MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA “ŞTEFAN CEL MARE”

Facultatea Drept

Catadra: Disciplina:
Orientare Profesională
Procedura Penală,
Criminalistică și Securitate
Informațională

Referat
Măsurile preventive de alternativă a arestării
preventive

A elaborat: A verificat:
Studenta gr.acad. DFB 182
Agent superior: Pântea Andrei
Marcan Olga

Chişinău, 2021
 Cuprins:

Introducere......................................................................................3

Liberarea provizorie sub control judiciar............................................4-6

Liberarea provizorie sub control judiciar în legislația României……7-8

Liberarea provizorie pe cauțiune…………………………………….9-12

Liberarea provizorie pe cauțiune în legislația României…………….13-14

Concluzii…………………………………………………………….15

Bibliografie………………………………………………………….16

2
 Introducere

Legiuitorul RM stipulează expres la art.(175) alin.(1) al Codului de procedură penală

faptul că măsuri preventive constituie măsurile cu caracter de constrîngere prin care
bănuitul, învinuitul, inculpatul este împiedicat să întreprindă anumite acţiuni negative
asupra desfăşurării procesului penal, securității și ordinii publice sau asupra asigurării
executării sentinţei.

Deși legislația procesual penală prevede unsprezece măsuri preventive, art. 175 CPP
al RM nu stabilește prioritatea sau ordinea aplicării acestora. Cea mai aspră măsură
preventivă este arestul preventiv care se aplică numai față de învinuit și inculpat, este
aplicată în cazurile în care alte măsuri preventive nu pot asigura buna desfășurare a
procesului penal și nu pot împiedica învinuitul și inculpatul sa se ascundă de
urmărirea penală sau de judecată, sa nu împiedice stabilirea adevărului sau xecutarea
sentinței.

Dat fiind faptul că arestarea preventivă constituie o măsură excepțională,

legiuitorul a inclus în Codul de Procedură Penală, măsuri alternative aretării
preventive. Astfel liberarea provizorie pe cauțiune și liberarea provizorie sub control
judiciar sunt măsuri alternative arestării preventive și pot fi aplicare numai față de
persoanaîn privința căreia s-a înaintat demers pentru arestare sau față de învinuitul,
inculpatul care sînt deja arestați. [1, ( art.(175) alin.(5)]

3
 Liberarea provizorie sub control judiciar

Liberarea provizorie sub controlul judiciar poate fi acordată de către judecătorul de

instrucţie sau, după caz, de către instanţa de judecată şi este însoţită de una sau mai
multe obligaţii prevăzute la alin. (3), art. 191 CPP RM [1]. Liberarea provizorie sub
control judiciar nu se acordă bănuitului, învinuitului, inculpatului în cazul în care
acesta are antecedente penale nestinse pentru infracţiuni grave, deosebit de grave sau
excepţional de grave sau există date că el va săvîrşi o altă infracţiune, va încerca să
influenţeze asupra martorilor sau să distrugă mijloacele de probă, să se ascundă de
organele de urmărire penală, de procuror sau, după caz, de instanţa de judecată. 

Liberarea sub control judiciar – se ia în considerare în special atunci, când

judecătorul de instrucție, în cazul unei cereri de arestare, înaintată de procuratură, nu
este convins pe deplin de faptul că sunt întrunite toate condițiile necesare aplicării
măsurii de arestare preventivă, și în cazul respectiv ajunge la concluzia că și o măsură
mai blândă ar fi suficientă. Conform art. 191 alin. (3) CPP, în calitate de măsuri care
pot fi aplicate cumulativ în privința învinuitului se iau în considerare, după caz,
următoarele:

• interzicerea părăsirii localității de domiciliu,

• obligația de a comunica despre orice schimbare a domiciliului,

• interdicția de a vizita anumite locuri,

• obligația de a se prezenta la orice citație a instanței de judecată sau a organelor de

urmărire penală,

• interzicerea de a intra în legătură cu anumite persoane,

• interzicerea întreprinderii acțiunilor care să împiedice aflarea adevărului în procesul

penal,

4
• interdicția de a conduce autovehicule, sau de a exercita o profesie de natura aceleia
de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii care i se incriminează,

• predarea pașaportului de călătorie.

Conform art. 191 alin.1 CPP al RM Liberarea provizorie sub control judiciar se poate
aplica de către judecătorul de instrucţie sau de către instanţă pe un termen de cel mult
60 de zile, cu posibilitatea prelungirii pe un termen de cel mult 12 luni cumulative
învinuitului, inculpatului de săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede
pedeapsa cu închisoare pe un termen de cel mult 12 ani sau pe un termen de cel mult
24 de luni cumulative învinuitului, inculpatului de săvîrşirea unei infracţiuni pentru
care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 12 ani. Organul
de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte învinuitul, inculpatul liberat provizoriu
sub control judiciar verifică periodic respectarea obligaţiilor de către învinuit,
inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează imediat
judecătorul de instrucţie, în cursul urmăririi penale, sau instanţa de judecată, în cursul
judecării cauzei.

Controlul judiciar privind necesitatea de menţinere a măsurii liberării provizorii sub

control judiciar se realizează periodic, dar nu mai rar decît o dată la 60 de zile, de
către judecătorul care a dispus măsura sau, în lipsa acestuia, de către judecătorul
desemnat în modul stabilit de lege. Dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii
se menţin sau au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acesteia, liberarea
provizorie sub control judiciar se extinde, de fiecare dată, pentru un termen prevăzut
la alin. (1).art.(191)CPP al RM. Controlul judiciar asupra persoanei liberate
provizoriu poate fi ridicat, total sau parţial, pentru motive întemeiate, în modul
stabilit pentru aplicarea acestei măsuri.

Liberarea provizorie sub control judiciar poate fi revocată dacă:

 se descoperă fapte şi circumstanţe care nu au fost cunoscute la data admiterii

cererii de liberare şi care împiedică liberarea provizorie;

5
  învinuitul, inculpatul cu rea-credinţă nu îndeplineşte obligaţiile stabilite sau a
săvîrşit o nouă infracţiune cu intenţie.

În practică liberarea provizorie sub control judiciar, de regulă, se aplică în calitate

de măsură alternativă, când învinuitul s-ar afla deja două până la trei luni în arestare
preventivă sau în arestare la domiciliu, dat fiind faptul că în acea perioadă de timp au
putut fi asigurate toate probele necesare. Oricum măsura alternativă de liberare sub
control judiciar, prevăzută la art. 175 alin. (3) pct. 8) CPP al RM, s-ar aplica în
calitate de măsură preventivă ulterioară, atunci când învinuitul ar fi primit deja în
calitate de primă măsură privativă de libertate doar arestarea la domiciliu, în locul
arestării preventive.

Este de menționat faptul că în practică această măsură s-ar dispune doar în cazul
infracțiunilor din categoriile 1 până la 4, adică în cazul infracțiunilor ușoare, mai
puțin grave, grave și deosebit de grave, dar nu s-ar aplica în cazul celei de-a 5-a
categorii de infracțiuni, adică în cazul infracțiunilor excepțional de grave.[4]

6
 Liberarea provizorie sub control judiciar în legislația
României
Conform Codului de Porcedură penală a României art.(160) Liberarea provizorie sub
control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvirșite din culpă, precum și al
infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu
depaășeste 7 ani.Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în
care inculpatul este recidivist ori există date care justifică temerea că va săvirși o altă
infracțiune. [2]

Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberării provizorii, inculpatul să respecte una
sau mai multe din următoarele obligații:

a) să nu depășeascaă limita teritorială fixată decît iîn condițiile stabilite de organul
judiciar;

b) să comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau reședință;

c) să nu meargă iîn locuri anume stabilite;

d) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, dupa caz, la instantâța de judecată
ori de cîte ori este chemat;

e) să nu intre în legatură cu anumite persoane determinate;

f) să nu conducă nici un autovehicul sau anumite autovehicule;

g) sănu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la săvirșirea faptei.

Controlul judiciar instituit de către procuror sau instanță poate fi ridicat oricînd,
în totul sau în parte, pentru motive temeinice.

Cererea de liberare provizorie sub control judiciar poate fi facută în cursul urmăririi
penale precum și în cursul judecății, pîna la terminarea cercetării judecătorești la
prima instanță, de caătre inculpat, soțul acestuia, rudele apropiate. Cererea poate fi

7
facută și în cazul în care s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța a cărei
hotărîre a fost casată.Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul și
calitateapersoanei care a face, precum și mențiunea cunoașterii dispozitțiilor legii
privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii.În cazul în care nu sînt
îndeplinite condițiile prevăzute de lege, cînd cererea este neîntemeiată sau cînd
aceasta a fost facută de caătre o altă persoana și nu a fost însușitaă de inculpat,
procurorul sau instanța respinge cererea.[3]

Împotriva ordonanței procurorului se poate face plîngere la instanța căreia i-ar

reveni competența să judece cauza.

Liberarea provizorie sub control judiciar poate fi revocata dacă:

a) se descoperă fapte sau împrejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii
de liberare provizorie sub control judiciar și care justifică arestarea inculpatului;

b) inculpatul nu indeplinește, cu rea-credinta, obligațiile ce-i revin potrivit art.

1602 alin. 2 si art. 1604 alin. 2 sau încearca să zădărniceasca aflarea adevărului ori
săvirșește din nou, cu intenție, o infracțiune pentru care este urmărit sau judecat.

Revocarea liberarii provizorii sub control judiciar se dispune de către procuror

prin ordonanță, iar de instanță prin încheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de
apărător. Revocarea se dispune și în lipsa inculpatului, cînd acesta, fărămotive
temeinice, nu se prezintă la chemarea făcută. În caz de revocare a liberării provizorii
sub control judiciar, procurorul sau instanța dispune arestarea preventivă a
inculpatului și emite un nou mandat de arestare.

8
 Liberarea provizorie pe cauțiune
Conform art. 175 alin. (3) pct. 9) în conexiune cu art. 192 CPP al RM prevede că
liberarea provizorie poate fi dispusă dacă învinuitul achită o cauțiune stabilită de
judecătorul de instrucție sau de instanța de fond. Condiția care trebuie întrunită,
pentru ca liberarea provizorie pe cauțiune să fie posibilă, este repararea prejudiciului
cauzat prin infracțiune. [1]

Măsura liberării provizorii pe cauţiune poate fi dispusă pe un termen de cel

mult 12 luni cumulative învinuitului, inculpatului de săvîrşirea unei infracţiuni pentru
care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen de cel mult 12 ani sau pe un
termen de cel mult 24 de luni cumulative învinuitului, inculpatului de săvîrşirea unei
infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare
de 12 ani.
În perioada liberării provizorii pe cauţiune, persoana este obligată să se prezinte la
citarea organului de urmărire penală sau instanţei de judecată şi să comunice orice
schimbare a domiciliului. Faţă de persoana liberată provizoriu pe cauţiune pot fi
aplicate şi alte obligaţii prevăzute de art.191 alin.(3).[1]
Necesitatea de menţinere a măsurii liberării provizorii pe cauţiune se verifică
periodic, dar nu mai rar decît o dată la 60 de zile, de către judecătorul care a dispus
măsura sau, în lipsa acestuia, de către judecătorul desemnat în modul stabilit de lege.
Dispunerea cauţiunii se face pe numele învinuitului, inculpatului, prin
depunerea unei sume de bani determinate pe contul depozitar al procuraturii ori prin
constituirea unei garanţii reale, mobiliare ori imobiliare, în limitele unei sume de bani
determinate, în favoarea aceluiaşi organ.
Valoarea cauţiunii se determină de către judecătorul de instrucţie sau de către instanţa
de judecată de la 300 la 100 000 de unităţi convenţionale, în funcţie de starea
materială a persoanei respective şi de gravitatea infracţiunii.
9
Cauţiunea garantează:
 participarea învinuitului, inculpatului la procesul penal şi respectarea de către
acesta a obligaţiilor prevăzute la art. 192 alin. (3);
 plata despăgubirilor băneşti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de
infracţiune şi plata amenzii.
Măsura nu poate fi dispusă dacă:

 învinuitul are antecedente penale nestinse pentru infracțiuni grave, deosebit de

grave sau excepțional de grave,
 dacă există bănuieli rezonabile că învinuitul ar putea săvârși alte infracțiuni,
influența martori ori distruge probe sau s-ar eschiva de la urmărirea penală.

Cauţiunea se restituie în cazul în care:

 se revocă liberarea provizorie în temeiurile prevăzute la art. 193 alin. (1) pct.
1);
 judecătorul de instrucţie sau instanţa constată că nu mai există temeiurile care
au justificat aplicarea măsurii preventive;
 se dispune încetarea procesului penal, scoaterea persoanei de sub învinuire
sau achitarea acesteia;
 instanţa care judecă cauza în fond stabileşte, prin hotărîre definitivă, o
pedeapsă.
Cauţiunea nu se restituie şi se face venit la bugetul de stat de către judecătorul de
instrucţie sau, după caz, de instanţa de judecată în cazul revocării liberării provizorii
pe cauţiune cînd persoana este supusă arestării preventive sau arestării la domiciliu.
Totodată judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată poate dispune prin hotărîre
trecerea cauţiunii în proprietatea statului dacă măsura de liberare pe cauţiune a fost
înlocuită cu măsura arestării preventive sau arestării la domiciliu sau dacă pe durata
măsurii de liberare pe cauţiune învinuitul, inculpatul încalcă cu rea-credinţă
obligaţiile ce îi revin, sau dacă există o bănuială rezonabilă că a săvîrşit cu intenţie o
nouă infracţiune pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva sa.

10
Liberarea provizorie pe cauțiune poate fi revocată dacă:

 se descoperă fapte şi circumstanţe care nu au fost cunoscute la data admiterii

cererii de liberare şi care împiedică liberarea provizorii pe cauțiune;
 învinuitul, inculpatul cu rea-credinţă nu îndeplineşte obligaţiile stabilite sau a
săvîrşit o nouă infracţiune cu intenţie.
În ceea ce privește aplicarea în practică a acestei prevederi, există un șir de
impedimente de fapt și de drept, astfel încât instituția liberării provizorii pe cauțiune
fie nu are nicio importanță în practica procesual penală a Republicii Moldova, fie este
una absolut secundară și de neglijat. Decisive în acest sens sunt următoarele motive:
Situația economică a populației - Motivul principal pentru lipsa oportunității
depunerii unei cauțiuni de către învinuit este situația economică grea a aproape
întregii populații din Republica Moldova, problematica fiind și mai acută în cazul
contingentului care de vine delincvent, mai ales, dat fiind faptul că cea mai mare
parte a tuturor persoanelor învinuite sunt fie șomeri, fie au venituri foarte mici.
Conform declarațiilor unui judecător de instrucție, majoritatea persoanelor învinuite
nu dispun nici măcar de bani pentru a-și achita avocatul, fiind dependenți de asistența
avocaților din oficiu, plătiți din bugetul de stat. Astfel, oportunitatea depunerii unei
cauțiuni practic nu se pune în discuție. În foarte multe cazuri, învinuiții nu au măcar
mijloace financiare minime pentru a putea miza pe aplicarea unei asemenea măsuri
alternative. Sunt și alte cazuri, atunci când invinuitul este înstărit și dispune de
anumite sume de bani; totuși sumele pentru cauțiune, de regulă, sunt mici, încât
pierderea lor în caz de nerespectare a obligațiilor abia de ar cauza un prejudiciu.
Limitarea cuantumului maxim al cauțiunii- Pe de o parte, majoritatea populației
din RM nu este în stare, din punct de vedere financiar, să depună o cauțiune, iar pe de
altă parte ar fi rezonabil de prezumat că persoanele învinuite de săvârșirea
infracțiunilor economice, contra patrimoniului sau fiscale dispun de un patrimoniu
considerabil, pe care posibil l-au scos în străinătate pe calea spălării banilor.
Cauțiunea se depune pe contul judecătoriei sau al procuraturii?-Chestiunea
contului pe care ar trebui, în general, depusă cauțiunea este confuză, atât din

11
perspectiva CPP al RM, cât și din punct de vedere practic. Art. 192 alin. (1) CPP al
RM stabilește că depunerea sumei de bani stabilite trebuie să se facă pe contul
procuraturii. În contrast cu aceasta, conform art. 310 alin. (4) propoziția 2 din CPP al
RM, cauțiunea se depune pe contul instanței de judecată. Aceste reglementări
divergente scot la iveală lacune semnificative de tehnică legislativă. La aceasta se mai
adaugă și faptul că, din discuțiile cu toți interlocutorii, am concluzionat că toate
instanțele de judecată nu dispun de conturi proprii de depozit. Chiar dacă un învinuit
ar vrea să procedeze conform prevederilor art. 310 alin. (4) CPP al RM, nu ar putea
să o facă. Procuratura, pe de altă parte – potrivit relatărilor unui judecător de
instrucție – dispune de cont de depozit, însă respinge încasarea cauțiunilor, invocând
art. 310 alin. (4) CPP al RM din care rezultă obligația instanțelor de judecată de a
dispune de conturi de depozit proprii. Aceasta este o stare inacceptabilă, care necesită
a fi schimbată de urgență, deoarece aceasta are drept consecință imposibilitatea
aplicării în practică a instituției cauțiunii.[4]

12
 Liberarea provizorie pe cauțiune în legislația României
Conform Codului de Procedură Penală a României art.(160 4) Liberarea
provizorie pe cauțiune se poate acorda, la cerere, cînd este asigurată repararea
pagubei produse prin infracțiune și s-a depus cauțiunea stabilită de organul judiciar
competent. Pe timpul liberării provizorii, inculpatul este obligat să se prezinte la
chemarea organelor judiciare și să comunice orice schimbare de domiciliul sau
reședință. Liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul săvîrșirii
infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de
7 ani sau cînd inculpatul este recidivist ori există date care justifică temerea că va
săvîrși o altă infracțiune.

Cauțiunea garantează respectarea de către inculpat a obligațiilor ce-i revin în timpul

liberării provizorii. Cuantumul cauțiunii este de la 10.000 la 100.000 lei. Cauțiunea se
restituie cînd:

a) se revocă liberarea provizorie pentru cazul prevăzut în art. 16010 alin. 1 lit. a);

b) se constată, de către procuror prin ordonanțî, iar la instanță prin încheiere, că nu

mai existătemeiurile care au justificat măsura arestării preventive;

c) se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea

sau încetarea procesului penal;

d) se pronunță pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată

a executării ori executarea pe munca corecțională;

e) se dispune condamnarea la pedeapsa închisorii.

13
Cauțiunea nu se restituie, în cazul cînd se dispune condamnarea la pedeapsa închisori,
cînd liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispozițiilor art. 160 10 alin. 1 lit. b).
Cauțiunea se face venit la bugetul statului la rămînerea definitivă a hotărîrii de
condamnare.

Procurorul sau instanța examinează de urgență cererea, verificînd dacă sînt

îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia. În cazul cererii
de liberare pe cauțiune, dacă procurorul sau instanța constată că sînt îndeplinite
condițiile prevăzute de lege, stabilește cuantumul cauțiunii și încunoștințează despre
aceasta persoana care a facut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a
cauțiunii, procurorul soluționează cererea, iar instantța fixează termenul pentru
judecare. Soluționarea cererii de către instanță se face după ascultarea inculpatului și
a concluziilor apărătorului acestuia, precum și ale procurorului. În cazul în care
constată că sînt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este intemeiată,
procurorul sau instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a
inculpatului. Soluționarea cererii se face de către procuror, prin ordonanță, iar de
către instanță prin încheiere.Încheierea instanței nu este supusă recursului.Prin
ordonanța procurorului sau încheierea instanței, în cazul admiterii cererii de liberare
provizorie sub control judiciar, se stabilesc și obligașiile ce urmează a fi respectate de
inculpat.Copie de pe ordonanță sau de pe dispozitivul încheierii, ori un extras al
acesteia, se trimite administrației locului de deținere, precum și organului de poliție în
a cărui rază teritorială locuiește inculpatul. Persoanele interesate se încunoștințează.
Administrația locului de deținere este obligată să ia măsuri pentru punerea de îndată
în libertate a inculpatului.[5]

Liberarea provizorie pe cauțiune poate fi revocată dacă:

a) se descoperă fapte sau împrejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii

de liberare provizorie sub control judiciar și care justifică arestarea inculpatului;

b) inculpatul nu îndeplinește, cu rea-credinta, obligațiile ce-i revin și încearcă să

zădărnicească aflarea adevărului ori săvirșește din nou, cu intenție, o infracțiune
pentru care este urmărit sau judecat.
14
Revocarea liberarii provizorii pe cauțiune se dispune de către procuror prin
ordonanță, iar de instanță prin încheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de apărător.
Revocarea se dispune și în lipsa inculpatului, cînd acesta, fără motive temeinice, nu
se prezintă la chemarea făcută. În caz de revocare a liberării provizorii pe cauțiune,
procurorul sau instanța dispune arestarea preventivă a inculpatului și emite un nou
mandat de arestare.

Concluzii
În concluzie, pot mentiona că, măsurile preventive alternative arestului preventiv
au o importanță deosebită pentru întregul proces penal și pentru buna lui desfășurare,
dat fiind faptul că arestul preventiv este o măsură excepțională, prin care se atinge
dreptul la libertatea persoanei, legiuitorul a instituit aceste măsuri alternative aretării
preventive cum sunt liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie
pe cauțiune pentru putea asigura această bună desfășurare a procesului penal, fără
careva lezări în dreptul la libertatea învinuitului și inculpatului. Este de menționat
faptul că în orice momment în cazul în care aceste măsuri alternative arestării
preventive nu sunt resprectate de către învinuit sau inculpat, sau, au fost descoperite
fapte sau circumstațe are nu au fost cunoscute la data admierii cererii de liberare
provizorie, această măsură este revocată.

Totodată analizînd practica judiciară a aplicării liberării provizorii sub control

judiciar și a liberării provizorii pe cauțiune în Republica Moldova, pot concluziona că
fregvent este aplicată măsura preventivă de liberare provizorie sub control judiciar
decît liberarea provizorie pe cauțiune,ceea ce este influențată de mai mulți factori
care au fost abordați în referat.

Aplicînd un studiu comparativ dintre legislația autohtonă și legislația procesual

penală a României am identificat că, deși sunt prevăzute aceleași măsuri alternative
arestului preventiv în ambele țări, totuși există deosebiri în ceea ce privește valoarea
cauțiunii, termenele, modul de aplicare și totodată de revocare a acestor măsuri
preventive alternative aretului preventiv.

15
 Bibliografie

1. Codul de Procedură penală al Republicii Moldova

2. Codul Penal al Republicii Moldova

3. Codul de Procedură penală al României

4. ,,Măsurile alternative pentru arestarea preventive”-Programul de

Drept al Fundației Soros-Moldova

5. ,,Aspecte practice privind măsurile preventive”-Dr. Andreea Simona

Uzlău

6. ,,Drept procesual penal”- Osoianu Tudor

7. https://www.soros.md/files/publications/documents/Masuri_alternati
ve_arestare_preventiva.pdf

16