1.1.

Scurt istoric
Documentele reprezinta un capitol important n istoria de milenii a omenirii. De-a lungul timpului documentele apar ca nscrisuri de o nsemnatate deosebita, nca de la aparitia lor acestea au nceput a fi falsificate. Istoria Romniei retine falsificari celebre ncepnd cu domnia lui stefan cel Mare. Pna n secolul XVII falsificarile de documente erau pedepsite aspru, pedepse ca taierea minii, pierderea capului sau arderea pe rug. Un document plasat n domnia lui stefan cel Mare a fost scris de cel mai cunoscut diac al cancelariei Moldovei dintre 1458-1460, un anume Stetco. Falsul a fost depistat de specialisti la studierea amprentei sigilare, care nu respecta standardele. n epoca n care el ar fi trebuit sa fie realizat, daca dam crezare scrisului de pe el, pecetea ar trebui sa fie confectionata fie din ceara naturala, fie dintr-o capsula metalica, fie dintr-o capsula de lemn n interiorul careia sa se gaseasca ceara rosie, n care urma sa fie imprimat sigiliul domnitorului, cum este la Hrisovul Manastirii Hurezi. La acest fals, n loc de ceara naturala este un fel de bitum. Pe marginea acestei amprente sigilare, unde trebuia sa fie legenda sau inscriptia, n care se gasea numele domnului si tara unde domnea, nu se poate citi nimic, numai niste semne grafice care nu se pot citi, textul n totalitate este ntr-o limba care vrea sa fie cea slavona - limba de cancelarie. O categorie anume de falsuri a fost numita de slavistul Ioan Bogdan "Noi falsificate basarabene".Sunt n numar de 30, au fost create dupa ce Basarabia a cazut la Imperiul arist dupa "Pacea de la Bucuresti" din 1812. Pentru falsificarea acestora se pare ca a fost folosit un atelier ntreg pentru ca toate aceste documente sunt cam pe acelasi tipar. Falsificatorii instruiti nu si permiteau sa faca falsuri sub forma originala. Aceste documente nu reuseau sa se impuna ca autentice. Exista un ntreg proces ce verificare a autenticitatii unui document. O cercetare porneste de la suport, de la scris si de la nsemnele de validare,ori falsificatorii cunosteau aceste lucruri. Un falsificator ilustru? Bogdan Petriceicu Hasdeu. El a creat doua falsuri, unul este "Diploma Brladeanu", care ar fi fost elaborata n 19419b110t 1134 si prin care se confereau unor negustori dreptul de a face comert n Moldova fara a plati taxe, acest fals intrnd n categoria falsurilor patriotice sau falsuri pentru marirea neamului. Al doilea fals al lui B.P.Hasdeu este "Hrisovul lui Iurg Koriatovici".n acest hrisov el a ncercat sa puna pe tronul Moldovei acel personaj Iurg, pe care l-ar fi gasit ntr-o cronica lituana, dar negasind documentele care sa dovedeasca si ceea ce sustine el, si-a permis luxul sa

creeze un hrisov. stiind ca nu are pergament din vremea lui stefan cel Mare, ca nu are cerneala de atunci, ca n-are matrita sigilara sa obtina amprenta sigilara ca ntr-un document de atunci, el a prezentat falsurile sub forma de copii. Falsurile sub forma de copii nu se pot depista usor pe baza elementelor externe, falsul trebuie supus criticii interne, pentru a vedea institutiile, persoanele, limba si continutul lor de idei. Un alt fals celebru este cel referitor la orasul Trgoviste. Trgoviste a fost un oras domnesc, liber, nu era nchinat unor boieri sau manastiri. Matei Basarab ar fi dat un hrisov n care confirma ca mosia este libera. n 1818, Alexandru sutu si marita fata si i da zestre mosia lui de la orasul Trgoviste pentru ca sfatuitorii i spuneau ca tot ceea ce este liber este domnesc. n acel moment trgovistenii se vor rascula. Dupa nceperea revolutiei mosia va fi restituita trgovistenilor dar acestia cer hrisovul, pentru a dovedi alta data daca se va mai pune problema. Apare falsificatorul, Vlasceanu, care realizeaza falsul. Hrisovul, facndu-se analiza interna deoarece s-a pastrat numai sub forma de copie, s-a vazut ca este un fals. A fost creat dupa 1821-1822. Trgovistenii au platit lui Vlasceanu pentru hrisov, dar la un moment dat s-a dovedit ca e fals, acesta fiind condamnat la ctiva ani de nchisoare.

1.2. Documentul ca obiect de materializare a falsului

Cuvntul document provine din limba latina si anume de la cuvntul documentum ce nseamna certificat, indiciu, dovada. Uitndu-ne n dictionarul explicativ al limbii romne vom observa ca documentul este un act prin care se adevereste, se constata sau se preconizeaza un fapt, se confera un drept, se recunoaste o obligatie. O alta explicatie ar fi ca este un text scris sau tiparit, inscriptie sau alta marturie servind la cunoasterea unui fapt real actual sau din trecut. Codul penal foloseste termenul de nscris, fata de legislatia anterioara care folosea termenul de act. Pe lnga cei doi termeni, mai exista si acela de document, care poate desemna att un nscris, ct si orice obiect destinat sa ateste fapte de natura juridica sau istorica. De aici rezulta ca aceeasi notiune poate fi redata fie prin termenul de nscris, fie prin cel de act sau document, mai ales daca acestora li se adauga cuvntul scris:act scris, document scris. Termenul document este mai cuprinzator, nglobnd ntreaga problematica a cercetarilor criminalistice. Avnd n vedere ca termenul de "document" are o circulatie mai larga, n lucrare se va folosi cu predilectie acesta.
2

Termenul de nscris are sens restrns, facnd distinctie ntre infractiunile de fals n nscrisuri si falsificarea de monede, timbre si alte valori1si n examinarea criminalistica trebuie facuta delimitarea ntre cercetarea propriu-zisa a falsurilor n nscrisuri - inclusiv a celor dactilografiate si cercetarea altor categorii de falsuri: monede, marci postale, instrumente de marcare si de autentificare 2. Actul scris reprezinta mai nti de toate o scriere, ca modalitate de exprimare a gndirii, fixata pe un anumit suport, care n mod obisnuit este hrtia, dar poate fi si pergamentul, pnza, lemn, materiale plastice etc. Textul scris, ca expresie grafica a unei manifestari sau declaratii de vointa ori a atestarii unui fapt, reda continutul actului si poate cuprinde fapte, mprejurari, evenimente, stari, actiuni de care legea penala leaga anumite consecinte juridice. Lipsa textului scris nseamna inexistenta actului. Ioan Mircea ne da urmatoarea definitie a documentului: orice scris tiparit, dactilografiat, manuscris, schita, desen prin care se atesta starea civila, identitatea persoanei, pregatirea scolara si profesionala, ncheierea de diferite contracte, declaratii, bilete de banca, timbre etc.3 . n sens larg, termenul de document, cuprinde diverse obiecte materiale confectionate si destinate fixarii n timp si spatiu a ideilor, gndirii si vointei umane. Astfel sub incidenta termenului de document este si filmul, fotografia, audio - videogramele si alte modalitati de nregistrare. Toate aceste feluri de nregistrare pot fi si snt folosite pentru pastrarea datelor n diferite scopuri inclusiv juridice. n procesul judiciar, actele scrise pot interesa nu numai ca mijloace de proba, dar si pentru reconstituirea mprejurarilor n care au fost ntocmite. n asemenea situatii, ele sunt considerate probe materiale, avnd acest regim si n cadrul expertizei criminalistice. Actul scris se considera mijloc de proba att timp ct veridicitatea sa nu este contestata. Din momentul contestarii acesta devine proba materiala. Actul nu va mai avea atunci rolul de atestare a anumitor raporturi juridice, ci va servi la dovedirea falsului si stabilirea autorului acestuia, precum si la elucidarea altor mprejurari revelatoare sub aspectul judiciar. Ca mijloc de proba, actului i este proprie concordanta ntre ceea ce comunica si faptul respectiv, pe cnd actul - proba materiala este lipsit de o asemenea concordanta.
1 2

Codul penal al Romniei,Partea speciala,Titlul VII E. Stancu, Tratat de criminalistica, Editia a II-a revazuta si adaugita, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2002, p.383 si urm. 3 Mircea Ion, Criminalistica - Bucuresti, 1999, pag. 181.

1.3. Notiunea de fals

Notiunea de fals nu este precizata printr-o definitie legala. n majoritatea legislatiilor se face o enumerare a diferitelor feluri de fals,dar fara a se da o definitie generala si completa,care sa delimiteze caracteristicile acestei infractiuni. Literatura de specialitate enumera urmatoarele elemente esentiale ale falsului n acte, aratnd ca aceasta prezinta trei caracteristici principale, si anume: alterarea adevarului continut ntr-un act, producerea sau posibilitatea producerii unor consecinte juridice, savrsirea faptei cu intentie. Astfel se poate spune ca prin fals n acte urmeaza a se ntelege orice alterare a adevarului privitor la forma sau continutul unui act scris, oficial sau neoficial, savrsita cu intentie si care poate produce consecinte socialmente periculoase. Pentru a fi considerat oficial, nscrisul trebuie sa faca parte din categoria celor ntocmite, emanate sau ntarite de o autoritate. Constituie nscrisuri oficiale toate actele scrise provenind de la autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public ori care fac parte din actele de procedura scrisa si de documentare ale institutiilor sau organizatiilor publice respective. Pe de alta parte, sunt considerate nscrisuri oficiale att exemplarele originale, ct si copiile legalizate sau certificate ale acestora, daca sunt susceptibile de produce consecinte juridice, fiind lipsit de relevanta faptul ca sunt redactate n limba romna ori ntr-o alta limba. n cazul nscrisurilor sub semnatura privata, un astfel de nscris fiind caracterizat prin continut cu relevanta juridica, semnatura, data redactarii etc. Un nscris sub semnatura privata devine nscris oficial din momentul n care a fost supus autentificarii.4 Alterarea adevarului cuprins ntr-un act are loc, n principal, prin actiune, fiind posibil ca ea sa se produca si prin inactiune . Exista doua forme principale de fals: intelectual si material. Falsul intelectual consta n atestarea unor fapte sau mprejurari care nu corespund adevarului ori prin omisiunea cu stiinta de a nsera unele date sau mprejurari. Un asa act desi dupa forma poate fi corect este fals din punct de vedere a continutului. Falsul material consta fie n contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea n orice mod, de natura sa produca consecinte juridice .

V.Dongoroz s.a.,op.cit.,p.433

2. Metode de comitere a falsului si examinarea criminalistica a falsului 2.1. Falsul prin nlaturare de text
Falsificarea prin nlaturare a actelor poate fi efectuata prin metodele: mecanica si chimica. Metoda mecanica este si ea de doua feluri: prin radiere si prin razuire. Prin radiere se ntelege nlaturarea scrisului pe cale mecanica cu folosirea gumei, miezului de pine s.a. Prin razuire - nlaturarea scrisului cu lama, cutitul si alte obiecte de felul acesta. Metoda chimica poate fi efectuata prin corodare sau spalare. Corodarea consta n decolorarea scrisului prin atacare cu substante chimice. La spalare scrisul se decoloreaza si n acelasi timp se dizolva, total sau partial. Orice metoda aplicata va nlatura scrisul total sau partial si astfel n unele cazuri va putea fi relevat iar n celelalte, nu.

2.2. nlaturarea textului pe cale mecanica

n cazul nlaturarii textului pe cale mecanica textul se ndeparteaza printr-o actiune de stergere, constnd n fie n razuire, fie n radiere, executata cu o guma, lama de ras, orice obiect ascutit sau miez de pine. nlaturarea mecanica a textului poate sa fie urmata sau nu de nscrierea unor noi mentiuni n locul celor existente initial. Elemente ce atesta falsificarea partiala prin nlaturarea mecanica : - scamosarea hrtiei - subtierea hrtiei,urmata de cresterea porozitatii si a transparentei n locurile unde s-a actionat prin razuire sau radiere. - alterarea trasaturilor grafice nvecinate - difuzia mare a cernelii n locurile unde a fost alterata hrtia - aparitia unor zone de alta culoare sau a unor zone,n locurile unde s-a ncercat refacerea satinajului - resturi de coloranti sau trasee grafice, incomplet nlaturate prin radiere ori razuire - existenta unei fluorescente accentuate - sau de alta culoare - comparativ cu fluorescenta generala a nscrisului examinat. Examinarea criminalistica a falsului partial prin nlaturare de text parcurge doua faze : a.Stabilirea locului n care a fost nlaturat textul b.Refacerea textului nlaturat
5

a.Stabilirea locului n care a fost nlaturat textul Determinarea locului n care s-a nlaturat textul pe cale mecanica - radiere sau razuire - se realizeaza prin mai multe metode : Examinarea prin transparenta Pentru a se realiza examinarea prin transparenta se procedeaza la observarea nscrisului n lumina naturala sau n fata unei surse puternice de lumina artificiala. Se va observa modificarea grosimii hrtiei si cresterea transparentei. Stabilirea locului unde s-a actionat se face pe cale fotografica, procedndu-se la expunerea unei hrtii fotografice la lumina transmisa prin nscrisul examinat. n locul unde s-a actionat se va observa o nnegrire mai accentuata a hrtiei la developare datorita trecerii unei cantitati mai mari de lumina. Examinarea n lumina incidenta Examinarea se face cu ajutorul unei surse de lumina, dirijata pe suprafata nscrisului sub un anumit unghi sau paralela cu aceasta. Scamosarea hrtiei se va observa prin jocul de lumini si umbre produse de microrelieful suprafetei acesteia. Examinarea n radiatii infrarosii si ultraviolete Examinarea n radiatii infrarosii se foloseste mai rar,fiind conditionata de faptul ca materialele de scriere de pe nscrisul analizat se comporta diferit fata de acestea. Radiatiile u.v., n schimb, pun n evidenta locul unde s-a actionat, locul razuit aparnd sub forma unei pete cu o fluorescenta mai accentuata si uneori chiar cu o culoare diferita de cea a nscrisului. Examinarea microscopica Daca cercetarea n lumina incidenta si cea prin transparenta nu a dat rezultate se recurge la acest gen de cercetare. nscrisul se examineaza n lumina dirijata, folosindu-se o putere mica de marire, oferind posibilitatea evidentierii att a dispunerii dezordonate a fibrelor, ct si lipsa unor particule de hrtie. Examinarea fosforescentei materialelor de scriere Spre deosebire de fluorescenta, fosforescenta se pastreaza o anumita perioada de timp, chiar dupa ncetarea izvorului de energie luminoasa utilizat. Capacitatea anumitor materiale de scriere de a fi fosforescente ofera posibilitatea identificarii urmelor provenite din scrisul razuit, acestea fiind evidentiate att la suprafata, ct si n profunzimea hrtiei. Tratarea nscrisului cu pulbere de grafit,negru de antimoniu sau miniu de plumb

Se foloseste n cazul n care nscrisul examinat a fost redactat pe hrtie de calitate superioara, lucioasa. Datorita scamosarii hrtiei, pulberea fina de grafit, negru de antimoniu sau miniu de plumb adera ntr-o cantitate mai mare, locul unde a fost razuit nscrisul fiind pus n evidenta sub forma unor pete de culoare neagra. Pulberea depusa n exces trebuie nlaturata, fie cu un curente de aer, fie cu plastilina nmuiata, prin tamponarea usoara a suprafetelor nnegrite. Tratarea nscrisului cu vapori de iod Procedeul consta n expunerea suprafetei hrtiei la actiunea vaporilor de iod. Vaporii de iod se obtin prin ncalzirea granulelor de iod metalic, ntr-un creuzet sau cu ajutorul unui vaporizator n care se afla cristale de iod, acesta fiind tinut n podul palmei timp de circa un minut. Datorita vaporilor de iod, locurile unde a fost nlaturat textul se vor mbiba mai mult, portiunile alterate capatnd o culoare galbena. Fotografierea trebuie facuta rapid ntruct culoarea dispare repede din cauza sublimarii stratului de iod pe suprafata hrtiei. Exista si alte metode cum ar fi :tratarea nscrisului cu un solvent organic, examinarea holografica, tratarea cu solutie moser, betagrafia.

b.Refacerea textului nlaturat Relevarea scrisului nlaturat pe cale mecanica se face att dupa urmele elementului scriptural, ct si dupa urmele materialului de scriere ramas n hrtia nscrisului examinat. Aceasta relevare este conditionata de natura si vechimea materialelor de scriere, precum si de calitatea hrtiei. Pentru punerea n evidenta a scrisului preexistent sunt utilizate att metode fizice, ct si metode chimice. Metode fizice : a. relevarea scrisului cu ajutorul fotografiei de contrast; b. relevarea scrisului prin ntarirea electronica a contrastului c. metoda examinarii n radiatii invizibile d. evidentierea scrisului prin fotografia separatoare de culori a.Relevarea scrisului cu ajutorul fotografiei de contrast n cadrul acestei metode, ntarirea contrastului se realizeaza n procesul reproducerii fotografice, folosindu-se materialele negative si pozitive adecvate si respectndu-se anumite conditii de developare, precum si prin aplicarea unor procedee speciale.

Principalul neajuns al procedeului mentionat l constituie faptul ca paralel cu marirea contrastului are loc si o crestere daunatoare a contrastului. Totodata, se reduce calitatea imaginii datorita difuzarii luminii n limitele de contact a celor doua emulsii. n obtinerea contrastului necesar relevarii scrisului, o larga aplicare o au filtrele de lumina, care sunt transparente pentru lumina propriei culori si opace pentru lumina culorii complimentare. O metoda eficace de ntarire a contrastului, aplicata nsa rar n practica, datorita operatiunilor anevoioase pe care le necesita este acea a suprapunerii emulsiilor fotografice. Ea are la baza principiul cresterii transparentelor n progresie aritmetica, iar a opacitatilor n progresie geometrica; suprapunnd mai multe emulsii fotografice continnd fiecare aceeasi imagine, opacitatile vor creste mai rapid dect transparentele, determinnd contrastarea imaginii. Metoda a fost initiata de Burinski, care a propus doua modalitati de lucru: 1. fotografierea actului pe emulsie de coloid turnata pe o placa de sticla, deasupra

careia dupa developare se aplica un alt strat de coloid, se fotografiaza si se developeaza din nou, operatia repetndu-se pna la obtinerea contrastului necesar; 2. fotografierea actului pe mai multe placi, n conditii absolut similare, dupa

prelucrarea si uscarea acestora emulsiile se desprind si se suprapun ntre doua placi de sticla, urmnd copierea sau marirea imaginii pe hrtie fotografica. Metoda consta n producerea pe cale artificiala a unui contrast de stralucire sau de culoare de natura sa conduca la evidentierea scrisului pe fondul pe care a fost depus initial . n acest scop se foloseste urmatoarele: materialele fotografice - pozitive si negative - cu un coeficient de contrast foarte ridicat ; revelatori cu actiune energica n prelucrarea imaginii; suprapunerea imaginilor; contratiparirea; ozobromarea; La prelucrarea revelatorilor se foloseste hidrochinona, iar pentru atenuarea efectului voalat al imaginii se introduce n solutie n cantitate mai mare de bromura de potasiu.

b.Relevarea scrisului prin ntarirea electronica a contrastului. Aceasta metoda se aseamana cu obtinerea copiei pozitive dupa doua sau mai multe negative suprapuse. Deosebirea consta n aceia ca ntarirea contrastului nu se realizeaza prin
8

mijloace optice, ci prin amplificare electronica. Dezavantajul acestei metode consta, pe de o parte, n aceia ca are o sensibilitate mica n sesizarea densitatilor optice, iar, pe de alta parte, datorita cmpului vizual redus al aparatului , nu este posibila examinarea unei suprafete mai mari din nscris. La elaborarea metodei electronice de stabilire a contrastului s-a pornit de la ideea suprapunerii emulsiilor fotografice. Metodei electronice i este caracteristic faptul ca suprapunerea imaginilor scrisului cercetat se face pe cale optica, prin amplificare electronica. Cel mai simplu aparat de intensificare a contrastului are la baza principiul fototelegrafiei si cel cinescopic. Procesul de accentuare a imaginii cuprinde cteva etape5. Cele mai importante sunt: descompunerea imaginii, nregistrarea sa fragmentara, reproducerea imaginilor fragmentare ntr-o singura imagine, transformarea diferentei de stralucire a urmelor scrisului si fondului hrtiei n dependenta de impulsuri electrice, transformarea semnalelor electrice n semnale luminoase. Metoda expusa are urmatoarele avantaje: timp putin pentru executare; posibilitatea de a fi supusa controlului la diferite etape de desfasurare; Dezavantaje: suprafata cmpului vizual este mica; sensibilitate scazuta de diferentiere a densitatilor optice.

c. Metoda examinarii n radiatii invizibile. Stabilirea scrisului anterior existent poate fi facuta si prin examinarea documentului n radiatii invizibile, de exemplu n radiatii infrarosii, ultraviolete si roentgen. Aceasta metoda este rar aplicata datorita dificultatii sale si datorita faptului ca scrisul ndepartat prin nlaturare foarte rar poate fi detectat cu ajutorul metodei date. Meritul radiatiilor invizibile este acela ca au proprietatea de a fi absorbite de substantele folosite pentru scriere si ndeosebi care contin coloranti organici, al tusurilor si creioanelor de culoare rosie, galbena si verde. Rezultate mbucuratoare se obtin la relevarea scrisului alterat prin stergere chimica, adica prin spalare sau corodare.

EismanA.A., Malsev I.A. , Aparat electronic pentru marirea contrastelor si delimitari de culoare, Criminalistica sovetica n serviciu urmaririi penale, 11 editia 6. 1958.

Obtinerea imaginii se face prin corelarea corespunzatoare a sursei de radiatie, a filtrului asezat n fata obiectivului fotografic si a materialului negativ. Este cunoscut faptul ca focarul razelor ultraviolete se afla mai aproape de obiectiv dect cel al razelor care se pot observa. Iata de ce este necesar sa apropiem obiectivul aparatului fotografic de emulsia fotografica. Corectarea o facem prin experiment, coeficientul ei fiind cu att mai ridicat cu ct mai scurta este lungimea de unda a radiatiilor ultraviolete ce trec prin filtru aflat n fata obiectivului si ct mai mare este scara imaginii. Situatia se poate clarifica si cu ajutorul unui ecran fluorescent care se aseaza n locul sticlei mate, stratul fluorescent fiind ndreptat spre obiectiv. De obicei ca ecran se foloseste o solutie apoasa de suflat de chinina, sau o solutie apoasa de fluoresceina, sau un fixator fotografic oxidizat. Pentru stabilirea a ceea ce a fost scris anterior se pot aplica si razele Roentgen. Ele se aplica rar datorita faptului ca putine substante sunt transparente la astfel de radiatie. Ca filtru n asa situatii se pot folosi cele ce contin saruri metalice, brom, talc, coloranti minerali, eozina s.a. Aceste substante au un numar atomic relativ mare si absorb radiatiile Roentgen moi si se evidentiaza cu ajutorul roentgenografiei, roentgenoscopiei sau fotoelectronografiei. Rontgenografia se obtine prin suprapunerea actului cu materialul fotografic si se introduc ntr-o caseta confectionata dintr-un material prin care nu patrund radiatiile, dar cu partea superioara transparenta pentru radiatiile Roentgen si netransparenta pentru radiatiile spectrului vizibil. Trebuie de explicat ca actul trebuie sa fie deasupra filmului, iar ca material opac trebuie folosita o placa subtire de aluminiu sau o hrtie rezistenta acoperita cu un strat de zaponlac. Iradiind caseta cu raze Roentgen numite si X, care vor penetra doar hrtia, impresionnd materialul fotografic, iar trasaturile scrisului sters vor ramne neimprimate. Roentgenoscopia se face prin plasarea n locul materialului fotografic a unui ecran fluorescent, iar restul este ca si la roentgenografie. Caseta cu actul care urmeaza a fi examinat si ecranul fluorescent se monteaza, de regula, ntr-un dispozitiv conic de observare. Imaginea trebuie urmarita prin partea superioara a conului. Dupa cum am mentionat fotoelectonografia constituie un alt mijloc de descifrare a continutului preexistent falsificarii actului. Cunoastem ca anumite obiecte care au fost supuse radierii cu raze X emit electroni. Aceasta si este pus la baza electronografiei. n literatura ntlnim doua procedee de obtinere a fotoelectronografiei. Unul consta n faptul ca electronii sunt emisi de o placa de plumb slefuita. Actul banuit l punem ntre placa de plumb, despre care am
10

vorbit si un material fotografic negativ, presndu-se bine ntre ele. Radiatia la care va fi supusa caseta va trece mai nti prin film, apoi prin act, iar ajungnd la placa de plumb se va ntoarce napoi, traversnd actul si imprimnd cu o intensitate mai redusa, n dreptul scrisului sters, o imagine pe materialul fotografic. Acest procedeu se aplica mai des n cazul scrisului executat pe hrtie foarte subtire. A doua metoda se bazeaza pe emiterea fotoelectronilor de ramasitele materialului de scriere. La acest procedeu nu se foloseste placa de plumb, iar n rest totul este la fel. Razele X trec prin materialul fotografic si ajung la act de unde se degaja electroni. Fotoelectronii se degaja mai intens acolo unde exista urme a materialului de scriere si vor actiona asupra peliculei fotografice de unde vom putea citi continutul preexistent al actului. Fotoelectonografia are neajunsul urmator: razele X au actiune fotografica si densitatea optica a filmului este conditionat fasciculul radiatiei Roentgen. Pentru reducerea acestui efect se folosesc raze X mai dure, care sunt slab absorbite de emulsia materialului fotografic. Totodata se foloseste, ca filtru, o placa de plumb groasa de 0,2-0,4 mm. Urmarind acelasi scop, materialele fotografice trebuie sa aiba granule ct mai putine si sa fie ct mai putin sensibile la radiatiile Roentge.

d. Evidentierea scrisului prin fotografia separatoare de culori Aceasta metoda utilizeaza filtrele de lumina si se bazeaza pe faptul ca filtrele lasa sa treaca lumina specifica culorii pe care o au, retinnd ori atenund lumina culorilor complementare. Folosirea acestor filtre colorate este recomandata n cazul cnd este necesara corectarea contrastelor, n sensul atenuarii contrastului daunator si ntaririi contrastului util, mai ales cnd scrisul este mascat de imaginea cromatica nconjuratoare. Rezultatul folosirii fotografiei separatoare de culori se concretizeaza prin colorarea scrisului de pe negativ ntr-o nuanta mai ntunecata pe fond deschis, pe pozitiv scrisul aparnd ntr-o nuanta mai deschisa pe fond ntunecat. Metode chimice : -relevarea scrisului pe baza urmelor de presiune ale elementului scriptural -metoda difuzo-copiativa Relevarea scrisului pe baza urmelor de presiune ale elementului scriptural Evidentierea scrisului dupa urmele de presiune ale instrumentului sciptural este utila, n special n cazul nscrisurilor redactate cu stiloul cu bila sau cu creionul.
11

Instrumentele scripturale lasa pe versoul hrtiei urme de apasare. Din acest motiv, scrisul poate fi evidentiat prin tratare prin fotografia de umbre sau prin frecarea usoara a versoului cu hrtie carbon, n scopul colorarii proeminentelor existente pe suprafata acestuia. Intensitatea pronuntarii urmelor de presiune are o mare importanta pentru posibilitatea aplicarii metodei date. Evidentierea unor asemenea urme se face prin diverse metode de examinare cum sunt: tratare cu vapori de iod sau cu solutii pe baza de iod, crearea contrastului de umbra, tratarea cu substante pulverizate si ridicarea cu ajutorul mulajului. Crearea contrastului de umbra se face cu ajutorul surselor de lumina si prin iluminarea unei singure parti a zonelor falsificate, din diferite unghiuri. Unghiurile sunt direct proportionale cu intensitatea urmelor de apasare. Ele sunt mai mari cu ct mai mare este adncitura lasata pe hrtie. Prelucrarea cu vapori de iod sau cu solutii pe baza de iod da mbucuratoare rezultate si atunci cnd apasarile pe hrtie sunt nensemnate. Urmele grafismului sters vor fi conturate de iod mai pronuntat n locurile unde hrtia a fost presata. Solutiile de baza care sunt folosite la stabilirea scrisului dupa urmele de presiune sunt: - solutie apoasa cu un continut de 16,7% clorura de sodiu, 13,3% iodura de potasiu, 6,7% clorura anhidrica de aluminiu, 11,7% glicerina si 35% iod; - solutie de iod (0,4 gr), solutie de clorura de magneziu (50 gr n 25 ml apa), iodura de potasiu (10gr) si apa (10ml); - amestecul a doua solutii: una formata di 1 gr de iod, 2 gr de iodura potasiu, 97 ml de apa, iar a doua solutie saturata de clorura de calciu (70%); - iod (1 gr), iodura de potasiu (4 gr), glicerina (20 ml), apa (8 ml). Dupa ce alegem solutia, aceasta se aplica cu ajutorul unui tampon de vata nmuiat n solutie. Colorarea urmelor scrisului este pe putin timp si din aceasta cauza este necesar fotografierea actului. La tratarea actului, cu solutia potrivita, apar niste pete ce pot fi nlaturate prin tratare cu hiposulfit de sodiu sau numit si fixator fotografic. Mai este cunoscuta o metoda de stabilire a scrisului preexistent dupa trasaturi, este vorba de metoda ridicarii urmelor cu ajutorul mulajelor, care sunt de obicei materiale plastice. La aceasta metoda sunt mai multe procedee de aplicare. Un procedeu mai simplu este urmatorul: luam o pelicula de vinilin si acoperim suprafata alterata a actului, peste aceasta pelicula se aplica o placa de sticla, iar de asupra sticlei se aseaza o bucata de plumb scobit. Pelicula de vinilin
12

trebuie sa aiba o grosime de 0,8 mm, grosimea sticlei de 3 mm. Mulajul, n cazul nostru vinilinul, trebuie ncalzit pna la topire si el va patrunde n relieful hrtiei format prin apasare n timpul scrierii. ncalzirea se face cu o sursa de radiatii infrarosii timp de aproximativ 10 minute. Dupa aceasta procedura asteptam ca materialele sa se raceasca, apoi vom dezlipi pelicula de pe act dupa care o asezam pe o foaie alba6. Astfel vom putea citi scrisul. La citire aplicam metoda amintita mai sus numita contrast de umbre. Lumina la citire trebuie s-o ndreptam sub un unghi ascutit. Ridicaturile de pe pelicula pot fi relevate si cu ajutorul diferitor pigmenti sau materiale care sa-i contina. Autorii mai mentioneaza faptul de a realiza mulaje optice, folosind substante care se topesc usor, cum ar fi: aliajul "Lipovitz" cu temperatur 5% cadmiu, 8% staniu, 19% indiu, 23% plumb si 45% bismut. Mulajul dupa ntindere se vopseste cu tus si se apasa usor pe o hrtie alba pe care se vor desena urmele de presiune. Scrisul sters poate fi relevat dupa urmele de presiune lasate pe alte suprafete dect a actului si anume pe masa ori alte obiecte. Deseori scrisul este relevat prin aceasta metoda dupa urmele produse pe o alta hrtie care se afla sub act n timpul scrierii. Procedeele care sunt aplicate n asa situatii sunt acelea pe care le-am descris mai sus. ncercarea de a releva scrisul pe asa cale se face, de cele mai dese ori, n situatiile cnd stabilirea scrisului, care a fost sters, nu a putut fi facuta prin alta procedura. Metoda difuzo-copiativa Se bazeaza pe efectul de sensibilizare si desensibilizare optica a materialelor fotografice. Actul modificat se pune n contact cu o hrtie fotografica. Urmele scrisului sters vor actiona asupra materialului fotografic, provocnd acestuia schimbari. Aceasta metoda este mai eficace la relevarea scrisurilor nlaturate pe cale mecanica. Falsificarile prin folosirea substantelor chimice pot fi depistate pe aceasta cale mai rar, deoarece colorantul materialului de scriere este decolorat sau este ntins pe o suprafata mare de hrtie. Cu un mare succes putem releva pe aceasta cale scrisurile care sunt executate cu materiale ce contin coloranti solubili n apa. Exemplu de asa materiale: cernelurile si creioanele chimice preparate cu albastru sau violet de metil, cernelurile de anilina etc. Executarea acestei

Craciun V., Folosirea polimerilor n criminalistica, n "Probleme de medicina judiciara si de criminalistica", vol.3 - Bucuresti, 1965, p.141

13

metode cuprinde trei faze principale: copierea; prelucrarea materialului fotografic; reproducerea imaginii. Copierea trebuie efectuata ntr-o camera n care sa nu patrunda alta lumina dect lumina rosie. Este necesar sa cunoastem ca desi unii autori propun folosirea placii fotografice este totusi mai potrivit a folosi hrtia fotografica. Bine se primeste operatia data cu folosirea hrtiei de contrast normal sau ridicat. Preventiv contactarii actului cu materialul fotografic ultimul se tine n apa distilata cu o temperatura de 18-20 de grade timp de 1-5 minute, pentru ca stratul gelatinos sa se nmoaie. Ca sa marim gradul de dizolvare a colorantului organic adaugam n apa distilata solutie de amoniac. Cantitatea de amoniac este de 10-15 picaturi la 1000 ml de apa. Introducerea hrtiei fotografice n alcool etilic usor acidulat va da acelasi rezultat. Factorul de umezeala mare se poate ndeparta cu ajutorul hrtiei de filtru. Vorbind de timpul de contact a actului cu hrtia fotografica trebuie de mentionat ca el poate fi de la doua pna la zece minute. Variatia data este n dependenta de mai multi factori ca gradul de umectare a emulsiei fotografice, cantitatea colorantului, felul hrtiei, proprietatea colorantului etc. Dupa desprinderea hrtiei fotografice de pe act prima trebuie lasata sa se usuce pentru o mai buna fixare si pentru ca sa nu aiba loc raspndirea particulelor copiate pe hrtia fotografica. Dupa aceasta hrtia fotografica se developeaza sub actiunea unei lumini speciale. Ceea ce apare este imaginea negativa a scrisului, dupa care prin copiere se poate obtine imaginea pozitiva.

2.3. nlaturarea textului pe cale chimica

Corodarea si spalarea reprezinta nlaturare de text datorata actiunii unui agent chimic. Agentul chimic intra n reactie cu colorantii existenti n substanta de scriere, formnd saruri incolore. Potrivit literaturii de specialitate pentru nlaturarea textului sunt folosite mai multe procedee, dintre care : introducerea si tinerea nscrisului n apa fierbinte,pna la disparitia scrisului tinerea nscrisului nemiscat n apa rece, timp de 2-3 zile tamponarea textului cu vata mbibata n diversi solventi chimici, urmata de spalare si uscare fortata etc. Cunoasterea substantelor folosite la corodarea nscrisului este necesara, n raport cu acestea alegndu-se reactivul adecvat pentru refacerea scrisului nlaturat.
14

Solventii folositi pentru corodare si spalare provoaca o serie de transformari ale hrtiei si materialelor de scriere. Alterarea chimica poate fi recunoscuta dupa : - pierderea luciului hrtiei si aparitia unor portiuni mate - existenta unor pete albe albicioase sau galbene - cresterea porozitatii si fragilitatii hrtiei - deteriorarea liniaturii imprimate si a desenului de protectie corodat,precum si a mentiunilor executate ulterior corodarii - existenta unor fragmente din traseele grafice ale scrisului initial - fluorescenta diferita a locurilor alterate fata de fluorescenta generala a nscrisului. Examinarea criminalistica a falsului partial pin nlaturare de text pe cale chimica parcurge doua faze : a.Stabilirea locului n care s-a produs corodarea si spalarea; b.Refacerea textului nlaturat.

a. Stabilirea locului n care s-a produs corodarea si spalarea n afara de metodele folosite la stabilirea locului unde a fost nlaturat textul pe cale mecanica, n cazul alterarii pe cale chimica se utilizeaza si metode specifice, mergnd pna la identificarea substantelor cu care s-a realizat corodarea. Acestea sunt :

tratarea cu nitrat de argint

tratarea cu vapori de ionidina

b.Refacerea textului nlaturat Fiind o operatie destul de dificila, la refacerea scrisului sters cu agenti chimici se folosesc att metode fizice ct si chimice.

15

Metodele chimice de relevare a textului nlaturat, desi prezinta riscul deteriorarii grave a nscrisului,se dovedesc eficace n cazul n care cerneala stearsa a avut un continut redus de fier. Metode chimice utilizate : tratarea scrisului cu eosina

2.4. Falsul n documente executat prin adaugire de text

Adaugirile de text sunt specifice falsului partial, pot fi de cele mai diferite feluri, ncepnd de la un semn de punctuatie si terminnd cu un fragment din text. Aceste adaugiri pot fi stabilite dupa mai multe criterii. n primul rnd dupa criteriile fizico-grafice si fizico-chimice. De asemenea este cunoscuta si metoda ordinii cronologice a trasaturilor. Adaugirea de text constituie, de multe ori, o continuare a actiunii de falsificare, faptuitorul viznd fie modificarea continutului ntregului scris, fie doar schimbarea sensului unor fraze. Un element evident de adaugire l constituie scrierea unor mentiuni pe act de catre alta persoana dect cea care a scris restul textului. Stabilirea adaugirii este posibila si n cazurile cnd ea se face de catre aceeasi persoana care a scris textul initial. Scrisul adaugat poate prezenta deosebiri fata de cel anterior, datorita executarii sale n alt moment si n alte conditii. La fel se stabilesc adaugirile si datorita pozitiei semnelor grafice fata de axa verticala, valorilor dimensionale, spatiilor dintre ele, gradului de presiune, calibrului trasaturilor etc. Schimbarile din documente sunt deseori observate datorita pozitiei convexe ori concave a rndurilor. Mai pot fi observate prescurtari neobisnuite de cuvinte, rasfirari sau comprimari de litere s.a. Stabilirea adaugirii poate fi efectuata si dupa elementele grafice furnizate de instrumentul de scriere7. Adaugirea efectuata cu un alt stilou dect cel cu care s-a scris va putea fi stabilita dupa particularitatile morfologice ale trasaturilor. Asa particularitati snt: zgrieturile produse pe suportul de scriere, cantitatea de substanta depusa pe foaie, grosimea trasaturilor. O sarcina usoara este deosebirea trasaturilor efectuate cu stilou cu penita si stilou cu bila. Dificil este sa
7

Crlov I.F.., Criminalistica- Leningrad, 1976,p229

16

deosebim semnele grafice efectuate cu stilou de acelasi fel sau cu acelasi stilou, dar n perioade de timp diferit. Aspecte aparte prezinta completarile deasupra semnaturilor autentice. Uneori, acestea sunt date n alb, deasupra lor completndu-se un alt text dect cel voit de semnatar. Mai frecvente nsa sunt situatiile de obtinere a semnaturii unei persoane prin surprindere, de scriere n spatiul liber aflat deasupra semnaturii existente pe un original sau de stergere a ntregului text aflat deasupra semnaturii autentice. n toate aceste cazuri se vor examina dimensiunile hrtiei, marginile ei, eventualele urme de nlaturare, o atentie deosebita acordndu-se, de asemenea elementelor de ordin topografic, cum ar fi ocolirea extremitatilor superioare ale semnaturii si comprimarea rndurilor. Stabilirea adaugirilor dupa criterii fizico-chimice. Aplicarea metodelor grafice nu ntotdeauna dau rezultate. Dupa cum am aratat mai sus deseori elementele grafice trebuie sa fie combinate cu altele cum ar fi cele fizico-chimice. Daca particularitatile fizico-chimice ale unui text difera de ale altui text va fi clar ca scrierea s-a efectuat cu materiale diferite. Este greu a aplica aceasta metoda cnd se scrie cu cerneala de aceeasi culoare sau natura. Metodele de analiza a materialelor de scriere n vederea diferentierii lor sunt diverse, completndu-se una pe alta. Se vor aplica cu prioritate metodele fizice de examinare, care sa nu afecteze n vre-un fel actul. Specifice stabilirii adaugirilor sunt procedeele de examinare a comportarii materialelor de scriere, analiza cromatografica, diferentiere cromatica, metoda copierii si examinarea comportarii fata de radiatiile invizibile a materialelor de scriere. Metoda chimica Un procedeu frecvent ntrebuintat n expertiza criminalistica pentru stabilirea adaugirilor, ndeosebi la scrisurile executate cu cerneala, consta n tratarea scrisului presupus adaugit si a celui initial cu diversi solventi si urmarirea reactiilor ce se produc la decolorarea materialului de scriere, schimbarea nuantei sale de culoare, ntinderea rapida pe hrtia sau pe suportul pe care a fost transferat etc.8. Comportarea diferita a scrisurilor comparate fata de aceeasi reactivi chimici dovedeste ca s-a scris cu acelasi material, pentru elucidarea situatiei fiind necesare si alte investigatii. Examinarea se poate face direct pe act ori pe o parte a materialului de scriere, desprinsa din trasaturi. n primul caz, se aplica o picatura a solventului cu ajutorul unei baghete sau a unei
8

Chaic E., Florea P., Procedee de evidentiere a traseelor de apasare latenta - Bucuresti, 1970, p.124.

17

pipete, observndu-se cu lupa sau microscop, comportarea materialului de scriere. Extractia se realizeaza prin aplicarea unui dizolvant, de regula un amestec de spirt si apa distilata, pe trasatura de cerneala si absorbirea sa cu un tub foarte ngust de sticla, continutul aplicndu-se pe lamela. Operatia se repeta pna cnd dizolvantul capata pe lamela culoarea cernelii respective. Dupa ce dizolvantul se evapora, se actioneaza asupra materialului de scriere cu solventi chimici si se urmaresc reactiile ce au loc. Extractia cu dizolvant nu da ntotdeauna rezultate bune, deoarece hrtiile de calitate inferioara, cu un grad de ncleiere redus, l absorb nainte ca el sa solubilizeze cerneala. n asemenea situatii se recomanda transferul materialului de scriere pe lamela, prin razuire cu vrful unui ac ori cu lama. Gama reactivilor chimici ce se folosesc n scopul aratat este larg. Diferenta trasaturilor de creion si trasaturilor obtinute cu hrtia indigo se poate realiza prin folosirea nsusirii silicatilor ce intra n componenta creioanelor colorate de a absorbi colorantii organici din solutii. S-a constatat ca atunci cnd asupra trasaturilor de creion colorat si de hrtie indigo se actioneaza cu un colorant organic de culoare complementara celei pe care o au trasaturile, scrisul executat cu creion se coloreaza n culoarea solutiei cu care a fost tratat, n timp ce scrisul executat prin intermediul hrtiei indigo si pastreaza culoarea initiala. Scrisurile comparate se trateaza n prealabil cu dicloretan si acetona, n vederea nlaturarii constituentilor si a liantilor. Metoda este ineficienta n cazul scrisului executat cu creion negru si a celui executat prin intermediul hrtiei indigo de culoare neagra. Absorbtia mai intensa a iodului de catre trasaturile de creion colorat n comparatie cu trasaturile executate prin intermediul hrtiei indigo, constituie un alt mijloc de deosebire a acestora9. La trasaturile de creion colorat prelucrate n prealabil cu dicloretan si acetona, si tratate apoi cu vapori de iod, prezenta iodului se constata si dupa o luna de la operatia respectiva. La trasaturile executate prin intermediul hrtiei indigo, prelucrate cu aceeasi dizolvanti, iodul dispare dupa cteva ore. Examinarea microscopica. O astfel de metoda are o sfera larga de aplicabilitate, mai ales cnd adaugirile au fost executate cu cerneala. Ea ofera posibilitatea diferentierii trasaturilor executate cu cerneala,tus si creion,prin studierea constituentilor si a modului n care aceste materiale de scriere au fost depuse pe nscrisul n litigiu. Cu ocazia analizelor constituentilor cernelurilor, tusurilor,
9

Mircea I., Criminalistica - Bucuresti, 1999, p.189

18

examenul microscopic pune n evidenta att particulele straine a unor amestecuri ntmplatoare, ct si gradul diferit de coagulare al colorantilor, datorat adaugirilor executate la intervale mari de timp. Datorita acestui fapt, traseele grafice se diferentiaza ntre ele prin nuanta de culoare - mai nchisa ori mai deschisa - n raport cu timpul cnd au fost executate.10 Eficace este si microfotografia n radiatii infrarosii, care ne permite sa stabilim comparativ - daca particulele sunt ori nu opace la aceste radiatii. Examinarea microscopica constituie principalul mijloc de diferentiere a trasaturilor de creion. Pe aceasta cale se stabileste densitatea optica a trasaturilor executate cu creion de grafit, ea fiind direct proportionala cu cantitatea materialului depus pe hrtie11. Cantitatea depusa este dependenta, la rndul ei de taria minii, de presiune si de calitatea hrtiei. n practica se ntlnesc adesea cazuri cnd adaugirea efectuata pe un exemplar al actului executat prin intermediul hrtiei indigo se face cu un creion de culoarea acelei hrtii12.Examinarea microscopica constituie o metoda eficienta de diferentiere a celor doua materiale. Trasaturile de creion vor prezenta un anume luciu, iar particulele masei sale vor fi orientate pe directia scrisului, nregistrndu-se uneori si striatii produse de constituentii mai duri. Trasaturile executate prin intermediul hrtiei indigo apar n imaginea microscopica mate, fara stralucire si cu particulele fara a fi orientate n vre-o directie. n plus, marginile lor nu sunt bine conturate, iar colorantul este repartizat de obicei uniform, fara a prezenta variatii ca la trasaturile de creion. Adaugirile operate cu cerneala ori cu creionul se pot depista si cu ajutorul microscopului electronic. n cazul cernelurilor de pilda, se reuseste sa se stabileasca natura si caracterul diverselor amestecuri sau a corpurilor straine. La microscopul electronic se pot observa doua imagini ale acelasi probe de cerneala si anume imaginea electronomicroscopica si imaginea difractiei (electronografia). Observarea imaginii electronomicroscopie are loc n cmp luminos si n cmp ntunecat. n prima faza, se stabileste forma si dimensiunea particulelor materialului examinat, iar n a doua se face distinctia ntre particulele cristaline si cele amorfe. Electronografia, stabilirea indicelui de difractie, serveste la deosebirea particulelor cristaline n functie de structura lor interna, ceea ce constituie un mijloc n plus de separare a materialelor de scriere comparate. Examinarea necesita circa 0, 00001 gr material de scriere. Este indicat sa se
10 11

Vasile Berchesan,Marin Ruiu, Tratat de Tehnica Criminalistica,Bucuresti 2004,pag 578. Iablokov, Koldin, Criminalistica - Moscova, 1990, p. 130. 12 Stoica O., Despre raspunderea penala pentru falsul n acte -Bucuresti, 1985, p.253

19

efectueze 6-8 examinari din diferite portiuni ale scrisurilor comparate, pentru a se constata daca rezultatele sunt constante. Analiza cromatografica. Cromatografia consta n separarea componentilor unui amestec de substante dizolvate, prin trecerea lor printr-o coloana din material solid. Ea este o metoda de separare si de analiza a unui mare numar de compusi organici si anorganici. Metoda si-a gasit aplicabilitate, n primul rnd la compararea cernelurilor. Desi eficienta si simpla, metoda nu a cunoscut o dezvoltare prea mare. Locul ei a fost luat n practica de expertiza, de cromatografia pe hrtie. Ea da rezultate foarte bune cnd cernelurile comparate sunt de tipuri diferite sau cnd acestea au n compozitia lor si alti coloranti dect cei de baza. Cnd nsa ele nu au un singur colorant si acesta nu difera, delimitarea numai pe baza cromatografiei este dificila. Metoda consta, n esenta, n migrarea constituentilor cernelii antrenati de un solvent - pe hrtia de filtru. n functie de directia de migrare, se disting patru tipuri de cromatografie pe hrtie: orizontala, descendenta, ascendenta si circulara (radiala). Mai utile pentru compararea cernelurilor si a altor materiale de scriere s-au dovedit a fi procedeele cromatografiei ascendente si a celei radiale. Cromatografia ascendenta se bazeaza pe fenomenul capilaritatii fibrelor hrtie de filtru. Pentru aceasta ,hrtia trebuie sa se afle n pozitie verticala, suspendata. Totodata se cere ca spatiul n care se desfasoara procesul migrarii sa fie saturat cu componentele solventului ntrebuintat la antrenarea pe hrtie a colorantului. De aceea, hrtia de filtru se acopera cu un clopot de sticla ori cu un vas de sticla paralelipipedic (nalt de circa 50 cm), la baza caruia se afla o chiuveta ce contine solventul respectiv. Pentru a se feri de lumina, de curenti de aer ori de variatii de temperatura, este indicat ca vasul de sticla sa fie acoperit cu o cutie de carton sau din material plastic opac. Linia de start se trage cu un creion de grafit la circa 3 cm de capatul inferior al hrtiei de filtru. Probele de comparat se depun la distante de 3 cm una de alta. Dupa ce hrtia de filtru se suspenda n vasul de sticla, la baza caruia se afla, dupa cum am aratat, cuva cu solventul ales, ea se lasa sa se satureze cteva ore n mediul creat, iar apoi se introduce cu capatul inferior n solvent fara a se atinge nsa linia de start. Datorita proprietatii absorbante a hrtiei de filtru, solventul antreneaza, n mersul sau ascensional, materialele de scriere depuse pe linia de start,

20

dizolvndu-se si separndu-le. N.M. Ziuskin propune, de asemenea examinarea cromatogramei n luminescenta rosie, sub infrarosie si infrarosie, indicnd n acest sens aparatura adecvata[45]. Elementele care se urmaresc si se compara sunt forma, dimensiunea, nuanta culorii si nivelul petelor formate pe hrtia de filtru. Un alt indiciu de comparare l constituie valoarea Rfului, care reprezinta raportul ntre distanta parcursa de colorant si solvent. Deosebirile nete dintre imaginile obtinute pe hrtia de filtru denota ca materialele de scriere comparate sunt diferite. n cazul cnd cromatogramele sunt asemanatoare sau apropiate, este necesar sa se repete ntregul proces, nsa cu un alt element, mai acid ori mai amoniacal, pentru a urmari daca se mentine acelasi tablou. Asemanarea cromatogramelor a doi coloranti nca nu face dovada ca cernelurile comparate sunt identice, ci doar ca ele sunt de acelasi tip, avnd aceeasi apartenenta generica. Cromatografia radiala pe hrtie are o arie de raspndire mai redusa, desi rezultatele ce se obtin nu sunt inferioare celor oferite de cromatografia ascendenta. Diferentierea cromatica. Lumina vizibila cuprinde diferite culori spectrale, care difera unele de altele prin lungimea lor de unda. Prin examinare directa cu ochiul liber se deosebesc relativ usor culorile pure, dar nu si nuantele apropiate ale aceleiasi culori13. Tocmai asemenea situatii se ntlnesc n cazul alterarii actelor prin adaugiri, scrierea ulterioara fara a prezenta vre-o deosebire vizuala fata de cea initiala. Limita de diferentiere a nuantei de culoare de catre ochiul omenesc se poate depasi prin aplicarea de procedee tehnice. Selectarea razelor cu anumite lungimi de unda se realizeaza cu ajutorul filtrelor de lumina. Cu filtrele obisnuite de lumina se delimiteaza zone de circa 40 m. Deseori, asemenea delimitari se dovedesc a fi insuficiente pentru a separa doua nuante de aceeasi culoare. De aceea se apeleaza la filtre confectionate pe baza altor principii optice ca: interferenta, polarizare, dicroism. Cu ajutorul acestora se obtin zone spectrale foarte nguste si astfel, se pot separa nuante de culori foarte apropiate. n acest sens se recomanda folosirea filtrelor dicroice, care au la baza fenomenul de absorbtie inegala a razelor obtinute prin refractia unui fascicul de lumina ce cade pe un cristal ce are o singura axa optica. Alti autori indica utilizarea filtrelor de interferenta, bazate pe efectul de suprapunere a actiunii a doua fascicule de lumina naturala provenind de la doua surse monocromatice care vibreaza cu o diferenta de faza constanta14.
13 14

Puri E.T., Problemele fizicii - Bucuresti, 1974, p.94 Saltevschi M.V., Colosneac V.L.,Folosire filtrelor interferentiale n expertiza criminalistica a documantelor pentru coloranti, n "Probleme criminalistice", nr.3 - scova, 1962

21

N.A.Jarov propune folosirea unui filtru selectiv universal compus din elemente ce produc concomitent interferenta si polarizarea luminii15. Filtrul este conceput n asa fel nct pozitia pieselor componente sa se poata schimba si sa se obtina n acest mod fasciculele de lumina cu caracteristici spectrale, n functie de cazurile concrete examinate. Culorile se pot diferentia si prin masuratori calorimetrice si fotometrice, aprecierea coeficientului de reflexie a luminii obtinndu-se cu ajutorul termoelementelor sau fotoelementelor. ntarirea contrastului de culoare se poate realiza si prin marirea saturatiei culorilor sau prin transformarea acestora. Procedeul consta n fotografierea scrisului presupus adaugit si a celui initial, pe materiale fotografice alb-negru cu sensibilitate spectrala diferita si cu filtre de culori diferite. Negativele finale se proiecteaza succesiv pe o hrtie fotografica color, care dupa developare va reda imaginea scrisurilor n aceleasi culori, dar mai saturate, sau n alte culori transformate. Copiabilitatea materialelor de scriere. n functie de natura lor, de compozitia si de timpul scurs de la aplicarea pe hrtie, materialele de scriere se copiaza n mod diferit pe diferite suporturi. Fenomenul este influentat totodata de gradul difuzarii coloritului n masa hrtiei, de calitatea acesteia precum si proprietatile suportului. Comparnd scrisul presupus adaugat cu scrisul initial, se poate constatat ca ele nu au aceeasi capacitate de copiere, ceea ce constituie un indiciu de executare cu materiale de scriere diferite sau n momente diferite. Compararea se face ntre trasaturi de aceeasi grosime si intensitate. Ca suporturi pentru copiere se folosesc hrtia, straturile gelatinoase fotografice sau pelicula de polivinil. Hrtia ntrebuintata n acest scop trebuie sa fie foarte subtire, neteda si alba, din celuloza curata. Materialele fotografice se elibereaza n prealabil de sarurile sensibile la lumina, respectiv de halogenuri, prin tratare cu hiposulfit si se mentin nainte de ntrebuintare n apa distilata, pentru nmuierea stratului gelatinos. n cazul folosirii peliculei de polivinil, aceasta se nmoaie n dicloretan, excesul de umiditate nlaturndu-se cu hrtie de filtru. Timpul de contact cu actul este circa 5 min., cnd se ntrebuinteaza hrtie, si de circa 1 min., cnd se ntrebuinteaza materiale fotografice sau pelicule de polivinil. Comportarea fata de radiatiile invizibile.
15

Jarov N.A., Filtrul de lumina universal, n Probleme criminalistice, nr.1-2, scova, 1961.

22

n functie de constituentii materialelor de scriere, acestea au opacitate si permeabilitate diferita fata de radiatiile invizibile. Doua materiale de aceeasi culoare se pot deosebi ntre ele prin felul cum absorb sau reflecta radiatiile respective. Un larg cmp de aplicare l au n acest sens radiatiile infrarosii si ultraviolete. Examinnd de pilda un act n radiatii infrarosii si constatnd ca o parte a grafismului este penetrata iar alta opaca, vom avea dovada certa a scrierii actului n doua etape, cu materiale de scriere diferite. Comportarea materialelor de scriere fata de radiatiile infrarosii se poate nregistra nu numai pe cale fotografica sau cu ajutorul convertizorului electrono-optic, dar si prin masurari fotometrice, care ofera valoarea cantitativa a absorbtiei si permeabilitatii. Metoda fotografierii n radiatii infrarosii este anevoioasa. Din aceasta cauza cercetarile au fost orientate spre electronica. Astfel pot fi folosite convertizoarele bazate pe fenomenul "efectul fotoelectric exterior" sau pe fenomenul de stingere a luminescentei16. Luminescenta infrarosie s-a dovedit a fi un element de seama n deosebirea cernelurilor de acelasi tip, nsa aplicate pe hrtie n momente diferite. Exista o serie de factori de natura sa particularizeze o anumita cerneala si sa favorizeze n acest fel analiza prin luminescenta. Determinarea succesiunii trasaturilor intersectate . Determinarea succesiunii trasaturilor intersectate cere o mare experienta si ridica mari dificultati. Deseori cnd cercetam un document observam ca unele trasaturi se suprapun. n mod normal pot sa se suprapuna peste trasaturile posterioare. Liniatura grafica a semnaturii la suprapunere trebuie sa fie n partea de deasupra deoarece semnatura se pune dupa ce textul documentului este scris. Devierea de la aceste reguli va dovedi ca actul a fost falsificat prin adaugire. Stabilirea ordinii depunerii trasaturilor nu este un lucru simplu, nsa aceasta nu nseamna ca este ceva imposibil de realizat. Rezultatul final depinde de starea documentului cercetat si de metodele aplicate. Solutionarea acestei ntrebari este posibila deoarece la intersectia a doua trasaturi au loc unele schimbari. Sunt cunoscute trei grupuri de schimbari: cele provocate de instrumentul scriptural prin modificarea stratului superior al hrtiei, schimbarile efectuate de a doua trasatura fata de prima; a doua trasatura este influentata de modificarile anterioare ale hrtiei si de prima trasatura.

16

Malsev I.A., isman A.A., Metode EleCtronooptice de cercetare probelor materiale, n Criminalistica sovetica n serviciu urmaririi, 9 editia 1957.

23

Schimbarile despre care am vorbit mai sus sunt n mare dependenta de calitatea hrtiei. De hrtie depinde n mare masura si gradul de dificultate a stabilirii ordinii trasaturilor. Importanta sa, vizavi de problema studiata, si-o are si instrumentul scriptural si materialul de scriere. Influenteaza asupra trasaturilor si conditiile de scriere ca si timpul scurs ntre executarea primei trasaturi si a doua. n cele mai dese cazuri, daca deasupra unei trasaturi de creion se va executa o trasatura de cerneala ultima va fi nentrerupta. Cu ct intensitatea scrierii scade cu att mai greu este de observat ntreruperea trasaturii de creion. Daca presiunea de scriere cu creionul este mare si n cazul cnd prima trasatura este executata cu materiale de scriere care contin grasimi, trasatura de cerneala executata ulterior va fi ntrerupta. La cercetarea scrisului efectuat cu masina de tapat, cu pasta, cu creion ntretaiat cu o imprimare de stampila, n cele mai dese cazuri, vom observa ntreruperea impresiunii de stampila, chiar daca aceasta a fost depusa la urma. n urma depunerii unor materiale de scriere pe foaie si pe suportul de sub ea, ramn urme de presiune. Studierea acestora, ca studierea trasaturilor, ne poate demonstra dupa aceleasi principii al continuitatii, ce a fost scris pentru nceput. Snt cunoscute metode de aflare a ordinii executarii trasaturilor care sunt specifice doar pentru documentele scrise prin tragere. Asa procedee sunt: dupa deplasarea unor particule din materialul trasaturii anterioare pe directia miscarii instrumentului scriptural cu care s-a executat trasatura ulterioara si dupa orientarea fibrelor de hrtie n directia trasaturii ulterioare. La intersectarea primei linii cu una de pe hrtie putem atrage atentia pentru stabilirea ordinii trasaturii, la inundarea trasaturii aflate dedesubt. Faptele ce influenteaza difuzia sunt: debitul cernelii pe penita n momentul intersectarii cu trasatura precedenta, calitatea hrtiei, fluiditatea cernelii. Aplicarea iluminarii pentru cercetarea intersectiilor trasaturilor se face pe scara larga. Vom ilumina actul sub diferite unghiuri si alegnd pozitia necesara. Trasaturile de creion le vom ilumina oblic. Daca la iluminare obtinem umbre, care necesita a fi nlaturate, vom plasa un microscop astfel ca fasciculul de lumina sa ilumineze actul prin obiectivul acestuia. La aceste operatii decurgem mai des cnd una din trasaturile intersectate este executata cu cerneala ori prin intermediul hrtiei indigo. Observarea inundarii cernelii liniei doi pe linia depusa prima o facem
24

sub o lumina perpendiculara. Sub unghi de 90 de grade, dintre fasciculul de lumina si act. Cercetam documentul pentru a observa continuitatea trasaturii depuse ultima pe act. O alta metoda de stabilire a succesiunii trasaturilor intersectate, mai cu seama intersectarile materiale de diferite culori, consta n masurarea lungimii de unda a materialelor de scriere. Producerea de catre materialele de scriere a luminescentei este de folos si pentru aplicarea unei alte metode de stabilire a succesiunii trasaturilor. Pentru a putea fi aplicata aceasta metoda este necesar ca unul din materialele folosite la scriere sa fie luminiscent sau daca ambele materiale sunt luminescente atunci luminiscenta trebuie sa fie diferita. Intersectarea a doua linii dintre care una contine grafit permite a aplica pentru stabilirea ordinii intersectarii trasaturilor aplicarea unei noi metode. Metoda data se bazeaza pe proprietatea grafitului de a reflecta radiatiile ultraviolete cu un grad nalt. La macrofotografiere trasatura de creion va apare de culoare deschisa, astfel n dependenta de continuitatea trasaturii albicioase vom ntelege care linie este depusa prima si care ultima. Cronologia trasaturilor poate fi stabilita si prin macrofotografiere cu ajutorul filtrelor de lumina. Deoarece compozitia materialelor de scriere este diferita una din ele poate aparea pe negativ mai nchisa sau mai deschisa, iar densitatea optica diferita va determina continuitatea sau ntreruperea trasaturii. O metoda de determinare a succesiunilor trasaturilor include folosirea tehnologiilor de scoatere si examinare a intersectiilor utiliznd electronic-video microscopul, pentru a determina structura santului de intersectie, comparatorul video spectral pentru analize ce utilizeaza lumina de excitatie, negativari, integrari. Cu ajutorul VSC 5000 are loc o scanare completa cu filtre de lungime de unda de la 400 la 1000 si indicarea unui raport de intensitate de la 0 la maxim 120%. Marea majoritate a cernelurilor, examinate n laboratoare, este albastra, atentia fiind focalizata pe tehnologia independenta de culoare, dar de la care structura poate fi definita.17 O metoda mult discutata de stabilire a ordinii executarii trasaturilor este examinarea microscopica a muchiei hrtiei taiate cu lama, ori la microtom sub un unghi de circa 45 de grade n partea intersectiei. Daca suprafetele taiate nu vor fi suficient de netede, din cauza constituentilor hrtiei, nu vom obtine nici un rezultat18.

17 18

Revista "Criminalistica",nr.4,iulie 2002,anul IV Tamas V.P., Lectii de criminalistica - Bucuresti, 1971, p.129-180

25

Ordinea

executarii

trasaturilor

intersectate

se

evidentiaza

si

prin

examinare

stereomicroscopica, cu ajutorul careia se obtin imagini n relief. Odata cu aplicarea oricarei metode examinate mai sus este necesar sa fixam rezultatul prin fotografiere.

2.5. Falsul n documente prin acoperire cu cerneala sau cu alte substante

Falsificarea actelor se face deseori prin acoperirea semnelor de pe act, fie a unei cifre, litere cu diferite materiale (tus, cerneala) sau prin hasurare cu tocul, creionul etc. Stabilirea scrisului acoperit depinde de asa factori: volumul scrisului alterat si nealterat, marimea intervalului de timp care a trecut de la executarea scrisului si pna la acoperire, gradul de presiune exercitat la scriere, calitatea hrtiei si calitatea acesteia, prezenta altui text sau a altei pete pe versul hrtiei, natura si culoarea materialului de scriere si de acoperire. Mai usor se releva scrisul care a fost acoperit cu un material de alta natura si culoare dect acela cu care s-a scris. Contribuie la usurarea lucrului si scurgerea unei perioade de timp mai mare ntre aplicarea pe hrtie a ce lor doua materiale, presiunea mare cu care s-a actionat n momentul scrierii, absenta altui scris pe versul actului, volumul mare a actului. Volumul mare a actului permite studierea particularitatilor scrisului, reconstituirea sa dupa fragmentele care n-au fost acoperite si dupa sensul textului. Examinarea actului pe ambele parti cu lumina unilaterala si prin transparenta este metoda cea mai simpla prin care se poate citi scrisul acoperit19. E recomandabil ca examinarea sa se faca ntr-o camera obscura. Partea opusa a actului se acopera cu o hrtie neagra cu exceptia locurilor afectate. Imaginea obtinuta trebuie fotografiata, negativul si pozitivul putndu-se prelucra pentru accentuarea contrastului. Diferenta culorilor materialului de scriere si a materialului cu care s-a acoperit scrisul se obtine cu folosirea filtrelor de lumina adecvata. Pot fi folosite doua filtre de lumina odata, unul care sa micsoreze culoarea petei, iar altul sa mareasca intensitatea culorii materialului de scriere. Mai poate fi folosit si un filtru care sa micsoreze intensitatea culorii fondului hrtiei. Folosirea radiatiilor infrarosii la fotografiere ne va da rezultate bune daca materialul de scriere va fi opac pentru ele, iar cel care le acopera, penetrabil. Deoarece ziarul a fost acoperit cu culoare neagra, iar fotografierea n radiatii infrarosii ne-a dat rezultatul dorit. Daca la acoperirea
19

Moscy L., Metoda chimica pentru relevarea mentiunilor modificate sau acoperite cu pasta de scris - Bucuresti, 1970, p.57.

26

scrisului se va folosi cerneala obisnuita si daca la scriere s-a folosit creion de grafit, tus negru, cerneala tipografica vom putea aplica acest mod de relevare. Cernelurile care au n componenta lor coloranti sintetici sunt n genere transparente la radiatii infrarosii, nsa daca ele au o concentratie mai mare, pot deveni opace si deci irelevabile pe aceasta cale. Scrisul care este necesar a fi relevat daca are n componenta sa substante cu un numar atomic mai mare de 24-25, poate fi stabilit cu ajutorul razelor X. Aplicnd prima metoda fotoelectronografica si metoda roentgenografica, pe care le-am descris mai sus, obtinem rezultate pozitive chiar daca scrisul a fost acoperit cu aceeasi pasta cu care s-a scris. Aceasta metoda poate fi aplicata, deoarece n locurile unde avem semne grafice la acoperire se formeaza straturi mai groase. Este recomandabil acest procedeu si pentru a citi scrisul executat cu creioane colorate, care contin coloranti minerali si talc, ce absorb razele X moi si acoperite cu creion de grafit, care este transparent la aceste raze. Daca ntre scriere si acoperire s-a scurs mult timp, pentru relevarea scrisului putem aplica si metoda difuzo-copiativa20. La aceasta metoda mai avem nevoie ca materialul de acoperire sa fie inert. Scrisul efectuat cu cerneluri care contin violet si albastru de metil, cu creioane chimice, creioane de grafit, tus negru sau alte materiale ce nu pot fi eliminate optic cu ajutorul filtrelor ori a radiatiilor infrarosii, pot fi stabilite la fel prin aceasta metoda. Scrisurile acoperite cu acelasi material cu care au fost executate pot fi relevate cu ajutorul fenomenului de stingere a luminiscentei. La aceasta metoda materialul trebuie sa aiba capacitatea de a absorbi solutia fluorescenta ce se aplica deasupra petei. Solutia data este compusa din 0,04 gr bromura de argint, 0,1 gr metol, 0,5-1 gr sulfat de sodiu, 0,5-1 gr carbonat de sodiu, 10 ml de apa distilata sau 0,005 gr de fluoresceina, doua picaturi de amoniac, 10 ml apa distilata. n continuare actul se va supunea radiatiei ultraviolete dar nu nainte de a ntinde solutia fluorescenta si uscarea ei. Grafismul apare de o culoare mata pe un fond stralucitor sau cu o luminescenta mult mai redusa dect cea a hrtiei. Aceasta se ntmpla datorita concentratiei mai mare a materialului de scriere n locurile unde se afla trasaturile grafice. Pentru fixare din nou apelam la fotografie. Daca procedeele explicate mai sus nu dau rezultatele scontate, atunci se procedeaza la nlaturarea petelor pe cale chimica sau mecanica.

20

Papadopo V., Probleme generale privind infractiunile de fals n nscrisuri, 1994, p.57.

27

Scopul eliminarii chimice a petei este de a dizolva pata, iar scrisul sa nu fie nlaturat sau sa se dizolve ct mai putin posibil. Ca solvent se foloseste n cele mai dese cazuri solutia oxidanta si reducatoare. De exemplu tusurile se dizolva cu alcool etilic sau cu piridina, coloranti de anilina, cu exceptia eozinei si nigrozinei, se dizolva cu permanganatul de potasiu; colorantii acizi se dizolva cu solutie de amoniac de 10%. La nlaturarea petelor pe cale chimica trebuie sa tinem cont de faptul ca dizolvantul sa nu dizolve si trasaturile grafice ale scrisului. De exemplu, pasta neagra care se foloseste la fabricarea stilourilor cu bila, se dizolva cu detilformiamida HCON(C2H5)2 . Aceasta substanta dizolva alte materiale, dar nu dizolva scrisul executat prin intermediul hrtiei indigo, fie de culoare albastra sau neagra21. Inactiv fata de materialele de scriere obisnuite si dizolva majoritatea pastelor cu care se ncarca stilourile cu bila, este amestecul din doua parti de alcool butilic si o parte de alcool etilic, iata de ce unii autori o propun pentru dizolvarea pastei ce acopera scrisul. Stabilirea materialului chimic de decolorare se face pe cale experimentala, prin aplicarea substantelor pe rnd pe partea actului care a fost citita. La experiment se aplica pe rnd apa, alcool, benzenul, tetraclorura de carbon, terebentina, toluenul, xilenul, acetatul de amil. Substanta folosita la acoperire se extrage de pe act cu hrtie de filtru, care se nlocuiesc tot timpul dupa mbibare. Mai trebuie sa cunoastem ca solventul trebuie aplicat pe versul actului. Stabilirea scrisului acoperit se face si cu ajutorul electroforezei. Neajunsul acestei metode este ca poate fi aplicata numai daca la scriere s-au folosit substante bazice, iar la acoperire substante acide sau invers. Procedeul dat consta n deplasarea particulelor spre polul opus ncarcaturii lor. De aici ntelegem ca colorantii bazici snt antrenati spre catod, iar cei acizi spre anod. Avem nevoie de doi electrozi care se vor lega la sursa de curent. La unul din ei se va pune o hrtie de filtru mbibata cu electrolit aplicata deasupra petei. Particulele scrisului se vor deplasa spre hrtia de filtru si se vor fixa pe aceasta. Electrolitul folosit este compus din solutie de acid acetic si acid boric n proportie de 2:1. O alta metoda de nlaturare a materialului ce acopera scrisul este cea mecanica. La procedura data apelam cnd aplicarea primei metode n-a dat rezultatele scontate. Actiunile urmatoare depind de natura petei si de calitatea hrtiei. Prelucrarea mecanica a petei de pe materialele ca suport de scriere calitative se face cu hrtie fotografica nedevelopata si nefixata.
21

Munteanu I., Metode fizico-chimice folosite n expertiza criminalistica pentru diferentierea scrisurilor executate prin intermediul hrtiei indigo de scrisurile executate cu creioane de culori asemanatoare, n "Probleme de medicina judiciara si criminalistica", vol. 1 - Bucuresti, 1964, p.139.

28

La nceput nmuiem stratul de gelatina apoi taiem n fsii de dimensiunea petei si le aplicam pe rnd de 10-15 ori. n caz ca pe una din ultimele hrtii fotografice vor ramne si trasaturile grafice le vom citi cu ajutorul oglinzii. Pata aplicata pe un act din hrtie de calitate inferioara se nlatura cu un material care sa nu fie prea adeziv fata de fibrele hrtiei. Este recomandabil de a se folosi albusul de ou fiert. Mai putem folosi si plastilina alba pe care o aplicam pe act prin rulare pentru a nu desprinde fibrele de hrtie. Relevarea scrisului acoperit cu creion simplu de grafit se face cu ajutorul cauciucului brut. Cauciucul al aplicam de mai multe ori pe partea actului acoperit si-l presam usor. Aceste actiuni le efectuam pna la capatarea rezultatului dorit. Este cunoscuta si metoda ultrasunetului care trebuie sa aiba o frecventa nu mai mica de 20000 Hz. La ultrasunet apelam mai ales cnd scrisul este acoperit cu tus negru. Operatia se efectueaza ntr-un mediu lichid, deoarece ntr-un asemenea mediu ea este nsotita de fenomenul bulelor de aer care produc pulsatii de presiune egala cu sute de atmosfere, n stare sa provoace distrugerea suprafetei de corp solid, aflat n zona de spargere a bulelor, iar n cazul nostru, tusul ce acopera scrisul. Unii savanti n domeniu propun boraxul ca substanta pentru crearea mediului umed22. Mai putem folosi si asa compusi ca: alcoolul etilic, tetrametafosfatul de sodiu trisubstituit, clorura de amoniu, morfolina si clorhidrina, care actioneaza nu numai mecanic dar si chimic, ceea ce scurteaza timpul necesar pentru aceasta. Pentru a nlatura riscul de deteriorarea ntregului document este necesar a separa fragmentul de hrtie cu scrisul acoperit prin decupare. Partea decupata pentru o perioada de 3 min. max., o introducem ntr-un vas cu una din solutiile aratate mai sus. La fel n acest vas mai introducem si generatorul de ultrasunete. Se obtin rezultate nalte daca scrisul a fost executat cu pasta, cu creion de grafit, dactilografiat sau scris prin intermediul hrtiei indigo, deoarece este inactiv fata de lichidul folosit ca mediu. Se poate ntmpla ca compusul sa dizolve mai repede urmele scrisului dect tusul si n asa conditii va ramne un fond mai deschis a scrisului pe pata ntunecata.

22

Iurghin G.S., Problema posibilitatii aplicarii ultrasunetului n cercetarile criminalistice, n Criminalistica sovetica n serviciu urmaririi penale"_14 editia, 1961.

29

Concluzii
Astazi, riscurile si amenintarile cu care se confrunta un stat au din ce n ce mai mult un caracter transfrontalier si pot fi tinute sub control numai prin o cooperare activa a statelor. Falsificarea sau contrafacerea documentelor de calatorie, a vizelor, cecurilor si valutei, a timbrelor postale, certificatelor de valoare si a altor titluri de valoare emise de catre state, a cartilor de credit si mijloacelor de plata sunt infractiuni grave care apartin, n cele mai multe cazuri, unor retele de crima organizata transfrontaliere. Documentele apar ca nscrisuri de o nsemnatate deosebita, de aceea cercetarea criminalistica a documentelor este importanta dar si dificila n acelasi timp. n general, mijloacele de care dispun infractorii sunt n pas cu cele mai noi descoperiri tehnice, ceea ce face inevitabila cresterea permanenta a nivelului tehnologic, al masurilor n replica. Organele de expertiza din toate tarile au nevoie de dotari informationale si mijloace moderne de investigare criminalistica a documentelor. La acest capitol datele tehnice si stiintifice necesita o nnoire sistematica, deoarece metodele si procedeele de falsificare se schimba, apar noi posibilitati de alterare a documentelor. Aceasta este si ratiunea pentru care s-a obtinut dotarea noastra cu sisteme moderne de investigare stiintifica a documentelor, asistate de soft-uri specializate, cum sunt SISTEMUL FORAM 685-2 si COMPARATORUL VIDEOSPECTRAL VSC 5000. n ciuda nivelului nalt de dezvoltare al omenirii, falsificarea documentelor ramne o problema actuala, infractiune ce capata, tot mai mult, un caracter international, care ar facilita savrsirea altor infractiuni grave cum ar fi traficul de fiinte umane, traficul de stupefiante s.a. Sub amenintarea tot mai mare a terorismului sau a altor infractiuni ce pun n pericol comunitatea internationala e necesara implementarea unor masuri de siguranta att la punctele de trecere a frontierei ct si respectarea si perfectionarea elementelor de siguranta, n ceea ce priveste eliberarea documentelor.

30

Bibliografie

I.Acte normative
1. Constitutia Romniei 2.Codul Penal 3.Noul Cod Penal 4.Codul de Procedura Penala

II.Autori, lucrari si publicatii:

1. E. Stancu, Tratat de criminalistica, Editia a II-a revazuta si adaugita, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2002; 2.Mircea Ion, Criminalistica - Bucuresti, 1999; 3.EismanA.A., Malsev I.A. , Aparat electronic pentru marirea contrastelor si delimitari de culoare, Criminalistica sovetica n serviciu urmaririi penale, 11 editia 6. 1958; 4.Craciun V., Folosirea polimerilor n criminalistica, n "Probleme de medicina judiciara si de criminalistica", vol.3 - Bucuresti, 1965; 5.Crlov I.F.., Criminalistica- Leningrad, 1976; 6.Chaic E., Florea P., Procedee de evidentiere a traseelor de apasare latenta - Bucuresti, 1970; 7.Vasile Berchesan,Marin Ruiu, Tratat de Tehnica Criminalistica,Bucuresti 2004; 8.Iablokov, Koldin, Criminalistica - Moscova, 1990; 9.Stoica O., Despre raspunderea penala pentru falsul n acte -Bucuresti, 1985; 10.Puri E.T., Problemele fizicii - Bucuresti, 1974; 11.Saltevschi M.V., Colosneac V.L.,Folosire filtrelor interferentiale n expertiza criminalistica a documantelor pentru coloranti, n "Probleme criminalistice", nr.3 - scova, 1962; 12.Jarov N.A., Filtrul de lumina universal, n Probleme criminalistice, nr.1-2, scova, 1961; 13.Malsev I.A., isman A.A., Metode EleCtronooptice de cercetare probelor

materiale, n Criminalistica sovetica n serviciu urmaririi, 9 editia 1957; 14.Revista "Criminalistica",nr.4,iulie 2002,anul IV; 15.Tamas V.P., Lectii de criminalistica - Bucuresti, 1971, p.129-180
31

Moscy L., Metoda chimica pentru relevarea mentiunilor modificate sau acoperite cu pasta de scris - Bucuresti, 1970;

16.Papadopo V., Probleme generale privind infractiunile de fals n nscrisuri, 1994; 17.Munteanu I., Metode fizico-chimice folosite n expertiza criminalistica pentru diferentierea scrisurilor executate prin intermediul hrtiei indigo de scrisurile executate cu creioane de culori asemanatoare, n "Probleme de medicina judiciara si criminalistica", vol. 1 - Bucuresti, 1964; 18.Iurghin G.S., Problema posibilitatii aplicarii ultrasunetului n cercetarile

criminalistice, n Criminalistica sovetica n serviciu urmaririi penale"14 editia, 1961.

32