite catre cumparator numai dupa ce proprietarul bunului a permis prin consimtamantul sau
o asemenea transmitere.
Modalitatile in care se exprima acest consimtamant sunt prevazute nelimitativ de art. 1683, alin 2 si 3. Astfel, daca tertul consmite sa ii
transfere proprietatea vanzatorului, la momentul acestui consimtamant se considera ca proprietatea a fost transferata si catre
cumparator care va fi considerat succesor al vanz, la randul sau succesor al adevaratului proprietar.
O alta posiblitate este ca tertul proprietar sa ratifice vanzarea lucrului sau, ipoteza in care cump va fi succesorul sau direct, propr
transferandu-se in patrim sau la mom ratificarii. Vorbim de o vanz a lucrului altuia simpla, bun mobil individual determinat.
In cazul in care consimtamantul adevaratului proprietar se exprima in considerarea unei contraprestatii, contr prin care s-a dat acest
consimtamant are natura juridica impusa de natura acelei contraprestatii. De ex, daca adev propr ratifica vanz in schimbul unei sume
de bani, aceasta are ea insasi natura unui contr de v-c. daca ratifica vanzarea in schimbul folosintei unui alt bun, atunci are natura unui
contr de inchiriere.

Atunci cand consimt adev proprietar se exprima fara ca acesta sa urmareasca o prestatie echivalenta, acest consimtamant are natura
juridica a unei donatii indirecte facute vanzatorului intrucat ea ii permite acestuia sa schimbe un element de pasiv din patrimoniul sau,
respectiv sa-si execute obligatia de a tranfera propr.
In cazul in care vanz nu asigura transmiterea dr de propr catre cumparator, acesta poate cere rezolutiunea contractului, restituirea
pretului daca l-a platit si daune-interese stabilite protrivit acelorasi reguli ca si in cazul raspunderii pentru evictiune.
O ipoteza similara vanz lucrului altuia este vanzarea unui bun aflat in propr comuna de catre unul dintre coproprietari. Daca in urma
partajului acesta nu reuseste sa asigura transferul catre cumparator al proprietatii exclusive a bunului, cumparatorul poate cere, pe
langa daune-interese, fie mentinerea contractului cu reducerea pretului proportional cu cota care nu i-a fost furnizata de catre vanzator,
fie rezolutiunea contractului in cazul in care cump demonstreaza ca nu ar fi cumparat daca ar fi stiut ca nu va dobandi proprietatea
exclusiv a bunului.
Atat in cazul vanzarii obisnuite, cat si in cazul expus mai sus cu un paragraf, prin derogare de la dreptul comun, rezolutiunea nu poate
fi declarata unilateral de catre cumparator ci, in lipsa unui pact comisoriu expres, ea trebuie ceruta instantei judecatoresti. Din cod, a
cere=ori exista un pact comisoriu expres, ori prin instanta; cand textul zice se poate obtine rezolutiunea, atunci se poate face prin toate
modurile.
In cazul vanz simple cat si in cazul vanz de catre un copropr a bunului aflat in coproprietate, in cazul daunelor-interese la care are
dreptul, cump care la data incheierii contractului cunostea ca bunul nu apartinea in intregime vanzatorului nu poate sa solicite
rambursarea cheltuielilor referitoare la lucrarile autonome sau voluptoare.
Obs: Notiunea de lucrare autonoma nu exista in VCC iar caract voluptoar nu era atasat unor lucrari. NCC se axeaza nu pe cheltuieli, ci
pe lucrari; astfel, art. 578, lucrarile sunt fie autonome, fie adaugate, fie cu caract durabil, fie provizorii. Sunt lucrari autonome
constructiile, plantatiile si orice alte lucrari cu caracter de sine statator realizate asupra unui imobil. La o casa cu etaj mai fac un etajacea lucrare este una autonoma; sau fac o sura in curte. Prin opozitie, lucrarile adaugate nu au caracter de sine statator- repar
acoperisul; chiar si daca altoiesc pomul din plantatie e o lucrare adaugata-lucrarea de altoire. Lucrarile adaugate sunt de 3 feluri: sunt
necesare atunci cand in lipsa lucrarilor imobilul ar pieri ori s-ar deteriora; sunt utile atunci cand fara a fi necesare, sporesc valoarea
economica a bunului; sunt voluptoare atunci cand sunt facute pentru simpla placere a celui care le-a realizat fara a spori valoarea
economica a bunului. Placerea aceluia este simpla prin raportare la criteriul ca nu se sporeste ceea ce i-a placut lui, ci valoarea
economica a bunului.
9) vanzarea in regim de autoservire
In aceasta situatie, transferul proprietatii lucrului vandut se amana din principiu, dar neindoielnic, datorita acestui regim de distributie
pana la executarea oblig de plata a pretului, astfel incat vanzarea in regim de autoservire este o varianta a vanzarii cu rezerva
proprietatii.
Indiferent la ce mom se executa oblig de a transfera proprietatea, aceasta executare antreneaza doua consecinte: in primul rand, art.
1673, alin 2 odata cu proprietate, cump dobandeste toate drepturile si actiunile accesorii dreptului vandut ce au apartinut vanz. De ex,
el va putea in consecinta sa exercita actiunea in revendicare, precum si creantele strans legate de dreptul vandut. A doua consecinta,
deci in al doilea rand, decurge din art. 1692 NCC: daca nu s-a convenit altfel, fructele bunului vandut se cuvin cumparatorului din ziua
dobandirii proprietatii. Si daca vanz culege aceste fructe pana la predare, dar propr a fost transferata, el este dator sa le predea
cumparatorului. Regula vizeaza toate felurile de fructe, inclusiv fructele civile. In cosecinta, daca bunul vandut face obiectul unui
contract de locatiune opozabil cumparatorului, de la data dobandirii proprietatii cumparatorul are si dreptul de a pretinde locatarului sa
plateasca chiria. De la aceasta regula exista o exceptie, cea prev de art. 1410 NCC- in cazul in care transferul propr a fost afectat de o
cond suspensiva, chiar daca efectul indeplinirii conditiei este in principiu retroactiv, vanzatorul va pastra fructele- pe care le-a cules
intre data incheierii contractului si daca implinirii conditiei.
Obligatia de predare a bunului vandut
In principiu obligatia de a preda lucrul exista in orice contract translativ, fiind inclusa sau implicata de obligatia de a transfera
proprietatea conform art. 1483 NCC.
Predarea, este potrivit art. 1685, punerea lucrului vandut la disp cump impreuna cu tot ceea ce este necesar dupa imprejurari pentru
exercitarea libera si neingradita a posesiei. Predarea este deci operatiunea prin care vanz ii permite cump sa ia in posesie bunul.
Obiectul obligatiei de predare: potrivit art. 1686, pe langa bunul vandut, predarea are ca obiect si accesoriile sale, precum si titlurile
sau documentele care dovedesc existenta dreptului ce a facut obiectul vanzarii. Intre accesorii, atunci cand vanzarea are ca obiect un
imobil, se vor regasi si imobilele prin destinatie, adica acele bunuri mobile care sunt destinate in perpetuu exploatarii imobilului
predat. Daca imob predat este o gradina tre predata si grebla.
Modalitatile predarii: uneori predarea se executa in modalitate pasiva, bunul fiind pur si simplu parasit de catre vanzator, astfel incat
cumparatorul sa-l poata prelua. In alte situatii predarea are loc in mod activ, printr-o conduita pozitiva din partea vanz. Bunurile mobile
se predau de regula prin remitere directa, remitere numita si traditiune. Atunci cand in locul bunului se preda un dispozitiv fizic care
permite cumparatorului intrarea in posesia lui ne aflam in ipoteza traditiunii de mana-scurta (cheile apart sau automobilului). In situatia
in care bunul este lasat in sfera de control a cump, predarea se face prin traditiune de mana-lunga (vand codul civil, vin la cump si il
las acolo, chiar daca cump nu este acolo, lasandu-l astfel in sfera de control a lui). In alte situatii, predarea se face prin remiterea unui
titlu reprezentativ al bunului sau printr-o alta operatiune juridica ce ii permite cumparatorului sa ia in posesie lucrul vandut. Aceasta se
numeste traditiune simbolica; ea se aplica mai des nu la predarea de lucruri mobile, ci la predarea de sume de bani, orice virament

bancar fiind o traditiune simbolica pt ca presupune doar o operatiune juridica, neavand loc aici niciun transfer material si nepredanduse nimic (ordin de plata).
Locul predarii: potrivit art. 1689, predarea tre sa se faca la locul unde bunul se afla in momentul incheierii contractului daca nu rezulta
altfel din conventia partilor, ori in lipsa acestuia, din uzante. Aceasta regula nu se poate aplica decat in cazul bunurilor individualdeterminate pentru ca numai in legatura cu asemenea bunuri se poate stabili locul situarii lor la data contractarii. In cazul bunurilor de
gen, care nu au fost individualizate prin contract, predarea se executa la domiciliul sau, dupa caz, la sediul vanz de la data incheierii
contr, potrivit 1494, alin 1, lit c NCC.
Momentul predarii: potrivit 1693, daca nu s-a stabilit un alt termen, cump poate cere predarea bunului de indata ce pretul ete platit. Din
aceasta disp rezulta si ca atunci cand nu a acordat un termen de plata al pretului, vanz poate sa invoce exceptia de neexecutare a oblig
de plata a pretului refuzand predarea pana cand cump isi va executa aceasta obligatie. Se considera totusi ca exista si imprejurari in
care, desi nu au convenit expres un termen pentru predare, partile au acceptat totusi in principiu un asemenea termen atunci cand
potrivit 1693, teza finala, ca urmare unor imprejurari cunoscute cump la mom vanzarii, predarea bunului nu se putea face decat dupa
trecerea unui termen de la acest moment.
Conformitatea predarii: predarea tre sa fie conforma in sensul ca bunul predat trebuie sa corespunda tuturor trasaturilor pe care partile
au convenit ca el sa le aiba. Conformitatea se apreciaza sub aspectul identitatii, sub aspectul cantitatii si sub aspectul calitatii.
Conformitatea sub aspectul identitatii este incidenta doar in cazul vanzarii de bunuri individual-determinate si presupune ca bunul
predat acela care a facut obiectul conventiei si nu un altul. Conformitatea sub aspectul cantitatii presupune predarea cantitatii convenite
de bunuri. In cazul bunurilor individual-determinate este necesar ca bunul predat sa aiba intinderea care a fost declarata cu prilejul
incheierii conventiei. Pentru ipoteza in care asemenea bunuri sunt imobile, art. 1741 - 1745 prevad reguli speciale de sanctionare a
neconformitatii -obs profului: nu tre expunem toate regulile din cod, ci doar sa stim unde le gasim in cod; nu tre invatate pe de rost-.
Conformitatea sub aspectul calitatii regulile conformitatii sunt diferite dupa cum vanzarea a avut ca obiect bunuri de gen sau bunuri
individual-determinate. Atunci cand a avut ca obiect bunuri de gen, vanz este liberat de obligatia de predare numai prin predarea unor
bunuri de calitate cel putin medie, potrivit art. 1486 NCC. Cand vanzarea a avut ca obiect un bun individual-determinat, el trebuie
predat potrivit 1690, alin 1, in starea in care se afla la mom incheierii contr. Aceasta inseamna ca vanzatorul trebuie sa impiedice
deteriorarea bunului intre mom incheierii contractului si mom executarii oblig de predare. Din acest motiv, potrivit 1485 NCC,
obligatia de a preda un bun individual-determinat o cuprinde si pe aceea de a-l conserva pana la predare. De vreme ce lipsesc alte
precizari cu privire la oblig de conservare, se accepta ca vanzatorul raspunde pentru executarea acestei obligatii ca un depozitar, in
principiu ca un depozitar cu titlu oneros, fiind obligat sa pastreze bunul (potrivit NCC) cu prudenta si diligenta si raspunzand chiar si
pentru culpa cea mai neinsemnata. Numai daca termenul de predare a fost instituit exclusiv in favoarea cumparatorului, vanz va
raspunde de pastrarea bunului ca un depozitar cu titlu gratuit, culpa sa apreciindu-se in concret prin comparatie cu diligenta pe care o
manifesta in conservarea propriilor sale bunuri. Va vand codul civil, vine un hot si-l fura, in cazul in care termenul de predare este
institutit in fav vanz, voi raspunde pentru ca n-am vandut codul civil nush cum. Daca e in fav cump, atunci voi raspunde numai in
masura in care ceva cu seiful

Cursul 6 - 09.11.2011
Cheltuielile predarii
Art. 1766, alin 2, masurarea, cantarirea si cheltuielile de predare a bunului sunt in sarcina vanzatorului. Sub acest aspect, se reiau in
materia predarii disp generale ale art. 1498, conform caruia cheltuielile platii sunt in sarcina debitorului.
Sanctiunea neexecutarii necorespunzatoare/cu intarziere a obligatiei de predare
In ceea ce priv neexec oblig de predare, daca aceasta nu este justificata, cumparatorul are la dispozitie, potrivit dreptului comun, un
drept de optiune intre a obtine rezolutiunea cu daune-interese, a cere executarea silita in natura si a cere executarea silita prin
echivalent.
Executarea silita presupune intotdeauna o hotarare judecatoreasca, deci se cere.
In ceea ce priveste executarea cu intarziere a obligatiei de predare, ea se sanctioneaza, potrivit dreptului comun, prin daune moratorii.
In ceea ce priveste executarea neconforma sau necorespunzatoare a obligatiei de predare, se aplica 1690 si 1691 NCC. Conform art.
1690, cump caruia i se face predarea trebuie ca imediat dupa preluare sa verifice starea bunului predat. Daca in urma acestei verificari
se constata ca bunul este predat neconform, fie sub aspectul identitatii, fie sub aspectul cantitatii, fie sub aspectul calitatii,
cumparatorul este dator sa il informeze pe vanzator, fara intarziere, despre aceasta neconformitate. Textul foloseste notiuni-cadru: sa
verifice imediat, sa informeze fara intarziere; daca lucrul vandut este un sac de rosii, fara intarziere este timpul necesar ca sacul sa fie
desertat ptr a vedea in ce stare se prezinta rosiile.
In lipsa informarii cumparatorului transmise catre vanzator cu privire la viciile aparente constatate cu ocazia preluarii bunului, se
considera ca bunul a fost predat conform si in consecinta ca vanz este liberat de obligatia sa, astfel incat cump nu se mai poate plange
ulterior de starea bunului primit, decat in legatura cu vicii ascunse pe care nu le-a putut constata cu ocazia verificarii la preluare.
In cazul in care cump contesta calitatea sau starea bunului pe care vanz i l-a pus la dispozitie, oricare dintre parti poate cere
judecatoriei in circumscriptia careia se afla locul la care trebuie executata predarea, ca instanta sa desemneze un expert pentru a
constata starea bunului, respectiv pentru a verifica daca el corespunde sau nu cerintelor contractuale. Uneori, efectuarea expertizei
presupune sechestrarea sau depozitarea bunului, astfel incat instanta poate dispune si asemenea masuri. Mai mult, daca sechestrarea ori

depozitarea bunului ar necesita cheltuieli insemnate, ori ar ocaziona pagube, instanta poate dispune vanzarea bunului pe cheltuiala
proprietarului. Intr-o asemenea imprejurare, va fi considerat vanz acela care va rezulta a fi proprietar in urma expertizei. Predare
conforma=propr e la cump; predare neconforma=propr ramane la vanzator.
Hotararea de vanzare va trebui comunicata inainte de punerea in executare celeilalte parti sau reprezentantului sau, daca unul dintre
acestia se afla intr-o localitate situata in circumscriptia judecatoriei care a pronuntat hotararea, iar in caz contrar in termen de 3 zile de
la executare. Se poate decide vanz bunului chiar si fara citarea celeilalte parti.
Obligatia de a garanta impotriva evictiunii
Evictiunea reprezinta orice tulburare a cumparatorului in linistita exercitare a dreptului cumparat.
Tulburarile pot proveni din fapta vanzatorului sau din fapta unui tert.
Evictiunea provenind din fapta vanzatorului
Obligatia vanz de a garanta impotriva evictiunii provenind din fapta proprie este absoluta, ceea ce presupune ca ea priveste atat fapte
ale sale anterioare incheierii contractului, cat si fapte ale sale ulterioare incheierii contractului, atat tulburari de fapt, cat si tulburari de
drept.
Fapta ant inch contr= A ii da lui B lui bun si inainte de inch contr A a const un drept de uzufruct pt un tert; tertul acela poate sa fol dr
sau de uzu imp cump daca ii este opozabil. A poate sa raspunda ptr tulburarea provenita de la tert. A va putea rapunse si ptr tulburarea
provenita din partea lui, el fiind raspunzator ptr tulburarea venita din partea tertului.
Fapta ulterioara vanzarii= dupa ce incheie contr de vanz a unui bun mobil fara sa-l predea vanz mai vinde o data bunul mobil unui tert
caruia il si preda. Acela va putea cere 1909 si va ramane in posesia bunului. Primul va ramane fara bun si este tulburat, deci va
raspunde vanzatorul ptr ea.
Caracterul absolut semnifica si faptul ca vanz nu poate sa-si limiteze raspunderea pentru asemenea evictiune prin clauzele contractului
incheiat cu cumparatorul intrucat este o consecinta necesara a oricarui contract translativ, obligatia de garantie contra evictiunii
provenind din fapta instrainatorului se aplica tuturor acestor contracte , fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, dispozitiile de la vanzare
fiind aplicabile in mod corespunzator.
Tulburarile de fapt: Ca efect al contractului de vanzare, vanzatorul nu poate savarsi nicio fapta de natura sa il tulbure pe cumparator in
exercitiul dreptului vandut. In acest context, in cazul instrainarii unor fonduri profesionale, in special a unor fonduri de comert,
jurisprudenta a retinut ca este contrara obligatiei vanzatorului de a il garanta pe cumparator impotriva evictiunii provenind din fapta
proprie, actiunea vanzatorului de a ii face concurenta cump prin deschiderea unui fond de comert similar care isi disputa aceeasi
clientela cu fondul vandut.
Tulburarile de drept: Vanzatorul este de asemenea obligat sa nu invoce impotriva cump vreun drept de natura sa limiteze sau sa
incomodeze exercitarea dreptului transmis. In cazul in care ar invoca un asemenea drept, vanz ar trebui sa introduca o actiune
impotriva cump prin care sa tinda sa-si valorifice dreptul. In temeiul obligatiei sale de a-l garanta pe cump impotriva evictiunii
provenind din propria sa fapta, vanzatorul ii va putea fi insa opusa intr-o asemenea actiune o aparare specifica numita exceptie de
garantie conform careia acela care este chemat/obligat sa garanteze contra evictiunii nu poate sa evinga.
Art. 1696=quem de evictionae tenet actio eundem agentem repellit exceptio.
In cazul in care un bun este vandut de stat, statul poate ulterior sa dispuna prin organe independente exproprierea pentru utilitate
publica a acelui bun. Unii autori au sustinut ca obligatia statului-vanzator de a garanta contra evictiunii provenind din fapta proprie l-ar
impiedica sa dispuna exproprierea intrucat aceasta l-ar tulbura pe cump in exercitiul dreptului dobandit. Opinia majoritara este totusi in
sensul ca, atunci cand actioneaza ca vanzator, statul isi exercita capacitatea sa de drept privat, capacitate care nu poate fi exercitata in
sensul limitarii atributiilor statale de drept public. Dimpotriva, cand actioneaza ca expropiator, statul exercita o capacitate de drept
public, dispunand pentru protectia interesului public fara nicio lamurire posibila a intereselor pe care le-ar putea avea ca subiect de
drept privat. In consecinta, exceptia de garantie nu ar putea impiedica o procedura de expropiere.
Evictiunea provenind din fapta unui tert
Potrivit art. 1695, alin 2, vanz raspunde fata de cump pentru tulburarile cauzate de terti in exercitarea dreptului cumparat numai daca
sunt intrunite cumulativ urmatoarele 3 conditii:
a) tulburarea sa fie una de drept, in sensul ca in sprijinul pretentiilor tertului care tind sa impiedica sau sa limiteze exercitiul drepturilor
cump, tertul invoca un drept subiectiv propriu. Spre ex, un drept de preemtiune sau unul de creanta corelativ dr a se asigura folosinta
lucrului vandut sau un drept real care ar dezmembra dreptul vandut, etc.
se asimileaza tulburarilor de drept situatiile in care, fara a invoca un drept propriu, tertul tulburator se prevaleaza de limite ale dreptului
transmis care sunt exceptionale, care n-au fost declarate de vanzator la incheierea contractului si care nici nu rezultau din starea
lucrului vandut la mom incheierii contractului. Ipoteza: unde in franta intr-o zona minunata, un tanar fermier a cumparat un domeniu
pajiste si padure. Pt ca padurea n-o putea inlatura, intentiona ca pe zona de pajiste sa faca o ferma de vaci. Comuna respinge cererea de
construire a fermei pe motiv ca s-ar putea aduce pagube unei galerii miniere care trece fix pe sub domeniul alaturat. Tanarul l-a dat in
judecata pe vanzator pt ca dupa cum arata locul nu prea rezulta vreo interdictie de construit, ai acesta a crezut ca poate sa-si faca linistit
ferma. Tertul evingator este primaria care s-a prevalat de o limita a dr de propr exceptionala.
b) dreptul pe care se intemeiaza tertul sa aiba o cauza anterioara incheierii contractului de vanzare. Altfel spus, faptul juridic lato sensu
care a generat acest drept, deci includem si contractul, trebuie sa fie anterior ncheierii contractul de vnzare. Probleme: fapte juridice
complexe care se desf in timp: uzucapiune a carei posesie a inceput inainte de incheirea contr de vanzare, dar al carei terme s-a

implinit dupa inch contr de vanz indeplineste sau nu aceasta conditie. Raspuns: vanz este obligat sa garanteze numai atunci cand
implinirea termenului uzucapiunii este iminenta. In VCC, uzucapiune de 10-15, era cons iminenta daca mai ramaneau 3-4 ani. In NCC
uzucap este de 5 si de 10 ani. Deci aici uzucap este iminenta doar daca mai sunt cel mult 2 ani pana la implinirea termenului. Al doilea
fapt complex cu desf in timp: procedurile de expropiere au inceput inainte de inch contr de vanza si s-au finalizat dupa inch acestuia.
Tertul tulburator este statul expropiator. Raspunde vanz ptr tulburarea cump? Raspuns: vanz va raspunde numai daca i-a fost
comunicat anterior inch contr de vanzare vreun act legat de procedura expropierii si nu l-a facut cunoscut cump.
c) aceasta cauza (de la b)) sa nu fi fost cunoscuta cumparatorului la data incheierii vanzarii. Pentru a inlatura aceasta conditie a
angajarii raspunderii sale, vanzatorul ar trebui sa-i comunice el insusi cump posibilele cauze de evictiune la data incheierii actului.
Chiar si in absenta unei asemenea comunicari, cump va fi presupus ca a cunoscut cauza evictiunii atunci cand cu diligente minime o
putea afla la mom inch contr de vanzare. Ex: diligentele de a te uita la ce cumperi- in cazul unor servituti aparente care evident
ingradesc. Pot afla cu diligente minime din documentele care insotesc contr de vanzare-opinie diferita de Deak. Vbim de ipoteza
inscrierilor in CF.
In principiu, atunci cand tertul manifesta pretentii care il tulbura pe cump in exercitarea dreptului cumparat, este posibil ca aceste
pretentii sa fie avansate in cadrul unui proces sau sa fie avansate in afara unui proces.
Atunci cand tertul nu a introdus o actiune, cumparatorul ar trebui solicite sprijinul vanzatorului pentru a respinge pretentiile tertului. In
cazul in care accepta pretentiile tertului fara a avea in acest sens si acordul vanzatorului, el risca sa fie decazut din dreptul de garantie
intrucat potrivit art. 1705, alin 2, cump care, fara a exista o hotarare judecatoreasca a recunoscut dreptul tertului pierde dreptul de
garantie, afara de cazul in care dovedeste ca nu existau motive suficiente pentru a impiedica evictiunea. Asadar, in acest caz in care
cump a rec pretentiile cump fara proces se presupune ca existau motive suf ptr a respinge acele pretentii si cump care doreste sa
angajeze rasp vanz trebuie el cump sa faca dovada negativa ca nu existau suficiente motive-sper ca n-am gresit. Deci este o sarcina
foarte dificila.
In schimb, in cazul in care cumparatorul a fost chemat in judecata de catre tert, el are posibilitatea de a il chema in proces pe vanzator
printr-un mijloc procedural care se numeste cerere de chemare in garantie. Aceasta cerere reprezinta o cerere de chemare in judecata
subsidiara pe care o formuleaza cumparatorul parat in cererea principala introdusa de catre tert. Prin aceasta cerere cump solicita ca in
cazul in care pretentiile tertului sunt admise, instanta sa il condamne pe vanzator sa raspunda pentru evictiunea astfel produsa. Tot
astfel este posibil ca vanz, din proprie initiativa, sa intervina in procesul dintre tertul evingator si cumparator pe calea unei cereri de
interventie care ii va permite sa produca in proces mijloace de aparare si dovezi de natura sa inlature pretentiile tertului si sa conduca
la respingerea actiunii formulate de acesta.
Situatiile in care pe temeiul garantiei contra evictiunii se formuleaza o cerere de chemare in garantie ori o cerere de interventie pot fi
reunite sub denumirea de garantie incidentala.
In cazul in care vanz nu a participat la procesul cu tertul si pretentiile acestuia din urma sunt admise, cumparatorul poate introduce o
cerere de chemare in judecata separata impotriva vanzatorului, solicitand ca acesta sa raspunda pentru evictiunea suferita. In aceasta
situatie garantia este principala, nu mai este incidentala.
Totusi, in aceasta situatie a garantiei principale, vanzatorul chemat in judecata are posibilitatea sa se apere prin exceptia procesului rau
condus. In temeiul acestei aparari, actiunea cumparatorului va fi respinsa daca vanzatorul dovedeste ca ar fi putut produce in procesul
cu tertul mijloace de aparare si dovezi suficiente pentru ca pretentiile lui sa fie respinse. Obs: De data aceasta prezumtia este ca
pretentiile tertului sunt intemeiate, ii revine vanz sarcina de a dovedi.
Modul de operare a obligatiei de a garanta contra evictiunii
Atata vreme cat nicio persoana nu a emis pretentii in legatura cu dreptul cumparat de natura sa impiedice sau sa limiteze exercitarea
acestui drept , vanzatorul are o obligatie de a nu face, respectiv de a nu savarsi nicio fapta care sa il tulbure pe cump in exercitiul
dreptului.
In a doua etapa, daca un tert formuleaza o pretentie care limiteaza sau impiedica exercitarea dreptului dobandit, vanzatorul are o
obligatie de a face, respectiv de a administra toate mijloacele de aparare de care dispune pentru a fi respinse pretentiile tertului.
In a treia etapa, daca pretentiile tertului au fost admise, atunci vanzatorul are o obligatie de a da, de regula o suma de bani in temeiul
raspunderii sale pentru evictiunea consumata pentru ca deja pretentiile au fost admise.

Efectele evictiunii consumate

Atunci cand prin exceptie evictiunea consumata nu are impact asupra bunului vandut si asupra unui alt bun din patrimoniul
cumparatorului, raspunderea vanzatorului pentru o asemenea evictiune va fi supusa art. 1704. Potrivit acestui text, atunci cand cump a
pastrat bunul cumparat platind tertului evingator o suma de bani sau dandu-i un alt bun, vanzatorul este liberat de urmarile garantiei, in
primul caz prin rambursarea catre cumparator a sumei platite cu dobanda legala calculata de la data platii, iar in al doilea caz prin plata
valorii bunului dat, precum si in ambele cazuri prin plata tuturor cheltuielilor aferente. In situatia regula insa, evictiunea consumata are
ca efect pierderea in tot sau in parte de catre cumparator a posibilitatii faptice de a exercita dreptul cumparat.
In aceste cazuri el poate solicta rezolutiunea vanzarii, restituirea pretului si daune-interese. Toate aceste remedii sunt supuse unor
dispozitii speciale, derogatorii de la dreptul comun, cuprinde in art. 1700-1703 CC.
Rezolutiunea vanzarii
Cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii in situatiile in care fie a fost evins de intregul bun, fie a fost evins de o parte a bunului
indeajuns de insemnata, incat daca ar fi cunoscut evictiunea la data incheierii contractului, el nu l-ar mai fi incheiat.

10

Din text rezulta ca, in acest caz, daca nu s-a prevazut un pact comisoriu expres, rezolutiunea nu poate opera decat pe baza hotararii
instantei de judecata, o declaratie unilaterala de rezolutiune fiind lovita de nulitate.
Daca se dispune rezolutiunea, cumparatorul poate pretinde restituirea pretului si despagubiri pentru prejudiciul suferit prin pierderea
bunului cumparat.
In ceea ce priveste restituirea pretului, vanzatorul este tinut sa inapoieze pretul in intregime atat in situatia in care valoarea bunului a
scazut pana la data producerii evictiunii, cat si in cele in care valoarea bunului a crescut pana la aceasta data. Prin exceptie, daca
dobanditorul a profitat de scaderea valorii bunului sau, vanzatorul are dreptul sa scada din pretul supus restituirii valoarea beneficiilor
obtinute de cumparator. Spre ex, a cump casa, darama casa si caramida care rezulta din daramare o foloseste in scopul ridicarii unei
alte constructii. Valoarea beneficiului pe care l-a obtinut din scaderea valorii bunului cumparat=valoarea caramizilor.
In cazul in care pana la data producerii evictiunii valoarea bunului a crescut, vanzatorul datoreaza cumparatorului pe langa pret si
sporul de valoare astfel dobandit.
In ceea ce priveste daunele interese, potrivit art. 1702, ele cuprind: a) valoarea fructelor pe care cump a fost obligat sa le restituie celui
care l-a evins; intrucat si in NCC fructele culese de posesorul de buna-cred se cuvin acestuia, rezulta ca, in principiu, cumparatorul va
fi obligat sa transmita evingatorului numai fructele pe care le-a cules in perioada cat nu a mai fost de buna-cred, adica in principiu
dupa data introducerii cererii de chemare in judecata de catre tertul evingator. b) cheltuielile de judecata efectuate de cumparator in
procesul cu cel ce l-a evins, precum si in procesul de chemare in garantie a vanzatorului. c) cheltuielile incheierii si executarii
contractului de catre cumparator. De regula, cump ii revin pe langa chelt incheierii contr si chelt cu plata pretului, comisionul bancar
de ex, si chelt cu ridicarea si transportul bunului vandut. De regula tot lui ii revin si chelt ptr asigurarea opozabilitatii dreptului
dobandit. Toate acestea sunt supuse restituirii de catre vanzator in caz de reolutiune consecutiva evictiunii. d) daune-interese cuvin si
pierderile suferite si castigurile nerealizate de catre cumparator din cauza evictiunii. Acest text pare sa fie o reluare a dreptului comun;
totusi, daca ar fi fost doar o reluare, prezenta lui nu ar mai fi fost necesara; deci tre interpretat ca avand o valoare autonoma: celelalte
reguli pe care le-a prev in partea generala pt aceste prejudicii nu se aplica. Textul deroga de la dreptul comun in sensul ca aceste
pierderi si castiguri nerealizate vor trebui suportate de catre vanzator chiar daca rezulta numai indirect prin evictiune si chiar daca nu
puteau fi prevazute de vanzator la data incheierii contr. De asemenea, vanz este tinut sa ramburseze cump, in masura in care nu i-au
fost rambursate de catre evingator, toate chelt pentru lucrarile efectuate in legatura cu bunul vandut. Prin exceptie, vanzatorul nu va
trebui sa ramburseze chelt cu lucrari adaugate voluptoare; totusi, daca el a cunoscut cauza evictiunii la data incheierii contr, atunci el
este de rea-credinta si va trebui sa ramburseze si aceasta ultima categorie de cheltuieli.
In cazul in care evictiunea a fost partiala si cump fie nu a vrut, fie nu a putut sa obtina rezolutiunea contr, vanz va trebui sa-i restituie o
parte din pret proportionala cu valoarea partii de care a fost evins, precum si daune-interese stabilite conform acelorasi reguli ca si
acelea aplicabile in caz de rezolutiune, insa, tinand cont de faptul ca in cazul evictiunii partiale cump pastreaza o parte din beneficiul
exercitarii dreptului cumparat.
Modificarea sau inlaturarea conventionala a garantiei
Regula este ca prin contract vanzatorul si cumparatorul pot modifica in orice mod regimul legal al garantiei contra evictiunii. Exista
doua exceptii de la aceasta regula: 1) stipulatia prin care obligatia de garantie este inlaturata sau restransa nu il exonereaza pe vanz de
obligatia de restitui pretul decat in cazul in care cumparatorul si-a asumat in mod neindoielnic riscul producerii evictiunii, caz in care
daca acest risc este motivul determinant pentru care s-a contractat, vanzarea are caracter aleatoriu. 2) ipoteza in care vanz cunoaste
cauza evictiunii fara sa o faca cunoscuta si cump; in aceasta situatie fiind de rea-credinta, vanz nu se poate prevala de clauzele
contractuale care inlatura sau limiteaza obligatia sa de garantie.
Alte elemente de regim juridic ale oblig de garantie
Potrivit art. 1697, obligatia de garantie contra evictiunii este indivizibila intre debitori. Aceasta inseamna ca in cazul in care se vinde
un bun aflat in copropr de catre cei 2 copropr, cum poate pretinde oricaruia dintre ei sa raspunda integral pentru evictiune. La fel, in
cazul in care vanz unic are mai multi mostenitori, cump poate pretinde garantia integrala din partea oricaruia dintre acesti mostenitori.
Art. 1706-vanz este obligat sa garanteze contra evictiunii fata de orice dobanditor subsecvent al bunului, fara a deosebi dupa cum
dobandirea este cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Aceasta regula = regula multiplicarii obligatiei de garantie. Exemplu: Daca a ii
vinde lui b un bun si b mai depart i-l doneaza lui c, in mom in care a i-a vandut bunul lui b, din contr de vanz s-a nascut in sarcina lui a
catre b de a-l garanta pe b contra evictiunii. In mom ulterior in care b a donat acelasi bun catre c, pe langa obligatia mai putin severa a
lui b de a-l garanta pe donatar contra evict, s-a mai nascut inca obligatie: de a-l garanta si pe c contra evictiunii, avand astfel doi
creditori. Deci c daca va fi tulburat va avea practic chiar un cumul in posib de a obtine despab de la b sau de la a.
La obligatia de predare
Efectele predarii:
Sub imperiul codului civil de la 1864 se consider c n cazul contractului translativ, riscul pierii fortuite a bunului se
transfera de la nstrintor la dobnditor n momentul transferului proprietii. n consecin, se consider c dac dup transferul
proprietii i chiar nainte ca bunul s fi fost predat dobnditorului, el ar fi pierit fortuit ntruct pieirea ar fi fost pe riscul
dobnditorului, acesta rmnea obligat fa de nstrintor la contraprestaia pe care o promisese.
NCC modifica aceasta regula. Potrivit art. 1274, in lipsa de stipulatie contrara, cat timp bunul nu este predat, riscul
contractului ramane in sarcina debitorului obligatiei de predare chiar daca proprietatea a fost transferata deja dobanditorului. Daca
bunul piere fortuit, dupa transferul proprietatii, dar inainte de predare, desi bunul piere in patrimoniul dobanditorului, totusi, riscul
acestei pieiri si implicit efectul sau prejudiciabil il suporta instrainatorul care a intarziat predarea. Prin urmare, intr-o asemenea ipoteza,
instrainatorul nu va putea pretinde contraprestatia promisa de dobanditor.

11

In materia vanzarii, daca bunul piere fortuit inainte de predarea sa catre cumparator, vanzatorul nu mai poate pretinde
pretul, iar in cazul in care a primit deja pretul el este obligat sa-l restituie.
Intr-o singura situatie cumparatorul suporta riscul pieirii fortuite a lucrului vandut chiar daca bunul nu i-a fost predat.
Este vorba despre situatia in care a fost pus in intarziere pentru preluarea lucrului. O asemenea punere in intarziere nu este valabila
decat daca vanzatorul a facut tot ce depinde de el in vederea predarii, astfel incat lucrul se afla la dispozitia cumparatorului pentru
preluare.
In toate celelalte cazuri se aplica regula conform careia riscul pieirii fortuite a lucrului se transfera de la instrainator
catre dobanditor prin predare.

OBLIGATIA DE GARANTIE CONTRA VICIILOR LUCRULUI VANDUT

Un viciu al lucrului reprezinta acea deficienta care impiedica functionarea sa normala potrivit destinatiei. Potrivit art. 1707 NCC,
vanzatorul raspunde fata de cumparator pentru viciile lucrului vandut daca sunt intrunite urmatoarele patru conditii cumulative:
1) viciul trebuie sa fie intrinsec bunului; acest lucru se intampla atunci cand disfunctionalitatea isi are cauza in lucrul vandut
insusi, iar nu in imprejurari exterioare acestuia. De ex, un vanz vinde o remorca de nisip cu care cump vroia sa ridice o constructie.
Dupa ce a descarcat mormanul de nisip in curtea cump, nisipul a explodat intrucat acolo era o bomba din al doilea razboi mondial
ramasa neexplodata. Bomba nu apartinea nisipului, ea fiind doar livrata impreuna cu nisipul.
2) viciul trebuie sa existe la data transferului riscurilor. Data transf riscurilor este de regula data predarii. Daca viciul apare
dupa data predarii bunului, chiar si fara culpa cump, acesta are natura unui risc pe care cump trebuie sa il suporte dupa predare.
3) viciul trebuie sa fie ascuns. Este ascuns acel viciu care nu era cunoscut cumparatorului la data incheierii contractului si care
cu diligente normale nu putea fi descoperit nici la data predarii bunului. Daca viciul poate fi descoperit cu diligente normale, atunci el
are natura juridica a unei neconformitati, se numeste viciu aparent si poate fi sanctionat prin mijloacele aplicabile predarii neconforme.
Daca viciul este aparent, rasp vanz se intemeia pe obligatia de predare si raspunderea pentru predarea neconforma. Potrivit art. 2530,
prescriptia dreptului la actiune izvorat din transmiterea unor bunuri cu vicii aparente incepe sa curga de la data predarii sau receptiei
finale a bunului ori, dupa caz, de la data termenului prevazut de lege pentru verificarea bunului de catre cumparator. Acestei dispozitii
ii sunt supuse si ipotezele in care bunul nu corespunde calitatilor convenite iar aceasta neconformitate putea fi descoperita fara
cunostinte speciale printr-o verificare normala. Pentru a se aprecia caracterul ascuns sau aparent al viciului, standardul aplicabil este
acela al unei verificari normale, atente, dar care nu presupune cunostinte de specialitate.
4) viciul sa fie grav. Potrivit art. 1707, alin 1, viciul este grav daca face ca bunul vandut sa fie impropriu intrebuintarii la care
este destinat sau daca ii micsoreaza intrebuintarea sau valoarea intr-o asemenea masura incat daca viciul ar fi fost cunoscut la
incheierea contractului, cumparatorul nu ar fi cumparat sau cel mult ar fi cumparat pentru un pret mai mic. In principiu, destinatia
avuta in vedere pentru a se stabili caracterul grav al viciilor este destinatia convenita de parti prin contractul de vanzare. In lipsa unei
clauze care sa stabileasca aceasta destinatie se va avea in vedere destinatia bunului decurgand din intrebuintarea sa normala potrivit
naturii sale.
Modul in care se manifesta obligatia vanzatorului de a garanta contra viciilor este reglementat prin art. 1710; potrivit acestui text,
cumparatorul poate obtine unul din urmatoarele patru remedii: fie inlaturarea viciilor de catre vanzator pe cheltuiala sa (repararea
lucrului), fie inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii (posibil doar in cazul in care bunul prin natura lui
este unul de gen), fie reducerea pretului direct proportional cu reducerea intrebuintarii lucrului cauzata de viciu, fie rezolutiunea
vanzarii.
In cazul in care apreciaza ca masura solicitata de cumparator este excesiva in raport cu gravitatea viciului si cu scopul incheierii
contractului, instanta de judecata poate dispune inlocuirea masurii solicitate de cumparator cu o alta masura mai potrivita.
Cu privire la rezolutiune, trebuie precizat ca aceasta masura poate fi solicitata de cumparator numai daca el a adus viciul descoperit la
cunostinta vanz intr-un termen scurt de la descoperire. In cazul in care cump este profesionist, iar bunul vandut este mobil corporal,
termenul este de 2 zile. Daca viciul apare in mod gradual, termenul incepe sa curga de la daca la care cump isi poate da seama de
gravitatea si intinderea viciului.
Ca regula, acest termen este unul de decadere pentru dreptul cumparatorului de a cere rezolutiunea contractului de vanzare in temeiul
garantiei contra viciilor. Prin exceptie, in cazul in care vanzatorul a cunoscut viciul la data incheierii contractului, cumparatorul nu
decade din dreptul de a cere rezolutiunea. Atunci cand cump are dreptul la rezolutiune pe temeiul garantiei vanz contra viciilor,
rezolutiunea poate fi declarata si unilateral fara a se solicita instantei de judecata constatarea sau pronuntarea ei potrivit dreptului
comun. Totusi, instanta poate controla de regula la cererea vanzatorului, caracterul abuziv al declaratiei de rezolutiune, iar in cadrul
unui asemenea control, in cazul in care va aprecia ca rezolutiunea este excesiva, instanta poate dispune inlocuirea ei cu o alta masura
dintre cele prevazute de art. 1710.
In ceea ce priveste daunele-interese, acestea sunt datorate numai daca la data incheierii contractului, vanzatorul cunostea viciile pentru
care se solicita angajarea raspunderii sale. In acest caz, daunele-interese pot insoti oricare dintre masurile prevazute de art. 1710 si
servesc repararii integrale a prejudiciului cauzat prin manifestarea viciului, chiar daca vanzatorul nu putea prevedea acest prejudiciu si
chiar daca el are caracter indirect. De ex, at cand vanz vinde un tv ale carui vicii le cunoaste, poate sa anticipeze ca cump ca suferi un

12

prejudiciu. E mai greu de crezut ca vanza care vinde un tv afectat de vicii va putea anticipa ca din cauza unui scurtcircuit va determina
explodarea casei si va trebui sa ii plateasca valoarea casei.
Prescriptia actiunii raspunderii pentru vicii
A fost abrogat termenul special de prespriptie de 6 luni pentru viciile ascunde. Fie ca au fost ascunse dolosiv sau din culpa, viciile
ascunse determina o raspundere prescriptibila in termenul general de 3 ani.
In ceea ce priveste mom de la care incepe sa curga acest termen, potrivit art. 2531, daca in lege nu se prevede altfel, prescriptia
dreptului la actiune pentru viciile ascunse incepe sa curga:
a) in cazul unui bun transmis sau al unei lucrari executate, alta decat o constructie, de la implinirea unui an de la data predarii
ori receptiei finale, in afara cazului in care viciul a fost descoperit mai inainte, caz in care prescriptia va incepe sa curga de la data
descoperirii.
b) in cazul unei constructii, de la implinirea a 3 ani de la data predarii sau receptiei finale a constructiei, afara numai daca
viciul a fost descoperit mai inainte, caz in care prescriptia incepe sa curga de la data descoperirii. Termenele de 1 ani si respectiv 3 ani
sunt termene de garantie de drept comun si se aplica de cate ori legile speciale sau contractul nu prevad/prevede alte durate de garantie.
Din perspectiva acestor durate de garantie obligatia de a garanta contra viciilor ascunse este o obligatie cu executare succesiva in
virtutea careia vanzatorul se obliga fata de cumparator ca nicicand pe durata de garantie sa nu se manifeste vicii ale lucrului vandut
care existau sau aveau o cauza existenta la data predarii.
Obs: Raportul intre termenele de garantie si termenele de prescriptie
Sa presupunem ca la mom t0 se incheie contr. Bunul se preda la un mom ulterior tp. Daca pana la momentul tp+durata de garantie (in
princ un an) nu se manisfeta niciun viciu, vanz nu rasp. Daca se manisfeta at tre verificat daca viciul avea o caza existenta la data
predarii si daca era ascuns. Daca era aparent la data predarii atunci iar vanz nu raspunde. Daca s-a manifestat pe durata de garantie si
este suficient de grav, el da nastere raspunderii vanz pt vicii. Prescriptia pentru actiunea avand ca obiect masurile din art. 1710 de la
descoperirii, ca regula, care n-are cum sa fie decat ulterioara de la data predarii. Regula este deci de la data descoperirii si se aplica ori
de cate ori are loc in cursul duratei de garantie. De la descoperire curge un termen de 3 ani pana la prescriptia actiunii avand ca obiect
masurile prevazute de art. 1710.
In cazul in care data descoperirii este ulterioara mom expirarii duratei de garantie, dar el s-a manifestat in cursul term de garantie,
termenul de prescriptie curge de la data expirarii duratei de garantie.
In cazul in care viciul se manifesta dupa ce expirta durata de garantie nu se pune problema niciunei raspunderi si deci nici problema
prescriptiei. Deci pentru a se angaja raspunderea vanz este necesar ca viciul sa se fi manifestat in perioada de garantie.
Regula este ca si raspundera contra viciilor ascunse este supusa unor reguli supletive, astfel incat partile pot stabili prin contractul de
vanzare reguli diferite fata de acelea prevazute de cod. O singura limitare avem in aceasta privinta: art. 1708, alin 2, clauza care
inlatura sau limiteaza rasp pentru vicii este nula in privinta viciilor pe care vanzatorul le-a cunoscut ori trebuia sa le cunoasca la data
incheierii contractului. Vanzatorul care este profesionist in raport cu bunurile care fac obiectul vanzarii este presupus ca trebuie sa
cunoasca viciile lucrurilor vandute, astfel incat el nu isi va putea limita sau inlatura raspunderea pentru asemenea vicii.

GARANTIA PENTRU BUNA FUNCTIONARE A BUNULUI VANDUT

Spre deosebire de toate celelalte obligatii examinate pana in prezent, garantia pentru buna functionare a lucrului vandut nu este o
dispozitie supletiva de drept comun aplicabila oricarui contract de vanzare, ci opereaza numai daca a fost expres prevazuta in contract
sau in legea speciala aplicabila acestuia.
Ca si garantia contra viciilor ascunse, ea presupune ca bunul sa functioneze conform intrebuintarii lui normale pentru o anumita durata
ulterioara predarii. Diferenta este aceea ca pentru a opera garantia pentru buna functionare nu este necesar ca viciul manifestat in
perioada de garantie sa fi existat ori sa aiba o cauza preexistenta fata de predare. Este suficienta manifestarea lui in cursul perioadei de
garantie chiar daca s-a nascut ulterior predarii pentru ca raspunderea vanzatorului sa fie angajata.
Din reglementarea codului civil rezulta ca in principiu garantia pentru buna functionare a lucrului nu poate constitui temei pentru
rezolutiunea contractului, insa partile pot deroga de la aceasta regula, permitand rezolutiunea si in temeiul unei asemenea garantii. In
orice caz, daca partile nu au prevazut altfel, masurile care pot fi solicitate in temeiul garantiei de buna functionare sunt supuse unei
ordini de subsidiaritate. Astfel, imediat ce se manifesta o disfunctionalitate a bunului, cumparatorul trebuie sa o comunice catre
vanzator. Cumparatorul este decazut din dreptul de garantie daca nu a comunicat defectiunea inainte de expirarea termenului de
garantie. Prin exceptie fata de regimul decaderii, daca dobanditorul a fost impiedicat prin motive obiective sa efectueze comunicarea in
termenul de garantie, el va putea evita decaderea in cazul in care va comunica defectiunea intr-un termen rezonabil scurt, cel mai scurt
cu putinta avand in vedere natura impiedicarii de la data expirarii termenului de garantie.
Odata ce cump a comunicat defectiunea, vanz este obligat sa repare bunul pe cheltuiala sa. Daca reparatia este imposibila sau daca
durata acesteia depaseste un termen de maximum 15 zile, vanzatorul este obligat sa inlocuiasca lucrul vandut. Daca vanz nu

13

inlocuieste lucrul vandut intr-un termen rezonabil potrivit cu imprejurarile, la cererea cump el este obligat sa restituie pretul primit,
avand insa dreptul ca in acest caz sa i se restituie lucrul vandut. Acest ultim mecanism este totusi similar rezolutiunii.
Actiunile intemeiate pe garantia pentru buna func pot fi respinse daca vanz dovedeste ca disfunctionalitatea este cauzata prin modul in
care cump s-a comportat fata de bun, inclusiv in raport cu instructiunile pentru folosire si pastrare date de vanzator la incheierea
contractului.

OBLIGATIILE CUMPARATORULUI
Cumparatorul are 3 obligatii principale: de a suporta cheluielile vanzarii, de a plati pretul si de a prelua lucrul vandut.
OBLIGATIA DE A SUPORTA CHELTUIELILE VANZARII
Potrivit art. 1666, in lipsa de stipulatie contrara, chelt ptr incheierea contractului de vanzare sunt in sarcina cumparatorului. Textul
reglementeaza raporturile dintre vanz si cump si el nu poate fi opus tertilor care sunt implicati in procesul de incheiere a contractului in
virtutea unor raporturi juridice proprii pe care le au cu partile. Spre ex, chelt de asistenta juridica datorate avocatilor implicati in
redactarea contractului sunt in sarcina partii care i-a angajat; chelt de autentificare datorate notarului sunt in sarcina ambelor parti care
raspund solidar pentru plata acestor cheltuieli fata de notar. Daca in virtutea acestei raspunderi vanz va suporta cheltuielile de
autentificare, el are totusi dreptul de a recupera aceste chelt de la cump in temeiul art. 1666, alin 1 NCC.
OBLIGATIA DE A PLATI PRETUL
Natura acestei oblig este aceea de a da o suma de bani.
Locul: art. 1720, alin 1, cump tre sa plateasca pretul la locul in care bunul se afla in mom incheierii contractului. Exceptie: art. 1720,
alin 2, ipoteza bunurilor aflate in tranzit, ipoteza in care pretul se plateste la locul care rezulta din uzante, iar in lipsa acestora, la locul
de destinatie a transportului. Exceptie in care nu se aplica: Ipoteza in care contr are ca obiect bunuri de gen regula de la 1720, alin 1 cu
privire la locul platii nu se poate aplica, astfel incat se aplica dreptul comun al platii obligatiilor de a da o suma de bani. Potrivit 1494,
alin 1, lit a, obligatiile banesti trebuie executate la domiciliul sau dupa caz sediul creditorului de la data platii. Daca vanz are ca obiect
in ac sit un bun de gen, pretul tre platit la sediul sau domiciului vanzatorului de la data platii.
Data platii pretului: NCC schimba regula si prevede ca pretul se plateste de indata ce propr este transmisa, conform art. 1720, alin 1,
teza finala. Regula este justificata prin intentia legiuitorului de a preveni posibilitatea ca vanz ca piarda atat bunul cat si pretul,
posibilitate curenta sub veche reglementare cand pretul se datora dupa predare. Totusi, cump va putea sa suspende plata pretului atunci
cand in mod legitim are indoieli cu privire la faptul ca i s-a transmis proprietatea lucrului conform conventiei cu vanzatorul. Astfel,
potrivit art. 1722, cump care afla de existenta unei cauze de evictiune este indreptatit sa suspende plata pretului pana la incetarea
tulburarii sau pana cand vanzatorul ofera o garantie corespunzatoare. Regula nu se aplica daca dobanditorul cunostea pericolul
evictiunii inca de la data incheierii contractului.
In cazul in care nu s-a convenit altfel, cump este tinut sa plateasca dobanzi asupra pretului din ziua dobandirii proprietatii, daca bunul
produce fructe civile sau naturale, ori din ziua predarii, daca bunul nu produce fructe, insa ii procura cump alte foloase. Ratiunea
acestei reglem prezinta intentia legiuitorului de a asigura un echilibru intre dreptul la dobanzi, care este un fruct civil al dreptului de
pretinde plata pretului pe de o parte, si foloasele procurate de bunul vandut pe de alta parte. Astfel, in ceea ce priveste aceste foloase,
cump se poate bucura de ele de la mom diferite, dupa cum bunul produce sau nu fructe. Daca produce fructe, atunci aceastea se cuvin
proprietarului, deci cumparatorul are dreptul la ele din ziua transferului proprietatii, astfel incat din aceeasi zi va datora si dobanzi la
pret. Daca bunul nu produce fructe, ci alte foloase, atunci cump nu va putea beneficia de ele decat din ziua in care i s-a predat bunul, in
consecinta tot de atunci va datora si dobanzi. Din perspectiva acestei distinctii, un bun frugifer care nu produce efectiv fructe va fi
considerat ca aducand alte foloase. De ex, un imobil poate fi intotdeauna inchiriat; totusi, el va fi considerat a produce fructe numai
daca este inchiriat efectiv si produce chirii in mod concret; daca ar doar aceasta aptitudine, el intra la categoria bunuri care produc alte
foloase.
Cheltuielile platii pretului: potrivit art. 1666, alin 3, chelt aferente operatiunilor de plata a pretului sunt in sarcina cump; aici se
incadreaza comisionele bancare atunci cand pretul este platit prin transfer bancar.
Garantiile si sanctiunea neexecutarii obligatiei de a plati pretul: in ceea ce priveste garantiile obligatiei de a plati pretul, codul civil
prevede un drept de retentie, o ipoteca legala si un privilegiu special.
Dreptul de retentie rezulta din art. 1693 NCC, potrivit caruia, la teza 1, in lipsa unui termen, cump poate cere predarea bunului de
indata ce pretul este platit. Per a contrario, cat timp pretul nu este platit, cump nu poate cere predarea bunului, iar vanz il poate retine
invocand exceptia de neexecutare de plata a pretului. Din teza a doua a art. 1693 ar rezulta ca in principiu dreptul de retentie nu ar
putea fi invocat daca obligatia de a plati pretul este afectata de un termen. Totusi, art. 1694, alin 1, prevede ca si in acest caz vanz poate
refuza predarea in cazul in care cumparatorul a devenit insolvabil ori garantiile acordate initial vanzatorului s-au diminuat. Intr-o
asemenea ipoteza, vanz poate suspenda executarea obligatiei de predare cat timp cump nu acorda garantii indestulatoare ca va plati
pretul la termenul stabilit.
A doua garantie: ipoteca legala acordata vanzatorului de bunuri imobile. In temeiul art. 1723, coroborat cu art. 2386, punctul 1,
beneficieaza de ipoteca legala vanz asupra bunului imobil vandut pentru pretul datorat. Ipoteca este legala prin faptul ca in virtutea
legii ea decurge in mod direct din incheierea contractului de vanzare fara ca pretul sa fi fost platit imediat dupa transferul proprietatii.

14

Totusi, pentru a fi perfectata si opozabila dobanditorilor subsecventi ai unor drepturi asupra imobilului vandut, este necesar ca ipoteca
sa fie inscrisa in CF.
A treia garantie: privilegiul special al vanz de bunuri mobile. Potrivit 1723 coroborat cu 2339, este privilegiata creanta vanz neplatit
pentru pretul bunului mobil vandut unei persoane fizice cu privire la bunul vandut, cu exceptia cazului in care dobanditorul dobandeste
bunul pentru serviciul sau exploatarea unei intreprinderi. Din acest text rezulta ca privilegiul vanz de bunuri mobile se refera numai la
bunul ce a facut obiectul vanzarii, astfel incat daca acel bun este vandut in cadrul unei urmariri silite, creanta vanzatorului cu privire la
pret va fi satisfacuta cu preferinta din pretul bunului obtinut la vanzarea silita, orice alt creditor neputand primi sume din acel pret
decat dupa satisfacerea creantei vanz. In materii de privilegii speciale, art. 2340 instituie regula conform careia privilegiul special se
stinge prin instrainarea, transformarea sau pierirea bunului. Totusi, in temeiul art. 2341 privilegiul special al vanz de bunuri mobile
deroga de la regula instituita de art. 2340, putand fi exercitat si in cazul in care cump vinde bunul la randul sau. In acest caz, privilegiul
primului vanzator are preferinta asupra privilegiului primului cumparator cu privire la pretul datorat de al doilea cumparator.
Obs: A ii vinde lui b un bun pe care b nu-l plateste. B il vinde mai departe lui c. bunul tre neaparat sa fie mobil. Si nici c nu-l plateste
pe b ai c se trezeste urmarit de niste creditori ai lui x si y, dar poate si urmarit si direct de catre a sau b. se vinde bunul silit si se obtine
un pret. Primul care isi satisface creanta este a. dupa el, daca mai ramane ceva, isi satisface creanta b. daca mai ramane ceva dupa b
primesc si ceilalti creditori ceva.
Prin derogare de la alte garantii mobiliare, privilegiul special este opozabil tertilor si fara a fi inscris in Arhiva electronica de garantii
reale mobiliare in temeiul art. 2334 NCC.
De la aceasta regula exista totusi o exceptie, si anume atunci cand creditorul privilegiat intra in concurs cu un creditor ipotecar titular
al unei ipoteci mobiliare, cel dintai este preferat celui de-al doilea numai daca si-a inscris privilegiul inainte de inscrierea ipotecii
mobiliare (art. 2342, alin 2).
Sanctiunea neexecutarii obligatiei de plata a pretului
Potrivit art. 1724, vanz este indreptatit sa obtina fie executarea silita a obligatiei de a plati pretul, fie rezolutiunea vanzarii, precum si in
ambele cazuri daune-interese daca sunt intrunite conditiile pentru acordarea lor.
Potrivit dreptului comun, aceste masuri se pot obtine numai daca au fost precedate de punerea in intarziere a cumparatorului pentru
executarea obligatiei sale.
Potrivit 1522, debitorul poate fi pus in intarziere fie printr-o notificare scrisa prin care se solicita executarea obligatiei, fie prin cerere
de chemare in judecata.
In cazul in care se solicita executarea silita a obligatiei de a plati pretul, vanzatorul poate pretinde si daune moratorii pentru intarzierea
in executarea acestei obligatii, daune care curg de la scadenta pana in momentul platii potrivit art. 1535.
In ceea ce priveste rezolutiunea pentru neexecutarea obligatiei de a plati pretul, Codul civil prevede disp speciale distincte dupa cum
lucrul vandut este un imobil sau un mobil.
In cazul in care lucrul vandut este un imobil si s-a stipulat ca daca nu se plateste pretul la termenul convenit cumparatorul este de drept
in intarziere, acesta va putea plati pretul si dupa expirarea termenului cat timp vanzatorul nu i-a comunicat o declaratie de rezolutiune
pentru neplata.
Rezolutiunea vanzarii imobiliare, odata ce a fost declarata, ori dupa caz pronuntata, produce efecte si fata de dobanditorii subsecventi
ai unor drepturi asupra imobilului vandut, succesori ai cump, numai in cond in care impotriva lor poate fi introdusa o actiune in
rectificarea dreptului pe care l-au dobandit. Aceasta inseamna ca in principiu vanzatorul ar trebui sa isi noteze in CF dreptul de a cere
rezolutiunea in cazul neplatii pretului sau cel putin ipoteca sa legala privind imobilul vandut pentru a face opozabila tertilor
subdobanditori efectele actiunii sale. In cazul in care nu a procedat la aceasta notare si totusi el obtine rezolutiunea pentru neplata
pretului, efectele rezolutiunii pot fi suportate de tertii dobanditori de buna-credinta, in conditii diferite dupa cum actul de dobandire
este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Astfel, actiunea in rectificare a dreptului dobandit cu titlu gratuit va putea fi introdusa in termen
de 5 ani de la inscrierea dreptul subdobanditorului. Dimpotriva, actiunea in rectificarea dreptului dobandit cu titlu oneros va putea fi
introdusa numai in termen de 3 ani de la data inscrierii dreptului cumparatorului.
In ceea ce priveste bunurile mobile, potrivit art. 1727 , atunci cand vanzarea s-a facut fara termen de plata, iar cump nu a platit pretul,
vanzatorul poate ca in cel mult 15 zile de la data predarii sa declare rezolutiunea fara punere in intarziere si sa ceara restituirea bunului
mobil vandut cat timp bunul este inca in posesia cump si nu a suferit transformari. In acest caz, daca actiunea nu a fost introdusa in
conditiile mentionate, adica in 15 zile si celelalte, vanzatorul nu mai poate opune celorlati creditori ai cumparatorului efectele
rezolutiunii ulterioare a contractului pentru neplata pretului. Ca urmare, in cazul in care cererea de rezolutiune a fost introdusa dupa
expirarea termenului de 15 zile, ori dupa transformarea bunului sau transferul posesiei sale, creditorii cumparatorului vor putea
considera ca bunul se afla in patrimoniul debitorului lor si vor putea sa-l urmareasca silit chiar daca vanz obtine rezolutiunea
contractului.
Daca bunul a fost instrainat de cump, subdobanditorul va putea sa se apere impotriva efectelor rezolutiunii invocand art. 937 NCCposesia de buna-cred.
A treia obli a cump: Obligatia de a prelua bunul

15

Cump este obigat sa preia bunul atunci cand vanz a facut tot ceea ce este necesar pentru predare. Potrivit 1666, alin 2, teza a 2-a, chelt
de preluare si transport a lucrului vandut de la locul executarii obligatiei sunt in sarcina cump daca nu s-a convenit altfel.
CURS 8 DREPT CIVIL 23.11.11
Aspecte comune ale obligatiei de preluare si a obligatiei de a plati pretul in materia vanzarii mobiliare
1) Prin derogare de la dreptul comun, art 1725 prevede o situatie in care cumparatorul e de drept in intarziere pentru
neindeplinirea obligatiilor sale. Daca vanzarea are ca obiect bunuri mobile iar cumparatorul nu a platit nici pretul si nu a preluat bunul
pana la scandenta, el va fi de drept in intarziere in legatura cu ambele obligatii, ceea ce implica si faptul ca daca bunurile mobile in
speta sunt individual determinatate sau bunuri de gen deja individualizate, riscul se transmite la scadenta preluarii.
Daca bunurile mobile sunt supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de valoare, este suficienta neexecutarea de
cumparator doar a uneia dintre obligatiile sale pentru ca el sa fie considerat in intarziere in privinta obligatiei de preluare. Daca nu a
platit pretul si cere predarea, va fi considerat in intarziere pentru preluare chiar daca in virtutea dreptului sau de retentie, vanzatorul are
dreptul sa retina bunurile pana la data platii pretului, ca urmare, cheltuielile de conservare vor incumba cumparatorului si tot el va
suporta riscul pieirii bunurilor individualizate in vederea predarii de catre vanzator, risc aplicabil de ori de cate ori pieirea nu a fost
realizata de culpa acestuia.
2) Executare directa (coativa)- forma ce permite ca una dintre partile contractului de vanzare sa isi atinga interesul urmarit
prin incheierea contractului chiar daca cealalta parte nu isi executa obligatiile corespunzator.
Art 1726, acest tip de executare directa se poate aplica in materia vanzarii de bunuri mobile. Vom distinge prin executarea
directa a vanzatorii din initiativa vanzatorului si din initiativa cumparatorului.
a) la initiativa vanzatorului. Cand cumparatorul unui bun mobil nu isi indeplineste obligatia de preluare sau de plata,
vanzatorul are alegerea intre a depune lucrul vandut intr-un depozit la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului si pe de alta parte, a
vinde acel bun catre un tert. Daca opteaza pentru vanzare, aceasta se va face prin licitatie publica sau pentru un pret curent. E
considerat pret curent cel stabilit prin lege, prin intermediul bursei, pretul general practicat la un targ. Fie ca este facuta prin licitatie
sau pentru pret curent, vanzarea catre tert trebuie realizata prin intermediar autorizat (executor, dealer, farmacie, etc). In cazul in care
vanzatorul nu obtine din aceasta vanzare un pret egal cu acela convenit cu cumparatorul initial, are dreptul de a-i cere acestuia din
urma diferenta sau daune interese pentru prejudiciul cauzat prin intarzierea executarii vanzarii initiale si realizarea vanzarii alternative.
b) la initiativa cumparatorului. In cazul vanzarii de bunuri fungibile supuse unui pret curent, atunci cand contractul nu a fost
executat din culpa vanzatorului, cumparatorul are dreptul de a cumpara bunuri de acelasi gen pe cheltuiala vanzatorului, prin
intermediul unei persoane autorizate. In cazul in care pretul pe care cumparatorul a trebuit sa il plateasca in executarea vanzarii astfel
organizate, la care se adauga cheltuielile de organizare, depaseste pretul vanzarii contractate initial, vanzatorul initial poate fi obligat sa
suporte diferenta.
In oricare din variantele executarii directe a vanzarii, cel care are initiativa trebuie sa o comunice de indata celeilalte parti. In
cazul necomunicarii, cel care a avut initiativa executarii directe trebuie sa despagubeasca cealalta parte pentru prejudiciile pe care
aceasta demonstreaza ca le-a suferit ca urmare a necomunicarii executarii directe.

VARIETATI DE VANZARE
Vanzarea pe incercate, vanzare pe gustate, vanzarea unei mosteniri, vanzarea cu optiune de rascumparare, vanzarea
cu rezerva proprietatii

Vanzarea pe incercate
Art 1781, alin 1, defineste ca fiind vanzarea incheiata sub conditia suspensiva ca in urma incercarii, bunul sa corespunda
criteriilor stabilite la incheierea contractului ori destinatiei bunului, potrivit naturii sale. Alin. 3 prezuma ca ori de cate ori prin
contractul de vanzare se prevede ca bunul urmeaza a fi incercat, s-a incheiat o vanzare pe incercate.
Pana la indeplinirea conditiei suspensive, vanzarea nu produce niciun efect. Daca in urma incercarii, bunul nu corespunde
criteriilor obiective stabilite de parti ori decurgand din natura lui, neindeplinirea conditiei suspensive se definitiveaza si contractul se
desfiinteaza retroactiv.
In cazul in care durata incercarii nu este prevazuta in contract si nu rezulta din uzante, conditia suspensiva este considerata
indeplinita daca pana la expirarea unui termen de 30 de zile de la predarea bunului, cumparatorul nu a declarat ca bunul nu satisface
criteriile verificate.
Vanzarea pe gustate
Vanzare incheiata sub rezerva ca bunul sa corespunda gusturilor cumparatorului. Spre deosebire de cea pe incercate, aceasta
se considera a nu fi fost incheiata decat in momentul in care dupa gustare, cumparatorul a declarat ca bunul satisface cerintele sale.

16

Pana la acel moment, cumparatorul este doar destinatarul unei oferte inca neacceptate astfel incat contractul de vaznare se incheie doar
la data declaratiei cumparatorului conform careia bunul il satisface. Daca nu s-a prevazut un termen pentru exprimare si nu rezulta nici
din uzante, se vor aplica in mod corespunzator prevederile de la vanzarea pe incercate (30 de zile de la data la care bunul trebuia supus
vanzarii si a fost si predat). Vanzarea pe gustate nu are ca obiect doar bunuri care se gusta efectiv, ci are conditie esentiala sa placa.
Vanzarea unei mosteniri
Este contractul de vanzare in care bunul vandut este dreptul de a culege o mostenire sau o cota dintr-o mostenire. Exista 2
conditii de validitatea specifice acestei vanzari:
1) priveste obiectul vanzarii- numai o mostenire deschisa nu si o mostenire viitoare. Orice intelegere asupra unei mosteniri
viitoare este nula absolut pentru lipsa obiectului.
2) conditia de forma prevazuta de art 1747 alin 2- se incheie in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute
Efectele vanzarii mostenirii
1) cu privire la bunurile mostenirii, in lipsa de stipulatie contrara, se va considera ca dobanditorul are dreptul la toate bunurile
la care avea dreptul vanzatorul la data deschiderii mostenirii precum si la bunurile pe care le-au luat locul in masa patrimoniala
mostenita.
Exista o exceptie in cazul bunurilor de familie din art 1752. Bunuri de familie sunt de doua feluri: cele cu valoare
patrimoniala insemnata si cele fara valoare patrimoniala insemnata. Cele care nu au valoare insemnata sunt prezumate a nu face parte
din mostenirea vanduta, asadar in lipsa de clauza contrara, vor fi pastrate de vanzator. Cele cu valoare patrimoniala insemnata nu vor fi
vandute in natura in cadrul vanzarii mostenirii, insa in lipsa unei stipulatii contrare, vanzatorul datoreaza cumparatorului pretul lor de
la data vanzarii.
In ceea ce priveste bunurile care au intrat in masa patrimoniala mostenita dupa deschiderea mostenirii, vanzatorul trebuie sa
transmita cumparatorului fructele bunurilor mostenite, pe care le-a cules dupa deschiderea mostenirii, platile primite dupa deschiderea
mostenirii, pe care le-a primit pentru creantele din cuprinsul acesteia si pretul bunurilor mostenite, pe care le-a vandut intre data
deschiderii mostenirii si data vanzarii acelei mosteniri.
Orice alt bun intrat in patrimoniul mostenit in schimbul unui bun mostenit va fi inclus in obiectul vanzarii.
2) in ceea ce priveste datoriile mostenirii vandute, intre partile vanzarii, cumparatorul este obligat sa suporte intregul pasiv al
mostenirii achizitionate. Daca vanzatorul a platit datorii ale mostenirii, el are dreptul sa ceara cumparatorului rambursarea platilor
efectuate. Cu toate acestea, creditorii nu pot fi prejudiciati prin transferul prin acte intre vii al mostenirii fata de care ei au drepturi de
creanta. De aceea, fata de creditori, vanzatorul ramane raspunzator pentru datoriile mostenirii vandute. In cazul in care transferul
bunurilor incluse in mostenire este supus unor formalitati de publicitate, vanzarea mostenirii trebuie la randul sau sa faca obiectul
acestor formalitati in vederea opozabilitatii transferului bunurilor in cauza.
Daca nu s-a prevazut altfel prin contractul de vanzare a mostenirii, vanzatorul nu garanteaza cumparatorului continutul
mostenirii transmise, ci numai calitatea sa de mostenitor. Daca insa partile au enumerat in tot sau in parte bunurile asupra carora poarta
drepturile din mostenirea transmisa, atunci vanzatorul garanteaza cumparatorului existenta acestor drepturi si raspunde in cazul in care
cumparatorul va fi tulburat in exercitarea lor, potrivit regulilor de la garantia impotriva evictiunii.
Vanzarea cu optiune de rascumparare
Reprezinta o vanzare prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara bunul intr-un termen determinat. Structura
acestei operatiuni nu este a unei duble vanzari ci este a unei singure vanzari afectata de conditia rezolutorie a rascumpararii bunului de
catre vanzatorul initial. Exercitarea dreptului de rascumparare are ca efect desfiintarea retroactiva a vanzarii initiale.
Pretul rascumpararii este de regula egal cu pretul vanzarii astfel incat atunci cand se exercita rascumpararea, vanzatorul ar
trebui sa plateasca aceeasi suma pe care a primit-o ca pret in temeiul vanzarii.
Totusi aceasta regula este supletiva de vointa, astfel incat partile se pot intelege ca pretul rascumpararii sa fie diferit de cel al
vanzarii. Cand pretul rascumpararii este mai mic, partile au de regula in vedere faptul ca dobanditorul poate folosi bunul intre data
incheierii contractului si data exercitarii optiunii de rascumparare. Cand pretul rascumpararii este mai mare, aceasta diferenta este
justificata de faptul ca vanzatorul poate folosi pretul si astfel diferenta va avea natura juridica a dobanzii. Asadar, diferenta nu poate
depasi in raporturile civile dobanda maxima permisa de lege, adica 150% din dobanda legala. Cand diferenta e mai mare decat aceasta
valoare, sanctiunea aplicabila este nulitatea absoluta a dobanzii in intregul sau astfel incat pretul de rascumparare va fi egal cu pretul
de vanzare.
Optiunea de rascumparare se exercita valabil numai prin plata in mod real de catre vanzator cumparatorului a pretului primit
de vanzator si a cheltuielilor efectuate de cumparator pentru incheierea contractului de vanzare. Daca nu se plateste aceasta suma, se
considera ca vanzatorul nu si-a exercitat optiunea, astfel incat la expirarea termenului de optiune sau a unui termen de o luna de la
declaratia de rascumparare, socotindu-se termenul care expira primul, vanzatorul este decazut din dreptul de rascumparare iar
contractul de vanzare incheiat initial se consolideaza definitiv prin neindeplinirea conditiei rezolutorii.

17

Ca efect al exercitarii optiunii, vanzatorul este obligat si la restituirea catre cumparator a cheltuielilor facute de acesta pentru
ridicarea si transportul bunului, a cheltuielilor necesare facute cu bunul, a cheltuielilor utile in limita sporului de valoare (art 1759).
Tot ca efect al exercitarii optiunii, contractul initial se desfiinteaza astfel incat se considera ca dobanditorul din contractul
initial nu a fost niciodata proprietar al bunului. Totusi, potrivit art 1410, cumparatorul va putea pastra fructele culese sau incasate pana
la data exercitarii optiunii. Art 1760, alin 1- vanzatorul este tinut de toate locatiunile incheiate de locator inaintea exercitarii optiunii,
cu conditia ca acestea sa fi fost supuse formalitatilor de publicitate si in limita a 3 ani de la data exercitarii optiunii.
In cazul in care cumparatorul a instrainat bunul unui tert caruia dreptul de optiune ii este opozabil, atunci vanzatorul trebuie sa
isi exercite optiunea fata de acest tert si sa ii faca acestuia platile care conditioneaza exercitarea valabila a optiunii. Dreptul tertului
trebuie sa fie la randul sau opozabil vanzatorului initial, astfel incat este necesar ca tertul sa fi indeplinit formalitatile de opozabilitate
privind dobandirea dreptului de la cumparator, anterior exercitarii optiunii.
Vanzarea cu rezerva proprietatii
Potrivit art 1684, stipulatia prin care vanzatorul isi rezerva proprietatea bunului pana la plata integrala a pretului este valabila
chiar daca bunul a fost predat. Aceasta stipulatie nu poate fi insa opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate
cerute de lege dupa natura bunului. Daca bunul e imobil, cumparatorul trebuie sa isi noteze dreptul de a dobandi proprietatea in cazul
platii pretului pentru ca acesta sa fie opozabil succesorilor vanzatorului. Daca bunul este mobil, vanzatorul trebuie sa isi noteze la
Arhiva Electonica dreptul de proprietate asupra bunul aflat in posesia cumparatorului, pentru ca acesta sa fie opozabil succesorilor
cumparatorului intrati cu buna- credinta in posesia bunului.
Un caz special al vanzarii este reglementat in art 1755-1757. In aceasta ipoteza, partile amana transferul proprietatii pana la
plata integrala a pretului, dar aceasta plata se face in mai multe rate succesive. Rezolutiunea unui asemenea contract are o forma
speciala. Cf art 1756, neplata unei singure rate care nu este mai mare decat 1/8 din pret, nu da dreptul la rezolutiunea contractului iar
cumparatorul pastreaza beneficiul termenului pentru ratele ramase. Textul nu se aplica in ipoteza neplatii mai multor rate, chiar daca
suma lor nu e mai mare decat 1/8 din totalul pretului.
Dpdv al efectelor rezolutiunii unui astfel de contract, in principiu cumparatorul are dreptul la restituirea ratelor pe care a
apucat sa le plateasca pana la rezolutiunea. Totusi, din suma acestor rate, va fi scazuta contravaloare folosintei bunului pe care
cumparatorul a exercitat-o de la predare si pana la restituirea consecutiva rezolutiunii. In cazul in care s-a convenit ca in urma
rezolutiunii, vanzatorul sa pastreze ratele de pret deja incasate, o asemenea conventie are natura unei clauze penale pentru evaluarea
conventionala a prejudiciului suferit de vanzator ca urmare a rezolutiunii contractului din vina cumparatorului si in consecinta suma
retiunta de vanzator va putea fi redusa de catre instanta dupa aceleasi reguli dupa care se reduce cuantumul clauzei penale.
In NCC, se poate reduce clauza penala in doua variante: executarea obligatiei in parte, ipoteze in care clauza penala este
excesiv de mare fata de orice prejudiciu ce putea fi prevazut de catre parti la incheierea contractului.

Curs 8
Obligatiile cumparatorului(continuare)
Obligatia de preluare. Obligatia de a plati pretul in vanzarea mobiliara

Art. 1725 prevede o situatie in care cumparatorul este de drept in intarziere pentru indeplinirea obligatiilor sale. Pe de o parte,
in cazul in care vanzarea are ca obiect bunuri mobile, iar cumparatorul nu a platit nici pretul, nici nu a preluat bunul pana la scadenta,
el va fi de drept in intarziere in legatura cu ambele obligatii, ceea ce implica printre altele, ca daca bunurile sunt individual
determinate, ori desi sunt bunuri de gen ele au fost deja individualizate, riscul se transmite la scadenta preluarii de la vanzator la
cumparator. Pe de alta parte, daca bunurile sunt supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de valoare este suficient ca
neexecutarea de catre cumparator doar a uneia dintre obligatiile sale, fie obligatia de a plati pretul, fie obligatia de preluare pentru ca el
sa fie considerat in intarziere in privinta obligatiei de preluare. Situatia in care el nu a platit pretul si cere predarea, va fi considerat in
intarziere pentru preluare chiar daca in virtutea dreptului sau de retentie vanzatorul are dreptul sa retina bunurile pana la data platii
pretului. Ca urmare, cheltuielile conservarii bunului vor incumba cumparatorului si tot el va suporta riscul pieirii bunurilor
individualizate in vederea predarii de catre vanzator, risc aplicabil de ori de cate ori pieirea nu a fost cauzata de culpa acestuia.
Un al 2lea aspect comun vizeaza toate efectele contractelor de vanzare de bunuri mobile. El poarta denumirea de executarea
directa sau co-activa, care este o forma ce permite ca una dintre partile contractului de vanzare sa isi atinga interesul urmarit prin
incheierea contractului, chiar daca cealalta parte nu si-a executat la timp, ori in mod corespunzator obligatiile asumate. Potrivit art.
1726 din Noul Cod, acest tip de executare directa se poate aplica in materia vanzarii de bunuri mobile. Vom distinge intre executarea
directa din initiativa vanzatorului si din cea a initiativei cumparatorului.
In ceea ce priveste executarea directa la initiativa vanzatorului. Atunci cand cumparatorul nu isi indeplineste obligatia de
preluare sau de plata, vanzatorul are alegerea intre a depune lucrul vandut intr-un depozit la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului
si pe de alta parte a vinde acel lucru catre un tert. Daca opteaza pentru vanzare, aceasta se va face prin licitatie publica sau pentru un

18

pret curent, daca exista un asemenea pret. Se considera ca este pret curent: pretul stabilit prin lege, cel stabilit la bursa, pretul general
practicat la un targ din zona unde se desfasoara vanzarea. Fie ca e facuta pe calea unei licitatii publice, fie ca este facuta pentru un pret
curent, vanzarea catre un tert trebuie realizata printr-un intermediar autorizat, executor judecatoresc etc. In cazul in care vanzatorul nu
obtine un pret egal cu acela convenit cu cumparatorul initial, atunci el are dreptul de a-i pretinde cumparatorului diferenta. De
asemenea, el are dreptul sa obtina de la cumparator daune-interese pentru prejudiciul cauzat prin intarzierea executarii vanzarii initiale
si prin organizarea vanzarii alternative.
Executarea directa la initiativa cumparatorului. In cazul unei vanzari de bunuri fungibile supuse unui pret curent, atunci cand
contractul nu a fost executat din culpa vanzatorului, cumparatorul are dreptul de a cumpara bunuri de acelasi gen pe cheltuiala
vanzatorului prin intermediul unei persoane autorizate. In cazul in care pretul pe care cumparatorul a trebuit sa il plateasca in
executarii vanzarii astfel organizate la care se adauga cheltuielile de organizare depaseste pretul vanzarii contractate initia, vanzatorul
initial poate fi obligat sa suporte diferenta.
In oricare dintre aceste modalitati, cel care are initiativa executarii directe trebuie sa o comunice de indata celeilalte parti.
Cum legea nu prevede nicio sanctiunea pentru obligatiei de comunicare, rezulta ca in cazul necomunicarii, cel care a avut initiativa
executarii directe trebuie sa despagubeasca celalalta parte pentru prejudiciile pentru care aceasta demonstreaza ca le-a suferit, ca
urmare a necomunicarii executarii directe.
Varietatile de vanzare

1.Vanzarea pe incercate
Art. 1681, alin. 1 defineste vanzarea pe incercate ca fiind vanzarea incheiata sub conditie suspensiva, ca in urma incercarii
bunul sa corespunda criteriilor stabilite la incheierea contractului, ori in lipsa acestora destinatiei bunului potrivit naturii sale. Alin. 3
prezuma ca ori de cate ori se prevede ca bunul urmeaza sa fie incercat, s-a incheiat o vanzare pe incercate. Prin faptul ca aceasta
vanzare este afectata de o conditie, rezulta ca pana la realizarea conditiei vanzarea nu produce niciun efect, iar pe de alta parte, daca
bunul nu corespunde criteriilor obiective stabilite de parti, ori decurgand din natura lui, neindeplinirea conditiei suspenise se
definitiveaza, astfel incat contractul se desfiinteaza retroactiv.
In cazul in care durata incercarii nu este prevazuta in contract si nu rezulta din uzante, conditia suspensiva este considerata
indeplinita daca pana la expirarea unui termen de 30 de zile de la predarea bunului cumparatorul nu a declarat ca bunul nu satisface
criteriile verificate. Ca sa opreasca timpul, cumparatorul trebuie sa spuna ca a incercat si nu merge.
2.Vanzarea pe gustate
Acest tip de vanzare nu se confunda cu vanzarea pe gustate, care este o vanzare incheiata sub rezerva ca bunul sa corespunda
cu gusturile cumparatorului. Vanzarea pe gustate se considera a nu fi fost incheiata decat in momentul in care, dupa gustare,
cumparatorul a declarat ca bunul satisface cerintele sale. Pana in acel moment, cumparatorul este doar destinatarul unei oferte inca
neacceptate si astfel, contractul se incheie la data declaratiei cumparatorului. Daca nu au stabilit un termen pentru aceasta declaratie, se
vor aplica in mod corespunzator prevederile referitoare la termenul incercarii din vanzarea pe incercate. Vanzarea va fi considerata
incheiata la expirarea termenului de 30 de la data cand partile au convenit ca lucrul sa fie supus gustarii si cumulativ, lucrul a fost
predat in acest scop.
3.Vanzarea unei mosteniri
Vanzarea unei mosteniri este contractul de vanzare in care bunul vandut este dreptul de a culege o mostenire sau o cota dintr-o
mostenire. Exista 2 conditii de validitate specifice acestei vanzari:
1.Obiectul. Vanzarea poate avea ca obiect numai o mostenire deschisa, nu si una viitoare. Se considera ca orice intelegere
asupra unei mosteniri viitoare este nula absolut pentru lipsa obiectului, aceasta din cauza ca nu exista drepturi asupra unei mosteniri
viitoare.
2.Forma. Aceasta conditie este prevazuta de art. 1747, alin. 2, potrivit caruia ca vanzarea unei mosteniri se incheie in forma
autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Efectele vanzarii unei mosteniri. In lipsa de stipulatie contrara, se va considera ca dobanditorul are dreptul la toate bunurile la
care avea dreptul vanzatorul la data deschiderii mostenirii, precum si la bunurile care le-au luat locul in masa patrimoniala monstenita.
De la aceasta regula exista o exceptie, si anume: in cazul bunurilor de familie mentionata in art. 1752, sunt bunuri de familie portretele
de familie, inscrisurile, decoratiile sau alte asemenea bunuri care au pentru vanzator o valoare efectiva. Bunurile de familie sunt de 2
feluri: cele care nu au o valoare insemnata-sunt prezumate a nu face parte din mostenirea vanduta, astfel incat, in lipsa de clauza
contrara, ele vor fi pastrate de vanzator.; cele care au o valoare patrimoniala insemnata-nu vor fi vandute in natura in cadrul vanzarii
mostenirii, insa in lipsa unei stipularii contrare, vanzatorul datoreaza cumparatorului pretul lor de la data vanzarii.
In ceea ce priveste bunurile care au intrat in masa patrimoniala mostenita dupa deschiderea mostenirii, vanzatorul trebuie sa
transmita cumparatorului fructele bunurilor mostenite pe care le-a cules dupa deschiderea mostenirii, platile primite dupa deschiderea
mostenirii pe care le-a primit pentru creantele din cuprinsul acesteia, precum si pretul bunurilor mostenite pe care le-a vandut intre data
deschiderii mostenirii si data vanzarii acelei mosteniri.

19

Orice alt bun intrat in patrimoniul mostenit in schimbul unui bun mostenit va fi inclus in obiectul vanzarii.
In ceea ce priveste datoriile mostenirii vandute, intre partile vanzarii, cumparatorul este obligator sa suporte intregul pasiv al
mostenirii achizitionate. Aceasta inseamna ca daca vanzatorul a platit datorii ale mostenirii, el are dreptul sa ceara cumparatorului
rambursarea platilor efectuate. Cu toate acestea, creditorii nu pot fi prejudiciati prin transferul prin acte intre vii al mostenirii fata de
care ei au dreptul de creanta. De aceea, fata de creditori, vanzatorul ramane raspunzator pentru datoriile mostenirii vandute.
In cazul in care transferul incluse in mostenire este supus unor formalitati de publicitate, vanzarea trebuie la randul sau sa faca
obiectul acestor formalitati in vederea opozabilitatii transferului bunurilor in cauza. Daca nu s-a prevazut altfel prin contractul de
vanzare al mostenirii, vanzatorul nu garanteaza cumparatorului continutul mostenirii transmise, ci numai calitatea sa de mostenitor.
Daca insa partile au enumerat in tot sau in parte bunurile asupra carora poarta drepturile din mostenirea transmisa, atunci vanzatorul
garanteaza cumparatorului existenta acestor drepturi in cadrul mostenirii si raspunde in cazul in care cumparatorul va fi tulburat in
exercitarea lor, potrivit regulilor garantiei contra evictiunii din vanzarea de drept comun
4.Vanzarea cu optiunea de rascumparare
Acest tip de vanzare se refera la o vanzare prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara bunul intr-un termen
determinat. Structura acestei operatiuni nu este a unei dublei vanzari, ci este a unei singure vanzari afectata de conditia rezolutorie a
rascumpararii bunului de catre vanzatorul initial.
De regula, pretul rascumpararii este egal cu pretul vanzarii, astfel incat atunci cand exercita rascumpararea, vanzatorul ar
trebui sa plateasca aceeasi suma pe care a primit-o ca pret in temeiul vanzarii. Aceasta regula este supletiva de vointa, astfel incat
partile se pot intelege ca pretul rascumpararii sa fie mai mare sau mai mic decat pretul vanzarii. Cand pretul este mai mic decat pretul
vanzarii, partile au, de regula, in vedere faptul ca dobanditorul, cumparatorul poate folosi bunul intre data incheierii contractului si data
exercitarii optiunii de rascumparare. Cand pretul este mai mare decat cel al vanzarii, aceasta diferenta este determinata de faptul ca
vanzatorul poate folosi pretul intre momentul la care l-a primit si momentul la care isi exercita dreptul la rascumparare.
Pretul folosintei unei sume de bani se numeste dobanda. In aceasta situatie, diferenta intre preturi are natura juridica a unei
dobanzi si de aceea aceasta diferenta nu poate depasi in raporturile civile dobanda maxima permisa de lege, adica de o data si jumatate
dobanda legala. Cand diferenta intre pretul vanzarii si cel al rascumpararii este mai mare decat dobanda maxima admisa de lege,
sanctiunea aplicabila este nulitatea absoluta a dobanzii in intregul sau, astfel incat pretul de rascumparare va fi egal cu pretul de
vanzare.
Optiunea de rascumparare se exercita valabil numai prin plata in mod real de catre vanzator cumparatorul a pretului primit de
vanzator si a cheltuielilor efectuate de cumparator pentru incheierea contractului de vanzare. Daca nu se plateste aceasta suma, se
considera ca vanzatorul nu si-a exercitat optiunea de rascumparare, astfel incat la expirarea termenului de optiune, sau a unui termen
de 1 luna de la declaratia de rascumparare socotindu-se termenul care expira primul, vanzatorul este decazut din dreptul de
rascumparare, iar contractul de vanzare incheiat initial se consolideaza definitiv prin neindeplinirea conditiei rezolutorii.
Ca efect al exercitarii optiunii, vanzatorul este obligat si la restituirea catre cumparator a cheltuielilor facute de acesta pentru
ridicarea si transportul bunului, a cheltuielilor necesare facute cu bunul, precum si in limita sporului de valoare a cheltuielilor utile.
Contractul de vanzare initial se desfiinteaza, astfel incat se considera ca dobanditorul nu a fost niciodata proprietar al bunului.
Totusi, potrivit art. 1410, cumparatorul va putea pastra fructele culese ori incasate inainte de exercitarea optiunii. De asemenea, in
conformitate cu art. 1760, al. 1, teza 2, vanzatorul este tinut de toate locatiunile incheiate de cumparator inaintea exercitarii optiunii
sub conditia ca acestea sa fi fost supuse formalitatilor de publicitate si in limita a 3 ani de la data exercitarii optiunii. In cazul in care
cumparatorul a instrainat bunul unui tert caruia dreptul de optiune ii este opozabil, atunci vanzatorul trebuie sa isi exercite optiunea
fata de acest tert si sa ii faca acestuia platile care conditioneaza exercitarea valabila a optiunii. In acest scop, dreptul tertului trebuie sa
ii fie la randul sau opozabil vanzatorului initial, astfel incat este necesar ca tertul sa fi indeplinit formalitatile de opozabilitate privind
dobandirea dreptului de la cumparator anterior exercitarii optiunii.
5.Vanzarea cu rezerva proprietatii
Potrivit art. 1684, stipulatia prin care vanzatorul isi rezerva proprietatea bunului pana la plata integrala este valabila chiar daca
bunul a fost predat. Aceasta stipulatie nu poate fi opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate cerute de lege dupa
natura bunului.
Daca bunul este imobil, cumparatorul trebuie sa isi noteze dreptul de a dobandi proprietatea in cazul platii pretului pentru ca
acesta sa fie opozabil succesorilor vanzatorului. Daca bunul este mobil, vanzatorul trebuie sa isi noteza la Arhiva Electronica de
Agentii Mobiliare dreptul de proprietate asupra bunului aflat in posesia cumparatorului pentru ca acesta sa fie opozabil succesorilor
cumparatorului intrati cu buna-credinta in posesia bunului.
Un caz special este mentionat in art. 1755-1757. In aceasta ipoteza partile amana transferul proprietatii pana la plata integrala
a pretului, dar aceasta plata se face in mai multe rate succesive. Codul da un regim special rezolutiunii unui asemenea contract. Potrivit
art. 1756, neplata unei singure rate care nu este mai mare decat 1/8 din pret nu da dreptul la rezolutiunea contractului, iar cumparatorul
pastreaza beneficiul termenului pentru ratele ramase. Textul nu se aplica in ipoteza neplatii mai multor rate, chiar daca suma lor nu este
mai mare decat o optime din totalul pretului. Din punctul de vedere efectelor rezolutiunii acestui contract, in principiu, cumparatorul
are dreptul la restituirea ratelor pe care a apucat sa le plateasca pana la rezolutiune, totusi din suma acestor rate va scazuta contravaloarea folosintei bunului, pe care cumparatorul a exercitat-o de la predare si pana la restituirea consecutiva rezolutiunii. In cazul in
care s-a convenit ca in urma rezolutiunii vanzatorul sa pastreze ratele de pret deja incasate. O asemenea conventie are natura unei

20

clauze penale pentru evaluarea conventionala a prejudiciului suferit de vanzator ca urmare a rezolutiunii contractului din vanza
cumparatorului si in consecinta suma retinuta de vanzator va putea fi redusa de catre instanta judecatoreasca dupa aceleasi reguli dupa
care se reduce cuantumul clauzei penale.
Contractul de schimb
Potrivit art. 1763, schimbul este contractul prin care fiecare dintre parti, denumite copermutanti, transmite, sau dupa caz se
obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul. Despre schimb se spune ca este o dubla vanzare, astfel incat potrivit art. 1764,
fiecare dintre parti are pozitia vanzatorului in ceea ce priveste bunul pe care il instraineaza si pozitia cumparatorului in ceea ce priveste
bunul pe care il dobandeste.
Obligatiile si drepturile ce decurg din aceste 2 pozitii.
Este o singura obligatie pentru care aceasta regula nu se poate aplica, si anume obligatia suportarii cheltuielilor aferente
incheierii contractului(art. 1765). Este posibil ca in cazul unui contract de schimb, desi una dintre parti a urmarit in principal ca in
schimbul bunului pe care il transfera sa dobandeasca un alt bun, ea sa fi avut in vedere si primirea unei sume de bani pe care celalalta
parte s-a obligat sa o plateasca. In aceasta situatie, se incheie un contract de schimb cu sulta, iar obligatia de plata a sultei are acelasi
regim ca si obligatia de a plati pretul din materia vanzarii.

Contractul de locatiune

1.Conditiile de validitate a contractului.

2.Efectele contractului.
3.Cesiunea de locatiune si sublocatiune.
4.Incetarea contractului de locatiune.
5.Varietatile de locatiune.

Notiune
Locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator se obliga sa ii asigure celeilate parti, numite locatar folosinta
unui bun pentru o anumita perioada in schimbul unui pret, denumit chirie.
Locatarul are si drepturile accesorii ale lucrului, inclusiv dreptul de a culege fructele. Atunci cand cel care primeste dreptul de
a se asigura dreptul de i se asigura folosinta lucrului are si posibilitatea consumarii sale, contractul nu este de locatiune, ci un alt
contract, posibil vanzare de bunuri viitoare(*concesionarea unei galerii miniere care ii da dreptul concesionarului sa isi insuseasca
minereul, este supusa atat regulilor contractului de concesiune, cat si in completare regulilor vanzarii, iar nu celor ale locatiunii,
intrucat contractul are natura juridica a vanzarii minereului ce va fi extras din galeriile in cauza.).
Codul Civil cuprinde un set de reglemantari aplicabile tuturor contractelor de locatiune, indiferent de natura bunurilor care
constituie obiectul lor. Mai exista doua sectiuni, fiecare destinata unei varietati de locatiune care se defineste in functie de natura
bunului dat in locatiune. Daca este vorba despre o locuinta, locatiunea se numeste inchiriere si este guvernata, pe langa dispozitiile
speciale, si de sectiunea a 2a. Unele norme din aceasta sectiune se aplica, de asemenea, locatiunii care are ca obiect spatiile destinate
exercitarii activitatii unui profesionst. In fine, sectiunea a 3a, din capitolul V, se refera la locatiunea ce are ca obiect bunurile cu
destinatie agricola, locatiune ce poarta numele de arendare.
Caracterele juridice
Este un contract sinalagmatic, intrucat locatorul se obliga prefigurandu-si plata chiriei, iar locatarul se obliga prefigurandu-si
asigurarea folosintei unui lucru. Obligatiile sunt reciproce si interdependente.
Este un contract oneros. Acest caracter este de esenta locatiunii. Daca in schimbul folosintei unui lucru, beneficiarul nu se
obliga la o contra-prestatie, contractul nu va fi de locatiune, ci de comodat.
Este un contract consensual. Legea nu impune conditii de validitate. Prin exceptie, locatiunea unor bunuri aflate in domeniul
public, precum si locatiunea din domeniul privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale este supusa formei scrise advaliditatem.
Este un contract comutativ. Partile pot, ca prin vointa lor, sa includa in contract criterii de determinare a bunului, si mai ales a
pretului locatiunii, in legatura cu care nu cunosc rezultatul aplicarii acelor criterii la data incheierii contractului. In aceasta ipoteza, in

21

masura in care, ca efect a acelor criterii, motivul determinat al contractului este sansa partii de a castiga, contractul va avea contract
aleatoriu.
Este un contract cu executare succesiva. Atat obligatia de plata a chiriei, cat si obligatia de a asigura folosinta bunului sunt cu
executare succesiva, ceea ce imprima acelasi caracter si contractului, pentru ca ele sunt obligatii principale. Neexecutarea culpabila a
unei obligatii esentiale nu va atrage rezolutiunea, ci rezilierea contractului, care in principiu produce efecte numai de la data
neexecutarii. Totusi, nici in vechiul Cod, nici in cel nou nu se admite existenta unor obligatii perpetue. De aceea, orice obligatie
succesiva va fi in mor necesar limitata in timp. Locatiunea este, in consecinta, un contract temporar, incheiat pe o anumita perioada.
Durata contractului poate fi determinata sau nedeterminata. Contractul pe perioada nederminata inceteaza la cererea oricarei dintre
parti prin denuntare unilaterala. In ceea ce priveste contractul pe durata determinata, Codul prevede 2 dispozitii speciale:
a.Potrivit art. 1783, aceasta durata nu poate fi mai mare de 49 de ani. In cazul in care partile stipuleaza o durata mai lunga, ea
se reduce de drept la 49 de ani.
b.Potrivit art. 1785, se prevad o serie de durate subintelese, aplicabile atunci cand partile, desi nu au dorit sa incheie
contractul pe o perioada determinata, totusi, nu au prevazut termenul locatiunii. Intr-o asemenea situatie se aplica uzantele. In absenta
uzantelor, durata va fi determinata in functie de natura bunului, astfel: 1 an, in cazul locuintelor nemobilate, sau spatiilor pentru
exercitarea activitatii unui profesionist; durata corespunzatoare unitatii de timp pentru care s-a calculat chiria-in cazul bunurilor mobile
sau in cazul camerelor sau apartamentelor mobilate; pe durata locatiunii imobilelor, in cazul bunurilor mobile puse la dispozitia
locatarului pentru folosinta unui imobil.
1.Conditiile de validitate
Se adauga cateva cerinte specifice: capacitate si obiect.
a.Capacitate. Locatiunea este, in principiu, un act de administrare. Prin exceptie, daca locatiunea depaseste 5 ani, ea reprezinta
un act de dispozitie atat pentru locator, cat si pentru locatar. In cazul in care persoanele cu capacitate de exercitiu restransa au incheiat
contracte de locatiune pe o durata mai mare de 5 ani, durata lor se reduce de drept la 5 ani. Poate fi locator orice persoana care are un
drept de folosinta asupra bunului, pe care il poate transmite, sau al carui exercitiu il poate transmite. De aceea, pe langa proprietar, in
principiu, poate fi locator si uzufructuarul si locatarul. Art. 1715 prevede ca uzufructuarul are dreptul de a inchiria, sau dupa caz, de a
arenda bunul primit in uzufruct. In cazul uzufructului stabilit pe un anumit termen, locatiunea consimtita de uzufructuar inceteaza la
expirarea termenului uzufructului. Daca uzufructul inceteaza prin decesul uzufructuarului sau incetarea existentei sale juridice,
locatiunea incheiata de acesta in legatura cu care s-au indeplinit formalitatile de publicitate este opozabila nudului proprietar, in
principiu, pentru tot termenul pentru care a fost consimtita. Totusi, in aceasta situatie, daca uzufructul si locatiunea au purtat asupra
unui imobil si locatiunea a fost inscrisa in Cartea Funciara, ea va fi opozabila nudului proprietar pentru o perioada de maximum 3 ani
de la incetarea uzufructului. In cazul in care uzufructuarul a reinnoit cu anticipatie un contract de locatiune imobiliara aflat in curs si a
inscris in Cartea Funciara contractul astfel reinnoit, reinnoirea este opozabila proprietarului pentru o perioada de cel mult 6 luni de la
data stingerii uzufructului, sub conditia ca contractul reinnoit sa nu fi fost pus in executare la data stingerii uzufructului. In cazul in
care proprietarul a decedat la randul sau, mostenitorii vor prelua pozitia lui juridica. Daca locatiunea reinnoita cu anticipatie de
uzufructuar avea natura unei arendari si ea nu a fost pusa in executare pana la stingerea uzufructului, ea va fi opozabila proprietarului
sau mostenitorilor sau pentru cel mult 1 an, de la data stingerii uzufructului.
In ipoteza in care bunul dat in locatiune face obiectul unei proprietati comune, contractul de locatiune poate fi incheiat, in
principiu, cu acordul co-proprietarilor care detin majoritatea cotelor-parti. Prin exceptie, locatiunile incheiate pe termen mai mare de 3
ani presupun acordul tuturor co-proprietarilor. In cazul in care aceste reguli de majoritate si unanimiate nu sunt respectate, sanctiunea
aplicata este inopozabilitatea contractului de locatiune fata de co-proprietarii care nu au consimtit la el. Daca un contract de locatiune
imobiliara pe o durata de 5 ani este incheiat cu acordul majoritatii co-proprietarilor, el nu va fi opozabil acelor co-proprietari care nu au
consimtit la el decat in limita a 5 ani.
Titularii unor drepturi de folosinta personale, cum sunt: comodatarul, uzuarul sau titularul dreptului de abitatie. Acestia nu pot
incheia contractul de locatiune.
Contractul de locatiune este supus mutatis-mutandis acelorasi incapacitati speciale, pe care Codul le prevede in legatura cu
vanzarea, si anume:
a.Incapacitatea juristilor de a incheia locatiuni asupra unui bun litigios
b.Incapacitatile mandatarilor in sens larg de a incheia contracte de locatiune in legatura cu bunurile pentru care sunt chemati
sa le administreze sau a caror administrare o supravegheaza.

Conditiile de valabilitate ale contractului de locatiune

Obiectul locatiunii
Potrivit 1779, toate bunurile, atat mobile, cat si imobile, pot face obiectul locatiunii, daca dintr-o prevedere legala sau din natura lor nu
rezulta contrariul.

22

In ceea ce priveste aceasta ultima rezerva, tre spus ca pe de-o parte un bun necorporal poate fi folosit prin intermediul altuia astfel
incat el poate face obiectul unui contract de locatiune. Nu pot face obiectul locatiunii bunurile de folosinta strict personala, cum ar fi
acelea instituite de lege in considerarea titularului lor (bunurile corporale sunt bunuri prin determinarea legii, cele incorporale fiind
prin natura lor); de ex, un drept la pensie sau un drept de uz.
De asemenea, nu pot face obiectul locatiunii in virtutea naturii lor acele bunuri pentru care, potrivit acestei naturi, folosirea presupune
diminuarea substantei bunului, altfel spus consumarea lor. De aceea, numai un bun neconsumptibil poate face obiectul unui contract de
locatiune pentru ca numai el poate fi folosit fara a fi consumat, astfel incat dispozitia materiala poate ramane asupra locatorului, desi
folosinta bunului a fost conferita locatarului.
Chiar daca un bun este consumptibil prin natura sa, partile contractului de locatiune pot conveni o folosinta atipica a acelui bun in
raport cu care bunul este neconsumptibil si in acest caz el ar putea sa faca obiectul contractului de locatiune. Ex, fructele care sunt in
principiu consumptibile, iar daca nu sunt folosite pentru a fi mancate, ci pentru a fi expuse in standul unui comerciant, in aceasta
ultima masura ele nu sunt consumptibile.
O problema distincta este daca un bun care face deja obiectul unei locatiuni in curs poate sa faca obiectul si unui al doilea contract de
locatiune pentru o perioada care se suprapune partial sau total cu aceea a primului contract. In legatura cu aceasta problema, noul art.
1782 NCC prevede ca in cazul unor locatiuni succesive ale caror perioade se suprapun fie si partial, conflictul interlocatari se rezolva
astfel: in cazul imobilelor inscrise in CF in favoarea locatarului care si-a notat dreptul. In cazul imobilelor supuse unor formalitati de
publicitate, in favoarea locatarului care a indeplinit cel dintai aceste formalitati. In cazul celorlalte bunuri, in favoarea locatarului care a
intrat cel dintai cu buna-credinta in stapanirea/detentiunea bunului. Este de buna-credinta locatarul care la data intrarii efective in
folosinta bunului nu cunostea existenta celuilalt contract de locatiune cu privire la bun.
Daca nici unul dintre locatari nu a intrat in folosinta efectiva a bunului mobil, va fi preferat locatarul care a sesizat mai intai instanta de
judecata.
In toate cazurile, contractul de locatiune este insa valabil si locatorul va raspunde fata de locatarul care potrivit criteriilor de mai sus nu
este preferat pentru a intra in folosinta bunului, fiind tinut sa-l despagubeasca prin prejudiciul cauzat prin neasigurarea acestei
folosinte.
EFECTELE CONTRACTULUI DE LOCATIUNE
Exista doua categorii de efecte: obligatii ale locatorului si cele ale locatarului.
Obligatiile locatorului
Obligatia caracteristica pentru contractul de locatiune care serveste calificarii sale este obligatia locatorului de a asigura locatarului
folosinta lucrului dat in locatiune. Acestei obligatii ii corespunde un drept de creanta in virtutea caruia locatarul ii poate pretinde
locatorului un anumit comportament alcatuit din prestatii pozitive si prestatii negative de natura sa ii permita locatarului sa foloseasca
bunul locatorului. Prin aceasta dreptul locatarului se deosebeste de dreptul uzufructuarului; pe cand cel din urma drept este unul real,
ce se exercita in mod principal ca o putere nemijlocita asupra bunului, iar nu prin intermediul nudului proprietar, dreptul locatarului
este unul de creanta, care se exercita asupra bunului numai prin intermedierea prestatiilor pozitive si negative ale locatorului, debitor al
creantei mentionate.
Din acelasi motiv, contr de locatiune nu este ca regula un contract translativ, nici macar un contract translativ de folosinta, pentru ca el
nu dezmembreaza proprietatea, ci doar il obliga pe proprietar sau pe orice alt locator sa asigure locatarului folosinta bunului ce face
obiectul contractului.
Toate obligatiile locatorului sunt menite sa realizeze acest obiectiv, adica este obligat sa predea lucrul, sa il mentina in stare de
folosinta si sa asigure ca aceasta folosinta va fi utila si pasnica.
Obligatia de predare:
Vizeaza bunul dat in locatiune impreuna cu toate accesoriile sale, mai putin cele care nu servesc folosintei lucrului. De ex,
actiunea in revendicare.
Se executa in principiu imediat dupa incheierea contractului daca partile nu au prevazut un termen. Potrivit 1494, alin 1, lit b,
obigatia de predare a unui lucru individual determinat trebuie executat la locul unde bunul se afla la data incheierii contractului. Spre
deosebire de vanzare, locatorul nu este dator sa predea bunul in starea in care se afla la momentul incheierii contractului, ci in stare
corespunzatoare utilizarii bunului. De accea, daca la mom incheierii contr bunul se afla intr-o stare sub medie, daca din vointa partilor
nu rezulta contrariul, locatorul va fi considerat obligat ca pana la predare sa asigure aducerea bunului in stare de utilizare medie. Daca
bunul se afla intr-o stare de utilizare peste medie, pana la proba contrara, trebuie presupus ca locatarul care a contractat in aceste
imprejurari se astepta sa primeasca sa i se predea bunul cel putin in aceeasi stare, astfel incat locatorul are in acest caz o obligatie de
conservare a bunului pana la predare.
Obligatia de a mentine bunul in stare de folosinta:
In principiu, locatorul este obligat sa efectueze toate reparatiile care sunt necesare pentru a mentine bunul in starea
corespunzatoare de utilizare, conform destinatiei convenita expres sau tacit de catre parti.

23

Locatarul care dupa incheierea contractului constata necesitatea unor reparatii il poate incunostinta pe locator de aceasta
necesitate, solicitandu-i sa le efectueze. Atunci cand reparatiile sunt urgente, in sensul ca nu pot fi amanate pana la sfarsitul locatiunii
ori amanarea lor ar expune bunul pericolului de a fi distrus, locatarul este chiar obligat sa ii notifice locatorului necesitatea efectuarii
reparatiilor, sub sanctiunea daunelor-interese pentru prejudiciul rezultand din intarzierea notificarii.
Daca in urma notificarii locatorul efectueaza reparatiile sesizate, locatarul este in principiu obligat sa suporte restrangerea
folosintei lucrului pe perioada efectuarii reparatiilor. Totusi, daca aceasta perioada depaseste 10 zile, locatarul va avea dreptul la o
reducere a chiriei proportionala cu durata reparatiilor si intinderea impiedicarii folosintei.
Daca, indiferent de durata reparatiilor, ele impiedica o utilizare totala a folosintei lucrului, locatarul poate chiar pretinde
rezilierea contractului, locatorul datorand despagubiri numai daca necesitatea reparatiilor a survenit din culpa sa.
In cazul in care locatorul notificat in legatura cu necesitatea reparatiilor nu procedeaza la efectuarea lor de indata, reparatiile
pot fi facute de locatar. Locatorul va fi obligat insa sa ramburseze locatarului cheltuielile facute pentru aceste reparatii cu dobanzi de la
data efectuarii cheltuielilor.
In caz de urgenta, locatarul poate efectua reparatiile chiar si fara sa-l notifice pe locator. In aceasta ipoteza locatarul are de
asemenea dreptul la rambursarea cheltuielilor facute, insa nu poate pretinde dobanzi la aceste cheltuieli decat din ziua in care l-a
notificat pe locator asupra reparatiilor deja executate.
De la tot acest regim complicat al reparatiile deroga raparatiile locative, adica acelea care sunt necesare in urma uzurii si
folosintei normale a bunului. Aceste reparatii sunt integral in sarcina locatarului.
Obligatia locatorului de a garanta contra viciilor lucrului dat in locatiune:
Spre deosebire de vanzator, care raspunde numai pentru viciile existente la predare, locatorul care trebuie sa asigure folosinta
lucrului pe toata durata locatiunii raspunde pentru orice viciu aparut oricand pe parcursul acestei durate si chiar si pentru viciile care
existau inainte de incheierea contractului de locatiune, dar care s-au manifestat ulterior, impiedicand sau micsorand folosirea lucrului
dat in locatiune.
Prin exceptie, locatorul nu raspunde pentru acele vicii care erau aparente la data incheierii contractului de locatiune si pe care
nu le-a contestat cu ocazia receptiei bunului dat in locatiune.
Prin exceptie de la aceasta exceptie, nu trebuie contestate cu ocazia receptiei acele vicii aparente care cauzeaza prejudicii
vietii, sanatatii sau integritatii corporale a locatarului. Chiar daca erau aparente la incheierea contractului, chiar daca locatorul nu le-a
remediat pana la predare, si chiar daca locatarul nu le-a semnalat cu ocazia receptiei, asemenea vicii antreneaza raspunderea
locatorului care va fi obligat la despagubiri pentru prejudiciile mentionate.
Locatarul care descopera un viciu trebuie sa il notifice pe locator in legatura cu acesta. Daca locatorul nu inlatura viciul in cel mai
scurt termen posibil, locatarul are dreptul la o reducere proportionala a chiriei. In cazul in care viciul este atat de important incat daca
l-ar fi cunoscut locatarul nu ar fi incheiat contractul, el are dreptul la rezilierea acestuia.
In ceea ce priveste daunele-interese, locatorul le datoreaza in toate cazurile cu exceptia celui in care dovedeste ca nu le-a cunoscut si
ca, potrivit imprejurarilor, nu era dator sa le cunoasca. De ex, daca locator e chiar constructorul, el este dupa imprejurari dator sa
cunoasca toate viciile de constructie ale imobilului.
Definind viciile ca fiind acele defecte ale bunului care impiedica sau diminueaza folosinta bunului, acelasi regim juridic ca si cel
aplicabil viciilor se va aplica si in legatura cu orice alt defect pe care bunul dat in locatiune il prezinta in raport cu trasaturile pe care
partile au convenit expres sau tacit ca bunul sa le aiba.
Obligatia de a garanta contra evictiunii
Trebuie sa distingem intre tulburarile din fapta proprie si cele provenind din fapta tertilor.
In ceea ce priveste prima categorie de tulburari, locatorul este dator sa se abtina de la orice fapt care ar impiedica, diminua sau stanjeni
folosinta lucrului. Exista doua exceptii de la aceasta regula: prima vizeaza reparatiile urgente, regim prezentat deja, si a doua exceptie
vizeaza examinarea bunului de catre locator la intervale de timp rezonabile in raport cu natura si destinatia bunului, precum si de catre
cei care doresc sa-l cumpere sau care la incetarea contractului doresc sa-l ia in locatiune. Art. 1804 permite aceasta examinare numai
sub conditia de a nu i se cauza locatarului o stanjenire nejustificata a folosintei bunului.
Tulburarile provenind din fapta tertilor
Tulburari de fapt si cele de drept
Tulburarile de fapt: Atunci cand un tert il tulbura pe locatar in folosinta bunului fara a invoca un drept in sprijinul tulburarii pe care o
cauzeaza, locatorul nu este in principiu chemat sa raspunda pentru o asemenea tulburare. Aceasta pentru ca locatarul se poate apara si
singur impotriva tertilor tulburatori, fie pe calea actiunii posesorii, fie pe cale actiunii in raspundere civila delictuala pe care o poate
introduce titularul oricarui interes legitim prejudiciat printr-o fapta ilicita. Prin exceptie, locatorul raspunde pentru tulburarile de fapt
incepute inaintea predarii bunului si care il impiedica pe locatar sa il preia in aceleasi conditii ca si pentru tulburarile de drept.

24

Tulburarile de drept: daca un tert pretinde vreun drept asupra bunului dat in locatiune, locatarul trebuie sa il informeze pe locator
despre aceasta pentru ca locatorul sa il poata apara impotriva dreptului pretins de tert.
In cazul in care tulburarea din partea tertului s-a manifestat pe calea unei actiuni intentate impotriva locatarului, acesta are la dispozitie
posibilitatea de a-l introduce in proces pe locator. In cazul in care locatorul nu va fi introdus in proces si locatarul va fi evins in urma
respectivului proces, locatorul ar putea sa se exonereze de obligatia de despagubiri provenind din aceasta evictiune daca demonstreaza
ca ar fi avut mijloacele ca, odata introdus in proces, sa inlature pretentiile tertului. Mai mult, daca in urma procesului, locatorul insusi
suporta o limitare a drepturilor sale cu privire la bunul dat in locatiune, el poate angaja raspunderea locatarului pentru omisiunea da a-l
informa in legatura cu procesul.
In schimb, in situatia regula in care locatarul este evins si in consecinta este lipsit in tot sau in parte de folosinta bunului ca urmare a
actiunii tertului, locatorul trebuie sa il despagubeasca pentru toate prejudiciile suferite din aceasta cauza, cu exceptia cazului in care ea
era cunoscuta locatarului inca de la incheierea contractului.
Oricum, indiferent de gravitatea tulburarii, daca ea i-a fost comunicata locatorului fara ca acesta s-o inlature de indata, locatarul, ca si
in cazul viciilor, poate cere o reducere a chiriei proportionala cu durata si intinderea impiedicarii folosintei decurgand din evictiune.
In cazul in care tulburarea este atat de grava incat, cunoscand-o locatarul nu ar mai fi incheiat contractul, el poate obtine rezilierea
potrivit dreptului comun.
OBLIGATIILE LOCATARULUI
Locatarul are obligatia de a lua in primire bunul dat in locatiune, de a plati chiria, de a folosi bunul cu prudenta si diligenta si obligatia
de a restitui bunul la incetarea contractului.
Obligatia de a plati chiria:
Spre deosebire de pretul vanzarii, pretul locatiunii nu este in toate cazurile o suma de bani. Chiria poate consta in orice alt bun, precum
si intr-o prestatie pozitiva si uneori chiar negativa. De ex, este un contract de locatiune cel in care una dintre parti se obliga sa-i asigure
celelilalte folosinta unui lucru in schimbul obligatiei asumate de cea din urma de a-i executa o anumita lucrare. Acest contract este in
acelasi timp si unul de antrepriza.
In afara de acest aspect, chiria este supusa acelorasi conditii de valabilitate ca si pretul vanzarii. Desi poate avea orice obiect
patrimonial, chiria este de regula stabilita in bani. Pentru aceste situatii obisnuite, NCC prevede reguli specifice referitoare la scadenta
platii chiriei. Daca nu exista nici stipulatii contractuale si nici uzante cu privire la acest aspect, scadenta chiriei depinde de durata
contractului de locatiune dupa cum urmeaza:
-chiria este scadenta la data incheierii contractului, inainte de predare, pentru toata durata contractului, in cazul in care aceasta durata
este mai mica de o luna.
-daca durata este mai mare de o luna, dar mai mica de un an, chiria se datoreaza lunar, in prima zi lucratoare a fiecarei luni.
-in cazul in care durata locatiunii este mai mare de un an, chiria se datoreaza in prima zi lucratoare a fiecarui trimestru.
In ceea ce priveste locul platii, in lipsa unor prevederi speciale se aplica dreptul comun: art. 1494, alin 1, lit a indica plata chiriei
stabilita in bani la domiciliul sau dupa caz la sediul locatorului de la data platii.
Proba platii chiriei este supusa dreptului comun referitor la chitanta liberatorie, cu mentiunea ca se admite in materie de locatiune,
chiar si in absenta unui text, ca primirea platii chiriei facuta fara rezerva de catre locator pentru o anumita perioada prezuma
executarea obligatiei de a plati chiria pentru toate perioadele anterioare. NCC a generalizat aceasta regula si a consacrat-o pentru orice
plata a unei obligatii succesive 1502.
Un ultim element de noutate al NCC, cu caracter revolutionar, este art. 1798: contractele de locatiune incheiate prin inscris sub
semnatura privata care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma autentica constituie titluri executorii
pentru plata chiriei la termenele stabilite in contract sau, in lipsa, la termenele stabilite prin prevederile legale mentionate anterior.
Aceasta inseamna ca, si fara a fi necesar un proces si o hotarare judecatoreasca, locatorul poate, pe baza contractului de locatiune
autentic sau inscris la organele fiscale, investit cu formula executorie de catre instanta, sa obtina punerea in executare silita a
contractului pentru ratele de chirie scadente si neachitate.
Diferenta practica intre un act exec si unul neexec: cel neexex genereaza oblig pe care partile tre sa si le exec de buna voie. Daca nu si
le executa poate obtine exec silita prin darea in judecata si fortarea de catre instanta. Un titlu executoriu trebuie dus la instanta doar
pentru a pune o stampila, cu formula executorie. Cu acest contract se poate dupa mai apoi creditorul la executor judecatoresc si sa
execute.
Intotdeauna un titlu este executoriu un raport cu anumite obligatii: pentru executarea obligatiei de plata a chiriei.
Obligatia de a folosi bunul cu prudenta si diligenta:
Formularea cu prudenta si diligenta este succesoare din NCC a expresiei din VCC: ca un bun proprietar. Din aceasta formulare nu
trebuie inteles ca locatarul este obligat sa foloseasca bunul, si numai ca modul in care el isi exercita detentia asupra bunului, fie si prin
simpla conservare fara folosire, trebuie sa fie lipsit de orice culpa, inclusiv de culpa cea mai usoara.

25

Intrucat detentia nu-i confera prerogativa dispozitiei materiale, locatarul trebuie sa nu modifice forma bunului. De asemenea, el nu are
dreptul de a schimba destinatia bunului convenita cu locatorul in mod expres sau tacit. Cat priveste conventia tacita asupra destinatiei,
art. 1799 prezuma conventia partilor cu privire la destinatie pe baza unor imprejurari cum sunt natura bunului, destinatia sa anterioara
ori destinatia potrivit careia bunul este folosit de catre locatar. Legiuitorul nu instituie expres o ordine a acestor criterii, astfel incat ele
trebuie privite concomitent si global pentru a se stabili care este destinatia acceptata de partile contractante. De ex, daca dupa
incheierea contr de locatiune si a fost preluat un spatiu comercial in locatiune a 3-a zi, chiriasul isi amenajeaza o camera de locuit, este
greu de aratat ca el a respectat destinatia covenita cu proprietarul. Daca acest lucru se intampla dupa 3 luni cand locatorul nu si-a
manifestat nicio retinere, atunci criteriul nu se aplica.
Obligatia de a restitui bunul la incetarea contractului de locatiune
Aceasta obligatie este aplicabila indiferent de modul de incetare a contractului de locatiune, cu exceptia incetarii contractului prin
disparitia fizica a bunului, caz in care restituirea este imposibila. Insa si in acest caz, daca disparitia fizica a bunului a fost cauzata de
culpa locatarului, de ex in caz in incendiu, obligatia de restituire va trebui executata prin echivalent.
Bunul se restituie la locul la care a fost predat. De asemenea, el se restituie in starea in care a fost predat, cu singura exceptie a
deteriorarilor cauzate de folosinta normala a bunului pe durata locatiunii.
In lipsa unei probe contrare, se prezuma ca bunul a fost predat in stare corespunzatoare de intrebuintare potrivit destinatiei stabilite. In
consecinta, el trebuie restituit in aceeasi stare.
Cu exceptia deteriorarilor decurgand din folosirea normala, locatarul raspunde pentru orice degradare a bunului inchiriat survenita pe
parcursul locatiunii, inclusiv cea cauzata prin incendiu, daca nu dovedeste ca degradarea s-a produs fortuit.
Fapta unui tert care a cauzat degradarea poate fi considerata un caz foruit numai daca intruneste conditia ca evenimentul fortuit sa fie
extern vointei debitorului. In consecinta, locatarul va raspunde si pentru degradarea cauzata de membrii familiei sale, de sub locatarul
sau, ori de alte persoane carora le-a ingaduit in orice mod folosirea, detinerea, ori simplul acces la bun.
Pentru ca bunul trebuie restituit in starea in care a fost luat, rezulta ca in principiu locatarul nu este indrituit nici macar sa faca
imbunatatiri asupra bunului, intrucat aducerea unor imbunatatiri reprezinta o modalitate de a exercita prerogativa dispozitiei materiale
asupra bunului, prerogativa pe care detentia de care se bucura locatarul nu o confera.
In consecinta, daca locatarul a facut imbunatatiri asupra bunului, urmeaza ca regimul lor sa fie distinct dupa cum imbunatatirile s-au
facut cu sau fara acordul prealabil al locatorului. Daca imbunatatirile s-au facut cu acordul prealabil al locatorului, locatorul nu poate
cere inlaturarea lor la sfarsitul locatiunii si poate fi obligat la despagubiri pentru pierderile cauzate locatarului cu ocazia efectuarii de
catre acesta a imbunatatirilor. Aceste despagubiri ar putea fi eventual garantate cu un drept de retentie al locatarului asupra bunului dat
in locatiune pana la plata despagubirilor.
Daca imbunatatirile s-au facut fara acordul prealabil al locatorului, acesta poate opta ca la sfarsitul locatiunii fie sa le pastreze, fie sa
solicite inlaturarea lor, cerand in plus despagubiri pentru orice prejudiciu i-ar fi fost cauzat prin modificarile aduse de locatar. Chiar
daca locatorul decide sa pastreze imbunatatirile, in acest caz el nu datoreaza locatarului nicio despagubire, iar acesta din urma nu-i
poate impune niciun drept de retentie.
Exista situatii in care contractul de locatiune incheiat in forma autentica sau incheiat prin inscris sub semnatura privata si inregistrat la
organele fiscale este titlu executoriu pentru obligatia de restituire. Sunt doua situatii: atunci cand contr de locatiune inceteaza prin
expirarea termenului stabilit initial, in cazul locatiunii pe durata determinata si atunci cand contractul de locatiune inceteaza prin
expirarea termenului de preaviz in cazul locatiunii pe durata nedeterminata.

Sublocatiunea si cesiunea contractului de locatiune

Ca regula, daca partile nu au prevazut altfel, contractul de locatiune poate fi cedat de catre locatar si acesta poate incheia contracte de
sublocatiune. Prin exceptie, daca bunul dat in locatiune este mobil, sublocatiunea ori cesiunea nu este permisa decat cu acordul scris al
locatorului, acord care poate fi dat fie la incheierea contractului initial, fie ulterior, si care poate avea ca obiect fie un anumit contract
de cesiune sau de sublocatiune, fie orice contract din una sau alte din aceste categorii.
Revenind la situatia regula, adica daca partile nu au convenit altfel, atunci cand partile interzic sublocatiunea, din aceasta interdictie
rezulta si interdictia cesiunii locatiunii. De asemenea, atunci cand partile interzic sublocatiunea, interdictia vizeaza atat sublocatiunea
totala, cat si cea partiala, iar atunci cand partile interzic cesiunea, interdictia vizeaza atat cesiunea totala, cat si cea partiala.
Cele doua figuri juridice, sublocatiunea si cesiunea locatiunii au o natura juridica diferita.
Sublocatiunea are natura juridica a unui contract de locatiune pe care locatarul initial il incheie in calitate de locator cu un nou locatar,
care fata de contractul initial reprezinta un sublocatar.
In principiu, fiecare dintre cele doua contracte produce efecte relative, intre partile lor, astfel incat, in principiu, nu exista raporturi
juridice directe intre locatorul initial si sublocatar si numai intre locatorul principal si locatarul principal sublocator pe de-o parte si
intre locatarul principal sublocator si sublocatar pe de alta parte.

26

Prin exceptie, art. 1807 NCC pune la dispozitia locatorului principal o actiune directa impotriva sublocatarului pentru toate obligatiile
asumate de catre acesta din urma prin contractul de sublocatiune. In special in legatura cu obligatia de a plati chiria, codul prevede ca
locatorul principal fata de care locatarul principal nu si-a executat obligatia se poate adresa direct impotriva sublocatarului pana la
concurenta chiriilor datorate de acesta din urma in temeiul contractului de sublocatiune. Aceasta actiune directa se pastreaza chiar si in
situatia in care locatarul principal a cedat unui tert creanta corelativa obligatiei sublocatarului de a plati chiria.
Platile anticipate facute de catre sublocatar locatarului principal nu pot fi opuse locatorului principal, aceasta chiar daca ar fi fost
supuse unor formalitate de opozabilitate. Deci sub nicio forma.
Cu privire la cesiunea contractului de locatiune, aceasta are natura juridica a unei cesiuni de contract consimtita de catre locatar.
Contractul de cesiune a locatiunii, cesionarul dobandeste drepturile si este tinut de obligatiile locatarului cedent, urmand ca locatorul
sa se afle in raporturi juridice directe cu cesionarul. Totusi, potrivit dreptului comun al cesiunii de contract, locatorul care este un
contractant cedant, poate sa declare ca nu il libereaza pe locatarul cedent de obligatiile sale decurgand din contractul de locatiune. Si in
acest caz locatorul cedat va fi obligat dupa notificarea sau acceptarea cesiunii numai fata de cesionar. Insa daca acesta nu-si executa
propriile obligatii fata de locatorul cedat, acesta din urma se poate indrepta nu numai impotriva cesionarului, ci si impotriva
cedentului. Locatorul cedat este decazut din dreptul de a-l urmari pe cedent pentru neexecutarea unei obligatii a cesionarului, daca nu
i-a notificat cedentului aceasta neexecutare in termen de 15 zile de la data la care ea a survenit. In cazul in care la notificarea sau
acceptarea cesiunii, locatorul nu declara ca nu il libereaza pe cedent, se prezuma ca acesta a fost liberat, astfel ca contractul de cesiune
va continua numai intre locatorul initial si cesionar.
Curs 10
Contractul de locatiune(continuare)
Incetarea contractului de locatiune
Contractul de locatiune este supus modalitatilor de incetare care opereaza si in dreptul comun(*anularea, nulitatea absoluta,
rezilierea). Codul Civil cuprinde prevederi speciale, dedicate locatiunii cu privire la urmatoarele modalitati de incetarea a contractului:
a.Denuntarea unilaterala.
b.Expirarea termenului.
c.Rezilierea.
d.Pieirea lucrului dat in locatiune.
e.Desfiintarea titlului locatorului.
f.Instrainarea bunului dat in locatiune.
a.Denuntarea unilaterala
Atunci cand contractul este incheiat pe o durata determinata, partile nu au posibilitatea de a pune capat contractului prin
denuntare unilaterala, decat daca aceasta posibilitate a fost rezervata prin lege speciala sau prin stipulatiile contractului. Dimpotriva, in
cazul in care contractul de locatiune este incheiat pentru perioada nederminata, chiar in absenta unei prevederi speciale, el poate inceta
prin denuntare unilaterala la cererea oricarei dintre parti. Partea care intentioneaza sa denunte contractul notifica celeilalte parti intentia
sa, cu respectarea unui termen de preaviz. Termenul de preaviz are o durata ce decurge din uzante. El incepe sa curga la data
notificarii, iar incetarea contractului se produce la data expirarii termenului.
b.Expirarea termenului
in cazul contractului de locatiune incheiat pe perioada determinata, expirarea termenului are ca efect incetarea contractului si
exigibilitatea obligatiei de restituire a locatarului. Totusi, daca locatarul continua detentia bunului, executandu-si obligatiile din
contract si dupa expirarea termenului, iar locatorul nu se impotriveste acestei atitudini, legiuitorul interpreteaza conduita partilor ca
fiind un acord tacit, dar neindoielnic pentru incheierea unui nou contract de locatiune. Acest mecanism poarta numele de tacita
relocatiune.
Noul contract incheiat prin tacita relocatiune are, in principiu, un continut identic cu contractul incetat prin expirarea
termenului. Spre deosebire de fostul Cod, chiar si garantiile prevazute in legatura cu vechiul contract vor continua sa se aplice si in
legatura cu obligatiile decurgand din noul contract. Exista o singura diferenta dintre contractul incetat la expirarea termenului si
contractul prin tacita relocatiune. Prin ipoteza, contractul incetat prin expirarea termenului era incheiat pe perioada determinata, noul
contract incheiat prin tacita relocatiune este pe durata nederminata, astfel incat el va putea inceta prin denuntare unilaterala cu
respectarea termenului de preaviz la initiativa oricareia dintre parti.
Tacita relocatiune opereaza numai daca partile nu au impiedicat producerea ei printr-o manifestarea de vointa expresa. Cand
contractul initial nu a exclus tacita relocatiune, oricare dintre parti poate comunica celeilalte ca nu are intentia de a incheia un nou
contract pe calea tacitei relocatiuni. Aceasta comunicare poate avea loc oricand inainte de expirarea termenului contractului initial fara
sa fie necesara respectarea vreunui termen de preaviz, intrucat partile se pot astepta ca incheind un contract pe perioada determinata,
locatiunea sa inceteze la expirarea acelei durate. Daca ele au nevoie sa incheie un contract de substitutie, ele au posibilitatea de a cauta
un asemenea contract inca din cursul contractului initial a carui durata o cunosc. Astfel, ei nu au nevoie sa fie avertizati de incetarea
contractului cu un termen de preaviz inainte de aceasta incetare.
c.Rezilierea
Potrivit art. 1817, atunci cand fara justificare una din parti nu isi executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte
are dreptul de a rezilia locatiunea cu daune-interese, daca este cazul, potrivit legii. Acest text se completeaza cu dispozitiile privitoare
la rezolutiune si reziliere din materia teoriei generale a obligatiilor(art. 1549-1554). Formula-cand una din partile contractului, fara
justificare, nu isi executa obligatiile-are in vedere orice neexecutare imputabila uneia dintre parti. Sunt considerate justificate acele

27

neexecutari cauzate de un caz fortuit sau de o forta majora, precum si acelea in sustinerea carora se invoca exceptia de neexecutare a
obligatiilor. Sunt nejustificate acele neexecutari provenind din culpa debitorului.
Potrivit art. 1551, al. 1, pentru a putea antrena rezilierea contractului, neexecutarea trebuie sa fie insemnata in raport cu scopul
urmarit de parti la incheierea contractului. In materie de locatiune, anumite dispozitii speciale, cum sunt cele din materia garantiei
contra viciilor, a garantiei contra evictiunii sau a pieirii bunului dat in locatiune, legiuitorul nu permite rezilierea decat atunci cand
neexecutarea este atat de importanta, incat daca ar fi cunoscut-o la data la care contractul s-a incheiat, creditorul nu si-ar fi dat
consimtamantul la locatiune. Creditorul obligatiei neexecutate poate obtine rezilierea, fie declarand-o unilateral, fie solicitand instantei
de judecata sa o declare. Aceste modalitati sunt prevazute de art. 1550. In cazul in care una din parti declara unilateral rezilierea
contractului, cealalta parte poate solicita instantei sa anuleze declaratia de reziliere, in cazul in care conditiile acesteia nu sunt
indeplinite(*lipseste neexecutarea, ori ea este justificata, ori este neinsemnata etc.).
In situatia in care neexecutarea provine din culpa debitorului, iar creditorul sufera un prejudiciu prin incetarea contractului, el
poate solicita, pe langa reziliere, si daune-interese prin care acest prejudiciu sa fie reparat.
d.Pieirea lucrului
Prin pieirea lucrului se intelege orice ipoteza in care el nu mai poate fi folosit, potrivit destinantiei convenite expres sau tacit
de parti. Pieirea nu se rezuma la distrugerea fizica a lucrului si include orice imposibilitatea de a-l folosi in scopul executarii
contractului. In cazul in care imposibilitatea folosirii lucrului este totala, contractul de locatiune inceteaza de drept. Daca
imposibilitatea folosirii este partiala sau, desi este totala, lucrul poate fi readus in stare de folosinta, locatarul poate cere rezilierea sau
reducerea proportionala a chiriei. Optiunea sa nu trebuie exercitata abuziv.
Atunci cand bunul poate fi folosit partial, iar lipsa de folosinta poate fi remediata fara mari prejudicii pentru locatar, nu se
aplica regulile pieirii bunului ci regulile deteriorarii, in principiu locatorul fiind obligat la reparatii.
Daca pieirea totala ori partiala este cauzata prin culpa locatorului, ori daca nu poate fi justificata de acesta prin caz fortuit, el
datoreaza locatarului si daune-interese pentru prejudiciul cauzat prin aceasta pieire.
Toate aceste reguli se aplica numai cand pieirea a survenit incheierii contractului. Daca ea s-a produs inainte de incheierea
contractului sunt aplicabile regulile nulitatii pentru lipsa obiectului. Daca pieirea s-a produs dupa incetarea contractului de locatiune,
dar poate produce efecte in ceea ce priveste suportarea riscurilor atunci cand a survenit fortuit. Dupa incetarea contractului, locatarul
datoreaza restituirea lucrului luat in locatiune care este o aplicatie a obligatiei de predare. Daca demonstreaza ca lucrul ar fi pierit si
daca era predat la timp, locatarul ar urma sa suporte riscul pieirii lucrului.
e.Desfiintarea titlului locatorului
Pentru a putea incheia un contract de locatiune, locatorul trebuie sa aiba el insusi dreptul de a folosi lucrul, inclusiv prin
intermediul altei persoane. Aceasta conditie nu este una validitate a contractului, ci o conditie de eficacitate. Daca el nu va avea dreptul
de folosi lucrul, inclusiv prin altul, nu isi va putea executa in mod valabil obligatia de a-i asigura locatarului folosinta lucrului. Daca
dreptul locatorului de a folosi lucrul, inclusiv prin altul, este desfiintat pe parcursul locatiunii, locatiunea inceteaza de drept. Aceasta
incetare produce efecte numai pentru viitor, chiar daca desfiintarea titlului locatorului opereaza retroactiv, aceasta pentru ca pana la
desfiintare, titlul locatorului s-a bucurat de prezumtia de validitate si eficacitate, prezumtie la adapostul careia el a putut asigura
locatarului folosinta lucrului.
Prin exceptie, daca locatarul este de buna-credinta, in sensul ca la data incheierii contractului nu a cunoscut cauza de
ineficacitate a titlului locatorului, atunci locatiunea inceteaza si dupa desfacerea titlului locatorului pe toata durata sa, dar totusi nu mai
mult de 1 an de la data desfiintarii. Pe durata continuarii locatiunii, ea va fi opozabila aceluia care are dreptul de a folosi lucrului,
inclusiv prin altul, ca urmare a desfiintarii titlului locatorului initial, iar acesta are dreptul de a plati chiria si de a pretinde executarea
tuturor celorlalte obligatii ale locatarului fiind tinut la randul sau de obligatiile locatorului pe toata durata continuarii locatiunii.
f.Instrainarea bunului dat in locatiune
Ca regula juridica, se poate spune ca un contract de locatiune inceteaza la data instrainarii bunului de catre locator, intrucat
dupa instrainare locatorul initial nu mai poate asigura locatarului folosinta bunului dat in locatiune. Totusi, art. 1811 prevede un numar
mare de exceptii de la aceasta regula, ipoteza in care contractul de locatiune se transfera dobanditorului bunului care este obligat sa
respecte contractul si sa execute obligatiile locatorului initial, subrogandu-se si in drepturile acestuia. Obligatiile art. 1811:
1.in cazul imobilelor inscrise in Cartea Funciara, daca locatiunea a fost notata;
2.in cazul imobilelor neinscrise in Cartea Funciara, daca data certa a locatiunii este anterioara datei certe a instrainarii;
3.in cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate(*fondul de comert, dreptul de proprietate industriala), daca
locatarul a indeplinit aceste formalitati;
4.in cazul celorlalte bunuri mobile, daca la data instrainarii bunul se afla in folosinta locatarului.
Chiar daca ar fi intrunite aceste conditii de opozabilitate, contractul de locatiune va inceta totusi in caz de instrainare a
bunului dat in locatiune, daca acest efect al instrainarii este prevazut in stipulatiile contractului de locatiune. In acest caz, insa,
incetarea nu opereaza de drept, ci numai de la data expirarii unui termen de preaviz care curge de la momentul la care dobanditorul i-a
notificat locatarului instrainarea. Termenul de preaviz aplicabil in acest caz este de 2 ori mai lung decat termenul care s-ar aplica,
potrivit uzantelor, in materie de denuntare unilaterala.
Spre deosebire de vechiul Cod: atunci cand contractul de locatiune a prevazut incetarea in caz de instrainare; instrainarea i-a
fost notificata locatarului; de la notificare a trecut termenul de preaviz. Daca sunt indeplinite aceste conditii, locatarul nu are dreptul la
despagubiri din partea locatorului initial pentru incetarea anticipata a locatiunii.
In ipotezele in care contractul de locatiune este opozabil dobanditorului, locatarul nu ii poate opune acestuia plata anticipata a
chiriei catre locatorul initial, ori cesiunea creantei la chiriei de catre locatorul initial unui tert, decat daca in legatura cu aceste
operatiuni s-au efectuat formalitatile de opozabilitate cerute de lege.
In cazul locatiunii imobiliare, aceste formalitati rezida in notarea formalitatii in Cartea Funciara. In cazul locatiunii mobiliare,
formalitatile consta in inscrierea Arhiva Electronica a Garantiilor Mobiliare.

28

Varietati de locatiune:contractul de inchiriere a locuintei; contractul de arendare.

Contractul de inchiriere a locuintei
1.Reguli comune inchirierii locuintei si spatiilor cu destinatie profesionala
Sfera de aplicare a acestor reguli este data de obiectul locatiunii, care trebuie sa fie o locuinta sau un spatiu cu destinatie
profesionala. Codul nu defineste, dar avem o situatie speciala. Locuinta este definita prin art. 2, lit. a din Legea nr. 14/1996 a locuintei.
Potrivit art. 2 din aceasta lege, locuinta este o constructie alcatuita din una sau mai multe camere de locuit, cu dependintele, dotarile si
utilitatile necesare care satisfac cerintele de locuit ale unei persoane sau ale unei familii. In ceea ce priveste spatiile cu destinatie
profesionala ele includ spatiile comerciale, halele industriale, birourile, cladirile spitalelor, cladirile administrative.
Atat locuintele cat si spatiile cu destinatie profesionala sunt supuse unui set de reguli specifice, printre care unele sunt
determinate de natura specifica a acestor bunuri, iar altele de imperativul de a i se asigura locatarului o stabilitate suplimentara a
dreptului sau de a folosi bunurile respective. Art. 1830 prevede un motiv specific de reziliere a contractului de inchiriere, pe langa
neexecutarea obligatiilor contractuale. Astfel, potrivit al. 2, locatorul poate cere instantei rezilierea contractului de inchiriere in cazul in
care chiriasul, membrii familiei sale sau alte persoane carora acesta din urma le-a ingaduit in orice mod folosirea, detinerea sau accesul
in spatiu, au un comportament care face imposibila convietuirea cu celelalte persoane care folosesc acelasi imobil sau imobile aflate in
vecinatate, ori impiedica folosirea normala a spatiilor aflate la dispozitia tertilor. Pentru acest motiv, locatorul nu poate declara
unilateral rezilierea. In lipsa de pact comisoriu expres, el trebuie sa se adreseze instantei de judecata. Aprecierea indeplinirii conditiilor
rezilierii ar trebui sa fie impartiala si sa nu fie influentata de subiectivismul locatorului.
A 2a categorie de reguli. Cu privire la incetarea inchirierii locuintelor si spatiilor profesionale, art. 1824 prevede ca atunci
cand inchirierea este pe durata nederminata, locatarul poate denunta contractul cu respectarea unui termen de preaviz care este de cel
putin sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei. Locatorul, in schimb, este tinut sa stabileasca un termen de
preaviz mai lung, si anume: cel putin 60 de zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este de 1 luna sau mai
mare; cel putin 15 zile, daca acel interval este mai mic de 1 luna.
3.Dreptul de preferinta al chiriasului pentru incheierea unui nou contract de inchiriere a locuintei. Acest drept de
preferinta este prevazut de art. 1828 si el se exercita sub aceleasi reguli ca si dreptul de preemtiune, numai daca chiriasul ofera conditii
egale cu tertul care doreste sa incheie noul contract de inchiriere privind acelasi spatiu. Dispozitiile art. 1828 lasa 2 probleme deschise,
si anume: cum se aplica dispozitiile de la preemtiune; cum se exercita dreptul de preemtiune-potrivit art. 132 din Legea 71/2011
dreptul de preferinta al chiriasului se aplica pentru orice contract de inchiriere incheiat in legatura cu aceeasi locuinta sau acelasi spatiu
profesional, ori cu o parte din aceasta locuinta sau spatiu in urmatoarele intervale de timp: in cel mult 3 luni de la incetarea
contractului de inchiriere, daca durata lui a fost mai mare de 1 an; in cel mult 1 luna de la incetarea contractului de inchirirere, daca
durata lui a fost mai mare sau egala cu 1 luna; cel mult 3 zile, daca durata lui a fost mai mica de 1 luna.
Art. 1831 prevede:Daca prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriasului se face prin evacuare un baza unei hotarari
judecatoresti.
Dispozitii specifice a contractului de inchiriere a locuintei
Sunt menite sa asigure locatarului o pozitie contractuala mai puternica decat in dreptul comun, deoarece avand in vedere
destinatia de locuinta a bunului dat in locatiune, protectia drepturilor locatarului este o componenta a dreptului constitutional la un
nivel de trai decent, nivel de trai care implica si conditii de locuire satisfacatoare. Pe de alta parte, aceste dispozitii dau acestui contract
un caracter personal mai pronuntat decat al locatiunii de drept comun.
In ceea ce priveste continutul contractului, art. 1826 prevede sanctiunea considerarii ca nescrise a anumitor clauze considerate
de legiuitor excesiv de favorabile chiriasului. Sanctiunea este nulitatea partiala si inlocuirea ei cu sistemul de drept comun. O clauza nu
poate fi determinanta pentru consimamantul partilor. Sunt considerate nescrise clauzele in care:
a.Chiriasul este obligat sa incheie o asigurare cu un asigurator impus de locator. Nu intra sub incidenta acestei norme o clauza
prin care i se impune chiriasului sa incheie un contract de asigurare privind anumite riscuri ce pot afecta locuinta fara a i se impune si
asiguratorul.
b.Se prevede raspunderea solidara sau indivizibila a chiriasilor din apartamente diferite situate in acelasi imobil in cazul
degradarii elementelor de constructii si a instalatiilor, obiectelor si dotarilor aferente partilor comune ale imobilelor.
c.Chiriasul se obliga sa recunoasca sau sa plateasca in avans, cu titlu de reparatii locative sume stabilite pe baza estimarilor
facute exclusiv de locator. Daca estimarea este inclusa in contractul de inchiriere, cel putin pana la proba contrara, se va considera ca
ea nu a fost facuta exclusiv de locator, ci convenita de partile contractului.
d.Locatorul este indreptatit sa diminueze sau sa suprime fara contraprestatie echivalenta, prestatie la care s-a obligat prin
contract. Nu intra sub incidenta acestei reguli, clauzele care redefinesc continutul obligatiilor locatorului asumate prin contractul
initial prevazand in sarcina acesteia prestatii mai putin intinse decat in dreptul comun. Nu intra sub incidenta regulii acele clauze care
permit locatorului sa denunte unilateral contractul de locatiune incheiat pe durata determinata cu plata a unei indemnizatii pentru
incetarea anticipata a locatiunii.
Garantia locatorului contra viciilor. Potrivit art. 1827, daca structura sau starea acestei locuinte prezinta vicii ce determina o
primejdie pentru sanatatea celor care locuiesc in ea, chiriasul are dreptul sa rezilieze contractul chiar si daca a renuntat la el. In
schimb, el are dreptul la daune-interese decat daca a cunoscut viciile la data incheierii contractului.
Potrivit art. 1832, impreuna cu chiriasul pot locui si alte persoane. Acesta este un drept pentru chirias. In acest caz, ele vor fi
tinute pentru toate obligatiile izvorate din contract pe durata locuirii lor impreuna cu chiriasul. Incetarea contractului, precum si
hotararea judecatoreasca de evacuare a chiriasului le sunt opozabile acestor alte persoane prin derogare de la efectul relativ al
contractului, respectiv al hotararii.
Subinchirierea si cesiunea contractului. Aceasta este singura dispozitie care este mai favorabila locatorului decat dreptul
comun. Spre deosebire de dreptul comun, subinchirierea si cesiunea sunt interzise locatarului, daca nu au fost permise de catre locator
in mod expres si in forma scrisa. Chiar si in situatia in care locatorul a acceptat cesiunea, respectiv sublocatiunea, locatarul initial
ramane raspunzator solidar cu cesionarul, respectiv cu sublocatarul pentru obligatiile decurgand din contractul de locatiune.

29

Exista 2 dispozitii specifice referitoare la incetarea contractului.

a.Prima se refera la denuntarea inchirierii pe perioada determinata. Chiar daca nu si-a rezervat expres facultatea de denuntare,
prin derogare de la dreptul comun, locatarul are aceasta facultate, fiind tinut ca in cazul exercitarii ei sa ii acorde locatorului un termen
de preaviz de cel putin 60 de zile. O clauza prin care s-ar stabili un termen mai scurt de 60 de zile sau prin care s-ar renunta la dreptul
de renuntare ar fi considerata nescrisa.
In ceea ce priveste locatorul, in cadrul art. 1826 s-ar considera faptul ca o clauza prin care se confera o clauza de denuntare
unilaterala a unui contract pe durata determinata fara a-l indemniza pe locatar pentru incetarea anticipata a locatiunii, ar fi considerata
nescrisa. Prin exceptie o asemenea clauza ar fi valabila in masura in care denuntarea unilaterala ar fi justificata pentru satisfacerea
nevoilor locative ale locatorului sau familiei sale. In acest caz, denuntarea trebuie sa respecte acelasi termen de preaviz, ca si in cazul
locatiunii pe durata nederminata.
Decesul chiriasului. Prin derogare de la dreptul comun, decesul chiriasului antreneaza, in principiu, incetarea contractului de
locatiune. In dreptul comun, contractul de locatiune se transmite, in principiu, mostenitorilor si numai prin exceptie mostenitorii
locatarului pot denunta contractul in termen de 60 de zile de la data cand au luat cunostinta de deces si de existenta locatiunii. In cazul
contractului de inchiriere, ca regula, contractul inceteaza ca urmare a decesului chiriasului in termen de 30 de zile de la data acestui
deces. Pana la expirarea acestor 30 de zile, ca regula, contractul produce efecte in patrimoniul mostenitorilor. Intervalul de 30 de zile
este menit sa permita anumitor persoane indiferent daca au sau nu calitatea de mostenitori sa isi exercite un drept potestativ de a
continua sau nu inchirierea. Astfel, in termenul mentionat, descendentii si ascendentii chiriasului care au locuit impreuna cu acesta si
sunt mentionati in contract, pot opta pentru continuarea contractului de inchiriere pana la expirarea duratei convenite cu chiriasul
initial. Sotul chiriasului are si el acest drept chiar daca nu a fost mentionat in contractul de inchiriere, dar numai sub conditia ca
locuinta inchiriata sa fi servit drept locuinta a familiei. Potrivit art. 321, locuinta familiei este locuinta comuna a sotilor, sau in lipsa
locuinta sotului la care se afla copiii. Prin urmare, nu orice spatiu cu destinatia de locuire aflat in folosinta sau in proprietatea sotilor
este o locuinta a familiei. Locuinta familiei este in mod necesar unica pentru fiecare familie si ea trebuie sa fi fost afectat in concret
folosintei locative, fie de catre cei 2 soti, fie daca eu nu au o locuinta comuna de catre sotul la care se afla copiii.

3.Contractul de mandat
1.Notiune si clasificare
2.Mandatul cu reprezentare
3.Mandatul fara reprezentare
1.Notiune si clasificare
Potrivit art. 2009, mandatul este contractul prin care o parte numita mandatar se obliga sa incheie unul sau mai multe acte
juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant. Din aceasta definitie rezulta ca obligatia caracteristica este ca si la contractul de
antrepriza obligatie de a face, insa spre deosebire de contractul de antrepriza, prestatia asumata nu e un simplu fapt material sau
intelectual si il reprezinta incheierea unui act juridic. Actul juridic este o manifestare de vointa cu intentia de a produce efecte juridice
ce nu s-ar putea produce in lipsa unei manifestari de vointa.
In cazul contractului de mandat, manifestarea de vointa care face obiectul obligatiei mandatarului urmeaza sa produca efecte
juridice in patrimoniul mandantului. Daca actul juridic pentru care s-a dat mandatul este un contract ce urmeaza a fi incheiat cu un tert,
contractul va produce efecte de natura raporturilor juridice intre acel tert si mandant, chiar daca la incheierea lui vointa mandantului a
fost exprimata de mandatar. Intrucat mandatarul se obliga sa incheie actul pe seama mandantului, el este tinut sa urmareasca ocrotirea
intereselor acestuia, iar aceasta obligatie a sa se numeste obligatie de loialitate. Deoarece pentru mandant incheierea contractului de
mandat presupune ca manifestarea de vointa a unei alte persoane a mandatarului va produce efecte in patrimoniul sau, contractul de
mandat presupune o incredere cu totul particulara a mandantului in mandatar. In virtutea faptului ca presupune incredere, contractul de
mandat este un contract cu caracter impersonal. Deoarece la incheierea actului juridic ce face obiectul mandatului, mandatarul este
tinut sa ocroteasca interesele mandantului, acest act este considerat in toate cazurile facut si in interesul sau, iar uneori numai in
interesul mandantului atunci cand mandatarul nu primeste o remuneratie. Din acest motiv, orice risc intampinat de mandatar in
executarea mandatului trebuie suportat de catre mandant si aceasta este a 2a mare diferenta intre contractul de mandat si contractul de
antrepriza.
In ceea ce priveste clasificarie, vor fi tratate 2 clasificari: mandatul cu titlu oneros si cel gratuit. Cand in schimbul obligatiei
asumate de mandatar, mandantul se obliga la o contraprestatie, contractul de mandat este cu titlu oneros. Cand contraprestatia lipseste,
contractul este cu titlu gratuit.
Mandatul dintre doua persoane fizice este prezumat gratuit pana la proba contrara. Indiferent daca este incheiat intre doua
persoane fizice, doua persoane juridice sau o persoana fizica si una juridica, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activitati
profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros pana la proba contrara.
Atunci cand este cu titlu oneros, iar remuneratia mandatarului nu este stabilita prin contract, ea urmeaza a fi stabilita potrivit
legii, uzantelor sau dupa valoarea serviciilor prestate, iar in cazul in care partile nu cad de acord asupra acestei valori oricare dintre ele
se poate adresa instantei judecatoresti, actiunea avand ca obiect stabilirea remuneratiei; se prescrie odata cu dreptul de a pretinde plata
remuneratiei.
.Mandatul cu reprezentare si cel fara reprezentare.Aceasta clasificare este prevazuta de art. 2011. Reprezentarea este
puterea pe care o are o persoana de a incheia acte juridice in numele unei alte persoane. Intrucat reprezentarea este o putere, ea este
concomitent atat un drept, cat si o obligatie. Spre deosebire de dreptul subiectiv obisnuit, puterea trebuie exercitata nu in interesul
titularului sau, ci in interesul altuia. Pe baza puterii de reprezentare, reprezentantul contribuie la exprimarea si uneori si la formarea
vointei juridice a reprezentatului pentru incheierea unui act juridic.

30

Potrivit art. 1295, puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie dintr-un act juridic, fie dintr-o hotarare judecatoreasca.
Atunci cand puterea izvoraste dintr-un act juridic, acel act juridic poarta numele de imputernicire. Uneori imputernicirea sau
instrumentul de proba care o constata se numeste procura.
Cand imputernicirea rezulta din contractul de mandat, mandatul este cu reprezentare. Putem defini mandatul cu reprezentare
ca fiind contractul prin care mandantul il imputerniceste pe mandatar sa incheie acte juridice nu numai pe seama sa, ci si in numele
sau. De regula, contractul de mandat este cu reprezentare, contrariul trebuind sa rezulte din imprejurari, intrucat reprezentarea este de
natura contractului de mandat. Pentru reglementarea contractului de mandat cu reprezentare, potrivit art. 2012, al. 3 se aplica
dispozitiile comune ale contractului de mandat, dispozitiile comune ale reprezentarii din materia teoriei generale a contractului-art.
295-1314 si dispozitiile specifice mandatului cu reprezentare care alcatuiesc sectiunea 2 din capitolul 9 al titlului XI, rezervat
contractului de mandat. Mai mult, dispozitiile din materia mandatului cu reprezentare reprezinta si drept comun pentru materia
mandatului fara reprezentare, astfel cum rezulta din art. 2039, al. 2.
2.Mandatul cu reprezentare. Reprezentarea permite unei persoane sa incheie acte juridice in numele altei persoane. In acest
fel, reprezentantul contribuie la exprimarea si uneori la formarea vointei juridice actului. Conditiile de validititate ale actului care tin
de formarea si exprimarea vointei la act vor trebui examinate atat in raport cu reprezentatul cat si in raport cu reprezentatul. Potrivit
art. 1299, contractul incheiat pe temeiul reprezentarii este anulabil atunci cand consimtamantul reprezentantului este viciat. Daca insa
viciul de consimtamant priveste elemente stabilite de reprezentat contractul este anulabil numai daca vointa acestuia din urma a fost
viciat. Potrivit art. 1300, afara de cazul cand sunt relevante pentru elemente stabilite de reprezentat, buna sau reaua-credinta,
cunoasterea sau necunoasterea unei anumite imprejurari se aplica persoanei reprezentantului. Totusi, reprezentantul de rea-credinta nu
poate invoca niciodata buna-credinta a reprezentatului.
Exista o situatie care nu trebuie confundata cu situatia unui contract de mandat cu reprezentare. Este situatia in care o
persoana trebuie sa manifeste dorinta unei alte persoane catre un tert co-contractant. In aceasta situatie nu se aplica regulile
mandatului, debitorul obligatiei de comunicare fiind un fel de antreprenor, iar contractul formandu-se intre absenti, intre evidentul
manifestarii de vointa comunicate si tert.
Conditii de validitate
Sub aspectul capacitatii, atat mandantul cat si mandatarul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia actul pentru care s-a dat
mandatul. Aceasta solutie diferita din cartea prof. Deak este prevazuta in art. 1301.
Sub aspectul formei, contractul de mandat este de principiu un contract consensual. Potrivit art. 2012, al. 1, el poate fi incheiat
in forma scrisa sau verbala. Acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar. Cu privire la aceasta ultima
ipoteza, este de observat ca in practica se foloseste ca instrument in probatiune a puterilor conferite mandatarului un inscris denumit
procura care provine numai de la mandant, este semnat numai de catre acesta si care constata un act unilateral. Acest inscris nu
dovedeste incheierea contractului de mandat, ci numai emiterea unei oferte de catre mandant. Cata vreme oferta nu a fost acceptata
expres sau tacit, contractul de mandat nu este format. Cea mai frecventa metoda de acceptare tacita a ofertei de mandat consemnate in
procura este executarea mandatului astfel oferit prin incheierea de catre mandatar pe seama mandantului a actului juridic ce facea
obiectul procurii. Aceasta incheiere este in acelasi timp act de formare si de executare a mandatului.
Un alt caz de acceptare tacita este prevazut de art. 2014. Potrivit textului in absenta unui refuz neintarziat, mandatul se
considera acceptat daca priveste actele a caror incheiere intra in exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta si-a oferit
serviciile in mod public, ori direct mandantului.

Curs 13
Efectele fata de terti
Persoana cu care s-a incheiat contractul pentru care s-a dat mandatul. Pe aceasta persoana o vom desemna tert fata de
contractul de mandat.
a.Raporturile dintre mandant si tert. Regula aplicabila este prevazuta in art. 1296 din materia reprezentarii. Potrivit acestui
text contractul incheiat de reprezentant in limitele imputernicirii in numele reprezentatului produce efecte direct intre reprezentat si
cealalta parte. Din text rezulta ca daca in exercitarea contractului de mandat, mandatarul a incheiat in nume si pe seama mandantului
actul pentru care era imputernicit, acest act produce intre mandant si tert aceleasi efecte pe care le-ar fi produs si daca ar fi fost incheiat
de mandant personal. Prin exceptie, atunci cand mandatarul a garantat in mod expres fata de mandant sau fata de terti executarea
contractului incheiat in exercitarea mandatului el va raspunde ca fideiusor pentru aceasta executare.
In cazul in care mandatarul a depasit limitele imputernicirii(*avea mandat sa vanda un bun pentru un pret minim de 100 de lei
si l-a vandut pentru 80 de lei;), contractul incheiat de mandatar nu produce de regula efecte in patrimoniul mandantului. Potrivit art.
1309, al. 1, contractul incheiat de persoana care actioneaza in calitate de reprezentant, insa fara a avea imputernicire sau si-a depasit
puterile conferite, nu produce efecte intre reprezentat si tert. Cu toate acestea, cel in numele caruia s-a incheiat contractul are dreptul
de a-l ratifica, iar in urma ratificarii va intra in raporturi juridice directe cu tertul de la data incheierii contractului initial ca si cum
mandatarul ar fi actionat in limitele imputernicirii. De aici rezulta ca ratificarea are efect retroactiv, exceptie facand numai eventualele
consecinte prejudiciabile pentru terti ale acestui efect retroactiv, consecinte care nu le sunt opozabile acestora. Prin terti ne referim la
orice alta persoana decat partile contractului incheiat in exercitarea mandatului dar cu depasirea initiala a limitelor imputernicirii.
Intrucat ratificarea semnifica un consimtamant valabil la incheierea unui contract care se incheiase initial in absenta acestui
consimtamant, ea trebuie sa imbrace forma ceruta de lege pentru acest contract.
Dreptul de a ratifica este un drept potestativ, care se transmite mostenitorilor. Acest drept potestativ are totusi particularitatea
ca el poate fi desfiintat fara acordul titularului sau. Astfel, inainte de ratificare mandatarul care a actionat in afara limitelor
imputernicirii si tertul cu care el a contractat astfel, pot conveni sa desfiinteze acest contract, fara ca mandantul sa se poata opune. De
asemenea, intrucat dreptul potestativ al mandantului genereaza o situatie de incertidudine juridica fata de terti care nu stie daca se afla
in raporturi juridice directe cu mandantul, tertul ii poate da mandantului un termen rezonabil pentru ratificare, iar daca termenul este

31

rezonabil si i-a fost comunicat prin notificare, la expirarea termenului dreptul de ratificare se stinge, intre tert si mandant neformanduse niciun alt raport juridic. Chiar si in cazul in care contractul nu a fost ratificat de mandant, desi mandatarul a depasit limitele
imputernicirii, poate produce efecte in patrimoniul mandantului in cazul in care sunt intrunite conditiile mandatului aparent. Astfel,
potrivit art. 1309, al. 2 daca prin comportamentul sau, reprezentatul l-a determinat pe tertul contractant sa creada in mod rezonabil ca
reprezentantul are puterea de a-l reprezenta si ca actioneaza in limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala fata de tertul
contractant de lipsa puterii de a reprezenta. Din modul cum este redactat acest text rezulta mai intai ca aplicarea mecanismului
mandatului aparent este un beneficiu al tertului. Numai tertul care indeplineste conditiile textului, iar nu si mandantul sau mandatarul
poate sa se prevaleze de aceste conditii pentru a sustine ca actul juridic pe care l-a incheiat cu mandatarul produce efecte intre tert si
mandant.
Conditii de aplicare a tertului
a.Tertul trebuie sa fi crezut la data incheierii contractului cu mandatarul ca acesta era imputernicit sa incheie acel contract pe
numele si pe seama mandantului.
b.Aceasta credinta a tertului, desi intemeiata pe o reprezentare falsa, trebuie sa fi fost rezonabila, in sensul ca prin diligente
normale el nu putea sa inlature eroarea.
c.Aceasta credinta a tertului sa fi fost cauzata de comportamentul mandantului. Aceasta conditie este noua. Daca nu sunt
intrunite conditiile mandatului aparent, contractul incheiat cu depasirea limitelor imputernicirii de catre mandatar poate produce efecte
intre mandant si tert numai daca sunt intrunite conditiile gestiunii de afaceri. Exista gestiune de afaceri atunci cand fara sa fie obligata
o persoana numita gerant gestioneaza in mod voluntar si oportun afacerile altei persoane, numite gerat care nu cunoaste existenta
gestiunii sau cunoscand gestiunea nu este in masura se desemneze un mandatar, ori sa se ingrijeasca altfel de afacerile sale. Daca nu
sunt intrunite nici conditiile gestiunii de afaceri, raporturile juridice intre mandantul reprezentat dincolo de limitele imputernicirii si
tert vor fi guvernate de regulile imbogatirii fara justa cauza.
b.Raporturile dintre mandatar si tert.In principiu mandatarul care actioneaza in limitele imputernicirii nu suporta efectele
contractului astfel incheiat. Pentru ca tertul sa poata verifica daca mandatarul actioneaza in limitele imputernicirii el are dreptul sa ii
pretinda acestuia sa faca dovada puterilor incredintate, iar daca puterea de reprezentare s-a conferit printr-un act constatat in scris,
tertul poate pretinde mandatarului sa ii prezinte o copie a inscrisului certificata pentru conformitate in temeiul art. 1302. Daca a
actionat in limitele imputernicirii, dar nu si-a declinat fata de terti calitatea de reprezentant al mandatului, atunci in principiu
mandatarul angajeaza in nume propriu fata de tert, potrivit art. 1297, contractul incheiat de reprezentant in limita puterilor conferite
atunci cand tertul contractant nu cunostea si nici nu ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca reprezentnantul actiona in aceasta calitate ii
obliga doar pe reprezentant si pe tert. In lege, in art. 2 se prevede altfel, si anume daca reprezentantul atunci cand contracteaza cu tertul
in limita puterilor conferite pe seama unei intreprinderi pretinde ca este titularul acesteia, tertul care descopera ulterior identitatea
adevaratului titular poate sa exercita impotriva acestuia din urma drepturile pe care le are impotriva reprezentantului.
Potrivit art. 1310, cel care incheie in calitate de reprezentant, neavand imputernicire, ori depasind limitele puterilor ce i-au
fost incredintate, raspunde pentru prejudiciile cauzate tertului contractant care s-a increzut cu buna-credinta in incheierea valabila a
contractului. Sub imperiul vechiului Cod, doctrina a apreciat ca aceasta raspundere este extra-contractuala, de natura delictuala intrucat
reprezentantul nu a dorit sa isi asume obligatii in nume propriu, el prin ipoteza a urmarit ca obligatiile sa se produca in patrimoniu
celui pe care il reprezenta fara imputernicire. Aceasta este de fapt o incalcare a indatoririi de a respecta limitele imputernicirii,
indatorire care este contractuala fata mandant cu care mandatarul a incheiat in prealabil un contract, dar care este delictuala cu tertul
co-contractantului, cu care mandatarul nu a incheiat niciun contract.

Incetare contractului de mandat cu reprezentare

Potrivit art. 2030, pe langa cauzele generale de incetare a contractului, mandatul inceteaza prin oricare din urmatoarele
moduri:
a.Revocararea de catre mandant. Contractul de mandat este un contract avand un puternic caracter intuitu personae, care se
manifesta atat la formarea contractului, cat si pe parcursul executarii sale si care presupune increderea mandantului in mandatar intr-o
masura suficienta pentru ca mandantul sa ii permita mandatarului sa formeze vointa sa juridica si sa asume efecte juridice ce se vor
produce in patrimoniul mandantului. Intrucat aceasta incredere este esentiala si pentru executarea contractului de mandat disparitia din
orice cauza a acestei increderi trebuie sa poata conduce la incetarea mandatului. Prin derogare de la dreptul comun, contractul
inceteaza prin revocarea sa de catre mandant, revocare care reflecta pierderea increderii. Derogarea aceasta este destul de limitata,
intrucat revocarea pune capat automat doar puterii de reprezentare, respectiv puterii de a incheia acte pe seama mandantului in cazul
mandatului fara reprezentare. Toate celelalte efecte ale contractului se produc uneori in mod accelerat inaintea scadentei initiale.
In ceea ce priveste forma revocarii, art. 2031 arata ca revocarea poate fi expresa sau tacita. Ea nu trebuie sa respecte principiul
simetriei formei. Un mandat autentic poate fi revocat fie tacit, fie prin inscris sub semnatura principala. Revocarea se poate face
oricand pe durata contractului de mandat. Ea se poate face atat in legatura cu mandatul gratuit, cat si in legatura cu mandatul remunerat
si chiar in legatura cu mandatul pe care partile l-au declarat irevocabil. Declaratia partilor privind irevocabilitatea nu este o clauza
nescrisa; ea este o clauza ineficienta pentru ca ea are ca efect obligarea mandantului sa nu revoce mandantul. Daca mandantul revoca
mandatul, el isi incalca aceasta obligatie contractuala si va raspunde pentru prejudiciul cauzat mandatarului. Aceasta revocare este
eficace in sensul ca ea are ca efect incetarea contractului de mandat.
Potrivit art. 2031, al. 2 imputernicirea data unui nou mandatar pentru aceeasi afacere revoca mandatul initial. Potrivit legii,
prezumtia legiuitorului este ca daca pentru un act pentru care a fost deja numit un mandatar se numeste un nou mandatar, daca nu
rezulta altfel din vointa partilor, noul mandatar il va inlocui pe cel vechi, cei 2 mandatari nefiind tinuti sa lucreze impreuna. In acest
alineat este vorba despre o revocare tacita.
Exista o singura limita a revocarii potrivit Noului Cod, si anume ipoteza in care mandatul a fost dat aceluiasi mandatar de
catre mai multe persoane pentru o afacere comuna, numirea mandatarului se considera a face obiectul fortei obligatorii a contractului
incheiat de mandanti intre ei. In consecinta, mandatarul va putea fi revocat numai prin acordul tuturor mandantilor care l-au numit.

32

Potrivit art. 2032, mandantul care revoca mandatul ramane tinut sa isi execute obligatiile fata de mandatar. Daca mandatul
este remunerat, aceasta remuneratie va trebui platita. Mai mult, daca revocarea este nejustificata sau este intempestiva, mandatarul are
dreptul de a obtine din partea mandantului reparatia prejudiciului cauza de revocare. In ceea ce priveste caracterul nejustificat, al. 2
prevede ca atunci cand partile au declarat mandatul irevocabil , revocarea se considera a fi nejustificata daca nu este determinata de
culpa mandatarului, ori in caz fortuit sau forta majora. In ceea ce priveste caracterul intempestiv, se are in vedere ipoteza in care
datorita momentului si modului surprinzator in care a fost comunicata, mandatarul nu a putut evita anumite prejudicii care nu s-ar fi
produs daca el ar fi fost informat din timp.
In ceea ce priveste efectele revocarii intre parti, acestea se produc la data la care mandatarului i-a fost adusa la cunostinta
decizia de revocare de catre mandant. Sub acest aspect, revocarea este un act juridic unilateral supus comunicarii. In ceea ce priveste
efectele fata de terti, ele se vor produce numai daca acestia au cunoscut ori puteau cu diligente normale sa cunoasca declaratia de
revocare. In caz contrar, efectele actului incheiat de mandatar dupa revocarea in limitele puterii de revocare cu un tert care nu putea
cunoaste revocarea, produce efecte intre acel tert si mandant potrivit regulilor mandatului aparent. In mare, ca revocarea sa fie
eficienta este nevoie ca actul de revocare sa fie adus la cunostinta tertului cu care urma sa se incheie contractul pentru care s-a dat
mandatul.
Potrivit art. 2033 daca procura a fost data in forma autentica notariala, in vederea informarii tertilor, notarul public caruia i se
solicita sa autentifice revocarea unei asemenea procuri este obligat sa transmita de indata revocarea catre registrul national notarial
tinut in format electronic, potrivit legii. Notarul public care autentifica actul pentru incheierea caruia a fost data procura, are obligatia
sa verifice in registrul national notarial daca acea procura a fost revocata. De cate ori actul este supus legii, notarul ii cere mandatarului
sa ii prezinte procura. Daca se face revocarea in forma autentica, acea revocarea va fi inregistrata in registrul national al notarilor,
atunci acesta va fi accesibil oricarui notar.
b.Renuntarea de catre mandatar. Potrivit art. 2034, mandatarul poate renunta la mandat, renuntarea va fi ca si revocarea un act
supus comunicarii, astfel incat el trebuie notificata mandantului. Renuntarea nu il lipseste pe mandatar de dreptul de a primi
remuneratie pentru actele efectuate pe seama mandatului pana la renuntare. Daca renuntarea creeaza prejudicii mandantului,
mandatarul este obligat sa repare aceste prejudicii cu exceptia cazului in care demonstreaza ca in cazul continuarii mandatului ar fi
suportat el insusi o paguba insemnata care nu putea fi prevazuta la data incheierii contractului de mandat. Prin urmare, in aceasta
situatie nu se aplica standardul de drept comun a fortei majore.
c.Moartea, incapacitatea sau falimentului mandantului ori mandatarului. Prin exceptie, atunci cand mandatul are ca obiect
acte juridice succesive ce se incheie in cadrul unei activitati cu caracter de continuitate, mandatul nu inceteaza prin moarte,
incapacitate sau faliment, ci continua, eventual transmitandu-se mostenitorilor cu respectarea drepturilor partilor privind renuntarea si
revocarea. In acest caz se aplica un alt caz, si anume incetarea executarii succesive care face necesara incheierea actelor ce constituie
obiectul mandatului, va conduce si la incetarea mandatului.
In caz de deces incapacitatea sau falimentul al mandantului ori mandatarului, mostenitorii partii afectate au obligatia de a
informa cealalta parte. In cauzele in care il afecteaza pe mandatar, mostenitorii sunt obligati sa continue executarea mandatului in cazul
in care intarzierea acestei executari ar risca sa prejudicieze interesele mandantului.
Elemente comune pentru incetare
a.Ceea ce face mandatarul pana la data la care a luat cunostinta de modul de incetare aplicabil este valabil si produce efecte
intre terti si mandant.
b.Atata vreme cat tertii nu au cunoscut si nu puteau cu diligente normale sa cunoasca incetarea mandatului ei se pot prevala
impotriva mandantului de efectele contractului incheiat cu mandatarul cu aplicarea teoriei mandatului aparent.
c.La incetarea contractului de mandat in orice mod, mandatarul este obligat sa restituie mandantului procura. Mandatarul are
dreptul sa retina o copie a procurii certificata de mandant cu mentiunea ca puterea de reprezentare a incetat. Mandatarul nu poate retine
procura ca garantie a executarii obligatiilor mandantului. Aceste aspecte rezulta din art. 1308.
d.Incetarea contractului de mandat are ca efect accelerarea scadentiei obligatiei mandatarului de a da socoteala mandantului.
e.Mandatul dat mai multor mandatari pentru a lucra impreuna inceteaza pentru toti mandatarii la data cand orice mod de
incetare il afecteaza pe oricare dintre ei.
Curs 14

21.12.2011

Validitatea contractului de mandat

Regula: contractul de mandat poate fi incheiat sub orice forma.

Exceptia de la aceasta regula o vizeaza situatia in care contractul de mandat este supus formei autentice ad validitatem, anume
atunci cand manadatul s-a dat pentru incheierea unui act supus formei autentice ad validitatem , insusi contratul de mandat trebuie sa
imbrace aceasta forma.
Tot astfel cand legea prevede o conditie de forma sub sanctiunea nulitatii , sanctiunea respectiva se aplica si mandatului.
Aceasta regula se numeste regula unitatii dintre mandat si actul pentru care s-a dat mandat, regula explicabila prin aceea ca
mandatul incorporeaza nu numai consimtamantul mandantului pentru contractul de mandat ci si o parte din consimtamantul sau la
actul pentru care se da mandatul.

33

De aceea, daca legea supune acest ultim consimtamant unei anumite cerinte de forma , cerinta in cauza este aplicabila si
mandatului.
Regula unitatii dintre mandat si actul pentru care s-a dat mandatul nu se aplica acelor conditii de forma prevazute de lege doar
pentru opozabilitatea fata de terti.
Spre ex nu este necesara inscrierea in cartea funciara a unui mandat dat pentru incheierea unui act supus formalitatii inscrierii in
vederea asigurarii opozabilitatii lui fata de terti.
Exista o controversa cu privire la aplicare regulii unitatii dintre mandat si actul pentru care s-a dat mandat cu privire la
situatiile in care nu legea, ci partile convin o anumita forma pentru exprimarea consimtamantului lor la actul pt care s-a dat mandat.
In sensul neaplicarii regulii putem remarca faptul ca potrivit art 2013 alin 2 teza 1 din ncc ,, regula unitatii vizeaza doar actele
pentru care legea impune o anumita forma.
Per a contrario ea nu s-ar aplica actelor pe care partile convin sa le incheie intr-o anumita forma.
Totusi , Legea 136/1995 privind notarii publici si activitatea notariala ,prevede ca ori de cate ori o parte este reprezentata la
incheierea unui act autentic , reprezentantul trebuie sa prezinte notarului imputernicirea sa in forma autentica fara a distinge dupa cum
actul pentru care s-a dat imputernicirea se incheie in forma autentica in virtutea unei cerinte legale de validitate ori in virtutea
conventiei partilor.
In consecinta , cel putin in privinta formei autentice, regula unitatii dintre mandat si actul pentru care s-a dat mandat se aplica
indiferent daca forma autentica a fost aleasa de parti sau a fost impusa prin lege.

Obiectul mandatului

Este intotdeauna un act juridic, ca regula orice act juridic poate fi incheiat prin mandatar, fac exceptie actele juridice strict personale
cum sunt: testamentul, contractul de munca, etc.
Din punctul de vedere al obiectului sau ,mandatul poate fi general sau special.
Mandatul este general atunci cand s-a dat pentru orice afacere a mandantului ori pentru orice afacere a mandantului pentru
o afacere dintr-o anumita categorie a mandantului fara a fi determinat in mod neechivoc obiectul afacerilor din acea categorie.
Mandatul este special atunci cand are ca obiect unul sau mai multe acte determinate iar pentru aplicarea acestei definitii,
pentru ca un act sa fie determinat este necesar ca mandantul sa indice in contractul de mandat cel putin natura actului si obiectul uneia
dintre obligatiile principale.
Spre ex: mandatul dat pt dobandirea unei locuinte de catre mandatar pe seama mandantului este un mandat special.
Mandatul special este de stricta aplicare si interpretare , el ii permite mandatarului sa-l reprezinte pe mandant doar pentru
incheierea contractului ce face obiectul mandatului , eventual in mod gradual, astfel mandatul dat pentru vanzarea lucrului
mandantului ii permite mandatarului sa incheie si o promisiune de vanzare in legatura cu acel bun precum si un pact de optiune in
legatura cu acel bun.
In schimb, mandatul dat pentru incheierea unui contract nu-l autorizeaza pe mandatar sa savarseasca si acte de executare a
acelui contract.
De asemenea, mandatarul nu poate incheia in principiu contracte de o alta natura decat a aceleia indicate prin contractul de
mandat special chiar daca ele sunt mai putin grave pentru mandant.
Daca s-a dat mandat pt un contract de vanzare , mandatarul nu poate incheia contract de locatiune cu privire la acelasi bun.
Actele de dispozitie nu pot fi incheiate pe baza unui mandat general si numai pe baza unui mandat special.
In acest sens potrivit art 2016 alin 2. pentru a incheia acte de instrainare sau grevare, tranzactii ori compromisuri , pentru a se
putea obliga prin cambii si bilete la ordin, ori pentru a intenta actiuni in justitie precum si pentru a incheia orice alte acte de dispozitie,
mandatarul trebuie sa fie imputernicit in mod expres.
Dimpotriva mandatul genereal nu permite mandatarului sa incheie acte de dispozitie ci numai acte de administrare si conservare din
categoria celor pentru care s-a dat mandatul.
Mandatul special este necesarmente expres astfel ca procura ca oferta de mandat special este la randul sau necesarmente
expresa.
Acceptarea procurii se poate insa si tacit inclusiv in cazul mandatului special.

34

In vechiul cod civil nu se prevedea nicio regula in legatura cu intervalul de timp in care se poate incheia actul pentru care s-a
dat mandat. Din acest motiv au aparut o serie de abuzuri si unii mandatari au folosit procuri vechi care nu mai corespundeau vointei
mandantului,
Noul cod civil in art 2015 prevede ca daca partile nu au prevazut un termen ,contractul de mandat inceteaza in 3 ani de la
incheierea lui, acest termen reprezinta un termen extinctiv pentru obligatia mandatarului de a incheia actul si pentru puterea lui de
reprezentare precum si un termen suspensiv pentru obligatia de a da socoteala mandantului pentru bunurile primite in executarea
mandatului.

Efectele contractului de mandat cu reprezentare

Efectele intre partile contractului de mandat.
Efectele intre partile contractului de mandat pe de o parte si terti pe de alta parte.

1. obligatii ale mandatarului si obligatii ale mandantului:

obligatii ale mandatarului:

a) obligatia de a incheia actul pentru care s-a dat mandat

b) obligatia de a da socoteala pentru bunurile primite in executarea mandatului
c) obligatia izvorand din substituirea mandatarului
d) pluralitatea de mandatari

a).obligatia de a incheia actul pt care s-a dat mandat

Este o obligatia de diligenta, el trebuie sa utilizeze toate mijloacele necesare pentru incheierea actului in cauza.
Standardul in raport cu care se apreciaza aceasta diligenta este diferit dupa cum mandatul este cu titlu oneros sau cu titlu
gratuit.
Potrivit art 2018 daca mandatul este cu titlu oneros ,mandatarul trebuie sa actioneze cu diligenta unui bun proprietar, el
raspunzand fata de mandat si pt cea mai mica dintre culpe.
Daca mandatul este cu titlu gratuit , mandatarul este tinut sa actioneze cu aceeasi diligenta ca si cu propriile sale afaceri. El va
raspunde fata de mandant numai daca intr-un caz concret a actionat cu mai putina prudenta si diligenta decat intr-un alt caz concret
similar in care a trebuit sa-si apere propriile interese. -Culpa levis in concretum
La incheierea actului pentru care s-a dat mandat cu reprezentare, mandatarul are indatorirea de a-l reprezenta pe mandatar,
adica de a incheia actul nu numai pe seama mandantului ci si in numele acestuia, comunicand tertului cocontractant ca efectele
contractului se vor produce in patrimoniul mandantului in virtutea puterii de reprezentare pe care acesta a acordat-o mandatarului.
Ca regula, mandatarul este obligat fata de mandant sa nu depaseasca limitele acestei puteri, cu toate acestea potrivit art 2017
alin 2 , mandatarul se poate abate de la instructiunile primite de la mandant daca abaterea este justificata prin imprejurari ce n-au fost
cunoscute mandantului despre care mandatarului ii este imposibil sa-l instiinteze in prealabil pe mandant si in legatura cu care se
poate prezuma ca mandantul ar fi aprobat abaterea.
Chiar si daca sunt intrunite aceste conditii ,mandatarul este obligat sa-l instiinteze pe mandant in legatura cu schimbarile
aduse executarii mandatului de indata ce o asemenea instiintare este posibila..
In toate situatiile, la incheierea actului pentru care s-a dat mandat, mandatarul care exercita puterea de reprezentare trebuie sa
actioneze in mod loial fata de interesele mandantului.
De aceea, in principiu, el nu va putea utiliza puterea de reprezentare pentru a-si satisface un interes propriu , contrar cel al
mandantului.
Daca ar proceda in acest fel, mandatarul ar raspunde contarctual fata de mandant atat pentru incalcarea obligatiei de loialitate
cat si pentru ca neexecutarea mandatului nu a incheiat un contract valabil.
Potrivit art 1303 din ncc contractul incheiat de un reprezentant aflat in conflict de interese cu reprezentatului poate fi anulat la
cererea reprezentatului, atunci cand conflictul era cunoscut sau trebuia sa fie cunoscut de contractant la data incheierii actului.

35

Art 1304 care se refera la contractul cu sine insusi si dubla reprezentare.

Este contract cu sine insusi contractul incheiat de aceeasi persoana in nume propriu pentru una din parti si in calitate de
mandatar pentru cealalta parte.
Dubla reprezentare- 2 parti ale aceluiasi contract cu interese contrare sunt reprezentate la incheierea contractului prin acelasi
reprezentanti.
Art 1304 prevede ca un asemenea contract este anulabil numai la cererea reprezentatului cu exceptia cazului in care
reprezentantul a fost imputernicit in mod expres sa incheie actul in acest fel precum si cu exceptia situatiei in care cuprinsul
contractului a fost determinat intr-un asemenea mod in imputernicire incat sa excluda posibilitatea conflictului de interese.

b). obligatia de a da socoteala pentru bunurile primite in executarea mandatului

Potrivit art 2019 orice mandatar este obligat sa dea socoteala pentru gestiunea sa si sa remita mandantului tot ce a primit in
temeiul imputernicirii sale, chiar daca ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului.
Asadar in masura in care mandatarul a primit bunuri de la mandant pt a-si executa mandatul , el este obligat sa le restituie in
masura in care nu au fost consumate cu prilejul acestei executai. Daca a primit bunuri de la terti pe seama mandantului el este obligat
sa le remita acestuia fara a putea refuza remiterea pe motiv ca tertii nu ar fi trebuit sa-I remita mandantului acele bunuri.
Fata de toate bunurile retinute pentru mandant ,mandatarul datoreaza conservarea lor. Atunci cand conservarea nu este
posibila datorita naturii bunurilor si nici remiterea lor imediata catre mandant nu poate fi executata ,mandatarul poate chiar proceda la
vanzarea bunurilor pe seama mandantului instiintandu-l in acest sens pe mandatar de indata ce ii este cu putinta.
Potrivit art.2024 alin2 aceasta

se executa cu diligenta unui bun proprietar indiferent daca mandatul este gratuit sau oneros.

De asemenea, tot in vederea conservarii drepturilor mandantului ,mandatarul poate exercita aceste drepturi impotriva tertilor,
atunci cand bunurile primite pentru mandant prezinta semne de deteriorare sau au ajuns cu intarziere.
Spre ex -daca mandatarul este imputernicit sa preia pentru mandantul cumparator lucrul vandut ,atunci cu ocazia preluarii
mandatarul trebuie sa procedeze la verificarea si semnalarea viciilor aparente fata de vanzator intrucat in caz contar potrivit art 1690
Mandantul nu se va mai putea prevala de a cere vicii.
Mandantul are dreptul sa pretinda mandatarului plata oricar sume detinute sau primite de acesta in contul mandatului.
Ca regula, mandatarul datoreaza dobanzi la aceste sume de al data la care a fost pus in intarziere de catre mandant.
Prin exceptie, daca mandatarul a intrebuintat sumele in propriul sau folos, el datoreaza dobanzi din ziua intrebuintarii.

c) obligatia izvorand din substituirea mandatarului

Fiind incheiat in considerarea increderii pe care mandantul o are in mandatar tinand cont de calitatile lui personale.
De aceea, in principiu mandatarul nu isi poate substitui o alta persoana in executarea obligatiilor sale fata de mandant.
Prin exceptie, mandatarul poate fi autorizat la substituire fie in mod expres ,fie in mod tacit.
Autorizarea tacita poate avea loc in virtutea legii atunci cand desi contractul nu a prevazut posibilitatea substituirii se ivesc
imprejurari care potrivit legii permit o asemenea substituire.
Potrivit art 2023 alin 2,,imprejurarile mentionate trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
-trebuie sa fi fost neprevezute in raport cu momentul incheierii contarctului de mandat
-trebuie sa-l fi impiedicat pe mandatar sa aduca la indeplinire mandatul in mod personal
-trebuie ca mandatarului sa-I fi fost imposibil sa-l instiinteze in prealabil pe mandant in legatura cu aceste imprejurari
-se poate prezuma ca daca ar fi cunoscut imprejurarile si justifica substiurea ,mandantul ar fi autorizat
Acest text reprezinta o aplicare a conditiilor in care mandatarul se poate abate de la instructiunile mandantului.
Din acest punct de vedere art2023-(substiturea autorizata tacit) este norma speciala fata de art 2017 alin 2.

36

In toate cazurile de substituire autorizata, mandatarul nu raspunde fata de mandant decat pentru alegerea substituitului si
pentru instructiunile pe care I le-a dat acestuia.
Atunci cand substituitul afost desemnat cu acordul mandantului,mandatarul nu raspunde nici macar pt alegerea substituitului.
Dimpotriva daca substituirea nu a fost autorizata ,mandatarul raspunde fata de mandant pt faptele substituitului ca si pentru
propriile sale fapte.
In ceea ce priveste raporturile dintre mandant si substituit, mandantul are intotdeauna impotriva substituitului o actiune
directa ,dimpotriva substituitul nu are o actiune directa impotriva mandantului, insa atunci cand substituirea a fost autorizata se poate
considera ca mandatarul initial a fost imputernicit sa incheie pe seama mandantului si in numele acestuia un contract cu substituitul
care are tot natura juridica a unui contract de mandat.
Intr-o asemenea situatie, contractul astfel incheiat intre mandatarul initial si substituit produce efecte direct in patrimoniul
mandantului, astfel incat si substituitul se poate indrepta impotriva mandantului pe temeiul raporturilor juridice directe cu acesta.
d)pluralitatea de mandatari
Prin pluralitate de mandatari intelegem situatia in care cel putin 2 mandatari au primit imputernicire din partea aceluiasi
mandant pentru incheierea acelorasi acte juridice.
Regimul juridic al pluralitatii de mandatari este diferit dupa cum s-a stipulat sau nu ca mandatarii sa lucreze impreuna in
interesul mandantului.
1.Astfel sub aspectul formarii contractului de mandat daca s-a stipulat ca mandatarii sa lucreze impreuna ,acceptarea
mandatului doar de catre unii dintre ei nu formeaza contract, acesta fiind considerat incheiat doar cand toti mandatarii obligati sa
lucreze impreuna l-au acceptat.
Cand nu s-a stipulat ca toti mandatarrii sa lucreze impreuna,contractul de mandat se formeaza separat cu fiecare dintre ei prin
acceptarea
2. sub aspectul executarii contractului de mandat -Atunci cand s-a stipulat ca mandatarii sa lucreze impreuna , contractul
cu tertul nu se incheie decat daca toti mandatarii sunt de acord astfel incat niciunul dintre ei nu poate sa-si execute mandatul fara
concursul celorlalti.
Dimpotriva fiecare dintre ei va putea sa-l angajeze valabil pe mandant fara a fi nevoie de concursul celorlalti mandatari.
3.Sub aspectul raspunderii, pentru executarea obligatiilor , mandatarii obligati sa lucreze impreuna raspund solidar, in caz
contrar raspundere este divizibila.
Sub aspectul incetarii contractului de mandat, cand mandatarii sunt obligati sa lucreze impreuna ,incetarea mandatului pentru unul
dintre ei ,din orice cauza, conduce la incetarea mandatului pt toti.
In caz contrar, incetarea unui contract de mandat nu influenteaza contractele celorlalti mandatari.

Obligatiile mandantului

1.-mandantul este obligat sa avanseze mijloacele necesare executarii contractului de mandat

Afacerea se desfasoara pe riscul sau, in consecinta, mandatarul nu este tinut de regula sa avanseze sume de bani sau mijloce
proprii pentru executarea mandatului si poate sa amane justificat executarea pana cand mandantul ii pune la dispozitie mijloacele
necesare.
In cazul in care mandatarul a avansat cheltuieli pentru executarea mandatului, el are dreptul la rambursarea lor cu dobanzi din
ziua in care au fost efectuate.
Cheltuielile nu se includ in remuneratia mandatarului ci sunt distincte de aceasta.
Partile pot deroga de la aceste reguli,sunt norme supletive.

2.Daca in executarea mandatului, mandatarul sufera prejudicii,mandantul e dator sa-l despagubeasca pentru acele prejudicii.
3 . In cazul mandatului cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca remuneratia. Sub acest aspect, prin derogare de la
dreptul comun, mandatarul nu suporta riscul imposibilitatii fortuite de executare a obligatiei sale chiar si in cazul in care mandatul nu a

37

putut fi executat din orice motiv neimputabil mandatarului, inclusiv cazul fortuit sau forta majora, mandatarul pastreaza dreptul de a
primi remuneratia.
Riscul imposibilitatii fortuite de executare il suporta creditorul mandatului iar nu debitorul ca in dreptul comun
4. Toate obligatiile mentionate pana acum sunt garantate cu un drept de retentie al mandatarului asupra bunurilor pe care le-a
primit pentru mandant ori de la mandant.
5. Atunci cand mandatul a fost dat aceluiasi mandatar de mai multe persoane pentru o afacere comuna, fiecare din ele
raspunde solidar cu celelalte fata de mandatar pentru toate obligatiile mandantului.
Mandatul fara reprezentare
Este supus regulilor mandatului cu reprezentare, diferenta esentiala in cazul mandatului fara reprezentare mandatarul nu
contracteaza in numele si pe seama mandantului ci doar pe seama mandantului dar in nume propriu.
Aceasta inseamna ca dpdv al tertului contractant , contractul produce efecte intre el si mandatar, efectele producandu-se fata
de mandant numai din punctul de vedere al mandantului si mandatarului. Ca urmare tertul nu-l va putea urmari in princiupiu pe
mandant ci numai pe mandatar, intrucat acesta a contractat in nume propriu.
De asemenea, in principiu, tertii nu pot fi urmariti decat de mandatar iar nu si de catre mandant. Totusi potrivit art 2040 alin
2. mandantul care si-a executat obligatiile fata de mandatar se poate substitui in drepturile acestuia fata de terti, exercitand impotriva
lor drepturile de creanta nascute dintr-un contract incheiat de mandatar in executarea mandatului.
In legatura cu bunurile dobandite de mandatar de la terti trebuie distins intre bunurile imobile si mobile.
In privinta bunurilor mobile din momentul in care tertul i-a transferat bunul mandatarului ,acesta intra direct in patrimoniul
mandantului, in consecinta el le poate revendica in primul rand de la mandatar dar si de la subdobanditorii lui in masura in care pentru
acestia din urma ei nu pot opune dobandirea proprietatii prin posesia de buna-credinta.
In ceea ce priveste bunurile imobile ,ele vor fi supuse in principiu efectului constitutiv al inscrierii in Cartea funciara de
aceea din momentul in care mandatarul si-a inscris dreptul provenind de la terti pe numele sau, mandantul ii poate pretinde acordul
pentru ca dreptul sa fie inscris pe numele mandantului.
In cazul refuzului din partea mandatarului, mandantul poate introduce impotriva sa o actiune in prestatie tabulara, inscrierea
urmand a fi efectuata pe temiul hotararii judecatoresti.
Creditorii mandatarului-acestia nu pot urmari bunurile dobandite pe seama mandantului in situatia in care contractul de
mandat are data certa ,anterioara masurilor de urmarire luate de creditori.
Dimpotriva daca mandatul nu are data certa sau data cerat este ulterioara oricarei masuri asiguratorii sau de executare
,creditorii mandatarului pot urmari bunurile dobandite de acesta prin actele de executare a mandatului.

38