Capitolul II

PARTEA APĂRĂRII
Articolul 63. Bănuitul
(1) Bănuitul este persoana fizică faţă de care există anumite probe că a
săvîrşit o infracţiune pînă la punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi
recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale,
după caz:
1) procesul-verbal de reţinere;
2) ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive
neprivative de libertate;
3) ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit.
(11) Ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit şi
informaţia despre drepturile prevăzute la art. 64 se aduc la cunoştinţă în
decurs de 5 zile din momentul de emitere a ordonanţei, dar nu mai tîrziu de
ziua în care bănuitul s-a prezentat sau a fost adus silit, ori din momentul de
începere a primei acţiuni procedurale efectuate în raport cu acesta. În cazul în
care există necesitatea dispunerii unor măsuri speciale de investigaţii în
privinţa bănuitului, aducerea la cunoştinţă a ordonanţei de recunoaştere a
persoanei în calitate de bănuit şi a drepturilor sale se amînă în baza
ordonanţei motivate a procurorului, cu autorizarea judecătorului de instrucţie
pe o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii motivate a perioadei
pînă la 3 luni. În cazul infracţiunilor privind crima organizată, spălarea de
bani, al infracţiunilor cu caracter terorist, al infracţiunilor de corupţie şi ale
celor conexe actelor de corupţie, termenul de amînare a aducerii la cunoştinţă
poate fi prelungit pînă la 6 luni, la demersul procurorului, cu autorizarea
judecătorului de instrucţie. Fiecare prelungire a termenului de amînare a
aducerii la cunoştinţă a ordonanţei de recunoaştere a persoanei în calitate de
bănuit şi a drepturilor sale nu poate depăşi 30 de zile.
(2) Organul de urmărire penală nu este în drept să menţină în calitate de
bănuit:
1) persoana reţinută – mai mult de 72 de ore;
2) persoana în privinţa căreia a fost aplicată o măsură preventivă
neprivativă de libertate – mai mult de 10 zile din momentul cînd i s-a adus la
cunoştinţă ordonanţa despre aplicarea măsurii preventive;
3) persoana în privinţa căreia a fost dată o ordonanţă de recunoaştere în
această calitate – mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General şi al
adjuncţilor săi - mai mult de 6 luni.
(3) La momentul expirării, după caz, a unui termen indicat în alin.(2),
organul de urmărire penală este obligat să elibereze bănuitul reţinut ori să
revoce, în modul stabilit de lege, măsura preventivă aplicată în privinţa lui,
dispunînd scoaterea lui de sub urmărire sau punerea lui sub învinuire. În caz
de prelungire a termenului de menţinere în calitate de bănuit mai mult de 3
luni, ofiţerul de urmărire penală este obligat să informeze imediat bănuitul
despre aceasta.
(4) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, constatînd că
bănuiala nu s-a confirmat, este obligată să elibereze bănuitul reţinut sau să
revoce măsura preventivă aplicată în privinţa lui pînă la expirarea termenelor
indicate în alin.(2), dispunînd scoaterea lui de sub urmărire.
(5) Calitatea de bănuit încetează din momentul eliberării reţinutului,
revocării măsurii preventive aplicate în privinţa lui ori, după caz, anulării
ordonanţei de recunoaştere în calitate de bănuit şi scoaterii lui de sub
urmărire, sau din momentul emiterii de către organul de urmărire penală a
ordonanţei de punere sub învinuire.
(6) – abrogat.
(7) Interogarea în calitate de martor a persoanei faţă de care există
anumite probe că a săvîrşit o infracţiune se interzice.
Articolul 64. Drepturile şi obligaţiile bănuitului
(1) Bănuitul are dreptul la apărare. Organul de urmărire penală îi asigură
bănuitului posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare prin toate mijloacele
şi metodele care nu sînt interzise de lege.
(2) Bănuitul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:
1) să ştie de ce este bănuit şi, în legătură cu aceasta, imediat după reţinere
sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea despre aplicarea măsurii
preventive sau recunoaşterea în calitate de bănuit, să fie informat în prezenţa
apărătorului, în limba pe care o înţelege, despre conţinutul bănuielii şi despre
încadrarea juridică a faptelor infracţionale de săvîrşirea cărora este suspectat;
2) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă ordonanţa
de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit sau hotărîrea despre
aplicarea măsurii preventive, să primească de la persoana care l-a reţinut
informaţie în scris despre drepturile de care dispune prin prezentul articol,
inclusiv dreptul de a tăcea şi de a nu mărturisi împotriva sa, precum şi să
primească de la organul de urmărire penală explicaţii asupra tuturor
drepturilor sale;
3) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea de
aplicare a măsurii preventive ori de recunoaştere în calitate de bănuit, să
primească de la organul de urmărire penală copia de pe hotărîrea respectivă
sau copia de pe procesul-verbal privitor la reţinerea sa;
4) în caz de reţinere, să primească consultaţie juridică, în condiţii
confidenţiale, din partea apărătorului pînă la începutul primei audieri în
calitate de bănuit;
5) din momentul cînd i s-a adus la cunoştinţă actul procedural de
recunoaştere în calitate de bănuit, să aibă asistenţa unui apărător ales de el,
iar dacă nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod gratuit de
către un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, precum şi, în
cazurile admise de lege, să renunţe la apărător şi să se apere el însuşi;
6) să aibă întrevederi cu apărătorul său în condiţii confidenţiale, fără a se
limita numărul şi durata lor;
7) dacă acceptă să fie audiat, la cererea sa, să fie audiat în prezenţa
apărătorului;
8) să recunoască fapta de săvîrşirea căreia este bănuit şi să încheie
acordul de recunoaştere a vinovăţiei;
 9) să accepte o procedură specială de urmărire penală şi de judecare a
cauzei, în condiţiile prevăzute de prezentul cod, în cazul recunoaşterii
vinovăţiei;
10) să facă declaraţii sau să refuze de a le face;
11) să participe la efectuarea acţiunilor procesuale, de unul singur sau
fiind asistat de apărător, la solicitarea sa, ori să refuze de a participa la ele;
12) să anunţe imediat, prin organul de urmărire penală, rudele sau o altă
persoană, la propunerea sa, despre faptul reţinerii şi locul deţinerii;
13) să prezinte documente şi alte mijloace de probă pentru a fi anexate la
dosarul penal;
14) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală,
judecătorului de instrucţie, interpretului, traducătorului;
15) să înainteze cereri, inclusiv privind asistenţa medicală independentă;
151) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea
de aplicare a măsurii preventive, să aibă acces la examinare şi la asistenţă
medicală independentă, inclusiv pe cont propriu;
16) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale
efectuate cu participarea sa şi să facă obiecţii asupra corectitudinii proceselor-
verbale, precum şi să ceară completarea lor cu circumstanţe care, în opinia sa,
trebuie să fie menţionate;
17) să fie informat de către organul de urmărire penală despre toate
hotărîrile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, precum şi să
primească, la solicitarea sa, copii de pe aceste hotărîri;
18) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi
să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii procesuale
respective;
19) să atace, în modul stabilit de lege, acţiunile şi hotărîrile organului de
urmărire penală;
20) să retragă orice plîngere ori cerere a sa sau depusă de către
apărătorul său;
21) să se împace cu partea vătămată;
211) să apeleze la un mediator în condiţiile legii;
22) să ceară şi să primească repararea prejudiciului cauzat de acţiunile
nelegitime ale organului de urmărire penală, ale procurorului sau ale
instanţei;
23) să fie reabilitat în cazul în care bănuiala nu a fost confirmată.
(3) Exercitarea de către bănuit a drepturilor de care dispune sau
renunţarea lui la aceste drepturi nu poate fi interpretată în detrimentul lui şi
nu poate avea consecinţe nefavorabile pentru el. Bănuitul nu poartă
răspundere pentru declaraţiile sale, cu excepţia cazurilor în care el face un
denunţ intenţionat fals că infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană care, de
fapt, nu a avut atribuţie la săvîrşirea ei.
(31) Examinarea corporală, precum şi prelevarea mostrelor de eliminări
ale corpului sau a altor mostre biologice de la bănuit fără acordul acestuia pot
fi efectuate doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Aceste acţiuni nu
pot fi întreprinse în locurile sau circumstanţele în care există riscul
traumatizării bănuitului sau riscul violării drepturilor omului.
 (4) Bănuitul are dreptul să facă declaraţii sau să refuze de a le face,
atrăgîndu-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio
consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite
ca mijloace de probă împotriva sa.
(41) Bănuitul poartă răspundere pentru declaraţiile în care a făcut un
denunţ intenţionat fals precum că infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană
care nu a avut atribuţie la săvîrşirea ei şi pentru declaraţiile false făcute sub
jurămînt.
(5) Bănuitul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
(6) În conformitate cu prevederile prezentului cod, drepturile bănuitului
minor se exercită şi de către reprezentantul lui legal.
Articolul 65. Învinuitul, inculpatul
(1) Învinuitul este persoana fizică faţă de care s-a emis, în conformitate
cu prevederile prezentului cod, o ordonanţă de punere sub învinuire.
(2) Învinuitul în privinţa căruia cauza a fost trimisă în judecată se
numeşte inculpat.
(3) Persoana în privinţa căreia sentinţa a devenit definitivă se numeşte:
1) condamnat, dacă sentinţa este, parţial sau integral, de condamnare;
2) achitat, dacă sentinţa este integral de achitare.
(4) Persoana nu are calitatea de învinuit din momentul cînd în privinţa ei
a fost încetat procesul penal sau ea a fost scoasă de sub urmărire penală.