Legea Contenciosului Administrativ NR 554 2004

Parlamentul României
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

În vigoare de la 06 ianuarie 2005
Consolidarea din data de 30 iulie 2019 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 1154 din 07
decembrie 2004
Include modificările aduse prin următoarele acte: OUG 190/2005; DCZ 189/2006; DCZ 647/2006; L 262/2007; OUG 100/2007; L
100/2008; L 202/2010; L 299/2011; DCZ 1039/2012; L 76/2012; L 187/2012; L 138/2014; L 212/2018; OUG 57/2019.
Ultimul amendament în 05 iulie 2019.
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Subiectele de sesizare a instanței

Art. 1. - (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o
autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate
adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului
pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât
și public.
(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un
interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
(3) Avocatul Poporului, în urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, dacă apreciază că ilegalitatea
actului sau refuzul autorității administrative de a-și realiza atribuțiile legale nu poate fi înlăturat decât prin
justiție, poate sesiza instanța competentă de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiționarul
dobândește de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate. Dacă petiționarul nu își
însușește acțiunea formulată de Avocatul Poporului la primul termen de judecată, instanța de contencios
administrativ anulează cererea.
(4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atribuțiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază că
încălcările drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor se datorează existenței unor acte
administrative unilaterale individuale ale autorităților publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al
acestora, sesizează instanța de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul
persoanei juridice vătămate. Petiționarul dobândește de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în
această calitate.
(5) Când Ministerul Public apreciază că prin emiterea unui act administrativ normativ se vatămă un interes
legitim public, sesizează instanța de contencios administrativ competentă de la sediul autorității publice
emitente.
(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea
acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte
juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în
judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra
efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.
Tiparit de - la 30.07.2019. 1/29

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
Anulare act administrativ - Mădălina Moceanu
Decizia prin care funcționarului public, ce se pretinde a fi încadrat cu nerespectarea dispozițiilor legale, îi este stabilit retroactiv
un alt salariu, este nelegală, fiind emisă cu nesocotirea principiului conform căruia actele administrative produc efecte numai
pentru viitor.
Or, este necontestat caracterul retroactiv al dispoziției contestate, recurentei-reclamante modificându-i-se la 24.02.2014
salariul începând cu 01.09.2013.
În acest fel se încalcă principiul revocabilității actelor juridice care au intrat în circuitul civil, principiu reglementat expres de
dispozițiile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, conform cărora autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral
nelegal poate să solicite instanței constatarea nulității acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat
în circuitul civil și a produs efecte juridice În acest Curtea a apreciat că prin emiterea actului administrativ atacat, cu
nesocotirea principiului neretroactivității actelor intrate în circuitul civil, se aduce atingere și principiului securității raporturilor
juridice, care este implicit în toate articolele C.E.D.O. și care a fost consacrat în jurisprudența C.E.D.O., atâta timp cât
certitudinea reclamantei, cu privire la drepturile salariale ce i se cuveneau pentru munca deja prestată, a fost înlăturată printr-
o măsură dispusă ulterior, a cărei retroactivitate nu poate fi pusă la îndoială.
Pe cale de consecință, prin emiterea actului administrativ atacat, cu încălcarea principiului neretroactivității și a principiului
securității raporturilor juridice, autoritatea emitentă a manifestat un evident exces de putere în sensul art. 2 alin. (l) lit. n) din
Legea nr. 554/2004, prin atingerea adusă dreptului reclamantei de a primi drepturile salariale aferente perioadei anterioare,
fără intervenția instanței de judecată.
Extras din Decizia civila nr.7009/18.11.2014 , Curtea de Apel Craiova, www.portal.just.ro
Invocarea din oficiu de către instanța de recurs a termenului de decădere de 1 an reglementat de art.1 alin.6 din
Legea nr.554/2004 - Mădălina Moceanu
Textul legal enunțat - art. 1 al. 6 din Legea contenciosului administrativ - se referă la situația în care autoritatea publică
emitentă a unui act administrativ pe care îl apreciază ca fiind nelegal , a intrat în circuitul civil, în sensul ca produce efecte
juridice, astfel ca nu mai poate să intervină revocarea actului administrativ , situație în care această entitate publică are
posibilitatea de a solicita instanței de judecată să constate nulitatea actului, dar cu respectarea anumitor condiții, respectiv în
termen de un an de la data emiterii, respectiv a încheierii contractului administrativ .
În situația in care părțile au încheiat contractul la data de 21.12.2010 , iar instanța de judecată a fost învestita la data de
16.01.2013, actul producând efecte juridice în acest interval de timp, se apreciază că în situația în care reclamanții nu au
formulat acțiune în termenul de un an de la data emiterii actului , intervine sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula
acțiune în instanță .
Extras din Decizia nr. 773/05.02.2014, Curtea de Apel alba Iulia, Secția de contencios administrativ și fiscal, www.portal.just.ro
(7) Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe
ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei
legi.
(8) Prefectul, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și orice subiect de drept public pot introduce acțiuni în
contencios administrativ, în condițiile prezentei legi și ale legilor speciale.
(9) La soluționarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în
orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor
și libertăților cetățenilor.
13/02/2007 - alineatul a fost declarat parțial neconstituțional prin Decizie 65/2007.
Tiparit de - la 30.07.2019. 2/29

Semnificația unor termeni
Art. 2. - (1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate
publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei
legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor
drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin
actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor
persoane fizice determinate;
b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de
putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul
prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt
autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim
de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere,
modifică sau stinge raporturi juridice;".
Certificatele medicale nu sunt acte administrative în înțelesul Legii nr. 554/2004 - Mădălina Moceanu
Certificatele medicale nu sunt acte administrative în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004. Certificatul de
concediu medical reprezintă un act medical eliberat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și
indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.
Decizie de sancționare. Obligația motivării - Mădălina Moceanu

Amploarea și detalierea motivării depind de natura actului administrativ adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz,
scopul obligației de motivare fiind acela de a se evita abuzurile administrației, prin indicarea transparentă a mecanismului
emiterii sau adoptării deciziei administrative.
O motivare generică fără a fi însoțită de elemente concrete nu corespunde exigențelor legale, importanța motivării fiind
decisivă, având în vedere de pe o parte efectele actului atacat asupra carierei reclamantului, cât și pentru a face demarcația
între actul administrativ adoptat de o autoritate publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o conferă cât și cel
adoptat prin exces de putere.
Așadar actul succint și generic motivat este anulabil, iar motivarea suplimentară întocmită de autoritatea publică emitentă și
transmisă instanței după declanșarea controlului judecătoresc nu poate avea drept consecință acoperirea viciilor inițiale ale
actului administrativ și evitarea anulării acestuia.
Extras din Decizia civila nr.7484/02.12.2014, Curtea de Apel Craiova, www.portal.just.ro
c1) sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice
care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public,
prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte
administrative;
d) act administrativ-jurisdicțional - actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu
atribuții de jurisdicție administrativă specială;
e) jurisdicție administrativă specială - activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii
organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o
procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității
Tiparit de - la 30.07.2019. 3/29

administrativ-jurisdicționale;
f) contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ
competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar
conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi,
fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept
sau la un interes legitim;
g) instanță de contencios administrativ, denumită în continuare instanță - Secția de contencios administrativ și
fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și
tribunalele administrativ-fiscale;
h) nesoluționare în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile
de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;
i) refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva
cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ
emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
j) plângere prealabilă - cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare,
după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau
modificării acestuia;
k) acte care privesc raporturile cu Parlamentul - actele emise de o autoritate publică, în realizarea atribuțiilor
sale, prevăzute de Constituție sau de o lege organică, în raporturile de natură politică cu Parlamentul;
l) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activității
din cadrul forțelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandanților de a da ordine
subordonaților în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război ori, după caz, la
îndeplinirea serviciului militar;
m) serviciu public - activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii
unui interes legitim public;
n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor
competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor;
o) drept vătămat - orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o
atingere printr-un act administrativ;
p) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept
subiectiv viitor și previzibil, prefigurat;
r) interes legitim public - interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea
drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea
competenței autorităților publice;
s) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea,
care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna
funcționare a serviciilor publice administrative;
ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a
funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o
îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;
Aprecierea cazului bine justificat pentru suspendarea executarii unei autorizatii de construire - Mădălina Moceanu
Cazurile bine justificate sunt definite de art. 2 lit. t) ca fiind "împrejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de
natura sa creeze o îndoiala serioasa în privinta legalitatii actului administrativ;".
Conditia cazului bine justificat este îndeplinita când exista o îndoiala serioasa cu privire la respectarea distantei minime fata
Tiparit de - la 30.07.2019. 4/29

de proprietatea vecina ( în conditiile în care în actul atacat se face vorbire de o distanta variabila de 3,5-7 m fata de
proprietatea vecina iar regulamentul de urbanism impunea minim jumatate din înaltimea noii cladiri adica minim 5,13 m.) si
respectarea reglementarilor privind regimul monumentelor istorice (în conditiile în care nu s-a depus la dosar avizul
Ministerului Culturii si Cultelor, iar "scoala Centrala de Fete" este clasificata monument istoric).
Extras din Decizia civila nr.350 /17.02.2011, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal,
www,portal.just.ro
ț) instanță de executare - instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.

(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un
drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Tutela administrativă
Art. 3. -
Principiul disponibilității părților în materia dreptului administrativ care este o ramură a dreptului public - Mădălina
Moceanu
Act administrativ individual atacat de Prefect în exercitarea prerogativelor conferite de art. 3 din Legea nr. 554/2004, act ce
crează drepturi în favoarea unor terțe persoane.
Instanța este datoare să supună dezbaterii recentele introducerii în cauză a beneficiarului actului și să pună în vedere
reclamantului obligația de respectare a contradictorialității procesului conform art. 101 teza finală din Legea nr. 554/2004
corelat cu art. 129 Cod procedură civilă.
Esența contenciosului administrativ este tocmai protejarea particularilor contra abuzurilor administrației.
Extras din Decizia civila nr.1118/R/17.04.2012 Curtea de Apel Tg. Mures, www.portal.just.ro
(1) Prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile
administrației publice locale, dacă le consideră nelegale; acțiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11
alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect și în condițiile prevăzute de
prezenta lege. Acțiunea introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru.
(2) Agenția Națională a Funcționarilor Publici poate ataca în fața instanței de contencios administrativ actele
autorităților publice centrale și locale prin care se încalcă legislația privind funcția publică, în condițiile prezentei
legi și ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
(3) Până la soluționarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) este suspendat de drept.
Excepția de nelegalitate
Invocarea nelegalității unui act administrativ cu caracter individual direct în recurs - Mădălina Moceanu
ÎCCJ a decis prin Decizia nr. 36/07.11.2016 că:
“Dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, permit
invocarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, direct în recurs”.
Decizia ÎCCJ nr. 36/07.11.2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 104 din 07.02.2017 și menționăm
faptul că, potrivit art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru
instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în
Monitorul Oficial al României, Partea I (adică de la data de 07.02.2017).
ÎCCJ a arătat în motivarea sa faptul că:
(....) Excepția de nelegalitate, după cum este reglementată de dispozițiile legale citate (art. 4 din Legea nr. 554/2004), în
vigoare în prezent, reprezintă un mijloc de apărare comun, această soluție rezultând chiar din cuprinsul textului de lege [ (alin.
Tiparit de - la 30.07.2019. 5/29

(1)], care precizează că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces
civil, știut fiind faptul că procesul civil începe cu introducerea cererii de chemare în judecată și se finalizează cu soluționarea
ultimei căi de atac, dacă nu este posibilă executarea silită sau dacă hotărârea se execută de bună voie ori odată cu
executarea silită dacă este posibilă executarea silită, iar debitorul nu îndeplinește obligația stabilită prin hotărârea definitivă.
(....)Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 reprezintă, așadar, o instituție juridică a cărei finalitate este aceea de a lipsi de
efecte, exclusiv în cauza dedusă judecății, actul administrativ individual de care partea adversă s-ar putea prevala, în cadrul
litigiului pendinte, uneori chiar direct în recurs, situație în care cealaltă parte ar fi lipsită de posibilitatea apărării pe calea
excepției de nelegalitate, neputând să o invoce în această fază procesuală; or, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
excepția poate fi invocată "oricând în cadrul unui proces", interpretarea în sensul că excepția nu poate fi invocată în recurs
fiind contrară principiului conform căruia "legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării".(....)
Art. 4. -
Excepție de nelegalitate. Inadmisibilitate - Mădălina Moceanu

Este inadmisibilă verificarea pe calea excepției de nelegalitate a unui contract de concesiune ce are ca obiect punerea în
valoare a unor bunuri proprietate privată a orașului, în raport de dispozițiile art. .4 coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.
c), fraza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi
cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu ori la cererea părții interesate.
Neintroducerea în cauză a emitentului actului a cărui nelegalitate a fost invocată - Mădălina Moceanu
Dispozițiile art.4 alin.1 și 2 din Legea 554/2004, spre deosebire de vechea reglementare, nu mai impun citarea autorității
emitente a actului administrativ, chiar dacă aceasta nu este parte în litigiul de fond.
Tăcerea legii însă nu poate fi interpretată în sensul că citarea emitentului este facultativă, această măsură fiind necesară
pentru asigurarea contradictorialității procedurii, pentru a garanta preeminența interesului public în raportul de drept
administrativ, întrucât admiterea excepției de nelegalitate ar avea ca efect înlăturarea actului din proces, iar soluția finală ar
lua prin surprindere autoritatea eminentă, care nu ar mai avea posibilitatea să o atace.
Extras din Decizia civilă nr. 1384/02.04.2015, Curtea de Apel Craiova, www.portal.just.ro
(2) Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că
de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se
pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză.
În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta
poate fi atacată odată cu fondul.
Excepția de nelegalitate. Competența de soluționare într-un proces început sub incidența VCPC - Mădălina Moceanu
Potrivit art.82 din Legea nr.76/2012, toate modificările aduse art.4 din Legea nr.554/2004 au intrat în vigoare o dată cu noul
Cod de procedură civilă (adoptat prin Legea nr.134/2010), respectiv la data de 15.02.2013, iar potrivit art.24 din acest cod
dispozițiile noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Față de aceste dispoziții și având în vedere natura juridică a excepției de nelegalitate, de mijloc procesual de apărare ce
poate fi invocat într-un proces deja început, Curtea a apreciat că procedura de soluționare a acestei excepții nu poate fi decât
cea în vigoare la data începerii procesului în cadrul căruia a fost invocată.
În același sens s-a statuat, în scopul unificării practicii judiciare, și prin soluția de principiu adoptată în ședința din 20.05.2013
a judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată pe Portalul instanței
supreme (www.scj.ro), la secțiunea „Contencios administrativ”, subsecțiunea „Soluții de principiu și de unificare a practicii
Tiparit de - la 30.07.2019. 6/29

judiciare”.
În consecința (...), Curtea a constatat că în cauză este aplicabil art.4 din Legea nr.554/2004, forma în vigoare anterior
modificării prin Legea nr.76/2012, întrucât procesul în cadrul căruia a fost invocată de către pârâți excepția de nelegalitate a
început anterior datei de 15.02.2013, astfel că aparține instanței de contencios administrativ, respectiv Tribunalului Brașov-
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de a soluționa această excepție.
Extras din Decizia civilă nr. 129F/25.09.2014, Curtea de Apel Brașov, www.portal.just.ro
În ce situații instanța de fond soluționează excepția de nelegalitate? - Mădălina Moceanu

În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, "(2) Instanța învestită cu fondul litigiului și
în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde
soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin
hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin
încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul".
Aceste prevederi au fost introduse în Legea nr. 554/2004 de Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.
134/2010 privind C. proc. civ., lege care a intrat în vigoare la data de 15.02.2013.
Procedura reglementată prin art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, așa cum a fost modificat prin art. 54 pct. 1
din Legea nr. 76/2012, se aplică excepțiilor de nelegalitate invocate în cadrul unor procese începute după data de 15.02.2013.
Per a contrario, în cazul litigiilor începute înainte de data de 15.02.2013, asupra excepției de nelegalitate nu se pronunță
instanța învestită cu fondul litigiului, ci instanța de contencios administrativ.
(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a
fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost
constatată.
(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul
judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios
administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.
Actele nesupuse controlului și limitele controlului
Art. 5. - (1) Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ:
a) actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;
b) actele de comandament cu caracter militar.
(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau
desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
(3) În litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de
asediu sau al celei de urgență, cele care privesc apărarea și securitatea națională ori cele emise pentru
restabilirea ordinii publice, precum și pentru înlăturarea consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și
epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14.
(4) În litigiile prevăzute la alin. (3) nu sunt aplicabile prevederile art. 14 și 21.
Actele administrativ-jurisdicționale
Art. 6. - (1) Jurisdicțiile administrative speciale sunt facultative și gratuite.
(2) Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicții speciale
administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1),
dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicțională.
(3) Actul administrativ-jurisdicțional pentru care, prin lege organică specială, se prevede o cale de atac în fața
Tiparit de - la 30.07.2019. 7/29

unei alte jurisdicții administrative speciale poate fi atacat direct la instanța de contencios administrativ, în
termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea înțelege să renunțe la calea administrativ-jurisdicțională de
atac.
(4) Dacă partea care a optat pentru jurisdicția administrativă specială sau pentru calea de atac la un alt organ
administrativ-jurisdicțional înțelege să renunțe la aceasta în timpul soluționării litigiului, este obligată să notifice
decizia de renunțare organului administrativ-jurisdicțional în cauză. Partea sesizează instanța de contencios
administrativ în termen de 15 zile de la notificare. În această situație, procedura administrativă prealabilă
prevăzută de art. 7 nu se mai efectuează.
CAPITOLUL II
Procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ
Procedura prealabilă
Art. 7. -
Act administ. fiscal emis de un organ necompetent. Analizarea legalit. înainte ca acesta sa fi fost analizat in cadrul
contest. adm. obligat - Mădălina Moceanu
Instanta de fond avea competenta de a analiza decizia prin care a fost solutionata contestatia împotriva adresei mentionate,
iar asupra legalitatii acestei adrese, se putea pronunta în masura în care decizia era emisa de un organ competent.
În conditiile în care a anulat decizia nr.2/2007 a Administratia Finantelor Publice sector 3 pe considerentul ca a fost emisa de
un organ necompetent, nu putea proceda la analizarea legalitatii adresei contestate.
Procedând în acest mod, instanta de fond a examinat legalitatea unui act administrativ fiscal fara ca acesta sa fi fost analizat
în cadrul contestatiei administrative obligatorii conform Codului de procedura fiscala întrucât nu se poate considera ca
procedura prealabila a fost parcursa, în conditiile în care asupra sa s-a pronuntat un organ necompetent.
Anularea deciziei nr.2/2007 a Administratia Finantelor Publice sector 3 pentru necompetenta organului care a emis-o impune
obligarea organului fiscal competent, respectiv DGFPMB, sa solutioneze contestatia reclamantei împotriva adresei care
exprima refuzul de emitere a notei de compensare.
Extras din Decizia civila nr. 2216/05.11.2009, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal,
www.portal.just.ro
Inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile anterior sesizării instanței de judecată - Mădălina
Moceanu
În speta, recurenta reclamanta a solicitat anularea Dispozitiei nr. 1348989/07.10.2011 emisa de Seful I. J. P. F. Bihor prin care
s-a dispus încetarea raportului de serviciu.
Raportul de serviciu al politistului este reglementat de Legea nr. 360/2002, care prin art. 78 dispune ca aceasta se
completeaza, sub aspectele nereglementate specific, cu prevederile Legii nr. 188/1999.
Potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, ca norma generala în materie: „În cazul în
care raportul de serviciu a încetat din motive pe care functionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate
cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea
raportului de serviciu, în conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile
ulterioare, precum si plata de catre autoritatea sau institutia publica emitenta a actului administrativ a unei despagubiri egale
Tiparit de - la 30.07.2019. 8/29

cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat functionarul public.
Prin trimiterea facuta la dispozitiile Legii contenciosului administrativ, sub aspectul termenelor si conditiilor de solutionare a
litigiului, legiuitorul face trimitere mai întâi la art. 7 din lege care prevede explicit obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile
anterior sesizarii instantei de judecata.
Sub acest aspect, în mod corect prima instanta a retinut ca în speta aceasta conditie de exercitiu a actiunii nu a fost
îndeplinita, sanctiunea care intervine fiind inadmisibilitatea acesteia.
Sustinerile recurentei reclamante legate de formularea unei plângeri prealabile în data de 18.01.2012, la mai multe luni dupa
sesizarea instantei (27.10.2011) nu au putut fi retinute ca fiind pertinente, acest demers fiind unul prealabil, adica anterior
învestirii instantei, scopul sau fiind acela de a permite autoritatii emitente sa îsi revoce actul daca apreciaza ca acestea
încalca dispozitiile legale, fara concursul instantei de judecata.
Nu au putut fi apreciate ca întemeiate afirmatiile recurentei potrivit carora culpa pentru nerespectarea dispozitiilor legale,
respectiv pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, apartine avocatului care nu si-a îndeplinit atributiile în mod
corespunzator, întrucât însusi recurenta reclamanta si-a ales acest avocat si si-a asumat raspunderea pentru aceasta alegere
astfel ca invocarea propriei culpe (culpa in eligendo) nu poate produce efecte juridice în favoarea sa.
Extras din Decizia nr.4547/CA/04.12.2013 -Curtea de Apel Oradea - Sectia a II –a civila, de contencios administrativ si fiscal,
www.portal.just.ro
(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează
trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen
de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice,
persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative
unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru îndeplinirea tardivă a procedurii administrative prealabile - Mădălina
Moceanu
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,
cu raportare la prevederile art. 109 alin. 2 cod procedură civilă, constatând îndeplinirea tardivă a procedurii administrative
prealabile, respectiv nerespectarea de către reclamant a termenului de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ,
în care trebuia să solicite autorității eminente revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În speță, reclamantului i s-a comunicat, pe bază de semnătură, Dispoziția Șefului IJPF Bihor nr. 1348959/07.10.2011, la data
de 12.10.2011, plângerea prealabilă a fost înregistrată la data de 18.01.2012 ( respinsă ca tardiv introdusă prin adresa nr.
2153476/15.02.2012 emisă de IJPF B.) cu depășirea termenului legal de 30 de zile, calculat de la data comunicării actului
administrativ, iar acțiunea prin care s-a solicitat anularea acestui act a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de
26.10.2011, fără a se urma procedura prealabilă obligatorie, reglementată de textele legale menționate mai sus.
De asemenea, justificat, prima instanță a reținut că cererea prin care reclamantul s-a adresat autorității emitente, după
sesizarea instanței de judecată, si-a pierdut natura juridică a unei plângeri prealabile, a unui recurs grațios.
Pe de altă parte, este neîntemeiată afirmația recurentului cum că la data sesizării instanței de contencios administrativ exista
atât plângerea prealabilă, cât și răspunsul la aceasta, deoarece sesizarea instanței de judecată s-a făcut, după cum s-a
Tiparit de - la 30.07.2019. 9/29

menționat și mai sus, la data de 26.10.2011 și nu la data de 04.04.2012 - data la care instanța de contencios competentă a
fost sesizată ca urmare a transpunerii dosarului de la secția de Litigii de muncă. Corect s-a apreciat, în considerentele
sentinței , că în cauză are relevanță data sesizării instanței, chiar necompetente și nu data la care instanța competentă a fost
sesizată în urma declinării sau transpunerii dosarului.
Referitor la invocarea faptului că termenul prevăzut la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 ar fi unul de recomandare și nu
unul de decădere sau de prescripție, instanța de recurs a considerat că acest termen de 30 de zile este un termen de
decădere substanțial, de drept administrativ, a cărui depășire, fără motive întemeiate, are ca efect atât inadmisibilitatea
recursului administrativ, cât și a acțiunii în fața instanței de contencios administrativ. Prin urmare, nu este un termen de
recomandare, fără efecte juridice, cum susține recurentul.
Extras din Decizia nr.3512/CA/07.10.2013 - Curtea de Apel Oradea - Secția a II –a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
www.portal.just.ro
(11) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-
jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un
interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Plângerea
prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, se va introduce în termen de 30 de zile din momentul în
care persoana vătămată a luat cunoștință, pe orice cale, de conținutul actului. Pentru motive temeinice,
plângerea prealabilă se poate formula și peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la
care a luat cunoștință, pe orice cale, de conținutul acestuia. Termenul de 6 luni prevăzut în prezentul alineat,
precum și cel prevăzut la alin. (1) sunt termene de prescripție.
(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluționează în termenul prevăzut la art. 2
alin. (1) lit. g)*.
*Art. 2 alin. (1) lit. h) , conform art. I pct. 3 din Legea nr. 262/2007.
(5) În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a
Funcționarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din
ordonanțe sau al acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au
intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu
este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative trebuie făcută în termen
de 6 luni, care va începe să curgă:
a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;
b) de la data când reclamantul a cunoscut cauza anulării, dar nu mai târziu de un an de la încheierea
contractului.
c) de la data încălcării obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului;
d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariției oricărei alte cauze care atrage
stingerea obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;
e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de
interpretarea contractului.
(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice,
și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni
este termen de prescripție.
Tiparit de - la 30.07.2019. 10/29

Declarat parțial neconstituțional la data de 27/09/2007 prin Decizia nr. 797/2007 referitoare la excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (3) și (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
(M.Of. partea I nr. 707 din 19/10/2007)
D E C I D E: -
2. Admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe, și constată că textul de lege este
neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile
formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu
caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.
Obiectul acțiunii judiciare

Art. 8. - (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act
administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun
răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ
competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual,
reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care
se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul
nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni
administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în
cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.
Refuz nejustificat al autoritatii publice de a comunica necesitatea completarii dosarului aferent eliberarii autorizatiei
de construire - Mădălina Moceanu
Criticile formulate de recurenta pârâta cu privire la solutia de admitere a actiunii nu pot fi nici ele retinute ca întemeiate, având
în vedere ca, asa cum corect a aratat prima instanta, pârâta recurenta nu si-a îndeplinit obligatia de a comunica reclamantei
în termenul legal de la primirea cererii ce acte mai erau necesare pentru eliberarea autorizatiei, astfel ca nu se poate imputa
acesteia din urma completarea cu întârziere a documentatiei, iar în conditiile în care din actele dosarului s-a constatat ca
reclamanta a întregit dosarul administrativ, în mod temeinic si legal prima instanta a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei
de a emite autorizatia.
Extras din Decizia Civila nr.2202/25.10.2010, Curtea de Apel Bucuresti, www.portal.just.ro
(11) Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă
apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public
decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
(12) Prin derogare de la dispozițiile alin. (1), acțiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot
avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorității pârâte să emită un act sau un alt înscris,
respectiv să efectueze o anumită operațiune administrativă, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a
amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2).
(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele
premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului
administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din
executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.
Competența materială prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin
Legea nr. 212/2018 - Mădălina Moceanu
Competența materială de soluționare a acțiunii având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică
Tiparit de - la 30.07.2019. 11/29
centrală, pe fondul existenței unui raport juridic contractual între autoritatea publică centrală emitentă a actului și reclamanta
aparține instanței civile de drept comun, în condițiile art. 8 alin. 2 Legea nr. 554/2004.
Deși reclamanta susține că actul contestat este un act administrativ unilateral, și nu un act emis în executarea contractului,
argumentele privind nelegalitatea actului cuprinse în cererea de chemare în judecată sunt întemeiate pe clauzele
contractuale, făcându-se referire constant la clauzele prin care părțile au stabilit modalitățile de încetare a contractului de
concesiune. Astfel, în vederea stabilirii competenței materiale de soluționare a cauzei, se impune stabilirea naturii juridice a
actului contestat.
Extras din Decizia civila nr.5/21.01.2019 , Curtea de Apel Brasov, www.portal.just.ro
(3) La soluționarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se are în vedere regula după care principiul libertății
contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.
Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului
Art. 9. -
Declarat parțial neconstituțional la data de 04/07/2007 prin Decizia nr. 660/2007 referitoare la admiterea
excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
(M.Of. partea I nr. 525 din 02/08/2007)
D E C I D E: -
Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care permit ca acțiunea introdusă la instanța de contencios
administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții
dintr-o ordonanță. Excepția a fost invocată din oficiu de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (nr. 4.724/2005).
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe
poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în
măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din
ordonanță.
(2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29
alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată,
sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.
(3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă
termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională,
instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.
(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă
cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui
termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile
cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după
caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni
administrative.
Instanța competentă
Art. 10. -
Tiparit de - la 30.07.2019. 12/29

Cine are competența de soluționare a acțiunii în despăgubire formulată de ANAF împotriva administratorului unei
societăți? - Mădălina Moceanu
Prin Decizia nr.7/ 19.03.2018 în dosarul nr.3223/1/2017– Completul competent să judece recursul în interesul legii, în materie
civilă a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia și, în consecință, a
stabilit că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 și art. 96 pct. 1 din Codul de procedură
civilă, precum și art. 281 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare,
respectiv art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,
competența materială de soluționare a acțiunilor în despăgubiri formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin
direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, împotriva administratorului unei societăți înregistrate în registrul comerțului,
în situația în care s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, revine instanței civile.
Recursul în interesul legii mai sus menționat s-a impus a fi formulat având în vedere că problema de drept ce a format
obiectul recursului respectiv fusese soluționată diferit de către instanțele judecătorești, constatându-se existența mai multor
orientări jurisprudențiale divergente.
De menționat că, potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este
obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
După redactarea considerentelor și semnarea deciziei mai sus menționată, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și
cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la
3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative
emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,
datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile
de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din
partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte
administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1).
(2) Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de
contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de
contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de Secția de contencios administrativ și fiscal a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau
sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv
instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.
(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în
numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.
Termenul de introducere a acțiunii
Art. 11. - (1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract
administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni
de la:
Tiparit de - la 30.07.2019. 13/29
Termenul de prescripție pentru reintegrarea funcționarului public - Mădălina Moceanu
Funcționarul public cu statut special revocat din funcție (fie din funcția de conducere, fie din cea de execuție) poate solicita
instanței anularea actului de revocare, reintegrarea în funcția anterior deținută și despăgubiri pentru daune materiale și
morale.
Având în vedere că funcționarului public cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor nu i se aplică
prevederile Legii nr. 188/1999, textul Legii nr. 293/2004 nefăcând trimitere la acest act normativ, în cauză sunt aplicabile
dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În ceea ce privește termenul de prescripție al acestor acțiuni (ultimele două, deși pot fi formulate separat, sunt totuși
subsecvente admiterii primeia dintre ele), acesta este stabilit de dispozițiile art. 11 alin. 1 pentru primele două și de dispozițiile
art. 19 alin. 1 raportat la art. 18 al. 4 lit. e și art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 pentru cererea în despăgubiri.
Mai exact, acțiunea în anularea actului administrativ de revocare se prescrie în 6 luni de la data comunicării răspunsului la
plângerea prealabilă, care în speță este 19.11.2010, același termen și același punct de plecare fiind aplicabil și cererii de
reintegrare în funcția deținută pentru că aceasta este în mod natural subsecventă acțiunii de reparare a pagubei, pagubă care
a fost cunoscută chiar la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă împotriva ordinului de revocare din funcția de
conducere și numirea reclamantului în altă funcție. Or, curgând concomitent și de la aceeași dată, rezultă că termenul de
prescripție pentru acțiunea în reintegrare a expirat chiar în cursul judecării acțiunii în anularea actului administrativ, respectiv
la data de 19.05.2011.
În ceea ce privește acțiunea în despăgubiri formulată separat de acțiunea în anularea actului administrativ, potrivit art. 19 al. 1
din legea nr. 554/2004, aceasta se prescrie în termen de 1 an, care curge de la data la care reclamantul a cunoscut sau
trebuia să cunoască întinderea pagubei. Or, cum paguba pentru care se solicită despăgubiri constă în diferențele salariale
dintre funcția ocupată anterior și cea ocupată ulterior emiterii actului contestat, Curtea reține că termenul de 1 an a început să
curgă de asemenea de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, astfel încât a expirat la data de 19.11.2011, cu
mult înaintea formulării prezentei acțiuni – 28.11.2013.
Extras Decizia civilă nr. 1148/18.11.2014 , Curtea de Apel Suceava, www.portal.just.ro
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de
soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ
emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste
termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință,
data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
(21) În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluționare a plângerii prealabile, termenul
prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării
termenului legal de soluționare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2).
(3) În cazul acțiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenția Națională a
Funcționarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal, fiind aplicabile în
mod corespunzător prevederile alin. (2).
(4) Ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele
administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.
(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de
decădere.
Tiparit de - la 30.07.2019. 14/29

Documentele necesare
Art. 12. - Puneri în aplicare (1)
Pus în aplicare la data de 29/06/2013 prin Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
Art. 16. -
În materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act
administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la
un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează:
a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea
unui certificat, a unei adeverințe sau a oricărui altui înscris - 50 lei;
b) cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite printr-un act
administrativ - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei.
Reclamantul anexează la acțiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorității
publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situația în care reclamantul nu a primit niciun
răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la
autoritatea publică, precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest
demers era obligatoriu. În situația în care reclamantul introduce acțiune împotriva autorității care refuză să pună
în executare actul administrativ emis în urma soluționării favorabile a cererii ori a plângerii prealabile, va
depune la dosar și copia certificată după acest act.
Citarea părților, relații
Art. 13. - (1) La primirea cererii, instanța dispune citarea părților. Autoritatea publică emitentă va comunica
împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui,
precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei. Instanța poate solicita emitentului orice alte
lucrări necesare pentru soluționarea cauzei.
(2) În situația în care reclamant este un terț în sensul art. 1 alin. (2) sau când acțiunea este introdusă de
Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanța va cere autorității publice emitente să îi comunice de
urgență actul atacat împreună cu documentația care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări
necesare pentru soluționarea cauzei.
(3) În mod corespunzător situațiilor prevăzute la alin. (1) și (2), după caz, se procedează și în cazul acțiunilor
care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.
(4) Dacă autoritatea publică nu trimite în termenul stabilit de instanță lucrările cerute, conducătorul acesteia va
fi obligat, prin încheiere interlocutorie, să plătească statului, cu titlu de amendă judiciară, 10% din salariul minim
brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere nejustificată.
Suspendarea executării actului

Art. 14. -
Aprecierea cazului bine justificat pentru suspendarea executarii unei autorizatii de construire - Mădălina Moceanu
Cazurile bine justificate sunt definite de art. 2 lit. t) ca fiind "împrejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de
natura sa creeze o îndoiala serioasa în privinta legalitatii actului administrativ;".
Conditia cazului bine justificat este îndeplinita când exista o îndoiala serioasa cu privire la respectarea distantei minime fata
de proprietatea vecina ( în conditiile în care în actul atacat se face vorbire de o distanta variabila de 3,5-7 m fata de
proprietatea vecina iar regulamentul de urbanism impunea minim jumatate din înaltimea noii cladiri adica minim 5,13 m.) si
respectarea reglementarilor privind regimul monumentelor istorice (în conditiile în care nu s-a depus la dosar avizul
Tiparit de - la 30.07.2019. 15/29

Ministerului Culturii si Cultelor, iar "scoala Centrala de Fete" este clasificata monument istoric).
Extras din Decizia civila nr.350 /17.02.2011, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal,
www,portal.just.ro
Condiții pentru suspendarea executării actelor administrative contestate - Mădălina Moceanu

Sub aspectul modului în care se dovedește îndeplinirea condiției cazului bine justificat și a prejudiciului iminent, practica
Î.C.C.J. este constată în sensul că, nu se poate argumenta cazul bine justificat prin invocarea unor aspecte ce țin de
legalitatea actului administrativ deoarece acestea vizează fondul acțiunii ce poate fi analizat numai în cadrul acțiunii în
anulare, iar în privința pagubei iminente, cuantumul însemnat al sumei asupra căreia poartă actul administrativ ce se cere a fi
suspendat nu poate fi prin el însuși argument suficient pentru a se dispune măsura suspendării.
Așadar, concluzionând, reținem că, cazul bine justificat nu se poate argumenta prin simpla invocare a unor aspecte ce
vizează legalitatea actului administrativ contestat ce presupune analiza pe fond a cauzei.
Cuantumul însemnat al sumei asupra căreia poartă actul administrativ ce se cere a fi anulat, nu poate fi prin el însuși
argument suficient pentru dovedirea unui prejudiciu iminent.
Cele două condiții se cer a fi dovedite în mod concret și îndeplinite cumulativ pentru a se putea admite cererea de
suspendare.
Extras din Decizia civilă nr. 2473/R/16.12.2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, www.portal.just.ro
Condițiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ
contestat. - Mădălina Moceanu
Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a
aparenței dreptului, fără a fi necesară o analiză pe fond.
Prejudiciul iminent trebuie să fie dovedit, nefiind suficient să fie invocată doar consecința executării.
Extras din Decizia civila nr. 770/R/28.04.2011 , Curtea de Apel Tg. Mures, www.portal.just.ro
Existența cazului bine justificat și a pagubei iminente trebuie analizate prin prisma unor elemente concrete ale
fiecărui caz - Mădălina Moceanu
În situația în care, la o analiză sumară actul administrativ ce se cere a fi suspendat a fost precedat de alte acte administrative
și hotărâri judecătorești irevocabile și se prefigurează o neconformare cu acestea, se poate aprecia că există serioase îndoieli
în privința legalității actului contestat.
În speță fiind vorba despre un act de revocare dintr-o funcție de demnitate publică și existând serioase îndoieli asupra
legalității actului de revocare, imposibilitatea exercitării deminității și introducerea arbitrariului în deciziile autorităților publice
deliberative, reprezintă un prejudiciu constând în încălcarea drepturilor celor aleși.
Extras din Decizia civilă nr. 949/R/17.05.2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, www.portal.just.ro
Poate fi suspendat un act administrativ printr-o ordonanță președințială? - Mădălina Moceanu

Legea contenciosului administrativ conține reglementări speciale cu privire la situațiile și modalitatea în care se poate dispune
suspendarea executării unui act administrativ, cuprinse în art. 14 și 15.
În consecință, instanța constată că dispozițiile art. 581, 582 din Codul de procedură civilă (actualul art. 997-998 din noul Cod
de procedură civilă) ce reglementează procedura ordonanței președințiale nu sunt aplicabile în materia contenciosului
Tiparit de - la 30.07.2019. 16/29

administrativ în situația în care prin cererea formulată se urmărește suspendarea executării actului, acestea fiind incompatibile
cu raporturile de drept public dintre părți, având în vedere că un act adminsitrativ se bucură de prezumția de legalitate, în
baza căreia este executoriu de drept, suspendarea executării acestuia puând fi dispusă doar în condițiile legii speciale, iar nu
în condițiile dreptului comun.
Extras din Sentința civilă nr. 1272/26.06.2012, Tribunalul Prahova, www.rolii.ro
Suspendare executare act administrativ. Condiții. - Mădălina Moceanu

Dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat nu se limitează doar la invocarea nelegalității actului administrativ contestat,
ci presupune argumente concrete ce pun în discuție legalitatea, cum ar fi spre exemplu înscrisuri care creează o serioasă
îndoială asupra legalității.
Perturbarea gravă a activității unui serviciu public determinată de executarea imediată a actului administrativ, dovedită, se
poate constitui în condiția prejudiciului iminent.
Extras din Decizia nr. 107/R/28.01.2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, www.portal.just.ro
Suspendarea executării actelor administrative atacate în baza Legii nr. 554/2004 - Mădălina Moceanu
Textele art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ reglementează situații juridice diferite de formulare a cererilor
de suspendare comune fiind doar condițiile de adminisibilitate ce se cer a fi întrunite cumulativ și anume existența unui caz
bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Soluționarea unei cereri de suspendare formulată în condițiile prevăzute de textul art. 14, nu se poate baza exclusiv pe
temeiul art. 15, text neavut în vedere de titularul cererii la data formulării acesteia.
Extras din Decizia civila nr.2228/R/22.11.2011, Curtea de Apel Tg. Mures, www.portal.just.ro
Suspendarea executării actului administrativ contestat - Mădălina Moceanu

Aplicarea dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ se face în situație de excepție și doar dacă sunt
îndeplinite cumulative condițiile cazului bine justificat și prejudicial iminent.
Invocarea unor motive legate de fondul cauzei, care presupune o cercetare profundă a legalității actului, nu se încadrează în
situația de a constata cu ușurință, în urma unei cercetări sumare, o îndoială serioasă asupra legalității respectivului act.
Prejudicial iminent ar putea fi dovedit prin conturarea unei perturbări grave a funcționării unei autorități publice sau a unui
serviciu public, în speță fiind vorba despre un contract de închiriere încheiat cu o autoritate publică pentru punerea în valoare
a unui sector de plaje.
Invocarea lipsei posibilității de folosință a plajei închiriate, nu este suficientă pentru dovada prejudiciului iminent.
Extras din Decizia nr. 43/R/20.01.2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, www.portal.just.ro
Suspendarea executării actului administrativ contestat. Condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ: caz bine
justificat și prejudiciu i - Mădălina Moceanu
Simpla invocare a unor motive de fapt și drept ce susțin pretinsa nelegalitate a actului administrativ, motive ce pentru a fi
verificate impun cercetarea fondului cauzei, nu creează o îndoială puternică și nu răstoarnă prezumția de legalitate.
Dovedirea existenței uneia dintre condiții, nu este suficientă pentru a se dispune suspendarea câtă vreme cea de a doua
condiție nu este îndeplinită; cele două condiții se cer a fi întrunite cumulativ.
Tiparit de - la 30.07.2019. 17/29

Extras din Decizia civilă nr.144/R/03.02.2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, www.portal.just.ro
Suspendarea executării actului administrativ până la pronuntarea instantei de fond - Mădălina Moceanu
Cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc
determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Sub aspectul pagubei iminente, se are în vedere că în cauză nu s-a dovedit în ce măsură ar fi prejudiciat patrimoniul
reclamantei sau iminența unei paralizări a activității sau a insolvenței societății.
Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea într-o împrejurare determinată de executarea actului administrativ fiscal, iar nu
suma de bani care constituie obiectul executării silite.
Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului întrucât în cadrul procedurii prevăzute de
lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.
Extras din Decizia civila nr.361/CA/27.03.2014, Curtea de Apel Constanta, www.portal.just.ro
Suspendarea executării autorizației de construcție - Mădălina Moceanu

Condiția cazului bine justificat trebuie analizată, în situația în care se invocă nereguli legate atât de eliberarea certificatului de
urbanism cât și de întocmirea documentației și afectarea exercitării dreptului de proprietate, nu numai prin simpla prezumție
de legalitate ci și prin efectele care se produc prin actul executării construcțiilor.
Argument în plus în conturarea cazului bine justificat ar fi și aparențele legate de nerespectarea distanței între proprietăți și
lipsa acordului vecinilor.
Extras din Decizia civilă nr.105/R/28.01.2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, www.portal.just.ro
(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a
autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară
instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea
instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60
de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților. Procedura
prevăzută la art. 200 și 201 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie și se
depune la dosarul cauzei cu cel puțin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua cunoștință de
conținutul întâmpinării de la dosarul cauzei. Instanța poate acorda un nou termen de judecată în cazul în care
reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public
administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public,
din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în
termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță,
acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.
(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la
expirarea duratei suspendării.
Solicitarea suspendării prin acțiunea principală
Tiparit de - la 30.07.2019. 18/29

Art. 15. - (1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru
motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte,
a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la
soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau
printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
(2) Dispozițiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător.
(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14
alin. (4), nu suspendă executarea.
(4) În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de
drept până la soluționarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării
actului administrativ în temeiul alin. (1).
Introducerea în cauză a funcționarului
Art. 16. - (1) Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care
a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de
refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor
despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana
respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.
(2) Persoana acționată astfel în justiție îl poate chema în garanție pe superiorul său ierarhic, de la care a primit
ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul.
Introducerea în cauză a altor subiecte de drept

Art. 161. - Când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în
discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu
solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea
terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond.
Necesitatea chemării în judecată și a persoanei care a câștigat concursul la care a participat și reclamantul -
Mădălina Moceanu
Art. 16 indice 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 78 alin. (2) Cod de procedură civilă permit numai
punerea în discuție a necesității introducerii unui terț în judecată, iar nu și introducerea forțată, fără o manifestare de voință a
uneia din părțile litigante în acest sens.
În ipoteza în care nici una din părți nu solicită introducerea în judecată a terțului, acțiunea se va respinge ca inadmisibilă,
conform art. 78 alin. (2), fără a se examina fondul acesteia.
De asemenea, instanța nu poate introduce din oficiu vreo terță persoană în litigiu în procedura contencioasă, astfel cum
rezultă din art. 78 alin. (2) Cod de procedură civilă (aprobat prin Legea nr. 134/2010), ci numai – conform art. 78 alin. (1) – „în
cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în
cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc”.
Chiar dacă reclamantul nu a solicitat anularea actului de numire a candidatului declarat câștigător în postul pentru care a
candidat la concurs, totuși Curtea a reținut că reclamantul a solicitat anularea actelor pe baza căruia s-a stabilit rezultatul care
a determinat numirea acelui candidat în funcția respectivă.
Astfel fiind, reclamantul a solicitat anularea actelor care au stat la baza numirii acestei persoane în funcție scoasă la concurs,
iar reclamantul nu explică în ce modalitate ar putea fi menținut candidatul declarat câștigător în funcția scoasă la concurs, în
condițiile anulării rezultatului concursului și a corectării din nou a lucrărilor scrise.
Tiparit de - la 30.07.2019. 19/29

Extras din Decizia civilă nr. 1813/21.03.2017, Curtea de Apel Timișoara, Secția Contencios Administrativ și Fiscal,
www.portal.just.ro
Judecarea cererilor
Art. 17. - (1) Cererile adresate instanței se judecă în ședință publică, în completul stabilit de lege. Întâmpinarea
este obligatorie și se va comunica reclamantului cu cel puțin 15 zile înainte de primul termen de judecată.
(2) Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Hotărârile se redactează și se motivează în cel mult 30 de zile de la pronunțare.
Soluțiile pe care le poate da instanța
Art. 18. -
Competenta inst. de contenc. administrativ de a se pronunta asupra legalit. actelor si operat. adm. care stau la baza
emiterii unui act adm. - Mădălina Moceanu
PUD-ul, in consideratia dispozitiilor art.48 din Legea nr.350/2001, care ii reglementeaza caracterul exclusiv de reglementare
specifica cu rol de a asigura conditiile de amplasare a unui obiectiv, este, in acelasi timp, un act premergator emiterii
autorizatiei de construire, cât timp necesitatea întocmirii si aprobarii lui este prevazuta de certificatul de urbanism nr.664/2007,
in vederea autorizarii constructiei.
In conformitate cu art.18 din Legea nr.554/2004, care reglementeaza un contencios de plina jurisdictie, instanta este
competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului
supus judecatii.
In acest context, Curtea apreciaza ca nu era necesara nici atacarea separat a PUD-ului, nici ca petit al cererii principale sau al
celei conexe si nici pe calea exceptiei de nelegalitate. Invocarea neregularitatilor PUD, in cererea privitoare la anularea
autorizatiei de construire, este suficienta pentru a supune controlului de legalitate al instantei de contencios administrativ
aceasta documentatie de urbanism premergatoare autorizatiei de construire.
Extras din Decizia civila nr.2350/11.11.2010, Curtea de Apel Bucuresti,Sectia a VIII-a de Contencios Administrativ si Fiscal,
www.portal.just.ro
Decizie emisă de Curtea de Conturi a României - Mădălina Moceanu

Decizie emisă de Curtea de Conturi a României. Admisibilitatea contestării procesului verbal de control concomitent cu
contestarea deciziei și a încheierii prin care se stabilesc măsuri în sarcina conducătorului unității verificate. Legalitatea
măsurilor dispuse de Curtea de Conturi pentru sumele acordate cu titlu de spor de dispozitiv în anul 2014 și în continuare.
Din interpretarea coroborată a art. 18 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ rezultă că instanța de
contencios administrativ este competentă să anuleze o operațiune administrativă care a stat la baza emiterii unui act
administrativ numai în situația în care această cerere este formulată concomitent cu solicitarea de anulare chiar a actului
administrativ respectiv.
În cauză, recurenta reclamantă a solicitat anularea Procesului verbal de constatare nr. 6344/28.05.2015 în cuprinsul cererii de
chemare în judecată în care a solicitat și anularea actelor administrative emise în baza acestui act de constatare, respectiv
decizia nr. 34/26.06.2015 și încheierea nr. VI/197/07.10.2015, astfel că această solicitare este admisibilă, prin raportare la
normele generale ale legii contenciosului administrativ.
Sporul de dispozitiv nu reprezintă un drept salarial „stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă
pentru luna decembrie 2009” în sensul art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, ci reprezintă un drept salarial stabilit prin hotărâri
Tiparit de - la 30.07.2019. 20/29

judecătorești, astfel cum s-a arătat mai sus și pentru care, ulterior acordării prin hotărâre irevocabilă, Înalta Curte de Casație
și Justiție a statuat, prin decizia 37/14.12.2009, că nu se cuvine funcționarilor publici din administrația publică locală, cu
excepția celor își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor, care au
beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau de detașare din cadrul fostului Minister de Interne.
Extras din Decizia civilă nr.404/R/02.05.2017, Curtea de Apel Brașov, www.portal.just.ro
Mijloacele prev. de art. 18 și art. 24 din Legea 554/2004 în cazul unei sentințe prin care s-a dispus suspend. execut.
unei hot. de consiliu - Mădălina Moceanu
Penalitățile prevăzute de art. 18 și amenda prevăzută de art. 24 din Legea 554/2004 sunt concepute ca un mijloc de
constrângere la adresa autorității publice pârâte și ca o garanție pentru persoana vătămată, însă aceste prevederi legale
devin aplicabile doar în situația în care s-a dispus anularea, în tot sau în parte, a vreunui act administrativ, a fost obligată
autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune
administrativă ori s-a dispus cu privire la vreun contract administrativ, ceea ce nu este cazul unei sentințe prin care s-a dispus
suspendarea executării unei hotărâri de consiliu local, pusă în executare cu întârziere.
(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în
parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris
sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
(2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității
operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
Obligarea inst. de a examina legalit. operat. administr. odata cu analiza legalit. actului administr. contestat in lipsa
unei cereri exprese - Mădălina Moceanu
Actele care au stat la baza emiterii autorizatiei de construire sunt operatiuni administrative si se analizeaza întotdeauna odata
cu actul administrativ producator de efecte juridice.
Controlul de legalitate asupra documentatiei care a stat la baza emiterii autorizatiei de construire face parte din controlul de
legalitate al autorizatiei, astfel ca nu se poate aprecia ca instanta s-ar fi pronuntat pe ceea ce nu s-a cerut.
Extras din Decizia civila nr.1045/12.05.2011 , Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal,
www.portal.just.ro
(3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale
cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
(4) Atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție de
starea de fapt, instanța poate:
a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații;
d) suplini consimțământul unei părți, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale și morale.
(5) Soluțiile prevăzute la alin. (1) și alin. (4) lit. b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile
părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere.
(6) În toate situațiile, instanța poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare,
precum și amenda prevăzută la art. 24 alin. (2).
Termenul de prescripție pentru despăgubiri
Tiparit de - la 30.07.2019. 21/29

Art. 19. -
Comunicat de presă Î.C.C.J. - interpretare art. 19 din Legea nr. 554/2004 - Marian Orzață
La data de 24.06.2019, prin Decizia nr. 22/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii promovat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul 852/1/2019 și, în consecință, a
stabilit că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și
completările ulterioare, prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (2) din același act normativ, data la care începe să curgă
termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii în despăgubire reprezintă momentul la care persoana vătămată printr-un
act administrativ nelegal a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei, nefiind legat în mod direct și aprioric nici
de comunicarea actului administrativ nelegal și nici de momentul rămânerii definitive a hotărârii de anulare a acestuia.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2019.
După redactarea considerentelor și semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri,
termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia
să cunoască întinderea pagubei.
Termenul de prescripție pentru reintegrarea funcționarului public - Mădălina Moceanu

Funcționarul public cu statut special revocat din funcție (fie din funcția de conducere, fie din cea de execuție) poate solicita
instanței anularea actului de revocare, reintegrarea în funcția anterior deținută și despăgubiri pentru daune materiale și
morale.
Având în vedere că funcționarului public cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor nu i se aplică
prevederile Legii nr. 188/1999, textul Legii nr. 293/2004 nefăcând trimitere la acest act normativ, în cauză sunt aplicabile
dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În ceea ce privește termenul de prescripție al acestor acțiuni (ultimele două, deși pot fi formulate separat, sunt totuși
subsecvente admiterii primeia dintre ele), acesta este stabilit de dispozițiile art. 11 alin. 1 pentru primele două și de dispozițiile
art. 19 alin. 1 raportat la art. 18 al. 4 lit. e și art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 pentru cererea în despăgubiri.
Mai exact, acțiunea în anularea actului administrativ de revocare se prescrie în 6 luni de la data comunicării răspunsului la
plângerea prealabilă, care în speță este 19.11.2010, același termen și același punct de plecare fiind aplicabil și cererii de
reintegrare în funcția deținută pentru că aceasta este în mod natural subsecventă acțiunii de reparare a pagubei, pagubă care
a fost cunoscută chiar la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă împotriva ordinului de revocare din funcția de
conducere și numirea reclamantului în altă funcție. Or, curgând concomitent și de la aceeași dată, rezultă că termenul de
prescripție pentru acțiunea în reintegrare a expirat chiar în cursul judecării acțiunii în anularea actului administrativ, respectiv
la data de 19.05.2011.
În ceea ce privește acțiunea în despăgubiri formulată separat de acțiunea în anularea actului administrativ, potrivit art. 19 al. 1
din legea nr. 554/2004, aceasta se prescrie în termen de 1 an, care curge de la data la care reclamantul a cunoscut sau
trebuia să cunoască întinderea pagubei. Or, cum paguba pentru care se solicită despăgubiri constă în diferențele salariale
dintre funcția ocupată anterior și cea ocupată ulterior emiterii actului contestat, Curtea reține că termenul de 1 an a început să
curgă de asemenea de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, astfel încât a expirat la data de 19.11.2011, cu
mult înaintea formulării prezentei acțiuni – 28.11.2013.
Extras Decizia civilă nr. 1148/18.11.2014 , Curtea de Apel Suceava, www.portal.just.ro
(2) Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la

art. 11 alin. (2).
(21) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și contractelor administrative.
Tiparit de - la 30.07.2019. 22/29

(3) Cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce privește procedura de judecată și
taxele de timbru.
Recursul
ÎCCJ: Care este calea de atac ordinară în materia contenciosului administrativ? - Mădălina Moceanu
Prin Decizia ÎCCJ nr. 17/18.09.2017 în dosarul nr. 733/1/2017, ÎCCJ– Completul competent să judece recursul în interesul
legii, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință a stabilit
că:
„În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ,
împotriva hotărârilor pronunțate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepția cazului
prevăzut de dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare”.
Potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru
instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Menționăm că, după redactarea considerentelor și semnarea deciziei mai sus menționate, Decizia ÎCCJ nr. 17/18.09.2017 va
fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Reținem și faptul că decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și
nici cu privire la situația părților din acele procese.
Așadar, prin Decizia nr. 17/18.09.2017 Instanța supremă a decis că regula este aceea că împotriva hotărârilor pronunțate în
materia contenciosului administrativ poate fi exercitată numai calea de atac a recursului; prin excepție, hotărârea pronunțată
în condițiile art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este supusă numai apelului în termen de 5 zile
de la comunicare, iar dacă hotărârea a fost pronunțată de curtea de apel, aceasta va fi supusă recursului, în același termen
(de 5 zile de la comunicare).
Art. 20. -
Publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) nr. 17/18.09.2017 -
Mădălina Moceanu
În Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 930/27.11.2017 a fost publicată decizia Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
(ÎCCJ) nr. 17/18.09.2017 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel
Brașov privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac a apelului în materia contenciosului
administrativ.
Menționăm faptul că, de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, adică de la data de 27.11.2017 a devenit
obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Recursul respectiv în interesul legii s-a impus a fi formulat având în vedere că problema de drept ce a format obiectul
recursului respectiv fusese soluționată diferit de către instanțele judecătorești, constatându-se existența mai multor orientări
jurisprudențiale divergente.
Astfel, într-o primă orientare s-a considerat că, deși calea de atac cu caracter general în materia contenciosului administrativ
este recursul, apelul este admisibil în următoarele situații particulare:
în cazul procedurilor speciale [de exemplu, ordonanța președințială - art. 1.000 din Codul de procedură civilă; contestația în
Tiparit de - la 30.07.2019. 23/29

materie electorală - art. 54 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru
modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleșilor locali (Legea nr. 115/2015), art. 59 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei
Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, cu modificările și completările
ulterioare (Legea nr. 208/2015) ];
atunci când Codul de procedură civilă prevede expres această cale de atac [de exemplu, încheierea de respingere ca
inadmisibilă a cererii de intervenție - art. 64 alin. (4); încheierea prin care se soluționează cererea de sechestru - art. 954].
Într-o altă orientare jurisprudențială s-a susținut că în contenciosul administrativ hotărârile pronunțate în primă instanță nu pot
fi atacate cu apel, singura cale de atac de reformare care poate fi exercitată fiind cea a recursului.
(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
(2) Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență. Procedura prevăzută la art. 493 din Codul de
procedură civilă nu se aplică în materia contenciosului administrativ.
(3) În cazul admiterii recursului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea
primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost
nelegal citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la
această instanță. În cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată la
administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, instanța de recurs, casând sentința, va
rejudeca litigiul în fond.
Căile extraordinare de atac
Art. 21. - (1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă,
pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene,
reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.
(2) Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevăzut la alin. (1), și hotărârile definitive care nu evocă fondul.
(3) Cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive și se
soluționează de urgență și cu precădere.
CAPITOLUL III
Procedura de executare
Titlul executoriu
Art. 22. - Hotărârile judecătorești definitive pronunțate potrivit prezentei legi sunt titluri executorii.
Obligația publicării
Art. 23. - Hotărârile judecătorești definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu
caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după
motivare, la solicitarea instanțelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele
oficiale ale județelor ori al municipiului București, fiind scutite de plata taxelor de publicare.
Interpretarea și aplicarea disp. art.23 din Legea nr.554/2004 - Mădălina Moceanu

Dispozițiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se
interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act
administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia
care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul
instanțelor judecătorești.
Tiparit de - la 30.07.2019. 24/29

Extras din Decizia civila nr. 2662/02.09.2015, Curtea de Apel Craiova, www.portal.just.ro
Obligația executării
Art. 24. -
Comunicat de presă - Curtea Constituțională - admite parțial - Indaco Systems
În ziua de 17 decembrie 2015, "Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art. 146 lit. d) din Constituția României și a art.
29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat
ca soluția legislativă potrivit căreia încheierea prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este "definitivă" este
neconstituțională. Curtea a constatat că lipsa unei căi de atac împotriva încheierii pronunțate de instanța de executare prin
care se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe
economie pe zi de întârziere încalcă prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, reglementând
o restrângere a exercițiului acestui drept care nu respectă condiția de proporționalitate prevăzută de art. 53 alin. (2) din
Constituție.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanțelor
care au sesizat Curtea Constituțională.
Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor,
care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Decizie nr. 898 din 17.12.2015

Nr. dosar 1439D/2015 Dată dosar 06.10.2015
Sursa: Curtea Constituțională
____________
Atenție!
Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își
încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau
Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen,
dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept
Remedierea deficienței de reglementare constatate printr-o decizie de neconstituționalitate până la data publicării ei în
Monitorul Oficial al României, Partea I, poate determina înlăturarea viciului de neconstituționalitate și menținerea în fondul
activ al legislației.
Mijl. de constrângere prev. art. 18 și 24 din L. 554/2000 în cazul unei sent. prin care s-a dispus suspend. execut. unei
hot. de cons. lo - Mădălina Moceanu
Penalitățile prevăzute de art. 18 și amenda prevăzută de art. 24 din Legea 554/2004 sunt concepute ca un mijloc de
constrângere la adresa autorității publice pârâte și ca o garanție pentru persoana vătămată, însă aceste prevederi legale
devin aplicabile doar în situația în care s-a dispus anularea, în tot sau în parte, a vreunui act administrativ, a fost obligată
autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune
Tiparit de - la 30.07.2019. 25/29

administrativă ori s-a dispus cu privire la vreun contract administrativ, ceea ce nu este cazul unei sentințe prin care s-a dispus
suspendarea executării unei hotărâri de consiliu local, pusă în executare cu întârziere.
(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice
actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea
hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de
termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare
silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.
Plata de despăgubiri cauzate urmare emiterii cu întârziere a certificatului de urbanism? - Mădălina Moceanu
Dispozițiile art.6 alin.1 din Legea nr. 50/1991 prevăd că „Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile
prevăzute la art. 4:
a) fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la
data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de
amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii;
b) stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului;
c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;
d) încunoștințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția
mediului, în scopul obținerii punctului de vedere și, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea
autorizării.
Din interpretarea dispozițiilor art.29 din Legea nr. 350/2001 rezultă că certificatul de urbanism nu are caracterul unui act
administrativ în sensul art.2 lit.c din Legea nr. 554/2004 deoarece, deși este emis de o autoritate publică, în regim de putere
publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi
juridice prin el însuși, caracterul său fiind doar acela de a-l informa pe solicitant cu privire la regimul juridic, economic și tehnic
al imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare,
potrivit legii.
Extras din Decizia civila nr.264/CA/05.03.2014 , Curtea de Apel Constanta, www.portal.just.ro
(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la
expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate în mod culpabil, instanța de executare,
prin hotărâre dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate
o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat,
iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 906 din Codul de procedură civilă.
(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților
debitorul, în mod culpabil, nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea
creditorului, va fixa suma ce se va datora statului și suma ce i se va datora lui cu titlu de penalități, prin hotărâre
dată cu citarea părților. Totodată, prin aceeași hotărâre, instanța va stabili, în condițiile art. 892 din Codul de
procedură civilă, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a
obligației.
(5) În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al
instanței de executare va solicita autorității publice relații referitoare la executarea obligației cuprinse în titlul
executoriu și, în cazul în care obligația nu a fost integral executată, instanța de executare va fixa suma
definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părților.
Tiparit de - la 30.07.2019. 26/29

Instanța de executare
Art. 25. -
Comunicat de presă - Curtea Constituțională - admite parțial - Indaco Systems
În ziua de 17 decembrie 2015, "Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art. 146 lit. d) din Constituția României și a art.
29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat
ca soluția legislativă potrivit căreia încheierea prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este "definitivă" este
neconstituțională. Curtea a constatat că lipsa unei căi de atac împotriva încheierii pronunțate de instanța de executare prin
care se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe
economie pe zi de întârziere încalcă prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, reglementând
o restrângere a exercițiului acestui drept care nu respectă condiția de proporționalitate prevăzută de art. 53 alin. (2) din
Constituție.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanțelor
care au sesizat Curtea Constituțională.
Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor,
care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Decizie nr. 898 din 17.12.2015

Sursa: Curtea Constituțională
____________
Atenție!
Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își
încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau
Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen,
dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept
Remedierea deficienței de reglementare constatate printr-o decizie de neconstituționalitate până la data publicării ei în
Monitorul Oficial al României, Partea I, poate determina înlăturarea viciului de neconstituționalitate și menținerea în fondul
activ al legislației.
(1) Instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța
care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancțiunea și penalitățile
prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie și de încuviințarea executării
silite de către executorul judecătoresc.
(2) Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) și (4) se judecă în camera de consiliu, de urgență, și sunt scutite de
taxa judiciară de timbru. Procedura prevăzută la art. 200 și 201 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă.
Întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosarul cauzei cu cel puțin 3 zile înainte de termenul de judecată.
Reclamantul va lua cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosarul cauzei. Instanța poate acorda un nou
Tiparit de - la 30.07.2019. 27/29
termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoștință de conținutul
întâmpinării.
(3) Hotărârile pronunțate în condițiile art. 24 alin. (3) și (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de
la comunicare.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică, în mod corespunzător, și pentru punerea în executare a hotărârilor de
contencios administrativ date pentru soluționarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.
Acțiunea în regres
Art. 26. - Conducătorul autorității publice se poate îndrepta cu acțiune împotriva celor vinovați de neexecutarea
hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovați sunt demnitari sau funcționari publici, se aplică
reglementările speciale.
CAPITOLUL IV
Dispoziții tranzitorii și finale
Judecarea cauzelor aflate pe rol

Art. 27. - Cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să se judece
potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței.
Completarea cu dreptul comun

Art. 28. - (1) Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil și cu cele ale Codului de
procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile
publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
(2) Instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea
penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană
vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii.
(3) Acțiunile introduse de persoanele de drept public și de orice autoritate publică, în apărarea unui interes
public, precum și cele introduse împotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase, cu excepția
situației în care sunt formulate și pentru apărarea drepturilor sau intereselor legitime de care pot dispune
persoanele fizice sau juridice de drept privat.
Corelarea terminologică
Art. 29. - Ori de câte ori într-o lege specială anterioară prezentei legi se face trimitere la Legea contenciosului
administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanța de contencios administrativ, trimiterea se va socoti făcută la
dispozițiile corespunzătoare din prezenta lege.
Dispoziții tranzitorii
Art. 30. - Până la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se soluționează de secțiile de contencios
administrativ ale tribunalelor.
Intrarea în vigoare
Art. 31. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(2) Pe aceeași dată se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții
contrare.
Tiparit de - la 30.07.2019. 28/29

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1)
din Constituția României, republicată.
PREȘEDINTELE CAMEREI p. PREȘEDINTELE
DEPUTAȚILOR SENATULUI,
VALER DORNEANU DORU IOAN TĂRĂCILĂ
București, 2 decembrie 2004.

Nr. 554.
Tiparit de - la 30.07.2019. 29/29


Legea Contenciosului Administrativ NR 554 2004

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Legea Contenciosului Administrativ NR 554 2004

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Parlamentul României

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Subiectele de sesizare a instanței

Tiparit de - la 30.07.2019. 1/29

Extras din Decizia civila nr.7009/18.11.2014 , Curtea de Apel Craiova, www.portal.just.ro

Tiparit de - la 30.07.2019. 2/29

Decizie de sancționare. Obligația motivării - Mădălina Moceanu

Extras din Decizia civila nr.7484/02.12.2014, Curtea de Apel Craiova, www.portal.just.ro

Tiparit de - la 30.07.2019. 3/29

Tiparit de - la 30.07.2019. 4/29

ț) instanță de executare - instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.

Tiparit de - la 30.07.2019. 5/29

Excepție de nelegalitate. Inadmisibilitate - Mădălina Moceanu

Tiparit de - la 30.07.2019. 6/29

În ce situații instanța de fond soluționează excepția de nelegalitate? - Mădălina Moceanu

Tiparit de - la 30.07.2019. 7/29

Tiparit de - la 30.07.2019. 8/29

Tiparit de - la 30.07.2019. 9/29

Tiparit de - la 30.07.2019. 10/29

Obiectul acțiunii judiciare

Extras din Decizia civila nr.5/21.01.2019 , Curtea de Apel Brasov, www.portal.just.ro

Tiparit de - la 30.07.2019. 12/29

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

Tiparit de - la 30.07.2019. 14/29

Suspendarea executării actului

Tiparit de - la 30.07.2019. 15/29

Condiții pentru suspendarea executării actelor administrative contestate - Mădălina Moceanu

Poate fi suspendat un act administrativ printr-o ordonanță președințială? - Mădălina Moceanu

Tiparit de - la 30.07.2019. 16/29

Extras din Sentința civilă nr. 1272/26.06.2012, Tribunalul Prahova, www.rolii.ro

Suspendare executare act administrativ. Condiții. - Mădălina Moceanu

Suspendarea executării actului administrativ contestat - Mădălina Moceanu

Tiparit de - la 30.07.2019. 17/29

Extras din Decizia civila nr.361/CA/27.03.2014, Curtea de Apel Constanta, www.portal.just.ro

Suspendarea executării autorizației de construcție - Mădălina Moceanu

Tiparit de - la 30.07.2019. 18/29

Introducerea în cauză a altor subiecte de drept

Tiparit de - la 30.07.2019. 19/29

Decizie emisă de Curtea de Conturi a României - Mădălina Moceanu

Tiparit de - la 30.07.2019. 20/29

Extras din Decizia civilă nr.404/R/02.05.2017, Curtea de Apel Brașov, www.portal.just.ro

Tiparit de - la 30.07.2019. 21/29

Termenul de prescripție pentru reintegrarea funcționarului public - Mădălina Moceanu

(2) Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la

Tiparit de - la 30.07.2019. 22/29

Tiparit de - la 30.07.2019. 23/29

Interpretarea și aplicarea disp. art.23 din Legea nr.554/2004 - Mădălina Moceanu

Tiparit de - la 30.07.2019. 24/29

Decizie nr. 898 din 17.12.2015

Sursa: Curtea Constituțională

Tiparit de - la 30.07.2019. 25/29

Extras din Decizia civila nr.264/CA/05.03.2014 , Curtea de Apel Constanta, www.portal.just.ro

Tiparit de - la 30.07.2019. 26/29

Decizie nr. 898 din 17.12.2015

Sursa: Curtea Constituțională

Judecarea cauzelor aflate pe rol

Completarea cu dreptul comun

Tiparit de - la 30.07.2019. 28/29

VALER DORNEANU DORU IOAN TĂRĂCILĂ

București, 2 decembrie 2004.

Tiparit de - la 30.07.2019. 29/29

S-ar putea să vă placă și