UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAM DE STUDII: DREPT – ID

DISCIPLINA: DREPT PENAL SPECIAL I

TITLUL TEMEI: MĂSURILE PREVENTIVE PRIVATIVE
DE LIBERTATE

COORDONATOR: LECTOR. UNIV. DR. ELISABETA BOȚIAN

STUDENT: FALCOE ANDREI ROBERT

ANUL: III

1
 Notiunea de masuri preventive în scopul acestora

Masurile preventive reprezinta acea categorie a masurilor procesuale,

prevazute de lege, cu carcater de constrangere, prin luarea carora organele judiciare
urmaresc privarea de libertate sau restrangerea libertatii de miscare a invinuitului
sau a inculpatului, în scopul de a asigura buna desfasurare a procesului penal ori de
a impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la
judecata ori de la executarea pedepsei.
Buna desfasurare a procesului penal poate fi compromisa prin ascunderea
infractorului, fuga acestuia sau prin actele sale de zadarnicire a aflarii adevarului.
În acest sens, luarea masurilor preventive conduce la realizarea scopului de
preventie, fie printr-o minima atingere adusa libertatii individuale a invinuitului sau
inculpatului(de exemplu, obligarea de a nu parasi localitatea în care locuieste,
obligarea de a se prezenta periodic la organele de politie), fie prin privarea de
libertate pe o anumita perioada de timp sau chiar pe toata durata procesului penal.
Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice
din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi
dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al
împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de
la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Felurile masurilor preventive

În Codul de procedura penala sunt instituite urmatoarele masuri preventive:
1. retinerea;
2. controlul judiciar;
3. controlul judiciar pe cauţiune;
4. arestul la domiciliu;
5. arestarea preventiva.

Luarea masurilor preventive

În gandirea juridica din ultimele decenii, s-a conturat ca o teorie de

necontestat ideea ca, libertatea persoanei, ca drept fundamental și universal al
omului, trebuie garantata de legislatia orcarui stat. Avand în vedere ca luarea

2
masurilor preventive are drept efect fie privarea de libertate (retinere, arestare), fie
restrangerea libertatii de miscare (obligarea de a nu parasi localitatea), legiuitorul
roman a instituit garantii procesuale temeinice care conduc la respectarea stricta a
dispozitiilor legale ce permit luarea acestor masuri, durata și controlul legalitatii
acestora.
Pentru a putea fi luata o masura preventiva impotriva suspectului sau
inculpatului, legea cere indeplinirea urmatoarelor conditii:
a) infractiunea cu privire la care se dispune luarea masurii preventive sa fie
sanctionata cu inchisoarea (art. 136 alin.1 C.pr.pen): aceasta conditie se
considera a fi indeplinita și în cazul în care se prevede alternativ pedeapsa
inchisorii sau amenda;
b) sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o
fapta prevazuta de legea penala (art. 143 alin.1 C.pr.pen.);
c) sa existe vreunul din urmatoarele 8 cazuri prevazute în art.148 lit.a-h:
a.-identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor
necesare;
b.-infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este
mai mare de 3 luni;
c.-inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmarire
sau de la judecata;
d.-sunt date suficiente ca inculpatu a incarcat sa zadarniceasca aflarea
adevarului, prin influentarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea
mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;
e.-inculpatul a comis din nou o infractiune, ori exista date care justifica
temerea ca va savarsi și alte infractiuni;
f.-inculpatul este recidivist;
g.-cand exista una din circumstantele agravante;
h.-inculpatul a savarsit o infractiune pentru care leagea prevede pedeapsa
inchisorii mai mare de 2 ani iar lasarea sa în libertate prezinta un pericol pentru
ordinea publica.
Aceste masuri sunt comune pentru luarea masurii retinerii și arestarii
preventive. Totusi, ele se diferentiaza în raport de masura care urmeaza a fi luata.
Astfel, retinerea poate fi dispusa în oricare din aceste cazuri, indiferent de marimea
pedepsei cu inchisoarea, în timp ce în cazurile prevazute la lit.c-g masura arestarii

3
inculpatului poate fi luata cu indeplinirea unei noi conditii: pedeapsa inchisorii este
mai mare de un an.
În cazul obligarii de a nu parasi localitatea, cazurile prevazute în art.148
C.pr.pen. nu prezinta nici o relevanta. În ce priveste organul competent a lua o
masura preventiva, art.136 alin.2 prevede ca retinerea cade în atributiile organului
de cercetare penala. Procurorul, avand dreptul sa efectueze orice acte de
competenta organului de cercetare penala în mod firesc, poate dispune luarea
masurii retinerii și personal. Celelalte masuri (arestarea și obligarea de a nu parasi
localitatea) pot fi luatenumai de catre procuror și de instanta de judecata.
Potrivit art.138 C.pr.pen., în situatiile în care organul de cercetare penala
considera ca se impune luarea uneia dintre masurile preventive, care nu poate fi
dispusa direct de catre el, poate sesiza procurorul. Pentru aceasta, intocmeste un
referat motivat pe care il inainteaza procurorului, care se pronunta dupa ce a
examinat și dosarul cauzei.
În cazul obligarii de a nu parasi localitatea, procurorul este obligat sa se
pronunte în termen de 24 de ore.
Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face tinandu-se seama de scopul
acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta,
antecedentele și alte situatii privind persoana fata de care se ia masura (art.136
alin.3 C.pr.pen.). De exemplu, pentru aceeasi infractiune, se va putea lua numai
masura obligarii de a nu parasi localitateam daca faptuitorul este în varsta, bolnav,
în timp ce pentru un infractor cu antecedente penale, periculos pentru ordinea
publica, masura care se impune va fi arestarea preventiva.
Actele prin care pot fi luate masurile preventive sunt urmatoarele:
1. Ordonanta organului de cercetare penala; 2.
Ordonanta sau rechizitoriul procurorului;
3. Hotararea instantei de judecata(incheiere, sentinta sau decizie).
Indiferent de actul prin care s-a dispus luarea unei masuri preventive, acesta
trebuie sa cuprinda:
a) Fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii;
b) Textul de lege în care aceasta se incadreaza;
c) Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita;
d) Temeiurile concrete care au determinat luarea masurii preventive (art.137
C.pr.pen.).

4
 Art.23 alin.5 din Constitutia Romaniei prevede ca celui retinut sau arestat i
se aduc de indata la cunostinta, în limba pe care o intelege, motivele retinerii sau
ale arestarii, iar invinuirea în cel mai scurt termen și numai în prezenta unui avocat,
ales sau numit din oficiu.
Aceasta prevedere constitutionala este reluata în art.137 C.pr.pen., care mai
prevede ca atunci cand se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau
inculpatului, procurorul sau instanta de judecata incunostiinteaza despre aceasta, în
termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alta persoana desemnata
de catre invinuit sau inculpat, consemnandu-se aceasta intr-un proces-verbal.
Textul instituie, în fapt, noi garantii procesuale ce se adauga celor în masura sa
apere drepturile și interesele procesuale al invinuitului și inculpatului în cadrul
procesului penal.
Inlocuirea masurilor preventive

Pe parcursul procesului penal, este posibil sa intervina unele imprejurari care

impun inlocuirea masurii preventive initial luate. Astfel, art.139 alin.1 C.pr.pen.
prevede ca masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, fie
mai usoara, fie mai grava, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea
acesteia. De exemplu, daca masura arestarii inculpatului a fost luata pe motivul ca
acesta a incercat sa influenteze martorii și sa se sustraga de la urmarire, dupa
strangerea probelor și terminarea cercetarii, nemaiexistand temeiul care sa justifice
privarea sa de libertate în cursul judecatii, ci numai acela de a asigura prezenta sa
la sedinta de judecata, se poate inlocui arestarea preventiva cu obligarea de a nu
parasi localitatea.
Inlocuirea masurilor preventive se poate face la cerere sau din oficiu, de
catre organul judiciar care le-a luat. În acest sens, în art.139 alin.3 se mentioneaza
ca în cazul în care masura preventiv a fost luata de procuror, organul de cercetare
penala are obligatia sa-l informeze pe acesta despre schimbarea temeiurilor care au
motivat luarea masurii.
Aceasta obligatie nu exista atunci cand urmarirea penala se efectueaza
obligatoriu de catre procuror, în conditiile art.209 alin.3 C.pr.pen.

5
 Revocarea masurilor preventive
Revocarea masurii preventive se dispune în ipoteza în care mumai exista
vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive(art.139 alin.2
C.pr.pen.).
Ca și în cazul inlocuirii masurilor preventive, organul de cercetare penala nu
poate – cu exceptia revocarii retinerii – sa revoce masurile preventive. Daca el
constata incetarea temeiurilor care au determinat luarea masurii preventive, are
obligatia de a-l informa pe procuror, pentru ca acesta sa procedeze în mod
corespunzator. Totodata, procedura revocarii acestor masuri se aplica chiar daca
organul judiciar urmeaza sa-și decline competenta.
Dispunerea revocarii masurii preventive implica repunerea invinuitului sau
inculpatului în starea de drept initiala, fara a mai fi supus vreunei constrangeri ce ar
decurge din masurile preventive luate, spre deosebire de inlocuirea masurii
preventive, cand invinuitul sau inculpatul ramane supus unei constrangeri
prevazute de noua masura preventiva luata.
În literatura de specialitate se atrage atentia asupra faptului ca noua
reglementare a masurilor de preventie, cuprinsa în Legea nr. 32/1990, dreptul de
revocare a unor asemenea masuri este acordat și altui organ decat cel care a dispus
luarea masurii.
Astfel potrivit art.140, alin. 8, instanta de judecata cand considera ca masura
preventiva luata de procuror este ilegala, dispune revocarea arestarii și punerea în
libertate a invinuitului sau inculpatului și, dupa caz, revocarea masurii obligarii de
a nu parasi localitatea.
Dispozitiile privind revocarea masurilor preventive sunt prezente și în
cuprinsul Constitutiei Romaniei. Astfel, potrivit art.23 alin.6, liberarea celui retinut
sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor masuri au disparut. De asemenea,
art.69 alin.2 cuprinde dispozitii privind revocarea masurii retinerii, potrivit carora,
în caz de infractiune flagranta, daca deputatul sau senatorul a fost retinut, iar
Camera sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat
revocarea acestei masuri.

6
 Incetarea de drept a masurilor preventive

Comparativ cu luarea, inlocuirea și revocarea masurilor preventive, a caror

oportunitate este apreciata de organele judiciare, incetarea masurilor preventive
opereaza de drept în urmatoarele situatii (art.140 și art.350 alin.3 C.pr.pen.):
a) La expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele
judiciare: de exemplu, masura retinerii invinuitului inceteaza de drept cand a fost
luata pentru 5 zile și acest termen a expirat;
b) În caz de scoatere de sub urmarire și incetare a urmaririi penale, în
faza de
urmarire penala;
c) În caz de incetare a procesului penal și achitare, în faza de judecata;
d) Cand, inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare în prima
instanta, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege
pentru infractiunea care face obiectul invinuirii;
e) Cand instanta pronunta o pedeapsa cu inchisoarea cel mult egala cu
durata
retinerii și arestarii preventive;
f) Cand instanta pronunta o pedeapsa cu inchisoarea, cu suspendarea
conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supravegherea sau cu
executare la locul de munca;
g) Cand se pronunta pedeapsa cu amenda;
h) În caz de condamnare la pedeapsa inchisorii la care se aplica în
intregime gratierea. Acest caz nu este prevazut ca atare intr-o reglementare
expresa, dar el rezulta din ansamblul reglementarilor referitoare la gratiere, ca o
consecinta logica a aplicarii acesteia;
j) Cand se pronunta o hotarare judecatoreasca definitiva de condamnare.
În ultimul caz, nu se mai poate vorbi de existenta masurii preventive, ci de
executarea unei pedepse, notiuni care nu sunt sinonime, dupa cum am precizat
anterior.
În cazurile aratate mai sus, procurorul, în cursul urmaririi penale, din oficiul
sau sau în urma informarii de catre organul de cercetare penala, ori instanta de
judecata are obligatia sa dispuna punerea de indata în libertate a celui retinut sau
arestat, trimitand administratiei locului de retinere ori de detinere copii de pe
ordonanta sau dispozitiv, ori un extras cuprinzand urmatoarele mentiuni:

7
 • Datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului;
• Numarul mandatului de arestare;
• Numarul și data ordonantei sau a hotararii prin care s-a dispus liberarea; 
Temeiul legal al liberarii.
Daca incetarea de drept a avut loc datorita expirarii termenelor prevazute de
lege sau stabilite de organele judiciare, nu mai este nevoie ca acestea sa dispuna
punerea în libertate a celui retinut sau arestat și nici sa comunice aceasta organelor
competente. În acest caz, intervine obligatia administratiei locului de detinere sau
retinere de a-l elibera pe cel care a implinit termenul legal al privarii de libertate.