Definitie: atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau

prin orice alte mijloace ori prin expunerea la batjocura

Se pedepseste cu amenda (art.63 al.2 Cod penal: 1.500.000 – 100.000.000 lei)
Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un defect, o boala sau
infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
Insulta se savarseste cu intentie (directa – cind faptuitorul prevede rezultatele faptei; indirecta
– cand faptuitorul desi nu urmareste obtinerea rezultatului, accepta posibilitatea producerii
rezultatului).

CALOMNIA

Definitie: afirmarea ori imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate
privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune
penala, administrativa sau disciplinara ori dispretului public.
Se pedepseste cu inchisoare de la 2 luni la 2 ani sau amenda ( 5.000.000 – 300.000.000 lei –
cf. art. 63 alin. 3 Cod Penal)
Calomnia se savirseste cu intentie (directa / indirecta )
Insulta si calomnia pot leza doar persoane fizice! Persoanele juridice nu pot face plangere
pentru insulta sau calomnie.

Partea vatamata formuleaza plangere prealabila. Organele de cercetare si urmarire penala nu

se pot sesiza din oficiu.
Plangerea trebuie sa cuprinda descrierea faptei, a elementelor din text care reprezinta insulta
sau calomnia.
In plangere se poate cere si plata unor despagubiri (daune morale). Nu se plateste taxa de
timbru.
Plangerea penala trebuie sa fie semnata de partea care se considera vatamata.
Plangerea prealabila se adreseaza direct institutiei de judecata (Judecatorie).
Plangerea prealabila trebuie sa fie formulata in termen de maximum 2 luni de la data cand
persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.
Cand faptuitorul este necunoscut, partea vatamata se poate adresa organului de cercetare
penala (politie) pentru identificarea autorului.
Lipsa nejustificata a partii vatamate (si avocatului acestuia) la 2 termene consecutive in fata
primei instante de judecata se considera drept retragere a plangerii penale.

In caz de condamnare, instanta poate dispune si plata de despagubiri catre partea vatamata,
afara de cheltuielile de judecata ce se platesc tot de inculpat sau de partea responsabila
civilmente.

Daca intervine achitarea , aceasta se pronunta pentru ca fapta nu prezinta gradul de pericol
social al infractiunii ori pentru ca instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura
caracterul penal al faptei, sau pentru ca lipseste vreunul din elementele constitutive ale
infractiunii. Instanta il poate obliga pe inculpat (autor al afirmatiilor ofensatoare) la plata
despagubirilor civile (daune morale), chiar daca nu se pronunta o sentinta penala. Instanta va
respinge solicitarea de a se acorda despagubiri civile daca achitarea se pronunta pentru ca
fapta nu exista sau daca fapta nu a fost savarsita de inculpat
Sentinta penala pronuntata de judecatorie nu poate fi atacata cu apel, ci doar cu recurs, care se
judeca la tribunal.
Termenul de recurs este de 10 zile si curge de la data pronuntarii sentintei.
Hotararea instantei de recurs fiind definitiva, alte cai ordinare de atac nu exista,
Cai extraordinare de atac: contestatia in anulare, revizuirea, recursul in anulare, recursul in
interesul legii.
De asemenea,in termen de 6 luni de la data deciziei penale pronuntata de instanta de recurs
(tribunalul), va puteti adresa CEDO
In procesul civil, vinovatia difera de cea din penal. Daca se dovedeste un prejudiciu si o
legatura cauzala intre fapta si prejudiciu, paratul si partea responsabila civilmente - raspund in
solidar. Actiunea civila, in instanta, se timbreaza la valoarea pretentiilor. Deci, reclamantul
plateste o taxa de timbru proportionala cu cuantumul despagubirilor pretinse.
Partea responsabila civilmente se poate intoarce cu o actiune in regres impotriva paratului
pentru a-si recupera suma pe care a fost obligata de instanta sa o achite reclamantului. Altfel
spus, partea civilmente responsabila va fi cea executata, iar la rindul ei, se va intoarce
impotriva paratului.
Termenul general de prescriptie in civil este de 3 ani. Ceea ce, va lungi termenul pina la care
paratul ( cel care profereaza insulta sau calomnia ) poate fi dat in judecata.
Sentinta se poate ataca cu apel si recurs, in urma careia aceasta devine irevocabila

Daca instanta dispune achitarea inculpatului apreciind ca fapta nu prezinta gradul de pericol
social specific al infractiunii, aplica acestuia – autor al afirmatiilor ofensatoare – sanctiune
administrativa , adica o amenda in cuantum de: 5.000.000 lei – 300.000.000 lei.
In caz de condamnare, instanta poate dispune si plata de despagubiri (daune morale), dar nu
este obligatoriu.
Daunele morale se stabilesc de judecator (indiferent de pretentiile partii vatamate) in baza
aprecierii suferintei ori rusinii provocate partii vatamate prin afirmatiile defaimatoare
Cererea de despagubiri civile se va respinge daca achitarea s-a pronuntat pentru ca fapta
imputata nu exista, ori nu a fost savirsita de inculpat
Cererea de despagubiri civile se poate adresa instantei in termenul general de 3 ani.
In raport de cuantumul despagubirilor solicitate, cererea se adreseaza Judecatoriei – pentru
sume pina la 2 miliarde lei sau Tribunalului – la daune de peste 2 miliarde.

Nerespectarea hotararilor judecatoresti.

(art. 271)

1. Notiune.
Potrivit art. 271 alin. 1 Cod penal, constituie infractiune "împotrivirea la executarea unei
hotarari judecatoresti, prin amenintare fata de organul de executare sau prin acte de violenta".
În cea de a doua forma, infractiunea consta, potrivit alin. 2 al textului, în "împiedicarea unei
persoane de a folosi o locuinta sau parte dintr-o locuinta sau imobil, detinute în baza unei
hotarari judecatoresti". În aceasta forma, infractiunea este mai grava, potrivit alin. 3 din art.
271 Cod penal daca fapta este savarsita prin amenintare sau violenta. În cea de a treia forma,
infractiunea consta, potrivit alin. 4 din art. 271 Cod penal, în "nerespectarea hotararilor
judecatoresti, prin sustragerea de la executarea masurilor de siguranta prevazute în art. 112 lit.
c si d Cod penal".

2. Obiectul juridic special.

Infractiunea are ca obiect juridic special relatiile sociale care asigura autoritatea hotararilor
judecatoresti. Prin savarsirea faptei se încalca si relatiile sociale referitoare atat la drepturile
persoanelor care se realizeaza prin hotarari judecatoresti, cat si la integritatea corporala sau
libertatea persoanei, acestea constituind obiectul juridic secundar.
Daca fapta se savarseste prin violenta, infractiunea are si un obiect material, care consta în
corpul victimei.

3. Subiectul.
Infractiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti, cu exceptia formei prevazute în art.
271 alin. 4 Cod penal, poate fi savarsita de orice persoana.
În forma prevazuta în art. 271 alin. 4, infractiunea nu poate fi savarsita decat de persoana fata
de care s-a luat una dintre masurile de siguranta prevazute în art. 112 lit. c si d Cod penal.
Infractiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti poate fi savarsita cu participatie penala
sub toate formele în cazurile prevazute de alin. 1 - 3. În forma prevazuta în art. 271 alin. 4
Cod penal, participatia penala este posibila numai în forma instigarii sau a complicitatii.

4. Latura obiectiva.
Pentru existenta infractiunii în prima sa forma (art. 271 alin. 1 Cod penal), se cere, sub
aspectul elementului material, în primul rand, o actiune de împotrivire la executarea unei
hotarari judecatoresti. Aceasta actiune consta în orice act prin care faptuitorul se opune la
executarea unei hotarari judecatoresti. Actiunea de împotrivire trebuie sa se refere la
executarea unei hotarari judecatoresti. Este necesar ca hotararea sa fie executorie si, totodata,
sa existe o activitate faptica de punere în executare a acelei hotarari de catre organul de
executare.
Pentru realizarea elementului material al infractiunii în prima sa forma, este necesar ca
actiunea de împotrivire la executarea hotararii judecatoresti sa se savarseasca prin acte de
violenta sau amenintare fata de organul de executare.
Pentru existenta infractiunii de nerespectare a hotararilor judecatoresti în forma prevazuta în
art. 271 alin. 2 Cod penal, se cere, sub aspectul elementului material, în primul rand,
împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinta, parte dintr-o locuinta sau imobil.
Împiedicarea se poate realiza prin actiune sau prin inactiune. Daca împiedicarea folosirii se
realizeaza prin violenta sau amenintare, infractiunea este mai grava, potrivit art. 271 alin. 3
Cod penal. Este necesar ca locuinta sau imobilul sa fie detinute în baza unei hotarari
judecatoresti.
Fapta prevazuta în alin. 2 este mai grava daca se savarseste prin violenta sau amenintare.
Elementul material al infractiunii de nerespectare a hotararilor judecatoresti în forma
prevazuta în art. 271 alin. 4 Cod penal, consta în nerespectarea hotararilor judecatoresti prin
sustragerea de la executarea masurilor de siguranta prevazute în art. 112 lit. c si d Cod penal.
Fapta se poate realiza prin actiune sau inactiune si trebuie sa priveasca sustragerea de la
interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie
(art. 112 lit. c Cod penal) si de la interzicerea de a se afla în anumite localitati (art. 112 lit. d
Cod penal).

5. Latura subiectiva.
Infractiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti, indiferent de forma în care se
realizeaza, presupune vinovatia faptuitorului în forma intentiei directe sau indirecte.

6. Consumarea.
Infractiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti este susceptibila de tentativa, dar în
lipsa unei prevederi expres, aceasta nu este sanctionata. Consumarea infractiunii are loc în
momentul în care se savarseste actiunea incriminata, adica în momentul savarsirii actului de
opunere, prin violenta sau amenintare, la executarea unei hotarari judecatoresti, momentul
savarsirii actului de împiedicare a folosirii unei locuinte, parti dintr-o locuinta sau imobil,
detinute în baza unei hotarari judecatoresti, si, respectiv, momentul în care se savarseste actul
de sustragere de la executarea masurilor de siguranta prevazute în art. 112 lit. c si d Cod
penal.
Infractiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti, în anumite cazuri, poate fi savarsita în
forma continuata.

7. Sanctiunea.
Infractiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti în forma prevazuta în art. 271 alin. 1
Cod penal, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani cand fapta se realizeaza prin
amenintare si de la 1 la 7 ani cand se realizeaza prin acte de violenta. În cea de a doua forma
(art. 271 alin. 2), infractiunea se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda
si, respectiv, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani cand fapta se savarseste prin amenintare si
închisoare de la 1 la 5 ani, cand se savarseste prin acte de violenta (art. 271 alin. 3 Cod
penal).
Nerespectarea hotararilor judecatoresti în forma prevazuta în art. 271 alin. 4, se pedepseste cu
închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Cel care are un litigiu si doreste sa se adreseze instantei in vederea solutionarii acestuia
demareaza un proces civil prin cererea de chemare in judecata. Pentru ca aceasta sa fie valida,
trebuie sa respecte conditiile impuse de lege.In sectiunea "modele de cereri si actiuni in
instanta" exista cate un model de cerere de chemare in judecata, intampinare si cerere
reconventionala.

Obiectul cererii reprezinta pretentia concreta a reclamantului, cum ar fi: obligatia de a face
sau a nu face un anumit lucru, anularea unui act juridic, revendicarea unui bun, restituirea
unei sume de bani, desfacerea casatoriei, constatarea nulităţii unui contract etc.
Cererea de chemare in judecata trebuie sa fie motivata in fapt (reclamantul trebuie sa
povesteasca, pe scurt, ce s-a intamplat, cum s-a ajuns la respectivul litigiu ) si in drept
( indicarea articolelor din lege pe care se bazeaza ).
Conform art. 1169 C. civ. “cel ce face o propunere in fata judecatii trebuie sa o
dovedeasca”.Asadar,existenta dreptului precum si incalcarea acestuia trebuie dovedita. In
acest sens, reclamantul va propune probe si va solicita instantei admiterea acestora.

Proba cu inscrisuri – orice act care poate dovedi cele sustinute. Se mentioneaza in cerere
denumirea actelor.

Proba cu martori – in cazul in care sunt persoane care pot dovedi adevarul prin marturia lor.
Martorii pot fi citati chiar si in cazul in care acestia refuza. Se va indica numele si domiciliul
fiecarui martor.

Proba cu interogatoriul partii adverse pe situatia de fapt.

Cererea se redacteaza in atatea exemplare cati parati sunt plus un exemplar pentru instanta si
se depune la registratura instantei competente.Trebuie sa fie insotita obligatoriu de inscrisurile
pe care se intemeiaza cererea (cate un exemplar pentru fiecare parat si unul pentru
instanta),chitanta prin care se dovedeste plata taxei judiciare de timbru (in cuantumul prevazut
de lege pentru actiunea respectiva),timbrul judiciar (conform valorii prevazute de lege).
Taxa de timbru se plateste la CEC iar timbrul judiciar se achizitioneaza de la posta. Valoarea
acestora se poate afla de la judecatorul de serviciu.

Paratul, raspunde la acuzatiile care i se aduc prin intampinare,conform art. 115 C. proc. Civ.
Aceasta se aseamana cu cererea de chemare in judecata si trebuie sa contina : exceptii
procesuale,motivarea in fapt si in drept ( se raspunde la fiewcare capat de cerere),dovezile cu
care se apara( se depun copii certificate de pe inscrisuri) si semnatura.(este obligatorie).

Ce sunt exceptiile? - sunt motivele juridice care pot sa duca la amanarea sau suspendarea
judecatii. Se impart in doua categorii: exceptii de fond si exceptii de procedura. Exceptiile de
fond - cele mai frecvente sunt: prescriptia (cand cererea de chemare in judecata a fost initiata
dupa trecerea termenului prevazut de lege in acest sens), puterea lucrului judecat (cand cauza
respectiva a mai fost judecata o data si s-a dat o sentinta definitiva si irevocabila), lipsa de
calitate (cand cel care a initiat actiunea in instanta nu avea acest drept). Exceptiile de
procedura – incalcarea unor reguli de procedura (citare cu mentionarea gresita a numelui sau
a adresei), de competenta sau de organizare judecatoreasca.

Cine le poate invoca? - partea interesata sau din oficiu.

In general la primul termen, instanta ii aduce la cunostinta paratului motivele chemarii in

judecata, il intreaba daca intelege sa depuna intampinare ( cand aceasta nu e obligatorie ) si il
intreaba de ce probe intelege sa se foloseasca. Paratul poate formula pe langa intampinare si o
cerere reconventionala
La al doilea termen, dosarul se ia la amanare pentru a se lua la cunostinta despre intampinare
si inscrisuri .
Legea prevede posibilitatea amanarii judecatii in anumite situatii. La prima infatisare, partea
interesata poate solicita amanare pentru lipsa aparator (avocat), iar aceasta este posibil doar o
singura data – ulterior, daca partea respectiva nu si-a angajat aparator, nu va mai putea solicita
amanare pentru acest motiv. Alte motive sunt: probleme grave de sanatate (dovedite cu acte
medicale) care impiedica prezenta partii la proces, lipsa unui martor, necesitatea efectuarii
unei expertize, etc.

In cazul in care una dintre parti cauzeaza prejudicii celeilalte prin amanare (amanari
succesive, tergiversarea procesului prin amanari), partea afectata (indiferent daca este parat
sau reclamant) poate solicita despagubiri (art. 154 C. proc. civ).

Probele pot fi: inscrisuri (acte, chitante, registre, declaratii, etc), martori, interogatoriul (partii
adverse), expertiza. Pentru ca instanta sa incuviinteze proba propusa este nevoie de
indeplinirea unor conditii: sa fie legala, sa fie verosimila, sa fie pertinenta (sa aiba legatura
ca obiectul cauzei), sa fie concludenta (sa duca la solutionarea cauzei).
Daca probele nu au fost propuse instantei in cererea de chemare in judecata sau in
intampinare, se mai pot propune in prima zi de infatisare. In cazul in care nici cu aceasta
ocazie nu se propun, partea respectiva va pierde dreptul de a “administra” probe, insa art. 138
C. proc. civ . prevede cateva exceptii de la aceasta regula: cand nevoia dovezii ar reiesi din
dezbateri si partea un o putea prevedea si cand administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea
judecatii, cand dovada nu a fost ceruta in conditiile articolelor 112,115,132 din pricina
nestiintei si lipsei de pregatire a partii.
Proba cu inscrisuri – reprezinta orice declaratie cu privire la un act sau fapt juridic (scris cu
mana, dactilografiat, litografiat sau imprimat pe hartie sau orice alt material). Inscrisurile sunt:
autentice si sub semnatura privata.

Proba cu interogatoriul paratului ( se incearca demonstrarea adevarului pe baza marturisirii

partii adverse ). In acest scop, partea care a propus aceasta proba va depune la dosar lista cu
intrebarile pe care instanta le va adresa partii adverse. Intrebarile se formuleaza astfel:
“Recunoasteti ca ...”, “Este adevart ca...”

Proba prin expertiză.In situatiile in care, pentru demonstrarea adevarului, este nevoie de o
expertiza, partea interesata poate recurge la aceasta, cu conditia sa o faca in termenul prevazut
pentru propunerea probelor si sa achite contravaloarea expertizei (cheltuieli ce vor fi incluse
in cheltuielile de judecata).

Proba cu martori. Cu exceptia divortului, nu pot fi martori rudele si afinii pana la gradul 3
inclusiv, sotul sau fostul sot, persoanele condamnate pentru marturie mincinoasa. Nu pot fi
citati ca martori: preotii, avocatii, notarii, medicii si orice alta persoana a carei marturie ar tine
de secret profesional. Partea adversa se adreseaza martorului prin intermediul instantei:
“Domnule presedinte, va rog sa intrebati martorul daca...”.

Tot ce tine de administrarea probelor trebuie efectuat inainte de a incepe dezbaterile pe fond.

Cererea reconventionala este o actiune prevazuta pentru situatiile in care paratul poate avea la
randul sau pretentii fata de cele ale reclamantului. Astfel, paratul poate deveni la randul lui
reclamant, iar reclamantul va deveni parat Daca cererea este acceptata, pe parcursul
procesului se vor numi parat – reclamant si reclamant – parat. Reclamantul va putea cere un
termen pentru a depune intampinare la cererea reconventionala si a propune dovezile in
aparare.

Conf art 119 C pr civ: : “Daca paratul are pretentii in legatura cu cererea sau cu mijloacele de
aparare ale reclamantului, el poate sa faca cerere reconventionala. Cererea trebuie sa
indeplineasca conditiile prevazute pentru cererea de chemare in judecata. Cererea
reconventionala se depune odata cu intampinarea sau, daca paratul nu este obligat la
intampinare, cel mai tarziu in prima zi de infatisare. Cand reclamantul si-a modificat cererea
de chemare in judecata, cererea reconventionala va fi depusa cel mai tarziu pana la termenul
ce se va incuviinta paratului, spre acest sfarsit”

Este socotita ca prima zi de infatisare aceea in care partile, legal citate, pot pune concluzii.
Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor.

Se asculta intai reclamantul si apoiUrmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante

Este flagranta infractiunea descoperita in momentul descoperirii sau imediat dupa savarsire.
Este considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savarsire, este
urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori este surprins
aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de nature a-l
presupune participant la infractiune.

Organul de urmarire penala sesizat intocmeste proces verbal, in care consemneaza cele
constatate cu privire la fapta, declaratiile invinuitului si ale celorlalte persoane. Procesul
verbal se semneaza de o.u.p., invinuit si de persoanele ascultate.

Invinuitul este retinut ( 24 ore ).Procurorul poate solicita judecatorului arestarea invinuitului
care nu poate depasi 10 zile, acestea calculandu-se de la data expirarii ordonantei de retinere.

Cand sunt suficiente dovezi, procurorul da rechizitoriu prin care pune in misscare actiunea
penala si dipune trimiterea in judecata.

Presedintele instantei competente fixeaza termen de judecata care nu poate depasi 5 zile de la
data primirii dosarului.

Participarea procurorului este obligatorie.

Se asculta inculpatul, martorii prezenti, precum si persoana vatamata daca este de fata.

Pentru administrarea probelor instanta poate acorda termene care in total sa nu depaseasca 10
zile.

Instanta este obligata sa se pronunte asupra cauzei in aceeasi zi in care s-au incheiat
dezbaterile sau cel mai tarziu in urm 2 zile.Inculpatul aflat in stare de detinere este adus la
pronuntare iar hotararea trebuie redactata in cel mult 24 ore.
Instanta examineaza actiunea civila numai daca persoana vatamata este prezenta si se
constituie parte civila, iar pretentiile acesteia pot fi solutionate fara amanarea judecatii.

Termenul de apel si cel de recurs sunt de 3 zile de la pronuntare. Judecarea in apel si in recurs
se va face de urgenta.

Aceasta procedura nu se aplica infractiunilor savarsite de minori.

In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face numai la
plangerea prealabila a persoanei vatamate, daca acestea sunt flagrante si savarsite in cond art
466, constatarea savarsirii lor este obligatorie si se face potrivit art 467.

paratul.

ANTECONTRACT - Conventia prin care o parte sau ambele parti se obliga sa semneze in
viitor un anumit contract, contract ale carui clauze principale sunt determinate in prezent .

AFINI - Persoanele intre care exista o legatura de rudenie ( sotii intre ei nu sunt afini, asa
cum nici rudele unuia dintre soti nu sunt afini cu rudele celuilalt sot)

ACT SUB SEMNATURA PRIVATA - Mijloc de proba din categoria inscrisurilor, prevazut
in art. 1176 si urm. Codul civil, cuprinde pe langa continut si iscalitura partilor, acestea fiind
elementele necesare pentru valabilitatea lui. actul poate fi scris de mana, la masina, imprimat,
cu exceptia testamentului olograf care trebuie sa fie scris in intregime de mana testatorului.
Actele sub semnatura privata spre deosebire de cele autentice, nu au putere executorie, pentru
aceasta fiind necesar obtinerea unei hotarari judecatoresti.

ABUZ DE INCREDERE - Infractiune din categoria infractiunilor contra avutului personal

sau particular si public si consta in insusirea un bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau
dispunerea de acest bun pe nedrept sau refuzul de a-l restitui.

ACHIESARE - A incuviinta, a fi de acord, a recunoaste un act, un drept, o hotarare. In civil

reprezinta recunoasterea din partea paratului a pretentiilor reclamantului.

ACT AUTENTIC - Actul care s-a facut cu solemnitatea ceruta de lege.

ACT SUB SEMNATURA PRIVATA - ca sa fie valabil trebuie sa cuprinda pe langa

continut si iscalitura partilor.Nu are putere executorie.

CAPACITATE DE FOLOSINTA - Conform decretului 31/1954 reprezinta capacitatea de a

avea drepturi si obligatii.Aceasta incepe la nasterea persoanei si inceteaza o data cu moartea
acesteia.
CAPACITATE DE EXERCITIU - Potrivit decretului 31/1954 reprezinta capacitatea
persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile, savarsind acte juridice( fie
personal, fie prin reprezentantul legal, parinte sau tutore). Aceasta se dobandeste la data la
care persoana devine majora (18 ani ) si inceteza o data cu moartea persoanei sau cu ocazia
punerii sub interdictie judecatoreasca.

CERTIFICAT DE MOSTENITOR - Este un titlu in temeiul caruia persoana pentru care s-a
emis face dovada calitatii sale de mostenitor. Este reglementat de Legea nr. 36/1995. El se
elibereaza pe baza incheierii finale, data in cadrul procedurii succesorale notariale, de catre
notarul in raza caruia defunctul a avut ultimul domiciliu.
Certificatul cuprinde referiri la masa succesorala, numarul si calitatea mostenitorilor si cotele
ce le revin din patrimoniul defunctului.

CLAUZA - Este o prevedere sau stipulatie cuprinsa intr-un act juridic. Clauza contractuala se
stabileste in contract prin acordul de vointa al partilor. Clauza penala este clauza prin care
partile evalueaza, anticipat si prin apreciere, daunele ce se cuvin creditorului in caz de
neexecutare, executare cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiilor contractuale.
Ea are o larga aplicare in contractele economice, in contractele comerciale internationale etc.
art. 1066 si urm. din Codul civil reglementeaza obligatiile cu clauza penala.

DOL - Consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, ori dolosive cu
scopul de a incheia un act juridic, un contract sau un alt act. Daca nu s-ar fi intrebuintat astfel
de mijloace viclene, persoana care a fost dusa in eroare nu ar fi incheiat acel act. Dolul este
unul din elementele care afecteaza caracterul liber al consimtamantului. Codul civil (art. 960)
prevede ca "Dolul este o cauza de nulitate a conventiei, cand mijloacele viclene intrebuintate
de una din parti, sunt astfel incat este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi
contractat".

DREPT DE SERVITUTE - Reprezinta o sarcina impusa asupra unui fond ( teren ) pentru
utilitatea unui alt fond invecinat care apartine unui alt proprietar. Exemplificand se poate
spune ca dreptul proprietarului unui teren infundat de a trece peste terenurile invecinate pentru
a ajunge la o cale publica reprezinta o servitute ( de trecere ).

DREPT DE SUPERFICIE - Este alcatuit din dreptul de proprietate asupra unei constructii si
dreptul de folosinta asupra terenului pe care se gaseste cladirea respectiva.

DREPT DE IPOTECA - Reprezinta un drept real imobiliar care are menirea sa garanteze o
creanta si care confera creditorului ipotecar posibilitatea ca, la nevoie, sa isi satisfaca dreptul
de creanta valorificand bunul ce formeaza obiectul ipotecii. Ipoteca mai confera titularului si
dreptul de preferinta, adica creditorul ipotecar aflat in concurs cu alti creditori isi va
satisface cu prioritate creanta sa, in raport cu ceilalti creditori.Asadar ipoteca are ca obiect
bunuri imobile, care raman in patrimoniul debitorului.

DREPT DE ABITATIE - drept de uz avand ca obiect o casa de locuit. In principiu, nu poate

fi cedat si nici inchiriat; prin exceptie titularul sau poate inchiria altcuiva partea din casa pe
care nu o locuieste.
EVICTIUNE - Pierderea totala sau partiala a lucrului vandut ca urmare a unei hotarari
judecatoresti care pornind de la o cauza anterioara ii recunoaste unui tert fie un drept de
proprietate, fie un alt drept din categoria drepturilor reale asupra aceluiasi lucru.

GAJUL - Se mai numeste si amanet si este tot o garantie reala, indeplinind aceeasi functie ca
si ipoteca cu deosebirea ca are intotdeauna ca obiect bunuri mobile care se incredinteaza
creditorului sau unui tert.

INOPOZABILITATE - Este sanctiunea ce intervine in cazul nesocotirii unor cerinte de

publicitate fata de terti, prevazute de lege pentru anumite acte juridice.

IPOTECA - Garantie reala si accesorie care nu deposedeaza pe debitorul proprietar de bunul

ipotecat. Ea da posibilitatea creditorului sa urmareasca bunul pentru a primi creanta sa cu
preferinta. Este reglementata in cartea III, t. XVIII, cap. II, art. 1746 si urm. Codul civil.

VICII ASCUNSE - desemneaza in mod generic defectele sau deficientele calitative ale
bunului vandut, inchiriat, sau ale lucrarilor executate, care, existand in momentul predarii
bunului nu au fost cunoscute de catre dobanditor si nici nu puteau fi descoperite de el prin
mijloacele obisnuite de verificare sau receptie si care fac ca bunul sa nu poata fi intrebuintat
conform destinatiei sale ori ii micsoreaza posibilitatile de intrebuintare in asa masura incat se
poate presupune ca dobanditorul n-ar fi contractat sau n-ar fi consimtit sa plateasca pretul
contractual stabilit daca l-ar fi cunoscut.

Multe reguli au excepţii pentru cazuri relevante, dar pledoaria specială se comite atunci când
cineva argumentează că un caz este o excepţie de la o regulă bazându-se pe o caracteristică
irelevantă care nu defineşte excepţia. Esenţial asta implică faptul că cineva încearcă să
stabilească o excepţie de la o regulă, principiu, standard, etc. general acceptat, fără să justifice
excepţia sau justificând-o eronat.

Această lipsă de justificare sau justificare eronată poate fi o simplă nebăgare de seamă (ca de
exemplu referirea la simţul comun) sau o aplicare a dublului standard.

[modifică] Exemple
 Toată lumea are obligaţia să ajute poliţia în investigaţii indiferent cine e suspectul. De
accea trebuie să susţinem investigaţiile privind corupţia în departamentele de poliţie.
Nimeni nu e deasupra legii. Bineînţeles, dacă poliţia vine să bată la uşa mea să întrebe
de vecini şi furturi în blocul nostru, eu nu ştiu nimic. Doar n-o să-mi trădez vecinii.

 Maria: Închide porcăria aia de muzică, vreau să dorm puţin.

Ion: De ce? Eşti cumva obosită?

 Maria: Nu, doar că am chef să dorm puţin.
Ion: Ei bine, eu am chef să ascult muzica.
Maria: Ei bine, eu vreau să dorm, trebuie să închizi muzica şi cu asta am încheiat.

Cazuri mai dificile sunt acelea în care justificarea este imună la investigaţie. Această
imunitatea poatea lua următoarele forme:

 referinţe la un vocabular care este deţinut de o comunitate distinctă având doar ea

drept de a da semnificaţii şi de a le aplica.

Exemplu: Dacă faci ceva ilegal este dreptul guvernului de a te aresta.

 asumpţii fără explicaţie privind scutirea de la un principiu relevant pentru subiectul în
discuţie:

Exemplu: Aici eu nu mă bazez pe credinţa în probabilităţi mici, acestea sunt maşini cu

fise nu rulete. Sunt diferite.
 afirmaţii privind date care sunt inerent neverificabile, probabil pentru că sunt prea
îndepărtate sau imposibil de definit în mod clar.

Exemplu: Folosirea cocainei ar trebui să fie legală. Ca toate drogurile are un efect
advers asupra sănătăţii, dar cocaina e diferită faţă de toate celelalte droguri. Mulţi au
beneficiat de pe urma cocainei.
 afirmaţia că oponentului îi lipseşte calificarea necesară înţelegerii punctului de vedere
expus.

Exemplu: Ştiu că tu gândeşti că ar trebui să fac donaţii celor săraci, dar tu nu ai fost
niciodată bogat. Sunt lucruri dincolo de bunăstare pe care tu nu le înţelegi.
 afirmaţia că literal nimeni nu are calificarea necesară înţelegerii unui punct de vedere.

Exemplu: Ştiu că ideea că fulgerele globulare sunt provocate de spirite este non-sens
pentru tine dar asta doar pentru că tu eşti uman. Umanii nu pot înţelege fenomenele
supranaturale.

În filozofie se face asumpţia că acolo unde se vrea o distincţie trebuie să se furnizeze o bază
relevantă pentru acea distincţie. Pledoaria specială este o subminare a acestei asumpţii.