Drept civil.

Drepturi reale
Cursul nr. 9
Apărarea dreptului de proprietate
www.company.com
 Apărarea dreptului de proprietate prin acţiunea în revendicare

Noţiuni generale
În doctrină, mijloacele de apărare a dreptului de
proprietate au fost definite ca fiind acele acţiuni prin care
proprietarul tinde să înlăture atingerile ce sunt aduse
dreptului său şi să ajungă la restabilirea lui.
Mijloacele juridice de apărare a dreptului de proprietate
pot fi clasificate în două mari categorii şi anume:

www.company.com
a) mijloace juridice nespecifice, sau indirecte, sunt
acţiunile născute din drepturi de creanţă. Ele nu se
întemeiază deci pe dreptul de proprietate sau pe alt
drept real, ci pe obligaţii rezultate din neexecutarea
contractelor, din fapte ilicite sau cvasicontracte ori din
îmbogăţirea fără just temei.
b) mijloacele juridice specifice sau directe de protejare
a dreptului de proprietate, sunt acţiunile care se
întemeiază pe dreptul de proprietate sau pe faptul
posesiunii. Aceste acţiuni având ca temei dreptul de
proprietate, care este un drept real, se numesc acţiuni
reale.

www.company.com
 Acțiunile reale

acţiuni petitorii acţiuni posesorii

acele acţiuni reale menite să

apere dreptul de proprietate
sau alt drept real, cum ar fi
acţiunile în revendicare,
acţiunile confesorii, acţiunile
în grăniţuire etc.
acele acţiuni reale
destinate să apere
posesiunea unui imobil.

www.company.com
 Între cele două categorii de acţiuni există mai multe deosebiri:
- spre deosebire de acţiunile petitorii care vizează fondul
dreptului, cele posesorii protejează doar posesia;
- în vreme ce acţiunile petitorii nu pot fi promovate decât de
titularul dreptului real încălcat, acţiunile posesorii pot fi
promovate şi de către posesor.

www.company.com
 Acţiunea în revendicare
Definiţie

Acţiunea în revendicare este reglementată în art. 563, 565,

566 din Codul civil.
Potrivit art. 563 alin. (1) din Codul civil:
„(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la
posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. El
are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul”.

www.company.com
 Acţiunea în revendicare este caracterizată ca fiind o
acţiune petitorie reală şi imprescriptibilă. Ea este petitorie
deoarece tinde să stabilească direct existenţa dreptului de
proprietate a reclamantului, şi reală deoarece ea apără
însăşi dreptul real de proprietate.

Acţiunea în revendicare este imprescriptibilă, deoarece

dreptul de proprietate pe care se întemeiază este el
imprescriptibil sub aspect extinctiv, nepierzându-se prin
neuz.

www.company.com
 Condiţii pentru exercitarea acţiunii în revendicare
1) Condiţia calităţii de proprietar exclusiv
Persoana care revendică un bun (reclamantul) trebuie să aibă
calitatea de proprietar, adică să facă dovada dreptului său de
proprietate.
Proprietarul exclusiv exercită acţiunea în revendicare, iar
instanţele verifică dacă acesta are calitatea pe care o pretinde
în raport şi de susţinerile şi dovezile pârâtului potrivit
principiului „in excipiendo reus fit actor”
2) Pârâtul acţiunii în revendicare poate fi posesorul
bunului revendicat sau o altă persoană care îl deţine fără
drept (art. 563 alin. (1) Cod civil).

www.company.com
Acţiunea în revendicare imobiliară

Exerciţiul acţiunii în revendicare implică în primul

rând dovada dreptului de proprietate, iar în procesul civil
sarcina probei aparţine reclamantului, dispoziţiunea
articolului 112 din codul de procedură civilă fiind plastic
evidenţiată de adagiul „actori incumbit probatio”.

www.company.com
Potrivit art. 565 din Codul civil: „În cazul imobilelor
înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de
proprietate se face cu extrasul de carte funciară”.

www.company.com
Faţă de dificultăţile întâmpinate în materia revendicării
imobiliare, practica judecătorească a stabilit o serie de
principii care se aplică în soluţionarea acestor cauze, în
următoarele ipoteze:
A) Ambele părţi invocă titluri scrise ce fac dovada dreptului
de proprietate asupra bunului revendicat, altele decât
extrasul de carte funciară;
După cum titlurile provin de la acelaşi autor sau de la autori
diferiţi soluţionarea litigiului poate cunoaşte două ipoteze şi
anume:

www.company.com
a) Când ambele titluri provin de la acelaşi autor, trebuie analizat
dacă părţile şi-au transcris sau nu titlul în registrul de
transcripţiuni imobiliare.
Dacă nici una dintre părţi nu şi-a transcris titlul, va fi apreciat ca
valabil în speţă cel de dată mai veche, potrivit principiului „qui prior
tempore potior jure”. Potrivit aceluiaşi principiu, va fi apreciat mai
puternic titlul anterior transcris în registrul de transcripţiuni, dacă
ambele au fost transcrise.
b) Când titlurile provin de la autori deosebiţi, va avea câştig de
cauză partea al cărui titlu este mai preferabil, potrivit principiului
„nemo plus juris in alium transferre potest quamipse habet”. Pentru
a stabili care este titlul preferabil, instanţele au în vedere următoarele
criterii:
- verificarea autorilor şi a dreptului pe care aceştia îl aveau cu privire
la bunul în litigiu;
- când nu există alte mijloace de probă în afară de titulari se va da
câştig de cauză părţii al cărui titlu are dată certă mai veche
www.company.com
B) O singură parte are titlu privind proprietatea bunului
revendicat. Dacă pârâtul invocă un asemenea titlu, atunci acţiunea
reclamantului va fi respinsă. Dimpotrivă dacă titlul este invocat de
către reclamant, el va avea câştig de cauză cu două condiţii:
- titlul să emane de la un terţ;
- pârâtul şă nu fi dovedit că reclamantul a dobândit titlul de la un
non dominus.

www.company.com
C) Nici una dintre părţile litigante nu are titlu
„Ide plano”, acţiunea ar trebui respinsă, deoarece în favoarea
posesorului operează prezumţia de proprietate instituită de articolul
919 alin. (1) şi alin. (2)
Cod civil. Aşa fiind, posesorul pârât ar avea câştig de cauză pe baza
principiului „in pari causa melior est causa possidentis”. Acestei
situaţii tranşante, practica judecătorească i-a adus însă un
amendament, constând în analiza prealabilă a celor două posesii
aflate în conflict. Ar avea deci câştig cel ce invocă o posesie mai
îndelungată, utilă sau de bună credinţă.

www.company.com
 Acţiunea în revendicare mobiliară

Acţiunea în revendicare mobiliară cunoaşte un regim juridic

deosebit de cel al acţiunii imobiliare. Caracterul particular
rezidă în dispoziţiile articolului 937 alin. (1) din Codul civil
potrivit cărora:
„Persoana care, cu bună-credinţă, încheie cu un neproprietar
un act translativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect
un bun mobil devine proprietarul acelui bun din momentul
luării sale în posesie efectivă”.

www.company.com
Acţiunea în revendicare mobiliară nu ar putea fi exercitată
decât atunci când nu sunt aplicabile prevederile articolului
937 alineatul 1 din Codul civil, deci în situaţiile în care nu-şi
mai are aplicare prezumţia absolută de proprietate.
O asemenea împrejurare este reglementată de textul
articolului 937 alineatul 2 Cod civil, potrivit căruia:
„(2) Cu toate acestea, bunul pierdut sau furat poate fi
revendicat de la posesorul de bună-credinţă, dacă acţiunea
este intentată, sub sancţiunea decăderii, în termen de 3 ani
de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea
materială a bunului”.

www.company.com
www.company.com