CERCETAREA DOCUMENTELOR SUSPECTE - CRIMINALISTICA

Vizite: ? Nota: ?
 
Problema falsificarii actelor
a fost si ramane la ordinea
zilei. Ea a capatat chiar
amploare in conditiile
societatii moderne, in care
notiunea de act inteleasa ca
orice inscris tiparit,
dactilografiat, manuscris,
desenat, imprimat in alte
moduri ( xerox, laser, etc. )
prin intermediul caruia se
atesta o stare, identitate,
profesie, sau o valoare ( de
exemplu cartile de credit,
cartelele telefonice, documente bancare, vize turistice, s. a. ) implica uneori tehnici
extrem de sofisticate. e7k14kz
Evolutia tehnologiilor de realizare si protejare a documentelor este impusa, alaturi de
progresul tehic si de utilizarea decatre falsificatori a celor mai noi tehnici si metode ,
realizandu se documente false a caror aparenta sa se apropiecatmai mult de cele autentice.

Sectiunea 1. Notiunea de document. Documente suspecte

Desi, in general notiunea folosita este cea de act sau inscris, consideram mai adecvata in
terminologia examinarii criminalistice utilizarea notiunii de document. Pe de o parte,
aceasta noiune este mai cuprinzatoare sub aspect terminologic si semantic, fiind mai
complexa decat cea de act. Termenul de document este mai sugestiv pentru scopul pe
care il serveste, acela de a fi " expresia grafica a unei manifestari sau declaratii de vointa,
ori a unei atestari a unui fapt " redand prin continut fapte, imprejurari, evenimete, stari,
actiuni de care legea penala leaga anumite consecinte juridice.
In acelasi timp, notiunea de document este concordanta si cu definitia ei criminalistica
prin care se vizeaza " orice inscris tiparit, dactilografiat, manuscris, schita, desen, prin
care se atesta starea civila, identitatea personala, pregatirea scolara ori profesionala,
incheierea de diferite contracte, felurite declaratii, precum si bilete de calatorie, timbre,
etc. ". Consideram util sa amintim aici faptul ca, in practica, in multe din ordonantele sau
incheierile prin care se cere efectuarea unei expertize criminalistice asupra unor
documente contestate se foloseste expresia ". . . sa se examineze actul fals. . . ". Apreciem
aceasta formulare ca fiind incorecta avand un continut de pronuntare prematur, intrucat
un act suspectat de a fi fals poate fi autentic, necontrafacut, nemodificat, poate sa fie doar
partial modificat, etc.
Pe cale de consecinta consideram ca mult mai adecvata utilizarea termenului de
document contestat sau de document suspect.
In domeniul examinarii criminalistice a documentelor problemele ce sunt supuse
cercetarii sunt de o extrema varietate, la fel ca si actele ce se cer a fi examinate. Gama
actelor se intinde de la simple acte sub semnatura privata, pana la acte oficiale, de
identitate, acte vamale, carti de credit, s. a. Spectrul problemelor ce se cer a fi rezolvate
cuprinde modificarile aduse documentelor, modul lor de falsificare sau de contrafacere,
ajungand pana la diferentele de vechime intre anumite mentiuni, sau la stabilirea vechimii
actului in intregime. In domeniul documentelor cu origine de oficialitate, sub aspect
temporal, intinderea perioadei de redactare, emitere si folosire curenta a acestora este in
general limitata la circa 30-35 de ani si doar in mod exceptional se cere examinarea unor
documente avand o vechime mai mare de 40-50 de ani.

Sectiunea 2. Unele aspecte teoretice

Pentru domeniul penal prezinta interes numai acele documente care sunt apte de a
produce consecinte juridice. Ele trebuie sa aiba deci valoare probatorie, interesand insa si
posibilitatea reconstituirii imprejurarilor in care acestea au fost intocmite, emitentul,
persoana indrituita a face uz de document, s. a. m. d. In asemenea si tuatii documentele
devin probe materiale, pastrand acest regim si in cadrul expertizei criminalistice. O data
cu contestarea veridicitatii sale documentul suspect devine -din mijloc de proba- o proba
materiala, putand servi la dovedirea falsului, la identificarea autorului sau autorilor, ca si
la elucidarea celorlalte imprejurari sub aspect judiciar si criminalistic, pentru aflarea
adevarului in cauza.
Codul penal face insa distinctie intre inscrisurile sub semnatura privata si cele oficiale. In
acest sens, potrivit art. 150 al. 2 asa cum a fost modificat prin Legea 140/1996, inscris
oficial " este orice inscris care emana de la o unitate la care se refera art. 145 sau care
apartine unei asemenea unitati. Art. 145 defineste termenul de "public" prin tot ce
priveste autoritatile publice, institutiile sau ale persoane juridice de interes public,
administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes
public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public. Art. 288
al. 3 Cod Penal completeaza continutul notiunii de inscris oficial asimiland acestora "
biletele, tichetele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice. "
"Per a contrario" se poate deduce ca toate celelalte acte ce nu indeplinesc conditiile de
mai sus sunt sub semnatura privata. Odata autentificat insa, actul sub semnatura privata
capata si el un caracter de oficialitate, falsificarea lui realizand continutul infractiunii de
fals in inscrisuri oficiale.
O problema care ar putea fi discutata este cea a documentelor bancare, de expeditie, etc.
emise de catre unitatile bancare, societatile comerciale cu capital privat. Interpretarea
textelor legii penale actuale si a practicii ne conduce la concluzia ca acestea ar avea
pozitia unor acte sub semnatura privata. Opinam insa ca, ele au totusi un caracter si un
continut ce excede unmplu act sub semnatura privata, fiind purtatoare ale unor stampile,
avize, etc. ceea ce le confera de principiu ( si pana la proba contrarie) o credibilitate
superioara. Daca sub aspectul incadrarii faptelor de fals legate de documentele amintite
fapta ramane in domeniul art. 290. C. Penal, din punctul de vedere al terminologiei
criminalisticii, credem ca nu ar fi deplasata, si nici neconforma cu continutul textelor de
lege utilizarea pentru aceste documente a termenului de documente cu sorginte de
oficialitate.
Notiunea de fals in acte nu este precizata in legea penala printr-o definitie a la lettre, dar
art. 288, 289, 290 din Codul Penal fac o enumerare a principalelor forme de manifestare a
falsului in acte: - -fals material in inscrisuri oficiale,
-fals intelectual,
-fals in inscrisuri sub semnatura privata.

“Literatura de specialitate, cat si practica judiciara au relevat elementele esentiale ale

infractiunii de fals in acte, aratand ca aceasta prezinta trei caracteristici principale si
anume “ :
-alterarea adevarului continut intr-un document,
-producerea efectiva sau aptitudinea de a produce consecinte juridice,
-prezenta elementului intentie la savarsirea faptei.
“Alterarea adevarului cuprins intr-un document are loc in principal "in faciendo" “
putandu-se produce insa, asa cum precizeaza in mod expres art. 289 C. Penal " prin
omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari ".
Fara o hotarare si fara exteriorizarea ei prin actiune nu poate exista infractiune, deoarece
numai o actiune (o inactiune) poate aduce atingere valorii sociale si deci sa produca
urmari sociale periculoase . Oricare ar fi modurile de alterare a adevarului pe care se
prezuma ca il exprima documentul suspect, ele se reduc in principal la doua forme: falsul
material si falsul intelectual.
Falsul intelectual se savarseste concomitent cu intocmirea, redactarea documentului si
consta in general din omiterea unor date, inserarea unor date neadevarate, atestarea unor
elmente neadevarate, etc.
Falsul material se poate comite atat concomitent cu intocmirea documentului, prin
realizarea unui document in intregime contrafacut, cat si dupa redactarea acestuia printr-o
modificare (alterare) fizica a sa. Notiunea de contrafacere are aici sensul de a reproduce
ceva in mod fraudulos, de a plasmui, de a imita, de a alcatui ceva cu scopul de a ii atribui
un caracter de autenticitate . Alterarea unui inscris consta din denaturarea lui, modificarea
materiala, transformarea continutului, stergerea in orice mod de litere, fraze, cuvinte,
semne de punctuatie, ori folosirea unor procedee de juxtapunere.
Desi legea penala nu face deosebire intre diferitele modalitati de realizare ale falsurilor,
referindu - se doar la efectele acestora - falsificarea - in practica s-a apreciat ca un
document poate fi :
1. falsificat - prin modificari partiale aduse unui act autentic,
2. contrafacut - prin producerea unui document in totalitate fals.
Intr-o lucrare pe care o consideram de importanta asupra expertizei stiintifice a
documentelor, se arata ca"Desemnam prin termenul de << contrafacere >> orice imitare
frauduloasa( subl. ns. S. A. ). A contraface un obiect consta deci din a fabrica in totalitate
o copie, cat mai fidela posibil, de maniera in care ea sa poata fi confundata cu originalul.
In materie de documente, autorul falsului. . . face apel, pentru a-si atinge scopul, la
materiale de inlocuire ( hartie, cerneala, etc. ) a caror calitati sunt suficient de apropiate
de cele ale materialelor autentice pentru a nu fi distinse la un simplu examen vizual. " .
Distinctia dintre contrafacere si falsificare este mult mai clara daca vom face in acest sens
o referire la bancnote. Acestea pot fi falsificate -prin transformarea unei bancnote de 5
dolari (USD) intr-una de 50 , adaugand cifra 0, sau pot fi contrafacute prin tiparire,
copierea cu un copiator color, s. a. m. d.
Rezumand, putem arata ca sub aspect criminalistic un document poate fi supus unor
modificari partiale ( in scopul de a fi folosit ulterior la dovedirea unor calitati, valori,
drepturi neadevarate) sau poate fi produs in afara conditiilor legale, de catre o persoana
neautorizata, de catre o sursa neoficiala, in scopul de a insela vigilenta organelor abilitate
sa controleze documentele respective ( organe vamale, politie, etc. ).

Sectiunea 3. Examinarea documentelor.

Examinarea actelor suspecte(a caror autenticitate este contestata)va avea in primul rand
in vedere aspectul lor general.
Se vor examina caracteristicile exterioare, dar si cele intrinseci: a)greutatea specifica
pentru identificarea sorturilor diferite de hartie sau alte materiale. b)grosimea hartiei
element deosebit de important, deoarece calitatea(finetea)difeitelor prelucrari prin care
rezulta o anumita hartie permite distingerea de alte categorii, tipuri sau surse de
fabricatie. Ea este important a fi stabilita in special in cazul actelor realizate prin
compunerea mai multor parti care provin din acte autentice, pentru a a realiza un act cu
aparenta de autenticitate. De exemplu, un act al carui text provine de la o sursa, iar
semnatura si sigilii le de autentificare de la un act autentic care a avut un cu totul alt
continut).
in cazul bancnotelor false, grosimea si greutatea specificaa hartiei vor fi examinate in
mod absolut necesar prin comparatie cu bancnotele autentice, c)Culoareaimprimarilor, a
scrisului, tusului de stampila, si hartiei. Invechirea naturala, datorata trecerii timpului va
produce in general urme specifice care difera de cele create in mod artificial prin doiferite
mijloace cum ar fi plasarea actului fals intre doua straturi textile peste care se aplica un
fier de calcat fierbinte, sau tinerea actului pe o plita incinsa un anumit timp. d)Compozitia
chimica a materialului de baza se va examina, ea fiind deosebit de relevnta, de oarece
prezenta diferitelor substante de inalbire optica sau lipsa lor permite aprecierea falsului.
De exemplu, noul model de marca germana este imprimat pe bumbac tratat special.
Chiar pentru cea mai buna hartie, producatorii folosesc retete diferite de producere. In
SUA, in cadrul serviciilor de investigatii exista o" biblioteca de retete"cuprinzand mostre
si retete ale diferitelor cerneluri, vopsele, sarturi de hartie, cu indicarea anului si firmei de
fabricatie, data comercializarii in diferite tari, s. a. e)Filigranarea si alte mijloace de
protectie
in procesul de fabricatie, colile de hartie cu destinatii mai deosebite(documente de
importanta, acte de identitate, etc. )vor fi supuse unui proces de filigranare. Acesta consta
in trecerea pastei nefinisate printre cilindri filigranori, care ii confera o textura
speciala(filigran multitonal, mat, sau umbrit ca mijloc de protectie speciala impotriva
falsificarii.
Tehnicile moderne de protectie impotriva falsificarii constaudin introducerea in textura
materialelor pe care se vor imprima documente importante (cecuri, acte de identitate,
bancnote)a unor fibre textile de 1 2mm care reactioneaza la razele ultravioletecu o
luminescenta specifica, sau crearea unor retele speciale(caroiaje, si nuozitati)a caror
alterare prin radiere, razuire, , tacare chimica, duc la extinderea pe suprafata actului in
zona afectata a unor pete de culoare(de exemplu cecuri FujiBank).
Firele de si guranta sunt inglobate in materialul bancnotelor moderne(marca germana
1990, lei 1990, dolari 1990 )cuprinzand uneori inscriptii transparente, sau marcaje
magnetice, imposibil de imitat fara o tehnologie extrem de costisi toare.
Examinarea criminalistica se extinde si asupra calitatii substantelor utilizate la scriere,
marcare, cum sunt:grafit, caolin, vopsea.
Pentru investigarea cernelurilor, a pastei de scris, a vopselurilor tipografice se vor utiliza
analize chimice complexe cromatografice, spectografice, radiatii Uv si IR, examinare
neutronica si laser.
Sectiunea 4. Metodele “clasice” de falsificare

Inainte de a aborda tehnicile si metodele utilizate de infractori in ultima vreme pentru

realizarea unor documente false, vom face mai intiai o succinta trecere in revista a
tehnicilor falsului in acte despre se poate spune ca sunt deja “ tehnici clasice”. Faptul ca
au aparut tehnici noi , nu inseamna ca celelalte au fost abandonate. Mai mult, am putea
chiar spune ca cele moderne sunt doar reluari de pe o alta treapta de tehnicizare a celor
clasice Ca urmare cunoasterea lor este necesara si constituie, credem noi, ABC-ul
oricarui viitor expert in tehnica documentelor.
Intr- o lucrare de referinta pentru cercetarea criminalistica a falsului in acte din Romania,
republicata recent, se arata ca “ Procedeele cele mai frecvente de alterare a actelor sunt
stersaturile si adaugirile. Aceste forme de modificare a unui act adevarat se pot intalni
separat sau impreuna, pe acelasi act si chiar la acelasi cuvant sau semn grafic; de
asemenea ele pot insoti si alte forme de modificare ale actului” . si gur ca metodele de
falsificare, alterare a continutului unui document nu se opresc aici. La cele pe care autorul
- mai - sus - citat le aminteste ca fiind mai frecvente , se adauga si falsul prin acoperire de
text, falsul prin compunere din parti disparate a unui act nou, precum si falsul realizat
prin spalare chimica (corodare) care precede de obicei audaugirile sau rescrierea integrala
a unui act .
EXaminarea criminalistica va fi mai intai indreptata asupra elementelor de continut,
topografie a elememtelor de text si imprimare, precum si asupra realizarii, pe temeiul
caror examinari se vor putea face primele aprecieri in legatura cu posibilul autor si
metodele folosite de acesta. “ Actele falsificate in intregime de aceeasi persoana au
unitate de structura, atat logica cat si grafica, ceea ce lipseste in majoritatea cazurilor de
falsuri partiale.
Metodele de examinare a falsului se aleg si se aplica in functie de procedeul utilizat la
falsificare , de natura hartiei, si a substantei de scris folosite la intocmirea actului. ”
Falsul prin inlaturare de text are loc in principal prin folosirea metodelor de inlaturare
fizica : razuirea si radierea . Gradul in care acestea sunt vizibile este determinat de
substantele folosite la scrierea, imprimarea textului, mentiunilor ori semnelor ce se doresc
a se inlatura, de intensitatea imprimarii si de tipul de suport material pe care s-a operat.
Pe de alta parte, are importanta si priceperea celui care a inlaturat inscriptiile anterioare,
precum si finetea instrumentelor folosite - corpuri ascutite, lame metalice, sticla, ace,
radiere, pulberi abrazive. Cu acestea sunt inlaturate texte, litere, cuvinte, cifre, impresiune
de stampile, etc.
Cand razuirea ori radierea au fost realizate neglijent, raman vizibile portiuni din traseele
scrise sau tiparite anterior. Fibrele hartiei sunt rupte si deteriorate in acel loc. Examinand
suportul actului prin transparenta se observa in locurile unde au fost indepartate unele
inscriptii, o mai mare transparenta a hartiei. Alaturi de aceste aspecte, interventiile de
natura mecanica asupra hartiei se manifesta si prin : estomparea luciului hartiei,
deteliorarea fondurilor de protectie, a liniaturii, intinderea cernelii, patarea si matuirea
hartiei, modificarea gradului de presiune al imprimarii, scrisului, dactilografiere repetata
a unor caractere, repasarea scrisului. “Scrierea cu cerneala in zona alterata produce o
difuzie mare, o imbibare a fibrelor deranjatesi, in consecinta o intindere a colorantului ,
care se materializeaza in calibrul mare al trasaturilor si in conturul lor neuniform. ”
Atunci cand au fost indepartate portiuni de ale unor texte manuscrise, asupra locurilor
razuite sau radiate, se poate face o observare sub iluminare oblica si fotografii de umbre
cu scopul de a demonstra eventuale diferente de presiune ale scrisului. “Observatia
microscopica , combinata cu dirijarea luminii, permite localizarea stersaturii prin
evidentierea umbrelor pe care le formeaza fibrele de hartie descleiate si scamosate. ”
Relevarea scrisului preexistent poate fi facuta si prin folosirea convertizorului de raze
infrarosii, a unei solutii pe baza de iod activ, sau a fotografiei sub raze ultraviolete.
O metoda mai precisa de depistare a indepartarii mecanice a unor portiuni de pe acte o
constituie betagrafia prin contact. Imaginea cliseu obtinuta prin radiatii beta este
suprapusa pe un cliseu diapozitiv al actului realizat in lumina normala, apoi se realizeaza
o fotografie color cu cele doua clisee suprapuse. Locul stergerii va deveni astfel vizibil
O modalitate foarte precisa, dar mai putin accesibila este cea holografica. Utilizand doua
fascicule Laser ce interfereaza la trecerea prin documentul suspect se va obtine pe o placa
fotosensibila o imagine care va permite o rezolutie deosebita, iar pe cale de consecinta sa
se discearna daca elmentele de modificare “apartin hartiei ca atare sau au fost create ca
urmare a procesului de falsificare”
Evidentierea locurilor atacate mecanic de pe acte se poate realiza si printr-o metoda
relativ mai simpla. Documentul suspect se presara cu o pulbere metalica, se poate folosi
chiar pulbere toner pentru copiator. Actul este apoi introdus intre doua placi metalice
intre care exista o sarcina de electricitate statica. Pulberea se va aglomera in locurile unde
fibrele hartiei au fost deranjate, si aceasta este mai subtire, sarcina electrica fiind mai
sensibila in aceste zone.
Actele pot fi alterate si prin metode chimice de corodare ori spalare. Mijloacele de
evidentiere sunt in general cele ce permit si depistarea stergerii mecanice. La acestea se
mai poate adauga si examinarea in radiatie ultravioleta. Zonele atacate chimic vor avea o
flurescenta diferita de restul actului. Trebuie amintit aici faptul ca aceasta metoda nu da
rezultate atunci cand substanta folosita la spalare chimica nu produce reactia de
fluorescenta.
Prin mentinerea actului in contact cu o placa fotografica un anumit timp in intuneric se va
produce o reactie emulsiei fotografice cu reactivii ce pot fi intrebuintati la corodare sau
spalare chimica. De asemenea, tot prin contact, cu hartie de turnesol se pot evidentia
manoprele de stergere chimica. O alta metoda este masurarea conductibilitatii electrice a
hartiei, aceasta fiind modificata in zonele atacate chimic. Metoda necesita aparate de
mare sensibilitate.
Inlaturarea textului scris are insa ca variante si cele in care textul este acoperit cu diferite
substante ( cerneala, vopsea, etc), fie prin hasurare, fie prin repasare(rescrierea) unor
caractere, litere, cifre, fie prin rebaterea unor caractere dactilografiate. Pentru aceste si
tuatii metodele de abordare pot fi diverse. Ele vor fi alese atat in functie de modul de
inlaturare al textului, cat si de substanta de acoperire. Procesul examinarii va fi orientat
mai intai spre continutul textului ce a fost alterat. Se vor avea in vedere atat intreruperile
nefiresti ale unor fraze, cuvinte, si mboluri grafice, cat si prezenta unor “corecturi”
nejustificate de continutul si aspectul general al textului . De asemenea prezenta unor
mentiuni facute cu alte instrumente ori materiale de scris decat cele initiale, trebuie sa fie
examinata cu cea mai mare atentie. Intr-un act de inmatriculare auto au fost realizate
moficari ale tipului, capacitatii cilindrice si anului de fabricatie al autovehicolului .
Examinarea in radiatie ultravioleta, lumnina polarizata si microscopie in infrarosu au
permis sa se stabileasca care au fost inscriptiile anterioare, aceste din urma concordand cu
cele existente in evidentele organelor de politie privind respectivul certificat de
inmatriculare si pemitand stabilirea fara dubii a unui fals prin inlaturare de text urmat de
adaugarea unor mentiuni noi.
Inlaturarea mecanica, chimica sau prin acoperire a textelor de pe acte trebuie sa fie
abordata cu atentie procedand la examinari prealabile vizand mai ales aspectul hartiei in
locurile unde s-au efectuat razuiri, radieri, spalari, etc. In special la pasapoarte , datorita
hartiei speciale folosite la confectionare falsul poate fi realtiv repede observat. Avand in
masa sa substanta de incleiere din abundenta, suprafata este lucioasa. Mentiunile initiale,
indiferent daca sunt imprimate prin dactilografire, sau prin scriere nu vor patrunde adanc
in fibre datorita stratului superficial de incleiere. In schimb, dupa atacarea fizica,
suprafata lucioasa este lezata, avand loc o rupere a legaturii fibrelor din hartie, iar
particulele fine de fibre si cerneala initiale sunt inlaturate. Acum insa, fibrele ramase
devin absorbante ale cernelii, stratul neimpregnat cu lianti devenind descoperit. Locul
razuit sau radiat are un aspect mai mat sub iluminare polarizata cu unghi mic de
incidenta, iar scrisul devine difuz, latit in masa hartiei.
In cazul textelor inlaturate prin acoperire cu diferite substante solubile in apa( cerneala)
se poate aplica o metoda simpla constand din folosirea hartiei de filtru sau a hartei
fotografice a carei gelatina a fost umezita. Acestea se aseaza peste textul acoperit si se
lasa cateva minute. Prin inmuiere cerneala se va depune pe gelatina, iar inscriptia initiala
va aparea inversata pe hartia fotografica. Acesta operatie trebuie realizata in conditii de
intuneric, sub un filtru de lumina rosie sau verde, pentru a preveni innegrirea hartiei foto
in contact cu lumina zilei.
In cazul adaugirii sau intercalarii de text, datorita introducerii de noi cuvinte, cifre, sau
litere are loc o inghesuire a semnelor intre cele existente. Cand pentru adaugire se
folosesc instrumente, substante, masini de scris diferite scrisul adaugat va aparea diferit
prin nuante, culoare, aspect, caractere grafie. In cazul textelor ascrise de mana se va putea
apela la analiza grafoscopica pentru identificarea autorului initial si al adaugirii. Aceste si
tuatii pun in evidenta prescurtari nefiresti, defasurari nefiresc de largi- avand ca scop sa
acoepre unele spatii goale-ori ingramadiri de litere sau cifre, ingrosarea unor trasee in
mod nefiresc, diferente de oxidare ale trasaturilor de cerneala .
Consideram adecvata pentru mai multa acuratete si examinarea microscopica a
intersectiei trasaturilor dintre cele doua texte. Vor putea fi observate astfel pe trseul
realizat ulterior a unor particule fine desprinse din materialul uscat al primului traseu. De
asemenea, studierea continuitatii liniare a striatiilor lasate pe traseu de muchiile active ale
instrumentelor de scris sau de literele masinii de scris, poate oferi informatii cu privire la
utilizarea unor alte instrumente sau masini de scris. Dupa formarea unor liste de
instrumente sau masini suspecte, se va putea face o examinare comparativa de
identificare traseologica.
In special in cazul documentelor de identitate ( legitimatii, pasapoarte, etc. ) metodele
clasice de falsificare includ si decuparea si reconstituirea unor file ori introducerea unor
file contrafacute pentru a inlocui anumite parti ale unor documente . De regula se
procedeaza la detasarea unor portiuni din act ce contine datele de identitate, inclusiv
stampila si semnatura organului emitent. Portiunile vor fi introduse intr-un nou act de pe
care de asemenea au fost detasate elementele respective, sau care vor fi acoperite de cele
noi. Uneori, se procedeaza la subtierea hartiei cu glasspapier fin de pe actul ce va fi
modificat prin compunere, iar portiunile detasate de pe alt act sunt si ele subtiate prin
abraziune pe verso, apoi umezite si uscate prin presare peste actul modificat, adaugand
uneori si adeziv. Aceste manopere sunt realtiv usor vizibile cu ochiul liber, grosimea
hartiei fiind mai mare in locurile unde s-a operat. Aspectul zonelor respective este de
uzura mai pronuntata, uneori doar pagina afecttata fiind mai uzata. Este utila si
observarea atenta a versoului paginii recompuse, putandu-se vedea unele denivelari
nejustificate ale hartieri, botiri datorate uscarii inegale a adezivului, chiar scrugeri ale
surplusului de adeziv pe la marginile portiunii adaugate. Examinarea sub radiatiile
ultraviolete va putea pune in evidenta prezenta substantei de lipit, care va avea o
fluorescenta deosebita de restul suprafetei. Adeseori, datorita uzurii, sau chiar
compozitiei diferite a hartiei actului modificat si a hartiei proveninte de la alt document,
chiar si acestea vor avea nuante diferite sub radiatia ultravioleta. O alta varianta de
compunere a unor documente din portiuni provenite din alte documente este cea in care
se procedeaza la inlocuirea fotografiei pe diverse documente de identitate. Pentru a
preveni aceste falsuri, majoritatea documentelor moderne de identitate ( mai ales
pasapoarte) au fie fotografia acoperita cu folii adezive, fie fotografia scanata si
incorporata actului care apoi este laminat in plastic. In acest fel s-a pututu renunta la
folosirea si giliului sec pe fotografie. In Romania, sistemul este folosit la permisele
moderne de conducere, preconizandu-se folosirea sa si pentru cartile de identitate. In
toate aceste cazuri, daca actele nu au fotografia scanata, atentia va trebui mai intai
indreptata spre integritatea timbrului sec ce insoteste fixarea fotografiei pe document, sau
a liniei de termosudare a foliei protective.
Fotografia poate fi inlocuita prin mai multe procedee:
-desprinderea fotografiei originale si lipirea uneia noi in loc, situatie in care se inlocuiesc
si capsele de prindere;
-aplicarea unei foitografii noi peste ce initaila. In acest caz uneori sunt vizibile marginile
imaginii acoperite, iar grosimea este foarte mare, iesind imediat in evidenta;
-desprinderea stratului fotosensibil de pe o fotografie si aplicarea lui pe actul de
modificat;
-aplicarea pe folia transparenta a unei fotografii si aplicarea apoi a unei noi folii
protectoare.
Unii falsificatori decupeaza fotografia in zona capselor de prindere si o lipesc peste actul
falsificat. Apar atunci vizibile scrugeri ale substantei adezive sau patari ale fotografiei.
Aceste manopere sunt frecvent insotite de prezenta unor urme de capsare dubla pe pagina
urmatoare celei falsificate, de urme de taiere sau intepaturi lasate pe hartie de
instrumentele folosite. Prin desprinderea fotografiei originale hartia este scamosata, fonta
de si guranta este deteriorata. Uneori, prin introducerea unor fotografii provenite de pe
alte documente semnaturile, stampilele, mentiunile sunt intrerupte sau incomplete. Cand
noua fotografie este mai mare, ea poate acopri unele portiuni sau mentiuni in mod
anormal, nejustificat.
Asa cum vom arata in cele ce urmeaza, fara ca metodele clasice de imprimare si realizare
a documentelor sa - si fi pierdut valabilitatea, au aparut mijloace tehnice noi de realizare a
unor elmente grafice, iagini etc. si de transpunere a acestora pe suporturi din cele mai
diferite. Odata cu ele s-a manifestat si folosirea lor frauduloasa. Metodele descrise mai
sus, sunt in zilele noastre folosite alaturi de tehnici noi, uneori chiar in combinatie cu
acestea.

Sectiunea 5. FALSUL PRIN CONTRAFACERE

Principalele metode sunt: copierea si imitarea(specifice actelor scrise cu mana);

contratiparul; decuparea; fotocopierea(reproducerea tip xerox); trucajul fotografic si
electrostatic(xerox); alte metode de falsificare.

Contratiparul
Metoda consta in tiparirea unor acte false cu o matrita realizata dupa cea originala. Acest
procedeu este specific falsificarii de bancnote, cecuri de calatorie, titluri de proprietate,
documente bancare.
in ultimii ani, intara noastra au aparut in special bancnote false de dolari SUA, realizate
prin tiparire. Aceste falsuri sunt susceptibile de abateri care incep cu"cupiura"bancnotei,
continua cu lipsa de finete a matritei si erori de desen, precum si cu lipsa calitatilor
materialului original pe care este imprimata bancnota autentica, culorile sunt prea vii sau
prea slab imprimate, etc.
Decuparea
Este o modalitate de fals prin care se pot alcatui texte din litere separate provenind din
diferite carti, ziare, etc. Metoda este specifica scrisorilor anonime, calomnioase. Autorul
este relativ greu de identificat. Un caz interesant de fals prin decupare este cel dintr un
dosar solutionat in 1970 de dl. procuror Iuliu Andrei la Cluj . Falsificarea s a bazat pe
urmatorul procedeu: de pe lozuri necastigatoare din aceeasi serie se freca cu degetul
umezit , indepartandu se un strat de hartie de pe doua lozuri, ramanad in transparenta
cuvantul"necastigator". Cu o lama se razuiau literele de pe al teilea loz, cu exceptia
literelor "S"si bara verticala a lui"T"care devenea astfel "L".
Din primele doua lozuri subtiate se decupau literele care, umezite cu saliva, erau
transferate pe cel de al treilea cu ajutorul unui bat de chibrit , realizandu se cuvantul"una
suta lei". In acest mod au fost realizate 124 de lozuri false in perioada iulie 1969 aprilie
1970.

Fotocopierea si trucajul xerox.

Metoda este tot mai raspandita atat datorita accesibilitatii tot mai mari cat si usurintei
aparente a ralizarii falsurilor ori contrafacerilor.
Cunoscutul criminalist si expert nord - american Orway Hilton arata despre evolutia
expertizei criminalistice a documentelor ca aceasta “ a suferit schimbari semnificative . . .
In anumite privinte ea este o stiinta mult mai complicata decat era la jumatatea anilor‘ 30,
totusi nu trebuie sa credem ca munca ( expertului n. n. ) era atunci mai usoara decat azi.
Nu a fost nici o data o sarcina usoara . . . sa descoperi falsificarea ori alterarea
documentelor, ori sa raspunzi la multitudinea de probleme puse expertului. Modul in care
sunt realizate astazi documentele poate sa furnizeze totusi o mai mare varitate de
probleme decat in trecut. ”
Formulata in urma cu aproape un deceniu, in pofida timpului scurs, afirmatia nu si-a
pierdut actualitatea. Evolutia mijloacelor tehnice de realizare, multiplicare, ori
transmitere a documentelor nu a avut loc peste noapte. Ea a fost mai degraba un proces
de evolutie graduala, avand in acelasi timp o componenta stimulativa -competitia
economica si evoluita tehnico-stiintifica .
Alaturi de aceasta, desi nu intotdeauna recunoscuta, dar nici o data ignorata, tendinta de
utilizare a tehnicii noi in scopuri ilicite, a stimulat cautarea si dezvoltarea unor noi
mijloace de protejare a documentelor impotriva falsificatorilor. Pe acest fundal,
dezvoltarea mijloacelor tehnice de realizare si reproducere a textelor si imaginilor a fost
completata de evoluta mijloacelor de comunicare la distanta si potentata de patrunderea si
influenta tehnicii de calcul in toate domeniile. Concomitent au sporit cerintele ridicate in
fata criminalisticii de a descoperi si demonstra prin metode tot mai evoluate si precise
falsurile sau contrafacerile. Au aparut falsuri la realizarea carora sunt utilizate
copiatoarele, aparatele telefax, sistemele computerizate de preluare, stocare, prelucrare si
reproducere a textelor, imaginilor ori si mbolurilor grafice.
Pana in 1989 utilizarea in Romania a mijloacelor de copiere pentru realizarea de falsuri
era extrem de redusa. Acest fapt era atat produsul slabei raspandiri a mijloacer de
reproducere, cat si controlul strict asupra detinerii si folosirii acestora. Un alt factor poate
fi gama relativ limitata de utilizare a actelor respective in acea perioada. Dupa revolutie,
odata cu vanzarea si utilizarea nerestrictiva a mijloacelor de copiere ori reproducere, cu
accesul la tehnica de calcul noua au aparut si au devenit relativ frecvente si in tara noastra
cazuri de fals ori contrafacere in care acestea au fost utilizate. Predomina contrafacerile
de bancnote , atat straine cat si romanesti, dar sunt vizate si alte tipuri de documente. Ne
vom referi la unele cazuri din practica ilustrand cu ele diverse aspecte ale problemelor pe
care ne propunem sa le abordam in aceasta parte a lucrarii.
Necesitatile practice ale activitatii de birou si corespondenta au impus crearea unor
mijloace de copiere rapide . O prima metoda a fost sistemul de imprimare DIAZO .
Aparatele care il utilizau produceau copii necorespunzatoare calitativ pentru documentele
cu scop comercial sau dupa documentele de identitate. Detaliile erau neclare , uneori
chiar elementele mai mari dimensional erau reproduse estompat, neclare.
Aceste deficiente au impus trecerea la metode noi. Au fost create doua sisteme bazate pe
reflexia luminii la trecerea prin documentul de reprodus. Actul era plasat direct pe hartia
fotosensibila. . Metoda de transfer al imaginii prin difuzie directa a fost dezvoltata si
introdusa pentru prima data in anul 1952, in SUA. O tehnica de developare umeda
permitea realizarea unei copii negative. Aceasta era apoi presata pe o coala pozitiva
realizandu-se astfel transferul propriu-zis al imaginii. Cele doua coli erau apoi separate
inainte de uscarea definitiva.
Un alt procedeu de transfer al imaginilor se baza pe utilizarea unei folii de gelatina ca
pozitiv. Procedeul este cunoscut sub denumirea de Eastman Verifax . Lumina difuzata la
trecerea prin documentul de reprodus determina pierderea unei parti din finetea detaliilor.
Pe de alta parte, calitatea reproducerilor scadea pe masura ce se epuiza solutia activa.
Deficientele metodelor descrise ingreunau munca de identificare a falsurilor si limitau
posibilitatile de lucru ale expertilor.
In anul 1950, firma “3 M” a creat primul procedeu de copiere uscata direct pozitiv.
Metoda este cunoscuta sub denumirea de THERMO FAX. Ea este o copiere termografica
bazata pe utilizarea radiatiilor infrarosii sau a radiatiei termice pentru developarea
imaginii copie. Deficientele acestei metode constau in faptul ca cernelurile fara pigmenti
metalici ( fara ftalo-cianine ) respectiv textele, schitele sau desenele realizate cu acestea -
de exemplu schite sau desene tehnice realizate cu cerneluri Rotring, imprimarile de texte,
tabele, sau cifre scrise prin intermediul masinilor de scris cu banda pe baza de carbon, ori
cu imprimante matriciale cu ace pe banda carbon - nu pot fi copiate. La ceasta se adauga
si faptul ca aceste copii nu pot fi pastrate un timp prea indelungat in conditiile unui mediu
cald. Temperatura mai ridicata a mediului din arhivele de acte faciliteaza relativ rapida
degradare a copiilor realizate prin metoda termografica.
Ordway Hilton aminteste faptul ca datorita deficientelor copiilor termografice au existat
cazuri in care s-a suspectat falsificarea unor semnaturi , pentru a constata apoi ca sunt
doar repasari cu creionul ale unor semnaturi de pe anumite documente in scopul ca
respectivele semnaturi sa poata fi “ citite “ prin metoda ThermoFax . Metoda este
similara celei utilizate azi la majoritatea aparatelor telefax cu cap termic. In cursul anilor
‘60 firma a reusit sa imbunatateasca metoda, adoptand un procedeu derivat, bispectral. S-
a inlaturat astfel atat slaba calitate a copiilor termografice, cat si durata redusa de
pastrare. Perfectionarile ulterioare au permis sesizarea si reproducerea si a textelor ori
desenelor realizate cu ajutorul anumitor cerneluri fara pigmenti metalici.
Ramane insa de precizat faptul ca acest tip de copiatoare folosesc hartie speciala termo-
sensibila, ceea ce face ca metoda sa nu fie intru totul competitiva cu copiatoarele ce
utilizeaza metoda creata de firma RANK XEROX si care necesita hartie normala.
La sfarsitul anilor ‘50 firma RANK XEROX a realizat primele aparate copiator care
utilizau un procedeu electrostatic de transfer al imaginii. Imprimarea se facea pe hartie
obisnuita, copiile alb-negru rezultate avand o calitate satisfacatoare. Copiatorul
electrostatic creat de firma Xerox este de fapt un mecanism mai complex asemanator
unui aparat fotografic avand un sistem de lentile care permite transferul imaginii pe un
cilindru electrostatic. La randul sau, acest cilindru, in functie de incarcarea cu sarcini
electrostatice preia o pulbere fina numita toner. Cilindrul este apoi rulat peste coala de
hartie pe care tonerul este topit cu ajutorul caldurii si fixat astfel pe document. .
Tonerul este de fapt o pulbere sintetica cu calitati plastice, avand fie culoarea neagra, sau
pentru copiatoarele moderne color culorile sunt cele complementare: rosu, galben,
albastru. Prin topirea sa in procesul de transfer se obtin copii permanente. Restul
tonerului neutilizat, cat si cenusa rezultata in procesul de topire sunt inlaturate si colectate
intr-un recipient special. Procedeul este destul de complex, iar primele modele de
copiatoare erau destul de voluminoase, costisi toare si relativ lente.
Au fost create apoi modele noi, cu viteza de lucru mai mare , avand un volum mai redus
si cu posibilitai noi de colationare a documentelor cu mai multe pagini. Unele modele
realizau copii pe hartie cu oxid de zinc, prin acelasi transfer electrostatic al imaginii.
Dupa ce metoda Xerox a devenit accesibila si altor producatori, au fost create modele mai
rapide, iar copierea electrostatica pe hartie normala a devenit cea mai utilizata pe plan
mondial pentru multiplicarea actelor.
Accesul si utilizarea relativ simpla a unui copiator au dus la cresterea numarului de
falsuri prin utilizarea frauduloasa a copiilor electrostatice, iar expertiza va incerca sa
stabileasca in ce constau acestea - adaugiri, inlaturari de cuvinte, cifre, etc, si sa
determine diferitele defecte caracteristice ce apar in cursul functionarii aparatului ,
reflectandu-se in aspectul copiei rezultate, ori prin analiza continutul cenusei de toner
rezultate sa ajunga la individualizarea copiatorului sau la stabilirea generica a tipului si
marcii sale . De fapt, inca de la modelul de copiator Photostat, aparut in urma cu aproape
cinci decenii, se ridica problema utlizarii frauduloase a copiatoarelor, si paradoxal,
evolutia modelelor si obtinerea unor copii de buna calitate a simplificat munca
falsificatorilor, ajungand la ceea ce unii autori numesc deja “ push buton forgery” - “
falsul printr - o simpla apasare de buton. ”.
Expertul criminalist este acum chemat sa tina pasul cu progresul tehnicilor de fotocopiere
, descoperind specificul si deficientele fiecarui procedeu, chiar al diferitelor modele de
copiatoare, pentru a putea trece de la general la particular, combinand examinarile cu
instrumente optice, de natura traseologica ( asupra defectelor specifice aparatului ), cu
examinari fizico-chimice de profunzime si precizie : spectroscopie in infra-rosu,
microscopie electronica de baleiaj, fluorescenta in radiatie X, etc.

Sectiunea 7. Copiatoarele color. Posibilitati de identificare. Termocopierea. Specific.

Identificare.

In ultimul deceniu, au devenit destul de accesibile si tot mai performante copiatoarele

color Pe masura dezvoltarii tehnice, posibilitatile de lucru oferite de aceste copiatoare au
fost completate de metode digitale de analiza, prelucrare, recompunere si reproducere a
imaginilor.
Devenite adevarate “ tipografii color de buzunar” , noile tipuri de copiatoare color pot
produce copii color de inalta fidelitate si claritate, pe cele mai diferite substraturi
materiale, de la hartie normala, la folii transparente si folii plastice opace adezive. Unul
dintre ultimele modele produse de firma RANK XEROX - modelul Xerox 5775 este
dotat cu un sistem computerizat de prelucrare digitala a imaginilor, putand reproduce pe
hartie sau pe alte substraturi imagini de pe diapozitive, memora si transpune imagini, si
mboluri sau texte de pe diferite documente pe unul final, recompus sau creat ca un act
nou. Aparatul mai permite si reproducerea color, prin prelucrarea unor documente sau
imagini prezentate initial in alb/negru.
Rezumand metodele de copiere oferite pe piata europeana la acest moment , putem arata
ca principalele procedee comerciale de copiere si reproducere sunt urmatoarele,
exemplificam si cu unele modele si producatori :
1. copiere fotografica(Ciba Copy CC 1217, Konica U-Bix color)
2. copiere electrostatica- analogica ( Colorocs , Ricoh NC 305)
3. copiere electrostatica digitala (Canon CLC 500, Kodak ColorEdge 1550)
4. copiere digitala cu jet de cerneala -ink jet-(Canon BubbleJet),
5. copiere analogical si licografica (Sharp CX 4500),
6. copiere digitala prin transfer termic ( Toshiba PC 50 S, Sharp CX 5000).
In functie de sistemul de copiere difera si hartia folosita: fotosensibila, termosensibila,
normala. Modul de transmitere a semnalului - analogic sau digital -influenteaza claritatea
copiilor, cel digital asigurand o mai mare putere de rezolutie. Devenite tot mai complexe ,
copiatoarele color au atras atentia falsificatorilor, fiind folosite in special la contrafacerea
bancnotelor, dar si a unor cecuri de calatorie, vize , etc.
In cele ce urmeaza vom descrie succint modul de functionare al unui copiator color,
cunostiinte pe care le consideram un minim necesar pentru a putea inelege modul in care
se poate face identificarea unui copiator color.
Documentul de reprodus este asezat pe o placa de sticla, cu imaginea ce urmeaza a fi
reprodusa cu fata catre suprafata de sticla. Pe sub ecranul de sticla se deplaseaza un
modul mobil care poarta sursa de lumina pentru expunere. Expunerea imaginii se face cu
ajutorul unei surse fluorescente de lumina de mica putere ( de exemplu, la modelul Xerox
5765 puterea este de 20 W ). Sensorul pentru imagine, asemanator unui obiectiv
fotografic, este deplasat pe lungimea ecranului de sticla o data sursa de expunere.
Deplasarea modulului de scanare se face cu ajutorul unui motor electric acionat pas-cu-
pas, pentru a asigura continuitatea deplasarii si finetea pozitionarii.
Semnalul rezultat prin scanarea imaginii este convertit in semnal digital . Acesta este apoi
procesat si introdus in sistemul de prelucrarea imaginii din copiatorul propriu-zis. Pe un
cilindru electrostatic cu rol colector este realizata in sarcini electrostatice imaginea
latenta. Un laser cu neon si helium, de mica putere, ( clasa I de precizie ), genereaza prin
intermediul unui raster (grila liniara de mare finete) imaginea pe care va fi colectat
tonerul. Acesta este preluat prin intermediul unor pensule electromagnetice si distribuit
pe cilindru. Imaginea latenta este compusa din trei sau patru straturi de toner color ( in
functie de modelul aparatului ) repartizate pe culorile fundamentale: rosu magenta,
galben, albastru cyan , iar la copiatoarele cu patru culori si negru. In cadrul unui proces
numit “ developare ” are loc combinarea culorilor de baza rezultand imaginea color
finala. Sensori optici si repartitori din fiecare compartiment ce contine toner color asigura
monitorizarea nivelor de toner preluat, rezultand prin complementaritatea culorilor de
baza celelalte culori necesare imaginii. Nivelele de amestec pot fi atat preselectate cat si
standard ( auto reglabile). Tonerul este transferat de pe cilindrul colector pe hartie, in
cadrul unor treceri mutiple, rezultand copia finala. Topirea tonerului in cadrul imprimarii
propriu-zise este urmata de descarcarea cilindrului receptor. In final, un modul de curatire
asigura indepartarea resturilor de toner uzat.
Pentru identificarea numarului de culori de baza - trei sau patru- se poate folosi
examinarea microscopica a copiei full-color, urmarind sa se distinga in straturile de toner
topit numarul de culori amestecate. Se mai poate folosi metoda fotografiei de
descompunere de culoare, sau se poate realiza mai rapid descompunerea culorilor de
baza, cand se dispune de un analizor video-comparator spectral tip DOCUBOX Full
color, asistat de computer. Mai exista si alte tipuri - VSC1, VSC 4I, VSC 2000, Forrest &
Freeman, CES- AG, Projectina, etc.
Aceasta identificare este necesara atunci cand nu se cunoaste tipul de copiator utilizat si
se urmareste stabilirea acestuia. Metoda examinarii microscopice este rapida, iar in
functie de experienta celui ce examineaza ea poate oferi solutia imediat. Aplicand o
iluminare in lumina polarizata si o rezolutie mare pot fi observate depunerile succesive de
toner in culorile de baza . Acestea au aspectul unor stropi multicolori suprapusi, iar in
locurile unde unde depunerile sunt mai consistente, stratul de toner fiind aproape
compact, aspectul este unul specific de “ fasii de smoala topita”.
Un alt element utilizat in identificarea copiatoarelor color este structura speciala a
ecranului pentru documente al fiecarui copiator. Copiile reproduc structura rasterului prin
care este redata imaginea scanata. . Atat imaginea rasterului, cat si a sticlei ecranului
poarta adesea urme generate de functionarea aparatului-uzuri, zgarieturi, care apar si pe
copie.
Structura sticlei ecranului, cat si rasterul pot avea o compunere din linii paralele, caroiaje
sau pot fi compuse din puncte. Rasterul din puncte poate avea o dispunere aleatorie sau o
structura de retea.
In functie de aceste criterii se poate merge mai departe cu identificarea marcii
copiatorului . Exemplificativ aratam ca ca modelul de copiator Canon CLC 10 are
aspectul rasteului cu puncte dipuse aletoriu, modelul Panasonic FP-C1 are raster tip grila,
iar RanK Xerox 5775 are raster cu linii. Pentru Rank Xerox am realizat mai multe
experimente in cadrul carora am constatat ca acesta este aspectul specific tuturor
modelelor firmei. Ca urmare a utilizarii frecvente a copiatoarelor color in contrafacerea
de bancnote, firmele producatoare au introdus in partea de programare instructiuni care
impiedica copierea bancnotelor. Prin scanare sistemul recunoaste combinatia de culori ale
anumitor bancnote si nu executa copierea. Pentru ca aceasta instructiune din program
poate fi depasita, s-a luat masura suplimentara de a introduce un cod de marcare a
fiecarui copiator, existent in mod latent in orice copie realizata de un anumit aparat. De
aceasta protectie suplimentara beneficiaza de exemplu copiatoarele Rank Xerox din seria
MajestiKolor.
Exista uneori moduri extrem de simple de “a pacali” copiatorul sa copieze bancnote. El
este aplicabil tipurilor cu patru culori, adaugand in acelasi timp “ o capcana” pentru
criminalistul chemat mai tarziu sa identifice aparatul utilizat la contrafacere. Astfel. una
din culori (negrul) poate fi suprimata, ea fiind realizabila si prin compunerea celorlalte.
La acesta manevra se adauga si posibilitatea de interventie asupra memoriei electronice a
copiatorului.
Obtinerea unor rezultate de identificare individuala a copiatoarelor color presupune un
ansamblu de alte examinari complementare pentru determinarea tonerului si a cenusilor.
Acestea presupun la randul lor crearea si existenta la nivel national a unei colectii de
hartie si toner permitand raportarea la mostre si retete standard, clasificate pe
caracteristici si producatori.
In aceste conditii se impune studierea prin analize de laborator a urmatoarelor
caracteristici, in functie de actul (copia) de examinat si de tipul acesteia ( color sau
alb/negru ) :
1. Caracteristicile de baza ale tonerului. Aceasta se poate stabili prin determinari
magnetice, examinare microscopica ( microscopie electronica cu baleiaj ), cat si prin
examinari orientate spre determinarea modului de procesare a tonerului - termoradiere,
rulare termica, presare la rece. Datele obtinute se pot completa cu caracterizarea chimica
a tonerului. Se va stabili daca tonerul este mono-component sau bi-compus . Unele retete
de toner de culoare neagra contin coloranti extractibili in amestec cu pigmenti carbonici.
Acestia pot fi separati sI identificati prin cromatografia in strat subtire. Este utila si
identificarea rasinilor utilizate la producerea tonerului. Data fiind compunerea lor,
tonerele color contin in general mai multe componente care pot fi detectate : rasini,
pigmenti, etc.
2. Piroliza gaz-cromatografica- permite separarea cromatografica a componentelor
tonerului, in special compusii anorganici, iar prin completarea analizelor cu spectroscopia
de masa se obtine o precizie superioara.
3. Analize instrumentale in raze infra - rosii - din care in special spectroscopia in infra-
rosu ofera posibilitatea unor diferentieri precise a proportiilor in care un anumit fabricant
a adaugat rasini si ntetice tonerului. Din pacate, pe langa aparatura complexa este si aici
necesara existenta unei colectii de mostre.
4. Fluorescenta sub raze X- permite identificarea colorantilor anorganici prezenti in
diferite retete de toner color.
Asa cum rezulta din metodele de examinare expuse mai sus, tehnicizarea si evolutia
mijloacelor de copiere impun si o dezvoltare a cunostiintelor interdisciplinare si a
aparaturii folosite in criminalistica.
Metoda de termocopiere ThermoFax a suferit de la aparitia ei din anul 1950 pana in
prezent o mare varietate de perfectionari si modificari , existand azi chiar si copiatoare
termice color. Aplicatia cea mai frecventa a termocopierii este la aparatele de tip telefax,
desi printre acestea, modelele mai sofisticate realizeaza imprimarea cu ajutorul
tehnologiei de la copiatoarele laser tip Xerox, existand chiar aparate telefax laser color.
Revenind la termocopiere, facem precizarea ca, prin constructie aparatele tip telefax sunt
prevazute sa realizeze si functia de copiator. Copiile realizate au in general o calitate
scazuta faa de cele tip Xerox, majoritatea modelelor necesita hartie speciala tip termofax
si rezultatul nu se pastreaza un timp mai indelungat, estompandu-se cu timpul. Pe de alta
parte, textele scrise cu banda carbonica, desenele reproduse cu hartie copiativa carbon
(plombagina), semnaturile ori mentiunile executate cu creionul cu grafit nu sunt
reproduse, ori apar insuficient de clar prin termocopiere. Termo-imprimarea se realizeaza
cu ajutorul unei linii de lamele sau ace care se afla in contact cu hartia termo - sensibila.
Acestea se incalzesc sau nu, in functie de mesajul ( semnalul)electronic.
Examinarea microscopica a actelor transmise sau copiate cu ajutorul unui aparat telefax
termic permite observarea fibrelor de hartie superficiale, carbonizate prin descarcari
punctiforme de energie termica. Hartia este de dimensiuni variabile, cu o grosime redusa,
fiiind prezentata in role de anumite lungimi, pentru aparat. Calitatea imprimarilor este
diferita in functie de calitatea si performantele aparatului. Majoritatea modelelor actuale
de aparate tefax utilizeaza la imprimarea imaginii pulbere toner. La aparatele telefax care
utilizeaza toner, acesta este depus intr-un strat mai subtire decat la copiatoarele obisnuite,
dar diferentele sunt date doar de grosimea corpului caracterelor. “Citirea” documentului
ce urmeaza a fi copiat termic sau transmis, se face cu ajutorul unui cap termic pe baza de
radiatii infrarosii. Raspandite pe o latime corespunzatoare latimii actului de transmis sau
termocopiat, celulele foto-termo-sensibile observa si reproduc variatiile alb/negru ( hartie
/ traseu scris), acestea reflectandu-se in microdescarcari de arc pe hartia rolei de hartie
termosensibila, sau in incarcari electrostatice cu toner care apoi este depus pe hartie, sau
cu ajutorul unuistem ink - jet -cu jet de cerneala. Modelele tip laser sau ink-jet folosesc
hartie normala, sau sub forma de rola, pot produce si copii color, iar puterea lor de
rezolutie este mai mare.
Intr-o expertiza de tehnica documentelor efectuata la Laboratorul Interjudetean de
Expertize Criminalistice Cluj, a fost supus examinarii un act prezentat in copie
electrostatica tip Xerox alb/negru , cerandu-se sa se stabileasca modul de realizare al
acestuia. In cadrul examinarii generale am stabilit ca actul era o copie tip xerox a unui act
realizat prin mai multe activitati compuse, plecand de la copierea pe un copiator tip
telefax a unei semnaturi ce imita o semnatura autentica , peste care fusese desenata o
stampila, iar deasupra acestora fusese dactilografiat un text ce confirma achitarea unui
debit de mai multe milioane lei. Actul compus, astfel rezultat, a fost recopiat cu un
copiator termic, fiind vizibile pe marginile copiei tip Xerox realizate in final, urmele
lasate pe rola de hartie termica de catre mecanismul de transport al telefaxului.
Multitudinea de copieri si recopieri era orientata spre a face sa se estompeze detaliile si sa
acopere contrafacerea semnaturii . ( Fig. 24. )
Un amanunt de interes tehnic este cel ca unele apararte telefax sunt prevazute cu un
dispozitiv care aplica un semn distinctiv, o “ stampila “- pe documentele care au fost
transmise ori copiate cu ajutorul lor. Acest fapt permite in cazul in care este pus la
dispozitie si actul original sa se constate daca s-a efectuat vre-o transmitere sau copiere a
acestuia cu aparatul telefax.
Examinarea unui document suspect realizat, copiat, ori transmis cu ajutorul unui aparat
telefax presupune ca (in mod ideal ) la dispozitia expertului sa se afle :
- documentul original la care se refera documentul fax,
-copia fax ( act in litigiu ),
-aparatul telefax pe care se cunoaste sau se banuieste ca s-a facut transmiterea ori
copierea,
-materiale de proba copiate, transmise si receptionate cu aparatul emitent, cat si cu cel
receptionant
In cursul examinarii se vor avea in vedere pentru identificare urmatoarele elemente:
-imprimarile ce indica numarul de apel, indicativul si ora transmiterii/ receptiei ( aceste
elemente pot fi suprimate fie din aparat, fie prin taierea hartiei ) ;
-aspectul general al imprimarii care poate fi clar, estompat, imprimat inegal;
-tipul de imprimare-termica, cu toner, cu jet de cerneala;
-in cazul in care aparatul este prevazut cu stampila de confirmare -aspectul acesteia -
culoarea, forma, plasarea ei ( si aceasta functie poate fi inlaturata );
-defectele specifice- de scanare, ori de redare;
-unele caracteristici specifice aparatului.
Defectele specifice de scanare pot fi generate de prezenta prafului , ori acumularea de
murdarie intre mecanism si hartie, ori pe oglinda unitatii optice. Acestea se vor manifesta
fie prin imagini imbacsite, iar in cazul firelor de praf pot aparea ca linii verticale pe
document . Forma lor punctiforma apare prin reluare continua ca o linie pe verticala
situata intr-un anumit punct al paginii. De asemenea, defectele unitatii de imprimare pot
aparea sub forma unor linii verticale pe toata lungimea actului. Astfel, incalzirea continua
a unui ac produce o linie verticala neagra, iar neincalzirea unui ac genereaza o linie alba.
Ele pot fi deosebite de defectele de scanare care dispar prin curatirea unitatii de imagine.
Defectele unitatii de imprimare apar in cazul documentelor transmise prin fax numai pe
exemplarul receptionat, respectiv in cazul folosirii acestuia drept copiator.
Defectele specifice mecanismului pot consta in urme ale rolei presoare care asigura
miscarea hartiei. Functionarea imperfecta a rolei se poate manifesta prin alungirea ori
scurtarea pe alocuri a semnelor ori literelor. Acest defect poate fi insa generat in cazul
actelor receptionate prin telefax si de defectiuni ale liniei telefonice cu transmisi e
analogica.
Aparatele de tip telefax pot fi utilizate uneori la falsificarea unor acte, in combinatie cu
metode obisnuite de falsificare. Ele pot fi folosite mai ales atunci cand este vorba de
transmiterea la distanta a unor contracte, chitante, cecuri, etc. Prin combinarea tehnicilor
initiale de stergere, radiere, adaugire cu retransmiterea prin telefax a actelor falsificate se
incearca uneori obtinerea unor plati in banci, ori dovedirea unor alte prevederi
contractuale decat cele convenite.
Intr-un dosar au fost prezentate spre achitare prin banca unele dispozitii de plata pe care
fusesera modificate prin adaugare sumele confirmate. Din” cinci sute mii “s-a facut
“cinci milioane cinci sute de mii” iar actul falsificat a fost transmis pentru plata bancii
clientului, prin telefax. Confruntarea exemplarelor fax si originale a permis usor stabilirea
modului de falsificare, desi, datorita conditiilor de pastrare, copiile fax incepusera sa-si
piarda lizibilitatea.
Falsuri realizate cu copiatoare alb / negru. Examinarea lor.
Asa cum s-a aratat si in literatura de specialitate multe din falsurile realizate cu ajutorul
copiatoarelor alb / negru sunt orientate spre realizarea unor acte compuse. Prin aceasta
notiune intelegem un act nou, prezentat in copie electrostatica alb / negru care, de obicei
conform afirmatiilor partii ce incearca sa se se preleve de continutul sau, ar reprezenta
copia unui act contestat ” al carui original s-a pierdut ”
Metoda de lucru este relativ simpla: se foloseste o parte dintr-un alt act ce contine o
semnatura autentica a unui anumit titular, la care se adauga un alt text realizandu-se falsul
prin trucare si reproducerea cu copiatorul .
O varianta de fals comis cu ajutorul copiatoarelor este cel prin procedeului denumit “
masca “ , utilizand o coala de hartie pentru a ecrana o parte a actului ce se trucheaza - de
exemplu se copiaza antetul si finalul unui act - adeverinta oficial “mascand” textul
original, introducandu-se apoi pe copie textul dorit si recopiind actul astfel plasmuit.
Amintim in acest sens o cauza cercetata de Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj in care
s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice asupra unei copii tip Xerox a unui act
despre care petentul sustinea ca l-a depus la termen la instanta de judecata , dar actiunea
nu a fost inregistrata la dosarul cauzei respective, de oarece actul ar fi fost pierdut sau
sustras. Examinarea criminalistica a copiei electrostatice in litigiu a pus in evidena
prezenta unor urme liniare produse de marginile unei coli diferite de hartie, folosite ca
masca pentru a putea reproduce electrostatic partea superioara a actului cu impresiunea
stampilei de inregistrare de la registratura instantei. Urmele erau vizibile pe orizontala ,
producandu-se o usoara umbra la trecerea scanerului copiatorului, dar mai ales la
marginea din dreapta pe verticala, datorita dezalinierii marginilor colilor. Dupa obtinerea
unei coli de hartie format A4 ce purta o reproducerea electrostatica a inregistrarii de
intrare cu data certa, autorul falsului a scris cu mana textul aciunii si a recopiat actul,
depunand noua copie in sustinerea plangerii penale.
Din experimentele facute cu ocazia acestei expertize am putut constata ca aceste tipuri de
urme-umbra apar pe copiile electrostatice alb/negru atunci cand copiatorul nu este
intretinut corespunzator. Ele mai apar cand actul de reprodus are unele deformari: cute,
plieri rectangulare, cand se copiaza acte din mai multe pagini, la limita dintre marginile
paginilor, cand sunt mai multe coli suprapuse. Calitatea copiilor mai poate fi influentata
si de alti factori:
1. Starea actului care se copiaza si culoarea acestuia -in cadrul raportului fond-text. In
practica s-a constatat ca anumite culori-galben, rosu, bleu ciel-nu sunt clar copiate si
transpuse in alb/negru.
2. Starea aparatului . Aici are importanta si timpul scurs de la ultima utilizare, gradul de
incarcare pentru ziua respectiva. Pe masura cresterii numarului de copii reaizate cu un
copiator se produc uzuri ale cilindrului.
3. Temperatura de topire / fixare a tonerului si calitatea acestuia. Acumularea cenusilor
de toner si incalzirea aparatului pot genera fixarea unei parti din toneru uzat pe copiile
realizate, acestea capatand un aspect imbacsit.
4. Gradul de contrast al expunerii. Actele au contraste diferite intre fondsSi text, iar unele
acte realizate cu imprimante matriciale sau masini de scris cu banda carbonica necesita
un contrast mai redus, data fiind tenta de gri a imprimarii si raportul redus de contrast cu
albul suportului material.
Alteori, copiile alb negru ale unor acte sunt falsificate prin alterarea continutului unui
text. Indepartand de pe copie unele mentiuni ( cifre, cuvinte, fraze), se pot int