Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Plangerea prealabila este un mod special de sesizare a organelor de cercetare penală şi a procurorului de catre
o persoana vătămata. Are ca scop tragerea la răspundere penală a făptuitorului.
Dispozitiile art. art.295 Cod procedura penala se refera la modul de sesizare a organelor de urmarire penala prin
plangere prealabila. Anume ca, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.
Faptele prevăzute de art 231. săvârşite între membrii de familie, de către un minor în paguba tutorelui ori de către cel
care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, se pedepsesc numai la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate. În raport de reglementarea diferită a noţiunii de “membru de familie” în N.C.p., textul referitor la
furtul pedepsit la plângerea prealabilă a fost corelat cu cel al art. 177.
Subiect pasiv al infracţiunii de furt (simplu, calificat sau de folosinţă) pedepsit la plângerea prealabilă poate fi: - un
membru de familie - tutorele făptuitorului minor - cel care locuieşte cu persoana vătămată (dar care nu are calitatea de
membru de familie) - cel care este găzduit de persoana vătămată. Un alt element de noutate este că, în noua reglementare,
împăcarea părţilor nu mai este permisă de lege. N.C.p. pedepseşte tentativa la infracţiunile de furt, furt calificat, furt de
folosinţă ori furt pedepsit la plângerea prealabilă.
Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii.
Conform art.296, plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a
aflat despre săvârşirea faptei.