Codul de procedură penală, Republica Cehă

Extrase Republica Cehă

CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ

PARTEA ÎNTÂI

PREVEDERI COMUNE

TITLUL PATRU

REŢINEREA PERSOANELOR ŞI A PROPRIETĂŢII

Subtitlul Unu

Arestarea

Articolul 67. Motivele arestării preventive

Persoana acuzată poate fi arestată preventiv numai dacă există fapte concrete care dau motive să se
creadă

a) că persoana va fugi sau se va ascunde pentru a scăpa de urmărirea penală sau de pedeapsă, mai
ales dacă identitatea sa nu poate fi stabilită imediat, dacă nu are o adresă permanentă sau dacă este
vorba despre o pedeapsă mare;

b) că va influenţa martorii sau pe ceilalţi acuzaţi sau va împiedica în alt fel clarificarea faptelor
importante pentru urmărirea penală; sau

c) că va continua activitatea infracţională, va duce la bun sfârşit infracţiunea pe care a încercat să o

comită sau va comite o inracţiune pe care a pregătit-o sau cu care a ameninţat.

Articolul 68. Hotărârea asupra arestării preventive

Numai o persoană care a fost informată în legătură cu acuzaţiile care i se aduc (Articolul 160) poate fi
arestată preventiv. De asemenea, hotărârea asupra arestării preventive trebuie susţinută de circumstanţe
reale. Hotărârea asupra arestării preventive trebuie luată de curte şi, într-o procedură anterioară
procesului, de către judecător, la propunerea procurorului.

Articolul 69. Ordinul de arestare

(1) Dacă se refuză motivele arestării preventive (Articolul 67) şi persoana acuzată nu poate fi citată sau
reţinută pentru a asigura prezenţa sa pentru interogatoriu, judecătorul, acţionând în procedură
anterioară procesului, la propunerea procurorului, sau preşedintele senatului, în procedura
judecătorească, dispune ca persoana acuzată să fie arestată.

(2) Ordinul de arestare trebuie să cuprindă, pe lângă informaţii care garantează că persoana acuzată nu
va fi confundată cu altcineva, o scurtă descriere a faptei pentru care este urmărită în justiţie persoana
 acuzată, identificarea infracţiunii recunoscute şi descrierea exactă a motivelor pentru care a fost emis
ordinul de arestare.

(3) În baza ordinului, autorităţile poliţieneşti vor efectua arestarea şi au, de asemenea, obligaţia,
dacă este necesar pentru executarea ordinului, de a găsi locuinţa persoanei acuzate.

(4) Autoritatea poliţienească care a efectuat arestarea persoanei acuzate în baza ordinului este obligată
să o predea imediat, cel târziu în termen de 24 de ore, curţii al cărei judecător a emis ordinul; în mod
excepţional, dacă acest lucru nu este posibil din cauza distanţei dintre locul arestării şi sediul curţii al
cărei judecător a emis ordinul, persoana acuzată trebuie predată în termen de 24 de ore după ce a
fost arestată altei curţi competente. Dacă nu se respectă aceasta, persoana acuzată trebuie
eliberată.

(5) Judecătorul căruia i-a fost predată persoana acuzată trebie să o interogheze imediat, să ia o hotărâre
în privinţa arestării preventive a acesteia şi să o informeze în termen de 24 de ore după ce persoana
acuzată i-a fost predată. Atunci când un alt judecător competent în materie interoghează persoana
acuzată, îl va informa pe judecătorul curţii competente în materie care a emis ordinul despre
rezultatele interogatoriului. Acest judecător, după ce primeşte informaţiile referitoare la interogatoriu,
va lua hotărârea asupra arestării preventive şi îşi va anunţa hotărârea prin judecătorul care a
interogat persoana acuzată. Dacă persoana acuzată nu este informată în privinţa hotărârii în termen
de 24 de ore după ce a fost predată curţii sau judecătorului pentru interogatoriu, aceasta trebuie
eliberată. Persoana acuzată are dreptul să ceară participarea avocatului său la interogatoriu, cu
condiţia ca acesta să poată fi găsit în termenul perioadei specificate.

(6) În procedurile judecătoreşti judecătorul hotărăşte asupra arestării preventive a persoanei arestate.

(7) Persoana acuzată care a fost arestată preventiv va fi predată la locul de executatre a arestului de
către autorităţile poliţieneşti.

Articolul 70. Anunţarea arestării preventive

Atât membrii familiei persoanei acuzate cât şi superiorul acesteia de la locul de muncă trebuie informaţi
imediat despre arestarea preventivă persoanei acuzate. Atunci când este arestat un membru al forţelor
armate, trebuie informat un comandant.

Articolul 71. Durata arestării preventive

(1) Autorităţile însărcinate cu urmărirea penală sunt obligate să acorde prioritate cazurilor cu acuzaţi
arestaţi preventiv şi să le rezolve cât mai repede cu putinţă.

(2) Arestarea preventivă poate dura numai pentru perioada absolut necesară în procedurile anterioare
procesului şi în procedurile judecătoreşti. Dacă arestu preventiv depăşeşte şase luni în procedura
anterioară procesului şi eliberarea persoanei acuzate poate face imposibilă sau dificilă obţinerea
scopului procedurii penale, judecătorul, acţionând la propunerea procurorului, poate hotărî
prelungirea arestului preventiv până la un an, în timp ce senatul poate hotărî prelungirea arestului
preventiv până la doi ani.

(3) Arestul preventiv pentru procedura judecătorească împreună cu arestul preventiv pentru procedura
anterioară procesului nu trebuie să depăşească doi ani. Dacă nu s-a putut finaliza urmărirea penală
 în această perioadă din cauza complexităţii cazului sau din alte motive serioase şi eliberarea
persoanei acuzate prezintă riscul de a face imposibilă sau mult mai dificilă obţinerea scopului
procedurii penale, Curtea Supremă poate hotărî prelungirea arestului preventiv pentru o perioadă
absolut necesară.

(4) Arestul preventiv poate fi prelungit în conformitate cu paragrafele 2 şi 3 numai în măsura în care
timpul deja petrecut în detenţiune şi timpul pentru care este prelungit arestul preventiv nu depăşesc
trei ani sau patru, în cazuri penale deosebit de grave.

(5) Propunerea de prelungire a arestului preventiv în conformitate cu paragraful 3 este înaintată de

preşedintele senatului în procedura judecătorească şi de procuror în procedura anterioară procesului.

(6) Propunerea de prelungire a arestului preventiv în conformitate cu paragrafele 2 şi 3 trebuie

prezentată curţii cel târziu cu 15 zile înainte de termenul de încheiere a unei arestări preventive. Dacă
propunerea nu este astfel înaintată, preşedintele senatului sau procurorul în procedura anterioară
procesului trebuie să elibereze persoana acuzată cel mai târziu în ziua următoare termenului de
încheiere a unei arestări preventive.

(7) În conformitate cu termenii specificaţi în paragraful 3, procurorul Curţii Supreme este obligat să
înainteze propunerea de prelungire a arestului preventiv în modul specificat în paragraful 6, chiar
dacă înaintează punerea sub acuzare mai târziz de 15 zile înainte de termenului de încheiere a
arestării preventive.

(8) Perioadele de timp specificate în paragrafele 2 şi 3 sunt socotite de la data când persoana acuzată a
fost arestată sau reţinută sau de la data când libertatea sa personală a fost limitată în urma unei
hotărâri de arestare preventivă dacă nu a precedat-o arestarea sau reţinerea. Atunci când cazul se
întoarce la procuror pentru investigaţii suplimentare, perioada de timp specificată în paragraful 2
începe la data când a fost primit dosarul de către procuror.

(9) Durata arestării preventive, determinată în conformitate cu Articolul 275, paragraful 3 sau cu Articolul
287, este tratată independent de procedura iniţială de arestare preventivă.

Articolul 72.

(1) Toate autorităţile de procedură penală sunt obligate să verifice în orice etapă a urmăririi penale dacă
motivele arestării preventive există încă şi dacă aceste motive au rămas neschimbate. Judecătorul
stabileşte acest lucru în procedură anterioară procesului numai când hotărăşte asupra propunerii
procurorului de prelungire a arestării preventive (Articolul 71, paragraful 1) şi când hotărăşte asupra
cererii persoanei acuzate de a fi eliberată conform paragrafului 2. Dacă motivele nu mai există,
persoana acuzată trebuie eliberată imediat.

(2) Persoana acuzată are dreptul de a solicita oricând eliberarea. Dacă procurorul nu aprobă o astfel de
solicitare în procedura anterioară procesului, o va înainta imediat curţii. Trebuie luată fără întârziere o
hotărâre în privinţa acestei solicitări. Dacă solicitarea a fost respinsă, persoana acuzată o poate
repeta, dacă nu se folosesc motive diferite, nu înainte de 14 zile după ce hotărârea devine finală.

(3) Dacă procurorul aprobă eliberarea persoanei acuzate, preşedintele senatului în procedura
judecătorească poate hotărî eliberarea acesteia din arest.
Articolul 73. Înlocuirea arestului cu o garanţie

(1) Dacă există motive pentru arestarea preventivă, după cum se specifică în Articolul 67, litera a) sau c),
autoritatea care hotărăşte în privinţa acesteia poate să nu aresteze persoana acuzată sau să o
elibereze dacă

a) o asociaţie specificată în articolul 4 sau o persoană de încredere, care poate avea o influenţă
favorabilă asupra comportamentului persoanei acuzate, se oferă să ia asupra sa garantarea
comportamentului bun al persoanei acuzate şi a faptului că persoana acuzată se va prezenta curţii,
procurorului sau pentru investigaţii atunci când i se cere şi că va anunţa întotdeauna părăsirea
locuinţei, iar curtea judecătorului în procedura anterioară procesului consideră garanţia suficientă în
legătură cu persoana acuzată şi cu natura cazului şi o acceptă; sau

b) persoana acuzată prezintă o garanţie în scris în care promite că va duce o viaţă decentă şi mai ales
că nu va comite vreo infracţiune sau că va respecta obligaţiile şi restricţiile care îi vor fi impuse de
către curte sau de către judecător în procedura anterioară procesului, iar curtea judecătorului în
procedura anterioară procesului consideră garanţia suficientă în legătură cu persoana acuzată şi cu
natura cazului şi o acceptă.

(2) Curtea şi procurorul în procedura anterioară procesului vor informa persoana care se oferă să îşi
asume garantarea conform paragrafului 1, litera a) şi care corespunde condiţiilor relevante despre
natura acuzaţiei şi despre faptele considerate motivele arestării.

Articolul 74. Plângerea împotriva unei hotărâri de impunere a arestării

(1) Este admisibilă plângerea împotriva unei hotărâri de impunere a arestării.

(2) Numai o plângere a procurorului împotriva unei hotărâri de eliberare a acuzatului din arest sau
împotriva unei hotărâri prin care se respinge o propunere de prelungire a arestării preventive şi o
plângere a părţilor împotriva unei hotărâri de confiscare a unei garanţii pecuniare au efect suspensiv.
Cu toate acestea, dacă procurorul a fost prezent la declararea unei astfel de hotărâri, plângerea sa
are efect suspensiv numai dacă a fost înaintată imediat după declararea hotărârii; în cazul eliberării
acuzatului din arest la declararea unui verdict de achitare, o plângere a procurorului are efect
suspensiv numai dacă procurorul a înaintat un apel împotriva verdictului la acel moment.

Articolul 74 a. Restricţii aplicate unui acuzat arestat

(1) Dacă există o urmărire penală împotriva unui acuzat arestat şi dacă există vreun motiv de arestare
preventivă conform Articolului 67, curtea, în procedura preliminară, acţionând la propunerea
procurorului, va lua o hotărâre privind motivele, tipul şi durata restricţiilor necesare care vor fi impuse
acuzatului.

(2) Restricţiile impuse nu trebuie să fie mai importante decât cele la care acuzatul era deja supus în
arest.

(3) Prevederile Articolelor 71, 72 vor fi aplicate procedurii privind restricţiile şi duratei acestora. Este
admisibilă o plângere împotriva hotărârii în conformitate cu paragraful 1.

Subtitlul doi
Reţinerea

Articolul 75. Reţinerea persoanei acuzate de către anchetator

Dacă există un motiv de arestare preventivă (Articolul 67) şi din cauza urgenţei cazului nu este posibilă
obţinerea unei hotărâri asupra arestării preventive din timp, anchetatorul poate reţine acuzatul.

Cu toate acestea, este obligat să informeze fără întârziere procurorul în privinţa reţinerii şi să îi înainteze
o copie a procesului verbal scris la reţinere ca şi a oricăror altor documente necesare pentru ca
procurorul să poată înainta o posibilă propunere de arestare preventivă a acuzatului. Propunerea trebuie
înaintată astfel încât acuzatul să poată fi predat curţii în termen de cel mult 24 de ore după reţinere, altfel
acesta trebuie eliberat.

Articolul 76. Reţinerea unui suspect

(1) Dacă există un motiv de arestare preventivă (Articolul 67), o persoană suspectată de comiterea unei
fapte penale poate fi reţinută de către anchetator în cazurile urgente chiar dacă nu i s-a adus o
acuzaţie (Articolul 160, paragraful 1). Este necesară pentru reţinere o aprobare anterioară a
procurorului. Reţinerea poate fi impusă fără o astfel de aprobare numai când cazul nu suferă
întârziere şi aprobarea nu poate fi obţinută dinainte, mai ales când persoana a fost prinsă asupra
faptei sau când voia să fugă.

(2) Libertatea personală a persoanei care a fost prinsă asupra faptei sau imediat după aceasta poate fi
limitată de oricine dacă este necesar pentru identificarea sa, pentru a o împiedica să fugă sau pentru
a asigura mărturia. Cu toate acestea, această persoană trebuie predată imediat anchetatorului sau
unei autorităţi poliţieneşti; un membru al forţei armate poate fi, de asemenea, predat celei mai
apropiate unităţi militare sau unui conducător al bazei. Dacă nu este posibilă predarea imediată a
unei astfel de persoane, trebuie informate fără întârziere autorităţile superioare în privinţa limitării
libertăţilor personale.

(3) Anchetatorul care a efectuat reţinerea va interoga persoana reţinută şi va scrie un proces verbal al
interogatoriului, precizând locul, ora şi circumstanţele detaliate ale reţinerii şi specificând datele
personale ale persoanei reţinute, ca şi motivele principale ale reţinerii.

(4) Anchetatorul care a efectuat reţinerea sau căruia i-a fost predată o persoană prinsă în timpul comiterii
unei fapte penale conform paragrafului 2 va elibera fără întârziere persoana dacă nu mai există
motivele suspiciunii sau ale reţinerii. Dacă anchetatorul nu eliberează persoana reţinută, va înainta
procurorului procesul verbal al interogatoriului împreună cu înregistrarea anunţării acuzaţiei (Articolul
160) şi cu alte dovezi astfel încât acesta să poată înainta o propunere de arestare preventivă a
acuzatului. Propunerea trebuie înaintată de către anchetator fără întârziere, astfel încât persoana
reţinută conform prezentei legi să poată fi predată curţii în termen de cel mult 24 de ore după reţinere;
altfel, aceasta trebuie eliberată.

(5) Trebuie respectate prevederile Articolului 33 paragraful 1, Articolele 91, 92, 93 şi 95 chiar dacă
persoana reţinută este interogată într-un moment în care nu a fost înştiinţat încă de acuzaţii (Articolul
160).
(6) Persoana reţinută are dreptul de a alege un avocat al apărării şi de a-l consulta în timpul reţinerii; de
asemenea, are dreptul de a cere prezenţa avocatului la interogatoriu conform paragrafului 3, cu
excepţia cazului în care avocatul este inaccesibil până la termenul limită specificat.

Articolul 77. Hotărârea în cazul unei persoane reţinute

(1) Dacă procurorul nu a dispus eliberarea persoanei reţinute după evaluarea materialelor trimise sau
după un interogatoriu repetat, are obligaţia să predea persoana curţii în termen de 24 de ore de la
reţinere, împreună cu o propunerede arestare preventivă. Dovezile obţinute până la acel moment vor
fi anexate propunerii.

(2) Judecătorul are obligaţia să interogheze persoana reţinută (paragraful 1) şi să hotărască în termen de
24 de ore după primirea propunerii procurorului dacă ba elibera persoana sau o va aresta preventiv.
Ora şi locul interogatoriului vor fi anunţate fără întârziere şi în mod corespunzător avocatului numit al
apărării, dacă este accesibil şi dacă persoana reţinută a cerut prezenţa acestuia, şi procurorului.
Avocatul şi procurorul pot participa la interogatoriu şi pune întrebări persoanei reţinute, dar numai
după ce le cere judecătorul. Depăşirea perioadei de 24 de ore după înaintarea propunerii procurorului
de arestare preventivă a persoanei reţinute este întotdeauna un motiv pentru a se hotărî eliberarea
acuzatului.