Plângerea prealabilă

În cazul anumitor infracţiuni, fapta care a adus o vătămare unei persoane atrage răspunderea penală a celui
responsabil doar dacă persoana vătămată a introdus o plângere prealabilă.
Lipsa plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea trebuia introdusă.
De asemenea, retragerea plângerii prealabile (se poate face de către persoana vătămată până la pronunţarea unei
hotărâri definitive), în cazul în care aceasta a fost introdusă, înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care
plângerea a fost retrasă.
Formularea plângerii prealabile trebuie făcută în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat
despre săvârşirea faptei. În caz contrar, plângerea introdusă va fi considerată ca fiind tardivă, iar poliția va
înainta parchetului (procurorului) actele încheiate în dosarul de urmărire penală împreună cu propunerea de clasare
(încetare a procesului penal).
Prin excepție, conform art.157 alin.4 din Codul penal, în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de
capacitate de exerciţiu ( minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau peroană care nu are discernământul necesar pentru a
se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale) ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă (minorul
care a împlinit vârsta de 14 ani) sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, acţiunea penală se poate pune în
mişcare şi din oficiu.
De asemenea, dacă persoana vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidată, înainte de
expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu.
Conform art. 296 din Codul de procedură penală, plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3
luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.
Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul
său legal a aflat despre săvârşirea faptei.
Plângerea prealabilă indiferent că se adresează poliției sau parchetului (procurorului) se consideră valabilă, dacă a
fost introdusă în termenul de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei. De asemenea,
plângerea prealabilă greşit îndreptată la instanţa de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar
competent.

Formularea plângerii prealabile

Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul persoanei fizice
vătamate, ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală,
numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar,
indicarea reprezentantului legal ori convenţional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea
făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.
Plângerea se poate face personal sau prin mandatar ( mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată
plângerii).
Dacă este făcută în scris, plângerea trebuie semnată de persoana vătămată sau de mandatar.
 Plângerea formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de către organul care o primeşte.
Plângerea în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă este certificată prin semnătură
electronică, în conformitate cu prevederile legale.
Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu
capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă. În cazul în
care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau încuviinţează actele persoanei vătămate, sesizarea organelor de
urmărire penală se face din oficiu.
Infracțiuni pentru care este obligatorie formularea în termen a plângerii prealabile
Atragerea răspunderii penale a făptuitorului este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de
către persoana vătămată pentru următoarele infracțiuni:
a) lovirea sau alte violenţe ( lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice / fapta prin
care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin
zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile - art. 193 din Codul penal);
b) vătămarea corporală din culpă ( fapta prin care s-au produs leziuni traumatice sau este afectată
sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de
zile, săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe
psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune ; fapta săvârșită din culpă
care a cauzat o infirmitate / leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru
vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale /un prejudiciu estetic grav şi
permanent / avortul/ punerea în primejdie a vieţii persoanei - art. 196 din Codul penal);
c) ameninţarea ( fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte
păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere - art.
206 din Codul penal);
d) hărţuirea ( fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o
persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i
astfel o stare de temere / efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă,
care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane - art. 208 din Codul penal);
e) violul ( raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în
imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare - art. 218
din Codul penal);
f) agresiunea sexuală ( actul de natură sexuală, altul decât raportul sexual, cu o persoană, săvârşit prin
constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori profitând de această stare
- art. 219 din Codul penal);
 g) hărţuirea sexuală ( pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de
muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare
- art. 223 din Codul penal);
h) violarea de domiciliu ( pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau
loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori refuzul de a le părăsi la
cererea acesteia - art. 224 din Codulpenal);
i) violarea sediului profesional ( pătrunderea fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o
persoană juridică sau fizică îşi desfăşoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei
îndreptăţite - art. 225 din Codulpenal);
j) violarea vieţii private ( fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace
tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de
aceasta sau a unei convorbiri private / divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a
sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor, către o altă persoană sau către public - art. 226 din Codul penal);
k) divulgarea secretului profesional ( divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa
privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoştinţă
despre acestea în virtutea profesiei ori funcţiei şi care are obligaţia păstrării confidenţialităţii cu privire la aceste
date - art. 226 din Codul penal);
l) furtul săvârşit între membrii de familie de către un minor în paguba tutorelui ori de către cel care
locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta ( art. 231 din Codul penal);
m) abuzul de încredere ( însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de
către cel căruia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui - art. 238
din Codul penal);
n) abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor ( fapta debitorului de a înstrăina, ascunde,
deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii
fictive în scopul fraudării creditorilor / fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori
servicii producând o pagubă creditorului - art. 239 din Codul penal);
o) bancruta simplă ( neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de
reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, într-un
termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariţia stării de insolvenţă - art.
240 din Codul penal);
p) bancruta frauduloasă ( fapta persoanei care, în frauda creditorilor falsifică, sustrage sau distruge
evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia / înfăţişează datorii inexistente sau prezintă
în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorate / înstrăinează, în caz de insolvenţă
a debitorului, o parte din active - art. 241 din Codulpenal);
 q) gestiunea frauduloasă ( pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării
bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri - art.
242 din Codul penal);
r) distrugerea ( distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând
altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea
măsurilor luate / distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei persoane şi
serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă - art. 253
din Codul penal);
s) tulburarea de posesie ( ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare
ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia - art. 256
din Codul penal);
t) asistenţa şi reprezentarea neloială ( fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în
înţelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau
notariale, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate / înţelegerea frauduloasă dintre avocat sau
reprezentantul unei persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul vătămării
intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate - art. 284 din Codul penal);
u) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti ( nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită
prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat / neexecutarea
hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate
angajatorului de către partea interesată / nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata,
actualizarea şi recalcularea pensiilor / împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil
deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea - art. 287
din Codul penal);
v) violarea secretului corespondenţei ( deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reţinerea, fără drept, a
unei corespondenţe adresate altuia, precum şi divulgarea fără drept a conţinutului unei asemenea corespondenţe,
chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greşeală - art. 302 din Codul penal)
w) abandonul de familie ( săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de
cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte: părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor,
expunându-l la suferinţe fizice sau morale / neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute
de lege / neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă / neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel
condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la
întreţinere din partea victimei infracţiunii - art. 302 din Codul penal);
x) nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului ( reţinerea de către un părinte a copilului
său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit
legii / fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească spre creştere şi educare de a
împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite
de părţi sau de către organul competent - art. 379 din Codul penal);
y) împiedicarea exercitării libertăţii religioase ( împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a
ritualului unui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii / obligarea unei persoane, prin
constrângere, să participe la serviciile religioase ale unui cult ori să îndeplinească un act religios legat de
exercitarea unui cult / obligarea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să îndeplinească un act interzis de
cultul, organizat potrivit legii, căruia îi aparţine - art. 381 din Codul penal).

Care sunt prevederile Codului Penal cu privire la abandonul de familie?

Art. 378 Abandonul de familie

(1) Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a
uneia dintre următoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(4) Fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul îşi îndeplineşte
obligaţiile.
(5) Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile,
instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.
Abandonul de familie-plângerea prelabilă şi termenul de depunere
Trebuie să depui plângere prealabilă atunci când, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, părintele nu a plătit
pensia de întreţinere.
Conform Art. 296 Cod Penal:
(1) Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat
despre săvârşirea faptei.
(2) Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când
reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei.
SPEȚA
Prin Decizia nr. 2/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de
Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul penal nr. 11252/256/2017,
stabilind că „în cazul infracțiunii de abandon de familie prevăzută în art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal,
termenul de introducere a plângerii prealabile prevăzut în conținutul art. 296 alin. (1) și (2) din Codul de
procedură penală – de 3 luni din ziua în care persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre
săvârșirea faptei – curge de la data la care persoana vătămată ori reprezentantul său legal a cunoscut
săvârșirea faptei.
Termenul de 3 luni prevăzut în conținutul art. 296 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală
poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează: a) din momentul consumării infracțiunii, dacă
acest moment este identic cu cel al cunoașterii faptei; b) din momentul cunoașterii săvârșirii faptei, care se
poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării și c) din momentul epuizării
infracțiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoașterea săvârșirii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost
împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale”.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv
20.02.2020 .
Soluția adoptată de către Înalta Curte prin această decizie, deși este fundamentată pe dispozițiile legale,
este aptă să creeze în practică situații profund inechitabile. Un exemplu edificator în acest sens este acela al
făptuitorului care, deși nu achită deloc pensia de întreținere de la momentul în care îi este imputată, se va afla
într-o situație mai favorabilă în comparație cu un făptuitor care binevoiește să achite pensia de întreținere o dată
la 8 luni.
Față de cel dintâi va curge un singur termen de introducere a plângerii prealabile, iar odată implinit acest
termen, făptuitorul nu va mai avea interesul să achite vreodată pensia de întreținere, nemaiputând fi tras la
răspundere pentru o infracțiune care este în plină derulare, nefiind epuizată, pe când față de cel din urmă va
curge termenul pentru formularea plângerii prealabile, prevăzut de art. 296 Cod procedură penală, la 3 luni
consecutive de neplată după fiecare plată efectuată.
În prima ipoteză, cea în care făptuitorul nu achită deloc pensia de întreținere, dacă persoana vătămată
este suficient de îngăduitoare încât să nu introducă plângere prealabilă împotriva acestuia în termen de 3 luni de
zile după primele 3 luni în care pensia nu a fost achitată, făptuitorul nu va mai putea fi tras la răspundere penală
dacă rămâne de tot în pasivitate. Prin urmare, după cele 6 luni, dacă nu a fost formulată plângerea împotriva sa,
făptuitorul nu mai poate fi constrâns de amenințarea răspunderii penale la achitarea pensiei de întreținere.
Pe când, în ipoteza celui care plătește pensia de întreținere o dată la 8 luni, situația se îngreunează în
mod semnificativ. Dacă, după cum am arătat mai sus, persoana vătămată omite să introducă plângerea
prealabilă și rămâne în pasivitate mai mult de 6 luni, la momentul efectuării plății în luna a 8-a se întrerupe actul
infracțional, ceea ce înseamnă că, dacă după plata efectuată făptuitorul nu mai plăteste următoarele 3 luni,
acesta săvârșește o nouă infracțiune de abandon de familie, față de care persoana vătămată are o nouă
posibilitate de a introduce plângere prealabilă. Acest scenariu poate fi repetat după fiecare lună achitată, dacă
este urmată de 3 luni consecutive de neplată. Astfel, față de cel care achită pensia de întreținere în acest mod,
persoana vătămată va avea mai multe șanse de a introduce plângere prealabilă, chiar dacă în primă fază a omis
să facă acest lucru.
Prin urmare, consider inoportună soluția Înaltei Curți, care nu a avut în vedere inechitatea situațiilor care
s-ar putea naște în urma acestei interpretări, oferind astfel o scăpare făptuitorilor indolenți care refuză total plata
și îngreunând situația făptuitorilor mai binevoitori care achită ocazional pensia de întreținere.
În favoarea soluției adoptate de către ÎCCJ, printre motivele expuse de către Direcția legislație, studii,
documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept
supuse dezlegării se regăsește și următorul: „Dacă s-ar admite că termenul de introducere a plângerii
prealabile curge de la momentul epuizării, persoana vătămată sau reprezentantul său legal care cunoaște
momentul consumării nu ar putea să introducă plângerea prealabilă în întreg intervalul cuprins între
momentul consumării și momentul epuizării, soluție incompatibilă cu ideea de protecție a intereselor persoanei
vătămate.”
Acest argument, care se regăsește și în considerentele deciziei, nu este unul fundamentat, dispozițiile
legale nu interzic persoanei vătămate sau reprezentantului legal introducerea plângerii înaintea epuizării
infracțiunii, chiar dacă termenul de 3 luni și-ar începe cursul abia la momentul epuizării faptei. În nicio
prevedere cuprinsă în Codul de procedură penală nu este prevăzută o sancțiune a introducerii premature a
plângerii prealabile, atât timp cât, desigur, s-a săvârșit o faptă penală, aceasta fiind consumată sau în curs de
desfășurare, dar nu Ași epuizată.
Mai mult, această interpretare dată de Înalta Curte prin Decizia HP nr. 2/2020 ar putea fi aplicabilă in
extenso la orice infracțiune continuă, continuată sau de obicei care se urmărește la plângere prealabilă. Prin
urmare, pentru evitarea incidenței unor situații injuste, consider că de lege ferenda s-ar impune modificarea
Codului de procedură penală, adăugând un alineat în cuprinsul art. 296 CPP, care să cuprindă o prevedere
precum cea de la art. 154 alin. 2 Cod Penal, și anume: „…În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la
data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor continuate, de la săvârșirea ultimei acțiuni sau
inacțiuni, iar în cazul infracțiunii de obicei, de la data săvârșirii ultimului act.”