DISCIPLINA: CRIMINALISTICA

TEMA: ASPECTE CRIMINALISTICE N CERCETAREA

DOCUMENTELOR FALSIFICATE
Bucuresti
- 2007 -

CUPRINS
Introducere....................4
Capitolul I
Notiuni introductive
1.1. Scurt istoric..................7
1.2. Documentul ca obiect de materializare a falsului.....9
1.3. Studierea si examinarea documentelor.........11
1.3.1. Stabilirea autenticitatii ............12
1.3.2. Stabilirea vechimii documentelor .......14
Capitolul II
Notiuni introductive privind falsul n documente
2.1. Notiunea de fals..................32

2.2. Falsul din perspectiva dreptului civil si a dreptului penal..33

2.3. Elemente de drept penal si procesual penal privitoare
la
infractiunea
de
fals.......................36
Capitolul III
Metode de comitere a falsului si examinarea criminalistica a
documentelor falsificate.
3.1. Falsul prin nlaturare de text..............39
3.1.1. nlaturarea textului pe cale mecanica........39
3.1.1.1. Stabilirea locului n care a fost nlaturat
textul.40
3.1.1.2. Refacerea textului nlaturat...........42
3.1.2. nlaturarea textului pe cale chimica........51
3.1.2.1. Stabilirea locului n care s-a produs corodarea si
spalarea...........................52
3.1.2.2. Refacerea textului nlaturat.......52
3.2. Falsul n documente executat prin adaugire de text......53
3.2.1. Metoda chimica................54
3.2.2. Examinarea microscopica.............56
3.2.3. Analiza cromatografica.............58
3.2.4. Diferentierea cromatica.............59
3.2.5. Copiabilitatea materialelor de scriere.......61
3.2.6. Comportarea fata de radiatiile invizibile......61

3.2.7.
intersectate...62

Determinarea

succesiunii

trasaturilor

3.3. Falsul n documente prin acoperire cu cerneala sau cu alte

substante..........................66
Capitolul IV
Particularitati n cercetarea criminalistica a unor
categorii de falsuri
4.1. Falsul n cartile de credit si alte mijloace de plata..........71
4.2. Falsul cu ajutorul copiatoarelor si a tehnicii de
calcul............83
4.3. Falsul n acte de identitate si de calatorie........87
ncheiere....................95
Bibliografie...................97

INTRODUCERE
Dezvoltarea social-economica si atingerea unor noi performante n toate
sferele vietii Romniei si a altor tari este imposibil de efectuat fara o lupta activa cu criminalitatea, inclusiv cu falsificatorii
de documente.

Pe acest "cmp de lupta" continua, unde nu exista timp de

pace, nu de acum ci de mii de ani, se nfrunta doua tabere
ireconciliabile: de o parte a baricadei sunt autoritatile statului - si aici
putem aminti pe emitenti, legiuitori, autoritatea judecatoreasca si poate
chiar n primul rnd politia, cea care este menita sa vegheze la
respectarea legii - si "adversarii" acestora, falsificatorii.
Fiecare dintre cei aflati de partea "dreapta" a baricadei si are
sarcina de dezvoltare a mijloacelor si metodelor de examinare si probare
a falsului si contrafacerii, concentrndu-se pe "lucrarea" faptuitorului.
n general, mijloacele de care dispun infractorii sunt n pas cu cele
mai noi descoperiri tehnice, ceea ce face inevitabila cresterea
permanenta a masurilor n replica.

Cu toate ca nivelul cultural de dezvoltare al omenirii n prezent este

destul de nalt, falsificarea nscrisurilor este o problema actuala. Deseori, pentru
satisfacerea cerintelor, unele persoane recurg la falsificarea documentelor de tot
felul. n prezent se observa o crestere a numarului cazurilor de
falsificare completa sau partiala a actelor. Falsul devine mai perfect. Este de
mentionat, ca activitatea de falsificare, tot mai des, are un caracter international.
stiinta si tehnica, care a dat posibilitate de a folosi sau chiar a procura aparate de copiat si multiplicat,
contribuie la faptul ca numarul documentelor falsificate sa fie n crestere, la faptul ca falsificarile sa fie tot mai greu de
depistat sau de deosebit de actele eliberate de organele competente.

Marimea pagubei aduse societatii este si ea n crestere, att tinnd seama

de continutul falsului, ct si de numarul documentelor falsificate.
Pentru ndeplinirea scopului de nlaturare a ncalcarilor de drept si lichidarea criminalitatii n tara noastra este
necesar permanent de perfectionat metodele de descoperire a infractiunii si pe ct posibil de repede de a le ncadra n
practica organelor de drept. Un rol important n acest context i revine criminalisticii. Ea este stiinta care acorda
lucratorilor practici metode efective de descoperire a infractiunilor, ntretinnd astfel aplicarea corecta a legii penale.
Metodele si mijloacele tehnice criminalistice se folosesc de asemenea n scopul prentmpinarii infractiunilor.

Procesul identificarii unor persoane sau obiecte - propriu tuturor

domeniilor stiintei - se constituie n elementul definitoriu al investigarii
criminalistice. Acest proces are la baza posibilitatea recunoasterii obiectelor
lumii materiale, prin fixarea n planul gndirii a caracteristicilor acestora si
datorita neschimbarii relative a lor, cel putin pentru un anumit timp.[1] Spre
deosebire de alte domenii ale cunoasterii umane, identificarea criminalistica
reclama recunoasterea unor elemente concrete, cu nsusiri de natura sa le apropie
de alte obiecte asemanatoare, dar care se deosebesc de acestea prin anumite
trasaturi ce le fac sa fie identice numai cu ele nsele. Problemele complexe ale
vietii economico-sociale, multitudinea operatiunilor ntreprinse n activitatea
curenta impun utilizarea celor mai diverse nscrisuri, cunoscute sub denumirea
generica de documente. Sfera larga de documente cuprinde o multitudine de
acte, ncepnd cu cele care atesta identitatea unei persoane, studiile acesteia,
actele de proprietate, cele ce vizeaza activitatea financiar - contabila etc. si
terminnd cu nscrisurile neoficiale.
Lucrarea cu tema "Aspectele criminalistice n cercetarea documentelor
falsificate", are menirea de a prezenta date cu privire la analiza falsurilor n
nscrisuri. Prin studiul de fata tindem sa contribuim la micsorarea numarului de
falsuri n documente. n lucrare sunt aratate modalitatile practice n care se poate
realiza falsul de documente, masurile de protectie si siguranta care pot fi luate
de organele emitente pentru a face imposibila sau greu de realizat falsificarea,
dar mai ales posibilitatea de a depista prin diferite metode un document fals.
Lucrarea e structurata pe 4 capitole contine date si informatii cu privire la
:

 notiunea de documentul
stabilirea autenticitatii
stabilirea vechimii documentelor
notiunea de fals
falsul din perspectiva dreptului civil si a dreptului penal
elemente de drept penal si procesual penal privitoare la infractiunea de
fals
metode de comitere a falsului si examinarea criminalistica a
documentelor falsificate
falsul n cartile de credit si alte mijloace de plata
falsul cu ajutorul copiatoarelor si a tehnicii de calcul
falsul n acte de identitate si de calatorie

CAPITOLUL I
NOIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Scurt istoric
Documentele reprezinta un capitol important n istoria de milenii a
omenirii. De-a lungul timpului documentele apar ca nscrisuri de o nsemnatate
deosebita, nca de la aparitia lor acestea au nceput a fi falsificate. Istoria
Romniei retine falsificari celebre ncepnd cu domnia lui stefan cel Mare. Pna
n secolul XVII falsificarile de documente erau pedepsite aspru, pedepse ca
taierea minii, pierderea capului sau arderea pe rug.
Un document plasat n domnia lui stefan cel Mare a fost scris de cel mai
cunoscut diac al cancelariei Moldovei dintre 1458-1460, un anume Stetco.
Falsul a fost depistat de specialisti la studierea amprentei sigilare, care nu
respecta standardele. n epoca n care el ar fi trebuit sa fie realizat, daca dam
crezare scrisului de pe el, pecetea ar trebui sa fie confectionata fie din ceara
naturala, fie dintr-o capsula metalica, fie dintr-o capsula de lemn n interiorul
careia sa se gaseasca ceara rosie, n care urma sa fie imprimat sigiliul
domnitorului, cum este la Hrisovul Manastirii Hurezi. La acest fals, n loc de
ceara naturala este un fel de bitum. Pe marginea acestei amprente sigilare, unde

trebuia sa fie legenda sau inscriptia, n care se gasea numele domnului si tara
unde domnea, nu se poate citi nimic, numai niste semne grafice care nu se pot
citi, textul n totalitate este ntr-o limba care vrea sa fie cea slavona - limba de
cancelarie.
O categorie anume de falsuri a fost numita de slavistul Ioan Bogdan
"Noi falsificate basarabene".Sunt n numar de 30, au fost create dupa ce
Basarabia a cazut la Imperiul arist dupa "Pacea de la Bucuresti" din 1812.
Pentru falsificarea acestora se pare ca a fost folosit un atelier ntreg pentru ca
toate aceste documente sunt cam pe acelasi tipar.
Falsificatorii instruiti nu si permiteau sa faca falsuri sub forma
originala. Aceste documente nu reuseau sa se impuna ca autentice. Exista un
ntreg proces ce verificare a autenticitatii unui document. O cercetare porneste
de la suport, de la scris si de la nsemnele de validare,ori falsificatorii cunosteau
aceste lucruri. Un falsificator ilustru? Bogdan Petriceicu Hasdeu. El a creat doua
falsuri, unul este "Diploma Brladeanu", care ar fi fost elaborata n 19419b110t
1134 si prin care se confereau unor negustori dreptul de a face comert n
Moldova fara a plati taxe, acest fals intrnd n categoria falsurilor patriotice sau
falsuri pentru marirea neamului. Al doilea fals al lui B.P.Hasdeu este "Hrisovul
lui Iurg Koriatovici".n acest hrisov el a ncercat sa puna pe tronul Moldovei
acel personaj Iurg, pe care l-ar fi gasit ntr-o cronica lituana, dar negasind
documentele care sa dovedeasca si ceea ce sustine el, si-a permis luxul sa creeze
un hrisov. stiind ca nu are pergament din vremea lui stefan cel Mare, ca nu are
cerneala de atunci, ca n-are matrita sigilara sa obtina amprenta sigilara ca ntr-un
document de atunci, el a prezentat falsurile sub forma de copii. Falsurile sub
forma de copii nu se pot depista usor pe baza elementelor externe, falsul trebuie
supus criticii interne, pentru a vedea institutiile, persoanele, limba si continutul
lor de idei.
Un alt fals celebru este cel referitor la orasul Trgoviste. Trgoviste a
fost un oras domnesc, liber, nu era nchinat unor boieri sau manastiri. Matei
Basarab ar fi dat un hrisov n care confirma ca mosia este libera. n 1818,
Alexandru sutu si marita fata si i da zestre mosia lui de la orasul Trgoviste
pentru ca sfatuitorii i spuneau ca tot ceea ce este liber este domnesc. n acel
moment trgovistenii se vor rascula. Dupa nceperea revolutiei mosia va fi
restituita trgovistenilor dar acestia cer hrisovul, pentru a dovedi alta data daca
se va mai pune problema. Apare falsificatorul, Vlasceanu, care realizeaza falsul.
Hrisovul, facndu-se analiza interna deoarece s-a pastrat numai sub forma de
copie, s-a vazut ca este un fals. A fost creat dupa 1821-1822. Trgovistenii au
platit lui Vlasceanu pentru hrisov, dar la un moment dat s-a dovedit ca e fals,
acesta fiind condamnat la ctiva ani de nchisoare.

1.2. Documentul ca obiect de materializare a falsului

Cuvntul document provine din limba latina si anume de la
cuvntul documentum ce nseamna certificat, indiciu, dovada.
Uitndu-ne n dictionarul explicativ al limbii romne vom observa ca documentul este un act prin care se
adevereste, se constata sau se preconizeaza un fapt, se confera un drept, se recunoaste o obligatie. O alta explicatie ar
fi ca este un text scris sau tiparit, inscriptie sau alta marturie servind la cunoasterea unui fapt real actual sau din trecut.
Codul penal foloseste termenul de nscris, fata de legislatia anterioara care folosea termenul de act. Pe lnga
cei doi termeni, mai exista si acela de document, care poate desemna att un nscris, ct si orice obiect destinat sa
ateste fapte de natura juridica sau istorica. De aici rezulta ca aceeasi notiune poate fi redata fie prin termenul
de nscris, fie prin cel de act sau document, mai ales daca acestora li se adauga cuvntul scris:act scris, document scris.
Termenul document este mai cuprinzator, nglobnd ntreaga problematica a cercetarilor criminalistice. Avnd
n vedere ca termenul de "document" are o circulatie mai larga, n lucrare se va folosi cu predilectie acesta.

Termenul de nscris are sens restrns, facnd distinctie ntre

infractiunile de fals n nscrisuri si falsificarea de monede, timbre si alte
valori.[2]si n examinarea criminalistica trebuie facuta delimitarea ntre
cercetarea propriu-zisa a falsurilor n nscrisuri - inclusiv a celor
dactilografiate si cercetarea altor categorii de falsuri: monede, marci
postale, instrumente de marcare si de autentificare[3].
Actul scris reprezinta mai nti de toate o scriere, ca modalitate de exprimare a gndirii, fixata pe un anumit
suport, care n mod obisnuit este hrtia, dar poate fi si pergamentul, pnza, lemn, materiale plastice etc.

Textul scris, ca expresie grafica a unei manifestari sau declaratii de vointa

ori a atestarii unui fapt, reda continutul actului si poate cuprinde fapte,
mprejurari, evenimente, stari, actiuni de care legea penala leaga anumite
consecinte juridice. Lipsa textului scris nseamna inexistenta actului.
Ioan Mircea ne da urmatoarea definitie a documentului: orice scris tiparit, dactilografiat, manuscris, schita,
desen prin care se atesta starea civila, identitatea persoanei, pregatirea scolara si profesionala, ncheierea de diferite
contracte, declaratii, bilete de banca, timbre etc.

[4].

n sens larg, termenul de document, cuprinde diverse obiecte materiale confectionate si destinate fixarii
n timp si spatiu a ideilor, gndirii si vointei umane. Astfel sub incidenta termenului de document este si filmul, fotografia,
audio - videogramele si alte modalitati de nregistrare. Toate aceste feluri de nregistrare pot fi si snt folosite pentru
pastrarea datelor n diferite scopuri inclusiv juridice.

n procesul judiciar, actele scrise pot interesa nu numai ca mijloace de

proba, dar si pentru reconstituirea mprejurarilor n care au fost ntocmite. n
asemenea situatii, ele sunt considerate probe materiale, avnd acest regim si n
cadrul expertizei criminalistice. Actul scris se considera mijloc de proba att
timp ct veridicitatea sa nu este contestata. Din momentul contestarii acesta
devine proba materiala. Actul nu va mai avea atunci rolul de atestare a anumitor
raporturi juridice, ci va servi la dovedirea falsului si stabilirea autorului acestuia,
precum si la elucidarea altor mprejurari revelatoare sub aspectul judiciar.

Ca mijloc de proba, actului i este proprie concordanta ntre ceea ce

comunica si faptul respectiv, pe cnd actul - proba materiala este lipsit de o
asemenea concordanta.

1.3. Studierea si examinarea documentelor.

A examina sau a cerceta un document, nseamna a analiza din toate punctele de vedere, a supune unui
examen, a studia, a investiga un act prin care se adevereste, se constata sau se preconizeaza un fapt, se confera un
drept, se recunoaste o obligatie.
Sfera notiunii de cercetare criminalistica a documentelor nu este identica cu sfera cercetarii judiciare a
acestora, ci este mult mai restrnsa, prima incluzndu-se n cea de a doua.
n cadrul cercetarii judiciare, actele scrise sunt supuse unor cercetari diferite, care pot fi de natura contabila,
financiara, criminalistica etc. Cu alte cuvinte cercetarea criminalistica a documentelor scrise este numai un aspect din
cercetarea judiciara a acestora.

Ca obiect al cercetarii criminalistice sunt datele reflectate n continutul

textual al documentelor, care ne da adeseori posibilitate sa deducem importante
concluzii cu caracter procedural, care se refera la mprejurarile ce trebuiesc
dovedite. Obiecte a cercetarii criminalistice a documentelor pot fi att acte de
volum mare cum ar fi: zilnice, scrisori s.a., ct si acte scurte ca semnaturi, cifre,
nsemnari n care se individualizeaza caracteristicile si deprinderile de a scrie.
n unele cazuri ca obiect poate fi si suportul de scriere si materialul cu care s-a
scris.
Krlov considera ca atunci cnd este vorba de stabilirea executorului documentului si autorul acestuia
studierea documentului o putem numi cercetarea criminalistica a documentului, refacerea documentului fals s.a. este
vorba de cercetarea tehnico-criminalistica a documentului

[5].

Dupa domnii Emilan Stancu, Camil Suciu, Fratila Adrian, Pasescu Gheorghe cercetarea documentelor are

[6]

doua obiective importante

: cercetarea tehnica a actelor scrise, destinata n special descoperirii falsului ori
contrafacerilor de documente; cercetarea criminalistica a scrisului de mna, avnd drept scop stabilirea autenticitatii
scrisului unei persoane ori identificarea persoanei scriptorului.
La
analiza
criminalistica
a
documentelor
se
pot ridica
urmatoarele
probleme: stabilirea
autenticitatii documentului;refacerea si examinarea documentelor distruse;identificarea materialului din care este facut
actul scris; stabilirea vechimii documentului scris; stabilirea falsului n documente; cercetarea stampilelor si a sigiliilor;
cercetarea biletelor de banca si a timbrelor; identificarea textelor dactilografiate; identificarea persoanelor dupa scris.
1.3.1. Stabilirea autenticitatii documentului.
Determinarea autenticitatii unui document se constituie ntr-o activitate curenta a organelor judiciare. Aceste
organe procedeaza la verificarea si ridicarea unor nscrisuri ce prezinta suspiciuni n ceea ce priveste forma, continutul,
culoarea substantei de scriere etc. De regula, cele mai frecvente cazuri se refera la stabilirea autenticitatii documentelor
de identitate,pasapoarte, altor acte de stare civila, actelor de studii, adeverintelor, certificatelor etc.

[7]

Printre elementele ce trebuie avute n vedere la stabilirea autenticitatii unui document se nscriu:
modul n care sunt respectate cerintele legale privitoare la forma si continutul documentului, inclusiv sub
aspectul datarii, semnarii, sigilarii ori aplicarii timbrului sec, nregistrarii si, eventual, al numerotarii acestuia;
limitat;

termenul de valabilitate,cunoscut fiind faptul ca multe din documentele vizate au termen de valabilitate

existenta unei corespondente ntre fizionomia unei persoane si fotografia aplicata pe documentul n
cauza, inclusiv ntre datele de stare civila ale persoanei si cele nscrise n actul de identitate cu care aceasta se
legitimeaza;
existenta anumitor elemente de protectie sau de securitate ale documentului,destinate sa ateste
autenticitatea acestuia si sa previna falsificarea ori contrafacerea.
n esenta, examinarea criminalistica a unui document, sub aspectul autenticitatii sale, vizeaza stabilirea unor
aspecte de natura sa puna la ndoiala veridicitatea sa, concretizate n:
-

existenta unor urme vizibile de stergere sau hasurare

suprapunerea ori acoperirea scrisului

modificarea unor cifre

comprimarea grafismelor ori a distantelor dintre rnduri

pozitia normala a semnaturii n raport cu scrisul existent pe document

absenta contururilor nete si a formei regulate la impresiunile stampilei.

Stabilirea autenticitatii de catre organul judiciar trebuie sa se limiteze numai la elementele mentionate,
determinarea falsificarilor si contrafacerilor putnd fi facute numai n conditii de laborator.
n practica criminalistica sau semnalat frecvente cazuri de contrafacere a unor documente att de bine
realizate si cu aparenta de autenticitate att de mare nct este practic imposibil depistarea falsurilor,fara apelarea la
cunostintele de specialitate si dotarea tehnica din laboratoarele de criminalistica. Exista cazuri n care infractorii au
recurs chiar la falsificarea elementelor de siguranta menite sa asigure protectia documentelor.

[8]

1.3.2. Stabilirea vechimii documentelor.

Un numar apreciabil de documente propuse ca mijloace materiale de
proba sunt pregatite fraudulos, fiind redactate fie n ntregime, fie partial, la o
data ulterioara celei nscrise n continutul lor. Data la care a fost ntocmit un
document are importanta majora n privinta consecintelor juridice pe care le
produce, fiind necesar sa se determine vechimea lui absoluta, sau perioadele de
timp n care a fost redactat (daca redactarea s-a facut n etape distincte).
Majoritatea problemelor de datare sunt dificil, daca nu chiar imposibil de
rezolvat ntr-o maniera complet satisfacatoare[9].
Determinarea vechimii absolute a unui document se impune de regula,
atunci cnd acesta este suspectat de contrafacere n ntregul sau. Stabilirea
vechimii maxime a actului nu este ntotdeauna posibila. Dar nu n toate situatiile
este necesara o asemenea determinare, fiind suficient sa se demonstreze ca actul
nu a fost ntocmit la o anumita data, sau sa se stabileasca un anumit interval de
timp n limitele caruia el putea fi ntocmit. Relevanta juridica a unei atare
determinari relative este adesea egala cu aceea a unei determinari absolute[10].
n cazul actelor originale, vechimea intereseaza numai n masura n care
ele nu sunt datate, ori atunci cnd data este stearsa, ilizibila ori alterata ca
urmare a actiunii accidentale a unor factori de mediu.

Stabilirea datei reale este uneori singura modalitate de demonstrare a

falsului, mai ales atunci cnd nu pot fi examinate alte elemente materiale pe
baza
carora
sa
se
poata
concluziona
asupra
autenticitatii
documentului. Falsificarea partiala prin modificarea datei de pe nscrisurile
autentice se poate face prin stergere, corodare, retusare etc. n acest caz
cercetarile sunt ndreptate n directia reconstituirii cifrelor initiale, prin aplicarea
unor metode specifice de laborator.
n cazul contrafacerilor, examinarile vizeaza cu precadere materialele din
care sunt constituite actele (materialele de scriere si suportul folosit la redactarea
lor), continutul textului - n special terminologia folosita - tipul caracterelor - n
cazul textelor dactilografiate etc.
Determinarea vechimii prin examinarea materialelor de scriere. Pentru
stabilirea vechimii documentelor, materialele de scriere sunt cercetate att sub
aspectul constituentilor nglobati n masa lor, ct si prin prisma transformarilor
pe care acestia le sufera ca urmare a scurgerii a timpului, ori a conditiilor de
mediu n care au fost pastrate actele.
Datarea actelor scrise cu creionul este destul de dificila, deoarece
trecerea timpului nu influenteaza n mod semnificativ stabilitatea substantelor
care intra n compozitia minei. Singurele modificari vizeaza aspectul confuz al
trasaturilor, cauzat de frecarile la care sunt supuse, si de migrarea carbonului n
pagina. Aceasta stare de fapt ajuta la diferentierea lor de mentiunile recente, care
au un contur clar, bine precizat.
Textele scrise cu creion copiativ sunt de data mai recenta dect cele
executate cu creion obisnuit. Creionul copiativ a fost comercializat pentru prima
data n ultimul sfert al secolului al XIX-lea. Identificarea colorantului din
traseele grafice executate cu creionul copiativ permite limitarea si mai mare a
perioadei de timp n care au fost redactate actele. n acest sens, de un real folos
sunt informatiile obtinute cu privire la data introducerii n procesul de fabricatie
a unui tip sau altul de colorant. Dupa aceleasi criterii pot fi datate (n mod
relativ) si scrisurile realizate cu diverse creioane colorate. De asemenea, actele
la a caror redactare s-au folosit creioane cu mina "lichida", au o vechime mai
mica dect cele executate cu creion obisnuit, deoarece ele au fost inventate si
introduse n uz dupa anul 1955.
n cazul actelor scrise cu cerneala carbon, expertul trebuie sa aiba
n vedere ca acest tip de cerneala a fost folosit de foarte multa vreme la
scriere, datarea parnd la prima vedere imposibil de rezolvat. Cerneala
sufera putine modificari odata cu trecerea timpului, ntruct carbonul este
una din substantele cele mai stabile. Singura schimbare de natura sa
contribuie la stabilirea vechimii, intereseaza nuanta cernelii. Totusi,

stabilirea limitei maxime de vechime devine posibila prin cercetarea

diverselor tipuri de coloranti utilizati pentru corectarea nuantei de cafeniu
specifica carbonului, precum si a liantilor (altii dect traditionala gelatina
animala), cunoscut fiind faptul ca acestia au fost folositi n procesul de
fabricatie a cernelii la date precis determinate.
Datarea actelor scrise cu cerneala de diferite culori (albastra, violeta,
verde, rosie etc.) este de asemenea dificila, ntruct ncepnd cu ultimul sfert al
secolului al XIX-lea, n mod practic, toate cernelurile au fost produse pe baza de
coloranti. Singurul element care serveste la stabilirea datei relative este
pierderea stralucirii nuantei, ca urmare a scurgerii timpului. Uneori, la
aceasta se adauga decolorarea completa a cernelii.
n cazul actelor scrise cu cerneala pe baza de galatonat de fier, trebuie sa
se aiba n vedere ca cerneala proaspata prezinta de regula culoarea specifica
materiei colorante ce intra n compozitia ei. Aceasta este nsa o culoare
temporara (de obicei, albastru stralucitor) care sufera serioase transformari odata
cu trecerea timpului, datorita proceselor de oxidare a constituentilor ei. Oxidarea
este destul de lenta, ea fiind completa dupa aproximativ doi ani, cnd
cerneala dobndeste o culoare neagra si devine foarte putin solubila n apa si nu
mai este afectata de actiunea acesteia. Culoarea neagra aparuta dupa ncetarea
procesului de oxidare poate ramne neschimbata ani de zile, uneori chiar secole,
daca actul este pastrat n conditii optime. n unele situatii (mai rare) cerneala se
ngalbeneste pe masura ce se nvecheste, datorita decolorarii provocate de
descompunerea colorantilor si a compusilor organici de fier. Aprecierea vechimii
documentelor n functie de evolutia culorii cernelurilor, de la albastru stralucitor
pna la negru sau galben, trebuie facuta nsa cu prudenta, deoarece aceste
modificari se pot datora nu numai trecerii timpului, ci si temperaturilor ridicate,
compozitiei specifice a hrtiei pe care s-a executat scrierea, ori introducerii n
cerneala a unor substante destinate executarii scrisurilor invizibile (de exemplu,
saliva). Astfel, cerneala si poate pastra culoarea albastru stralucitor timp de
ctiva ani, daca hrtia pe care s-a scris are n componenta sa alaun de potasiu. n
cazul hrtiilor cu o anumita ncarcatura alcalina, procesul de oxidare este mult
mai accelerat si provoaca nnegrirea n numai cteva zile[11].
Vechimea actelor scrise cu cerneala pe baza de galatonat de
fier se poate determina si prin analiza solubilitatii ei si a gradului de
migrare a fierului.
Aprecierea vechimii prin analiza solubilitatii cernelii. Sub actiunea apei,
la actele de data recenta, cerneala se scurge si pateaza destul de serios suportul
pe care s-a scris, deoarece componentele solide ale acesteia sunt neoxidate si si
pastreaza solubilitatea. Odata cu mbatrnirea scrisului, solubilitatea particulelor
solide din cerneala se reduce considerabil, dizolvabil ramnnd doar colorantul

care, desi mai greu, se desprinde totusi din compusii insolubili de fier n care
este integrat. Stabilirea gradului de solubilitate se face prin tratarea actelor cu
solutii acide cu concentratie de 5% (solutii ale acidului oxalic sau clorhidric).
Metoda are nsa anumite limite, deoarece solubilitatea este influentata si de
conditiile n care a fost pastrat documentul si prin urmare, ea trebuie privita cu
anumite rezerve. Aprecieri mai apropiate de realitate se fac numai atunci cnd se
examineaza comparativ scrisuri executate cu aceeasi cerneala, daca ele au fost
pastrate n aceleasi conditii ca si documentele litigioase.
Analiza gradului de migrare n masa de hrtie a componentelor de clor si
sulf din cerneala, conduce la obtinerea unor date importante pentru datarea
documentelor. Migrarea clorurilor dureaza aproximativ 2 ani, n timp ce a
sulfatilor se ntinde pe o perioada ce depaseste 10 ani[12]. Singurul factor de
mediu care poate influenta rezultatele acestui tip de analiza, este umiditatea
crescuta din locul de depozitare. Umiditatea favorizeaza difuzia accentuata a
cernelii, facnd imposibila aprecierea vechimii unui nscris, mai ales atunci cnd
nu exista nici un fel de informatii cu privire la istoricul lui. n toate celelalte
situatii, nivelul de migrare n masa hrtiei este ncetinit, permitnd formularea
unor concluzii precise privitoare la vechimea scrisului.
Actele scrise cu cerneala alcalina nu puteau fi redactate nainte de anul
1927, cnd a fost fabricat si folosit pe scara larga acest tip de cerneala. Unele
cerneluri alcaline, respectiv cele care contin compusi de vanadiu sau cupru, sunt
de data mult mai recenta, fiind produse si livrate ncepnd cu anul
1949. Cercetarea modificarilor intervenite ca urmare a oxidarii produse de
trecerea timpului nu ofera date relevante pentru aprecierea vechimii
documentelor. Informatii orientative sunt obtinute totusi atunci cnd expertul
este solicitat sa raspunda la ntrebarea daca scrisul este sau nu de data recenta,
prin examinarea solubilitatii si gradului de migrare a cernelurilor n masa hrtiei.
Alte categorii de examinari care se ntreprind n vederea stabilirii
vechimii documentelor scrise cu cerneala, au n vedere gradul de
copiabilitate si viteza de reactie a cernelii la tratarea cu diversi reactivi
chimici.
Gradul de copiabilitate se poate determina prin punerea actului scris n
contact direct cu partea gelatinoasa a unei hrtii fotografice, din emulsia careia
au fost ndepartate halogenurile de argint prin tratarea ntr-o baie de fixator.
Cerneala va adera la hrtia fotografica ntr-o masura mai mare sau mai mica, n
raport cu vechimea actului, gradul de aderenta descrescnd odata cu scurgerea
timpului.
Viteza de reactie a cernelii la tratarea cu diversi reactivi scade odata cu
trecerea timpului, cerneala veche avnd o reactie mai lenta dect cea proaspata.

Observarea reactiei se face sub lupa sau microscop, iar viteza cu care se
desfasoara poate fi cronometrata[13]. n acest sens, ca reactiv se foloseste un
agent oxidant n solutii diluate de perhidrol sau clorura de var. Astfel, cerneala
cu o vechime de cteva zile, daca este tratata n clorura de var dispare n 6
minute, cea veche de 6 luni n 9-12 minute, iar cea veche de 1 an, n 20 minute.
Trasaturile cu o vechime de 2 ani dispar doar partial, cele de 14 ani sunt usor
afectate, iar cele mai vechi de 22 ani nu se modifica deloc n primele 20 minute
de interactionare cu solutia amintita. Desi datele obtinute sunt doar orientative,
procedeul poate fi folosit pentru orice tip de cerneala, indiferent de conditiile de
executare si pastrare a documentului[14].
Datarea actelor scrise cu stilou cu bila. Cercetarea scrisurilor executate
cu stiloul cu bila n vederea stabilirii vechimii lor este deosebit de dificila, mai
ales cnd este vorba de documente redactate cu primele cerneluri de acest fel.
Dificultatea examinarilor este determinata de faptul ca acestea se decolorau sub
actiunea luminii solare directe (ndeosebi cernelurile verzi si rosii) iar unele
dintre ele se stergeau complet (de exemplu, cernelurile care contineau albastru
"Victoria"). Vechimea nu poate fi raportata la gradul de decolorare a scrisului,
deoarece acesta este mai mult sau mai putin accentuat, n functie de compozitia
hrtiei si de conditiile de lumina, temperatura si umiditate existente n locul de
depozitare. Totusi, n cazul falsului prin adaugare de text, daca cercetarea se
desfasoara ntr-un moment nu prea ndepartat de cel al executarii scrisului, se
pot constata elemente semnificative pentru a concluziona ca documentul a fost
redactat n perioade de timp distincte. Astfel, spre deosebire de scrisul
preexistent, care este decolorat, adaugirile au o culoare mult mai pronuntata,
locurile n care sunt prezente putnd fi identificate relativ usor. Daca examinarea
se face dupa un interval de timp relativ lung, scrisul adaugat nu mai poate fi
identificat n acest fel, ntruct el se decoloreaza n aceeasi masura ca scrisul
initial, fiind practic imposibil sa se faca distinctia ntre ele.
Spre deosebire de primele cerneluri folosite la stilourile cu bila,
cernelurile actuale sunt net superioare sub aspect calitativ si au o rezistenta
foarte mare la decolorare. De aceea, stabilirea vechimii relative a paragrafelor
dintr-un act scris este de cele mai multe ori imposibila, exceptie facnd cazurile
n care la scriere s-au folosit cerneluri de aceeasi culoare, dar diferite ca nuanta.
Expertul criminalist, dar si organul judiciar trebuie sa cunoasca faptul ca
documentele redactate cu stilou cu bila nu pot avea o vechime anterioara anului
1946, an n care a fost produs si comercializat pentru prima data un asemenea
instrument de scris.
Un procedeu relativ simplu folosit n stabilirea vechimii relative a
scrisurilor consta n aplicarea peste trasaturile de pasta a unui strat de grafit si
apoi ridicarea acestuia cu o pelicula adeziva de folio. Pasta proaspata retine mai

mult grafit dect cea veche. Acest procedeu ajuta sa se stabileasca daca scrisul
cu pasta este foarte recent (de o zi-doua) sau mai vechi[15].
Datarea actelor scrise cu hrtie copiativa se face arareori si numai cu
titlu de exceptie, atunci cnd originalele acestora nu pot fi procurate si puse la
dispozitia specialistului sau expertului criminalist. Vechimea unor asemenea acte
nu este prea mare, deoarece hrtia copiativa a fost larg ntrebuintata abia n a
doua jumatate a secolului al XIX-lea, odata cu inventarea masinii de
scris. Cercetarea se face asupra carbonului (dar numai dupa ce actul a fost
examinat prin intermediul altor metode nedistructive) si este destinata
identificarii nuantei de fond care se adauga pentru a mbunatati culoarea hrtiei
copiative. n cazul hrtiei copiative de culoare albastra, identificarea se face prin
tratarea cu clorura de metil sau cloroform. Reactivii sunt total contraindicati
pentru hrtiile copiative care au n componenta lor albastru de fier sau
ultramarin, deoarece acesti coloranti se foloseau n mod curent cu mult timp
nainte de fabricarea hrtiei copiative. Daca hrtia copiativa contine ftalocianine
de cupru, se poate concluziona ca ea a fost facuta cel mai devreme la sfrsitul
secolului al XIX-lea.
Determinarea vechimii prin examinarea hrtiei pe care este depus scrisul.
Examinarile destinate stabilirii sortului de hrtie permit obtinerea unor
informatii importante despre vechimea maxima a documentelor, ndeosebi
atunci cnd se pretinde ca ele sunt foarte vechi. Hrtia se cerceteaza sub aspectul
constituentilor sai, avndu-se n vedere natura fibrelor, materialelor de umplere
si de ncleiere, a colorantilor, tratamentul aplicat la suprafata ei etc.
Atunci cnd obiectul examinarilor l constituie documente contemporane,
cercetarea naturii hrtiei ofera un numar restrns de informatii pentru datare,
deoarece principiile de baza si tehnicile de fabricare au ramas, cu mici exceptii,
neschimbate nca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. De asemenea,
perfectionarile aduse procesului de fabricare pentru obtinerea unor hrtii
calitativ superioare, nu au revolutionat tehnicile clasice, astfel ca ele aduc prea
putine elemente ce pot servi la datarea actelor scrise.
Hrtia din paie a fost produsa pentru prima data n anul 1860 si era de
calitate foarte slaba, fiind folosita cu precadere la mpachetat. Nici
mbunatatirile care i-au fost aduse ulterior prin adaugarea fibrelor textile, nu au
permis folosirea ei la ntocmirea documentelor, dect ntr-o foarte mica masura.
Cercetarea prezinta totusi importanta, daca se are n vedere ca n timpul celui deal doilea razboi mondial, datorita scaderii rapide a altor surse de celuloza, ea a
fost folosita pe scara mai mare la redactarea actelor. Atunci cnd suportul unui
act este constituit din hrtie de calitate satisfacatoare, care contine proportii

apreciabile de paie, se poate afirma ca actul a fost redactat cel mai devreme n
anul 1940, fiind putin probabil ca vechimea lui sa fie mai mare[16].
Hrtia esparto a fost produsa cu precadere dupa anul 1861 si avea o serie
de calitati (putin voluminoasa, aderenta buna la tusul tipografic) care au
determinat folosirea ei la tiparirea unor opere literare. Anul 1861 are semnificatii
aparte pentru datarea unor publicatii, interesnd cu deosebire la stabilirea
falsului n primele editii (cu un tiraj mic) ale unor opere literare valoroase. Daca
ele poarta o data anterioara acestui an, iar tiparirea a fost facuta pe un asemenea
sort de hrtie, existenta falsului este de necontestat.
Hrtia din pulpa de lemn a fost obtinuta dupa 1856, an care permite
stabilirea unei limite maxime de vechime pentru orice document care are ca
suport un astfel de tip de hrtie. Asadar, documentele "foarte vechi", ntocmite
pe hrtie care are n componenta ei fibre lemnoase, n mod cert sunt
contrafacute, ele neputnd fi mai vechi dect data la care a fost produsa pentru
prima data hrtia din pulpa de lemn. Aceasta a fost fabricata ulterior n mai
multe sorturi de calitate superioara, cea mai larga raspndire avnd-o hrtia
"Kraft", aparuta n anul 1930. Datorita rezistentei mecanice deosebite pe care o
avea, hrtia "Kraft" a fost folosita n alte scopuri, fiind utilizata destul de rar la
scrierea unor documente. Este prin urmare putin probabil ca un act scris pe o
astfel de hrtie sa fie autentic.
Hrtia de ziar pe baza de pulpa "mecanica" de lemn, a fost inventata n
anul 1843, nsa s-a produs n cantitati mari ncepnd cu anul 1869, data care
ofera cercetarii de laborator elemente valoroase pentru datare si deci pentru
descoperirea falsurilor.
Hrtia din amestecuri de fibre contine mai multe fibre de natura diferita, a
caror identificare serveste la stabilirea datei relative la care a fost ntocmit
documentul. Astfel, hrtia care contine fibre de celuloza din esparto n amestec
cu fibre textile, a fost produsa ntre anii 1861-1890. Ulterior s-a utilizat aproape
invariabil, amestecul de fibre din esparto si pulpa chimica din lemn.
Dupa anul 1930, cnd a fost obtinuta hrtia "Kraft", procesul de fabricare
a hrtiei a nregistrat putine modificari care sa poata servi la datarea
documentelor. Practic, o singura schimbare poate fi relevanta la stabilirea
vechimii relative a unor nscrisuri. Este vorba de utilizarea - ncepnd cu
mijlocul secolului al XX-lea - a pulberilor chimice derivate din lemn de esenta
tare[17].
Compusii coloranti introdusi n procesul de fabricare a hrtiei pentru a
schimba culoarea acesteia (alba, vernila, albastra, roz etc.) ofera date
edificatoare pentru aprecierea vechimii maxime a documentelor. Astfel,

"albastrul de fier" a fost folosit n mod curent de la nceputul secolului al XVIIIlea, ultramarinul din anul 1828, iar materialele colorante sintetice s-au introdus
n masa hrtiei la sfrsitul secolului al XVIII-lea. Prin urmare, hrtiilor care au
n alcatuirea lor astfel de compusi coloranti li se poate stabili fie o anumita
limita de vechime, fie o data destul de precisa daca specialistul sau expertul
dispune de informatii despre data brevetarii unor astfel de materii colorante.
Prezenta nalbitorilor optici[18] constituie un element sigur ca hrtia a
fost fabricata n perioada postbelica.
Tratamentul efectuat la suprafata hrtiei pentru a-i mbunatati calitatea
prezinta de asemenea interes pentru datarea documentelor, mai ales daca ele au
fost redactate pe hrtii moderne. De exemplu, hrtia a carei suprafata a fost
tratata cu rasina de melamina, nu poate fi mai veche de anul 1945. Daca hrtia a
fost tratata cu materii plastice sau diverse rasini sintetice, este suficient sa se
cunoasca anul producerii si comercializarii acestora.
Filigranarea ofera date importante despre vechimea documentelor (n
special a titlurilor de valoare, bancnotelor, documentelor emise de diverse
autoritati publice etc.), nsa aceasta trebuie apreciata cu rezerva n cazul actelor
scrise, deoarece pna nu de mult, putine sorturi de hrtie folosite ca suport de
scriere au fost marcate n acest fel. Pentru datarea documentelor dupa filigranul
cu care este protejata o hrtie sau alta, este necesar ca specialistul sa dispuna de
anuarele comertului de hrtie, de registrele cu marcile de fabricatie sau de alte
publicatii n domeniu, din care sa culeaga informatii despre filigranele folosite
de diversi fabricanti.
Liantii folositi la ncleiere aduc un numar mic de date utile stabilirii
vechimii relative a documentelor, ntruct prin cercetarea lor se poate stabili cel
mult perioada cea mai timpurie la care au fost introdusi n compozitia hrtiei.
Cercetarea anteturilor pune deseori n lumina existenta unor
neconcordante referitoare la denumirea institutiilor, firmelor ori societatilor
comerciale, organizatiilor publice etc.
Timbrele si marcile aplicate pe documente, n functie de data emiterii si
perioada de timp ct s-au aflat n circulatie, furnizeaza pretioase indicii despre
posibilitatea sau imposibilitatea ntocmirii actului la data nserata n el. Existenta
pe act a unor timbre sau marci ce nca nu fusesera emise la data pe care o poarta
acel act, constituie o dovada peremptorie a fictivitatii sale[19].
Examinarea documentelor care contin un numar mai mare de pagini
legate ntre ele, furnizeaza indicii despre procedeul de legare, modul de
perforare, tipul capselor si clemelor folosite, etc. Atunci cnd data nscrisa n

continutul acestora este anterioara momentului utilizarii unui anumit procedeu

de legare, sau introducerii n uz a anumitor materiale de capsare, se poate
concluziona ca suntem n prezenta unui fals, daca din verificarile efectuate de
organul judiciar rezulta ca documentele nu au fost supuse unor operatiuni
ulterioare de restaurare.
n ceea ce priveste impresiunile de stampila si parafele, este necesar sa se
obtina mai nti informatii despre data confectionarii lor (putndu-se stabili ca
nu existau la data prevazuta n act), si apoi sa se cerceteze particularitatile
aparute ca urmare a uzurii cliseelor de imprimare. Se examineaza comparativ
impresiunea de stampila n litigiu cu impresiuni existente pe documente
autentice redactate n aceeasi perioada de timp, putndu-se determina
neconcordanta dintre caracteristicile individuale care se compara. "Scrisul,
gradul sau de evolutie, modul de executare, stadiul scrierii, reprezinta alte
criterii importante de apreciere a vechimii unui document"[20]. "Stilul si
ortografia sunt limitate la anumite epoci, iar unele forme nvechite pot dainui n
vocabularul unor persoane" [21], nsa anumiti termeni tehnici, precum si
neologismele intrate n circulatie la o anumita data, nu puteau fi cunoscute n
momentul redactarii.
Stabilirea diferentelor de vechime n cadrul aceluiasi text se face prin
examinarea microscopica a traseelor grafice interferate, cunoscut fiind faptul ca
la documentele autentice, traseele grafice din rndurile inferioare se suprapun
peste cele din rndurile superioare. Daca aceasta ordine cronologica de
executare este inversata, atunci cu siguranta documentul a fost modificat ulterior
prin adaugare de text, fiind posibil ca el sa fi fost falsificat. De asemenea, se
studiaza intersectia dintre trasaturile de cerneala si pliurile documentelor,
urmarindu-se difuzia anormala a cernelii, ceea ce demonstreaza nscrierea
ulterioara a unor mentiuni.
Textele dactilografiate ofera un numar mai mare de elemente pentru
determinarea vechimii documentelor. Astfel, pentru a verifica realitatea datei
nscrise n actul dactilografiat, este necesar sa se stabileasca n primul rnd, tipul
si modelul masinii de scris si daca aceasta exista la acea data[22]. n al doilea
rnd, se cerceteaza caracteristicile de uzura ale literelor din complexul semnelor
de pe claviatura, fiecare masina de scris avnd din acest punct de vedere, istoria
propriei sale deteriorari. Momentul aparitiei defectiunilor si intervalul de timp
ct au durat acestea se constata prin examinarea comparativa cu acte
dactilografiate redactate n aceeasi perioada de timp cu cea n care se presupune
ca s-a ntocmit actul n litigiu[23]. Existenta unor neconcordante evidente, atesta
irealitatea datei inserate n actul supus examinarii. Acest lucru poate fi pus n
evidenta si prin studierea actului sub actiunea radiatiilor ultraviolete, care vor
proba deosebirile de culoare ale panglicii. Relativ recent, au aparut panglici

confectionate din mase plastice. Constatarea dactilografierii prin intermediul

acestora reprezinta un indiciu ca actul a fost ntocmit la o data relativ nu prea
ndepartata[24].
Semnificative pentru datare sunt si caracterele semnelor din complexul
claviaturii masinii de scris. Pentru obtinerea unor informatii despre momentul
utilizarii unui tip sau altul de caractere trebuie sa se consulte cataloagele
ntocmite de fabricanti (exceptie fac masinile Imperial, la care caracterele nu au
fost modificate, ele fiind pastrate n forma initiala de cnd au fost comercializate
pentru prima data). Unele masini de scris care au caractere de tip pica si elite, n
special cele americane, sunt prevazute cu un anumit numar de litere cheie, pe
baza carora se poate identifica fabricantul si vechimea lor.
Valoarea potentiala a oricaruia dintre criteriile de datare analizate, poate fi
fructificata numai daca specialistul dispune de colectii complete de hrtie,
instrumente scripturale, texte dactilografiate, stampile, timbre etc. sau de date
precise despre momentul aparitiei si cel n care au ncetat sa mai fie fabricate.
Colectiile furnizeaza informatii inclusiv despre data omologarii unuia sau altuia
dintre produsele ori piesele care intereseaza expertiza, despre elementele
componente ale fiecaruia si tehnologia lor de fabricatie.
Examinarea criminalistica a cernelii, tusului si pastei de scris.
Desi cerneala, tusul sau pasta de scris depuse sub forma de trasee grafice
sau pete uscate prezinta numai o parte din caracteristicile materialelor folosite
initial la fabricarea lor, identificarea criminalistica a naturii acestora este posibila
daca se aplica o metodologie adecvata[25].
Examinarea se face prin intermediul unor metode si procedee fizice sau
chimice care pun n evidenta att caracteristicile morfologice comune tuturor
trasaturilor executate cu astfel de materiale de scriere, ct si colorantii aflati n
compunerea lor. n acest scop se folosesc: examinarea n spectrul vizibil,
ultraviolet si infrarosu, examinarea microscopica si stereomicroscopica,
cromatografia n strat subtire sau pe hrtie, reactiile prin picurare, microscopia
electronica, spectrofotometria n ultraviolet si infrarosu etc.
Examinarea n spectrul vizibil este destinata stabilirii unor caracteristici
referitoare la culoarea si nuanta materialului de scris, precum si a aspectului
morfologic al traseelor grafice (latime, stralucire, mod de formare n zonele de
curbura si terminale). Ca procedee de cercetare a traseelor de cerneala, se
foloseste iluminarea incidenta sau prin transmisie, utilizndu-se de la caz la caz
ntreaga componenta spectrala fasciculului luminos sau numai anumite lungimi
de unda ale acestuia, selectate cu ajutorul filtrelor de culoare sau a
monocromatoarelor.

Examinarea trasaturilor de cerneala n lumina transmisa este indicata

pentru studierea pigmentatiei cernelii si identificarii corpurilor straine, cum sunt
urmele de praf de diferite proveniente. n unele cazuri, praful patruns n cerneala
sau depus pe trasatura n timpul scrierii ajuta la stabilirea locului n care s-a scris
textul, ori a celui n care a fost pastrata cerneala [26].
Examinarea microscopica si stereomicroscopica urmareste evidentierea
formelor si structurii traseelor grafice, a nuantei si omogenitatii colorantului si a
gradului de difuziune a acestuia n straturile inferioare ale hrtiei, precum si a
reliefului trasaturilor n zonele de curbura si terminale. Microscopia electronica
de scanning si gaseste o larga aplicabilitate n cercetarea urmelor invizibile de
migrare a cernelii sau tusului n masa hrtiei, facnd posibila evidentierea
urmelor de cerneala ale scrisului nlaturat pe cale mecanica, precum si stabilirea
instrumentului scriptural folosit. Examenul microscopic evidentiaza si alte
caracteristici ale traseelor grafice, acestea diferentiindu-se ntre ele n raport cu
natura materialelor de scriere folosite. Aceste caracteristici se refera la:
- latimea trasaturilor. La cerneala ea este mai ngusta, iar trasaturile au un
aspect neuniform, n special n punctele de curbura a semnelor grafice, n care se
observa acumulari mai mari de cerneala. La tus si pasta de scris, ele au o latime
mai mare si uniforma;
- forma pe care o au marginile trasaturilor. n timp ce traseele de cerneala
au un aspect crenelat datorita difuzarii colorantului de-a lungul fibrelor de hrtie,
la tus ele sunt drepte. La pasta de scris se constata zone necolorate si ntreruperi,
provocate de faptul ca aceasta nu a aderat la suport;
- luciul de la suprafata trasaturilor. Spre deosebire de cerneala care are un
aspect aproximativ mat, tusul si pasta de scris sunt lucioase;
- coloratia trasaturilor. Scrierea executata cu cerneala sau tus are o culoare
uniforma iar cea realizata cu pasta prezinta zone decolorate ce alterneaza cu
aglomeratii de material colorant. Totodata, trasaturile efectuate cu stiloul cu bila
prezinta de-a lungul traseului un sant caracteristic, sesizabil uneori chiar cu
ochiul liber.
Examinarea n spectrul ultraviolet se foloseste la diferentierea
materialelor de scriere, prin observarea modului n care se comporta sub
incidenta acestui gen de radiatii. Astfel, unele sunt fluorescente, n timp ce altele
devin fluorescente numai dupa ce sunt diluate cu apa. n acest sens, este
important sa se stie ca[27]:
- fluorescenta este influentata n mare masura de calitatea hrtiei si
cantitatea de material de scriere; o gama larga de cerneluri indigene, respectiv

cele de tip "Pescarus", "Super", "Normala", nu sunt fluorescente. n schimb dupa

diluare, cerneala rosie "Normala" dobndeste o fluorescenta galbena;
- tusurile indigene pentru desen de culoare albastru nchis, marca
"Student", au o fluorescenta bleu; cele de culoare verde-galbuie, violeta, sepia si
carmin, nu prezinta fluorescenta. Dupa diluare, carminul prezinta o fluorescenta
portocalie. Dintre tusurile pentru desen marca "Super", cele de culoare galbena
au o fluorescenta galbena, iar cel cinabru, portocalie. Dupa diluare cu apa,
fluorescenta se mentine. Tusul alb si portocaliu nu prezinta fluorescenta;
- tusurile pentru stampile marca "Super" de culoare violeta, rosie si neagra
nu prezinta fluorescenta; cel rosu are o fluorescenta galben-portocalie doar dupa
diluare cu apa;
- pastele de scris de culoare verde, albastra si neagra nu prezinta
fluorescenta.
Cromatografia n strat subtire prezinta avantajul ca necesita o cantitate
redusa de material, dar se poate aplica numai daca acesta este adus n stare
lichida. n acest sens, se recolteaza prin razuire o cantitate mica de material de
scriere, care se trateaza cu 2-3 picaturi de solvent[28]. Solutia astfel obtinuta se
spoteaza de 10-30 ori n acelasi punct pe placa cromatografica, iar dupa uscare,
placa se introduce ntr-o cuva n care se afla solventul utilizat ca mediu de
migrare a materialului de scriere. Dupa migrare, placa se examineaza n lumina
vizibila si n UV, att n stare umeda, ct si uscata. Cromatografia n strat subtire
permite diferentierea scrisurilor executate cu cerneala, tus sau pasta de
scris precum si stabilirea marcii respectivului produs.
Cromatografia pe hrtie. Metoda necesita o cantitate mai mare de
material de scriere si foloseste ca suport hrtia cromatografica, iar pentru
migrare, oricare din solventii de la cromatografia n strat subtire. Trebuie avut n
vedere ca la cernelurile albastre indigene nu se poate stabili marca, deoarece ele
contin acelasi colorant.
Spectrofotometria n UV, IR si de fluorescenta este utilizabila numai
atunci cnd exista o cantitate suficienta de material de scriere. Se folosesc
extractele obtinute prin dizolvarea petelor, traseelor grafice sau urmelor uscate
din calimari, sticlute sau de pe penite. Cnd examinarea se face
prin spectrofotometrie n UV, materialele de scriere aflate n stare uscata, se
solubilizeaza cu alcool etilic, apa sau cu un amestec din acestea n proportii
egale. La interpretarea rezultatelor trebuie sa se tina seama de faptul ca imaginea
spectrala este o caracteristica ndeosebi a colorantilor extrasi cu ajutorul solutiei
de solubilizare si mai putin a celorlalte componente din materialului de scriere.
De aceea, este posibil sa se obtina imagini spectrale asemanatoare chiar si atunci

cnd la scriere s-au folosit materiale diferite, daca acestea contin acelasi
colorant. Spectrofotometria n IR se foloseste destul de rar, ntruct necesita o
cantitate mult mai mare de material. Spectrofotometria de fluorescenta se aplica
la materialele de scriere care prezinta fluorescenta n stare uscata sau lichida.
Reactiile prin picurare sunt metode orientative de analiza si constau n
tratarea trasaturilor de cerneala, tus sau pasta de scris, cu diversi reactivi chimici
care se picura pe suprafata lor. Reactivii provoaca aparitia sau disparitia unor
coloranti. Cercetarea se face de regula sub microscop sau cu ajutorul lupei, n
primele 15 minute de la picurare. Ca reactivi se folosesc solutii acide, bazice, cu
actiune reducatoare sau oxidanta etc., cum sunt: acidul azotic concentrat sau n
solutie 10%; solutia de permanganat de potasiu 2%, urmata de tratarea ulterioara
cu acid oxalic 5%; hidroxid de sodiu 5%; fluoroglucina; solutia apoasa si
alcoolica de cloramina etc.
Fiecare din metodele chimice prezentate presupune solubilizarea
materiilor de scriere cu diversi solventi. Gradul de dizolvare a acestora
este diferit si permite obtinerea unor informatii utile procesului de
identificare. Astfel, spre deosebire de pasta de scris, cerneala sau tusul
de aceeasi culoare se dizolva n apa. Pe de alta parte, pastele uscate se
deosebesc de cele grase, primele neputnd fi dizolvate n benzina si eter
de petrol. Solubilitatea poate fi studiata si prin observarea gradului de
copiabilitate pe hrtie de filtru, vata sau emulsie fotografica umectate cu
solventi.
Bombardarea nucleara cu ajutorul izotopilor radioactivi diferentiaza
cernelurile att dupa compozitia, ct si dupa vechimea lor. Colorantii acizi
absorb mult mai bine radiatiile radioactive dect colorantii alcalini[29].
Prin spectroscopie gamma se identifica impuritatile sau alte substante,
chiar daca acestea se gasesc n materialele de scriere ntr-o cantitate foarte
mica[30].

CAPITOLUL II
NOIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND
FALSUL N DOCUMENTE
2.1. Notiunea de fals
Notiunea de fals nu este precizata printr-o definitie legala. n majoritatea
legislatiilor se face o enumerare a diferitelor feluri de fals,dar fara a se da o

definitie generala si completa,care sa delimiteze caracteristicile acestei

infractiuni.
Literatura de specialitate enumera urmatoarele elemente esentiale ale falsului n acte, aratnd ca aceasta
prezinta trei caracteristici principale, si anume: alterarea adevarului continut ntr-un act, producerea sau posibilitatea
producerii unor consecinte juridice, savrsirea faptei cu intentie. Astfel se poate spune ca prin fals n acte urmeaza a se
ntelege orice alterare a adevarului privitor la forma sau continutul unui act scris, oficial sau neoficial, savrsita cu
intentie si care poate produce consecinte socialmente periculoase. Pentru a fi considerat oficial, nscrisul trebuie sa faca
parte din categoria celor ntocmite, emanate sau ntarite de o autoritate. Constituie nscrisuri oficiale toate actele scrise
provenind de la autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public ori care fac
parte din actele de procedura scrisa si de documentare ale institutiilor sau organizatiilor publice respective. Pe de alta
parte, sunt considerate nscrisuri oficiale att exemplarele originale, ct si copiile legalizate sau certificate ale acestora,
daca sunt susceptibile de produce consecinte juridice, fiind lipsit de relevanta faptul ca sunt redactate n limba romna
ori ntr-o alta limba.
n cazul nscrisurilor sub semnatura privata, un astfel de nscris fiind caracterizat prin continut cu relevanta
juridica, semnatura, data redactarii etc. Un nscris sub semnatura privata devine nscris oficial din momentul n care a
fost supus autentificarii.

[31]

Alterarea adevarului cuprins ntr-un act are loc, n principal, prin actiune, fiind posibil ca ea sa se produca si
prin inactiune .
Exista doua forme principale de fals: intelectual si material.
Falsul intelectual consta n atestarea unor fapte sau mprejurari care nu corespund adevarului ori prin
omisiunea cu stiinta de a nsera unele date sau mprejurari. Un asa act desi dupa forma poate fi corect este fals din
punct de vedere a continutului.
Falsul material consta fie n contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea n orice mod, de
natura sa produca consecinte juridice .

2.2. Falsul din perspectiva dreptului civil si a dreptului

penal
Practic, este de neconceput desfasurarea normala a relatiilor sociale fara
nasterea, modificarea si stingerea unor raporturi juridice. De aceea, normele
legale impun ntocmirea acestor acte juridice ntr-o anumita forma, mergnd
pna la neadmiterea probei testimoniale. Acest lucru poate fi exemplificat prin
dispozitiile legii civile care statuteaza obligativitatea formei scrise n cazul
actelor juridice avnd ca obiect bunuri cu valoare mare, declaratiile martorilor
nefiind admise ca mijloc de proba n proces.[32]Fiind mijloace de proba cerute
de dispozitiile legale, aceste acte trebuie sa prevada exact att drepturile partilor
si ntinderea acestora, ct si obligatiile ce le revin si sa nu fie alterate n nici un
mod.
Alterarea unui nscris ce consfinteste un raport juridic se ntlneste att n
cazul nscrisurilor oficiale, ct si n cazul celor sub semnatura privata.
Potrivit opiniilor doctrinare, ntre actele oficiale si cele sub semnatura
privata exista unele deosebiri, din care :


n cazul actelor oficiale, obiectul juridic generic al ocrotirii-penale
sau civile-este format din relatiile sociale a caror existenta implica
protejarea ncrederii publice. Consecintele produse de actul oficial sunt
garantate de functionarul public, competent sa-l autentifice.

nscrisurile sub semnatura privata, nefiind ntocmite n fata

functionarului public, nu sunt garantate dect de simpla semnatura a partilor.
Aceasta nseamna ca un astfel de nscris se constituie n propriul sau martor,
persoana care l invoca neavnd alta garantie dect semnaturile depuse pe el.

nscrisurile sub semnatura privata nu se pot impune cu aceeasi

autoritate ca si nscrisurile oficiale. Conventiile nu produc efecte dect numai
ntre parti.

n materia dreptului civil, constatarea ca printr-un nscris s-a

atestat o conventie care n realitate nu a avut loc constituie un neadevar, dar nu
n mod obligatoriu si un fals. Nu trebuie confundat falsul cu simularea,deoarece
n cazul falsului este atacat nscrisul invocat, pentru a nlatura operatia pe care el
o constata si despre care se pretinde ca nu a avut loc, opernd prezumtia ca din
moment ce exista un nscris nseamna ca operatiunea pe care nscrisul o proba
este necesara atacarea nscrisului - ca instrument al acesteia - legea civila
nepermitnd administrarea altei probe contrarii ori a unei probe peste ceea ce
contine un act scris. n cazul unei simulari, atunci cnd partile au posibilitatea
evidentierii foloaselor ilicite dobndite prin dovedirea faptului ca un anumit act
stipuleaza o operatie diferita fata de cea care a avut loc n realitate. n practica
sunt suficiente cazuri dentocmiri de acte de vnzare - cumparare, cnd n
realitate a fost vorba de o donatie. Chiar daca un asemenea act contine un
neadevar, el nu constituie un fals.

din punct de vedere al legii penale un nscris oficial poate fi

ntocmit de un functionar public care confirma sub semnatura, n mod mincinos,
o operatiune care nu a avut loc.[33]Este posibil ca un act sa nu aiba dect o
aparenta de nscris oficial, n realitate el fiind ntocmit n mod fraudulos de catre
o persoana care consemnnd fapte imaginare i da forma unui nscris oficial.

chiar n sens restrns, falsul este privit diferit n dreptul penal fata
de dreptul civil, urmnd proceduri de cercetare diferite. Notiunea de fals, n
acceptiunea restrnsa desemneaza o actiune de contrafacere sau de alterare a
unui nscris. n materia dreptului penal, cercetarea presupune att dovedirea
falsului, ct si a vinovatiei persoanei implicate, procedurile avnd un caracter
represiv.n materia dreptului civil, asa cum am mentionat, se poate vorbi de fals
pna la proba contrarie,numai n masura n care nscrisul prezentat n proces este
contestat de partea careia i se opune.


spre deosebire de dreptul penal, n materie civila este prevazuta
expres procedura verificarii de scripete. n materie civila, instantei de judecata i
revine obligatia de a dispune verificarea unui nscris sub semnatura privata
contestat de una sau mai multe parti ori n cazul n care mostenitorii sau urmasii
n drepturi ai persoanei despre care se pretinde ca a redactat nscrisul declara ca
nu cunosc nici scrisul si nici semnatura acesteia.

finalizarea actiunii de dovedire a falsului are momente diferite n

dreptul civil fata de dreptul penal. Daca n dreptul civil actiunea declansata de
prezentarea unui nscris se ncheie n momentul n care s-a dovedit ca acesta este
fals, n dreptul penal nu se finalizeaza dect dupa ce s-a realizat identificarea si
s-a dovedit vinovatia autorului falsului. Uneori, la mplinirea termenului de
prescriptie a faptei penale, precum si atunci cnd actiunea penala nu poate fi
pusa n miscare sau nu poate fi exercitata, calea falsului ramne singura
deschisa.
Indiferent daca falsul este abordat din perspectiva dreptului civil ori a
dreptului penal, notiunea de fals n nscrisuri nu trebuie confundata cu notiunea
de fals tehnic. Falsul tehnic are o arie de cuprindere mult mai diversificata,
cuprinznd pe lnga manoperele frauduloase executate pentru alterarea
nscrisului, si actiunile - voluntare ori involuntare - efectuate asupra actelor, fara
ca prin aceasta sa se urmareasca producerea unor consecinte juridice.
2.3. Elemente de drept penal si procesual penal privitoare la

infractiunea de fals
n legislatia romna, faptele ncriminate sub denumirea de "infractiuni
de fals" se constituie ntr-o categorie bine particularizata n sfera vasta a faptelor
socotite ca social periculoase. Este neconceput o relatie sociala fara existenta
bunei - credinte reciproce a partilor implicate, fara ndatorirea de respect fata de
adevar si fara sentimentul de ncredere ca este efectiv respectat.
Sfera faptelor de natura penala prin care se altereaza adevarul, este
deosebit de cuprinzatoare, continnd categorii variate, diferentiate fie datorita
specificului relatiilor sociale lezate, fie datorita naturii ncrederii care este
acordat adevarului, presupus ca fiind respectat. Ceea ce trebuie subliniat este
faptul ca la grupul social al infractiunilor de fals alterarea adevarului se face
asupra unor lucruri - carora li se atribuie juridic nsusirea si functiunea de a servi
drept proba a adevarului pe care l exprima sau l atesta cu prilejul diverselor
relatii sociale: nscrisuri, titluri de credit, instrumente de marcat, monede, timbre
s.a.

Conform art. 288 C.P. - Falsificarea unui nscris oficial prin

contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui n orice mod, de
natura sa produca consecinte juridice, se pedepseste cu nchisoarea de la 3 luni
la 3 ani.
Falsul prevazut n aliniatul precedent, savrsit de un functionar n
exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu nchisoarea de la 6 luni la 5
ani.
Sunt asimilate cu nscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte
imprimate producatoare de consecinte juridice.
Tentativa se pedepseste.
Este adevarat ca n cazul infractiunilor de fals alterarea adevarului se
realizeaza prin activitatea infractionala a uneia sau mai multor persoane.
n raport cu rezultatul activitatii infractionale, nselarea ncrederii se
realizeaza prin produsul actiunii frauduloase, independent de persoana ori
persoanele care au pus n aplicare rezolutia infractionala.
Din acest considerent este pe deplin justificata incriminarea infractiunilor
de fals ntr-un grup aparte de infractiuni.
n incriminarea acestor infractiuni [34]legiuitorul romn utilizeaza
notiunile de fals ,falsificare si ncredere,ntelegnd prin acestea urmatoarele :
- Fals - n sensul larg al cuvntului este tot ceea ce nu corespunde
adevarului.
- Falsificarea - reprezinta operatia prin care actiunea de alterare a
adevarului.
- ncrederea - este privita ca stare psihica generala de prezumtia de
buna-credinta pe care si-o acorda persoanele n relatiile dintre ele,precum si
prezumtia de veracitate privind existenta si valoarea lucrurilor.
n referire la aspectele comune infractiunilor de fals, cu privire speciala
asupra falsului material n nscrisei oficiale, falsului intelectual si uzului de fals,
facem urmatoarele precizari:
Obiectul juridic generic al ocrotirii penale este valoarea sociala
protejata, respectiv ncrederea publica n lucrurile - entitatile ce au calitatea
legala de a se constitui n proba.

Infractiunile de fals implica referirea la un anumit adevar aparent,

presupus ca fiind dovedit, dar care n realitate este alterat prin savrsirea
falsului.
Autor - subiect activ nemijlocit - al infractiunilor n discutie poate
fi, n principiu, orice persoana, legea neprevaznd vre-o calificare a acesteia;
calitatea subiectului activ va putea constitui o circumstanta agravanta cnd
savrsirea falsului a fost nlesnita de acea calitate[35].
Cu privire la aspectul laturii materiale toate infractiunile de fals
sunt fapte comisive.
Din punct de vedere al laturii subiective, infractiunile de fals sunt
savrsite cu intentie.
Sub aspect procesual penal la toate infractiunile de fals actiunea
penala se porneste si se executa din oficiu.

CAPITOLUL III
METODE DE COMITERE A FALSULUI
sI EXAMINAREA CRIMINALISTIC A FALSULUI
3.1. Falsul prin nlaturare de text
Falsificarea prin nlaturare a actelor poate fi efectuata prin metodele: mecanica si chimica.
Metoda mecanica este si ea de doua feluri: prin radiere si prin razuire. Prin radiere se ntelege nlaturarea
scrisului pe cale mecanica cu folosirea gumei, miezului de pine s.a. Prin razuire - nlaturarea scrisului cu lama, cutitul si
alte obiecte de felul acesta.
Metoda chimica poate fi efectuata prin corodare sau spalare. Corodarea consta n decolorarea scrisului prin
atacare cu substante chimice. La spalare scrisul se decoloreaza si n acelasi timp se dizolva, total sau partial. Orice
metoda aplicata va nlatura scrisul total sau partial si astfel n unele cazuri va putea fi relevat iar n celelalte, nu.

3.1.1. nlaturarea textului pe cale mecanica

n cazul nlaturarii textului pe cale mecanica textul se ndeparteaza printro actiune de stergere, constnd n fie n razuire, fie n radiere, executata cu o
guma, lama de ras, orice obiect ascutit sau miez de pine. nlaturarea mecanica a
textului poate sa fie urmata sau nu de nscrierea unor noi mentiuni n locul celor
existente initial.
Elemente ce atesta falsificarea partiala prin nlaturarea mecanica :
-

scamosarea hrtiei

subtierea hrtiei,urmata de cresterea porozitatii si a transparentei n

locurile unde s-a actionat prin razuire sau radiere.
-

alterarea trasaturilor grafice nvecinate

difuzia mare a cernelii n locurile unde a fost alterata hrtia

aparitia unor zone de alta culoare sau a unor zone,n locurile unde sa ncercat refacerea satinajului
resturi de coloranti sau trasee grafice, incomplet nlaturate prin
radiere ori razuire
existenta unei fluorescente accentuate - sau de alta culoare comparativ cu fluorescenta generala a nscrisului examinat.
Examinarea criminalistica a falsului partial pin nlaturare de text
parcurge doua faze :
Stabilirea locului n care a fost nlaturat textul
Refacerea textului nlaturat
3.1.1.1. Stabilirea locului n care a fost nlaturat textul
Determinarea locului n care s-a nlaturat textul pe cale mecanica - radiere
sau razuire - se realizeaza prin mai multe metode :

Examinarea prin transparenta

Pentru a se realiza examinarea prin transparenta se procedeaza la

observarea nscrisului n lumina naturala sau n fata unei surse puternice de
lumina artificiala. Se va observa modificarea grosimii hrtiei si cresterea
transparentei. Stabilirea locului unde s-a actionat se face pe cale fotografica,
procedndu-se la expunerea unei hrtii fotografice la lumina transmisa prin
nscrisul examinat. n locul unde s-a actionat se va observa o nnegrire mai
accentuata a hrtiei la developare datorita trecerii unei cantitati mai mari de
lumina.

Examinarea n lumina incidenta

Examinarea se face cu ajutorul unei surse de lumina, dirijata pe suprafata

nscrisului sub un anumit unghi sau paralela cu aceasta. Scamosarea hrtiei se va
observa prin jocul de lumini si umbre produse de microrelieful suprafetei
acesteia.

Examinarea n radiatii infrarosii si ultraviolete

Examinarea n radiatii infrarosii se foloseste mai rar,fiind conditionata de

faptul ca materialele de scriere de pe nscrisul analizat se comporta diferit fata
de acestea. Radiatiile u.v., n schimb, pun n evidenta locul unde s-a actionat,
locul razuit aparnd sub forma unei pete cu o fluorescenta mai accentuata si
uneori chiar cu o culoare diferita de cea a nscrisului.

Examinarea microscopica

Daca cercetarea n lumina incidenta si cea prin transparenta nu a dat

rezultate se recurge la acest gen de cercetare. nscrisul se examineaza n lumina
dirijata, folosindu-se o putere mica de marire, oferind posibilitatea evidentierii
att a dispunerii dezordonate a fibrelor, ct si lipsa unor particule de hrtie.

Examinarea fosforescentei materialelor de scriere

Spre deosebire de fluorescenta, fosforescenta se pastreaza o anumita

perioada de timp, chiar dupa ncetarea izvorului de energie luminoasa utilizat.
Capacitatea anumitor materiale de scriere de a fi fosforescente ofera posibilitatea
identificarii urmelor provenite din scrisul razuit, acestea fiind evidentiate att la
suprafata, ct si n profunzimea hrtiei.

Tratarea nscrisului cu pulbere de grafit,negru de antimoniu

sau miniu de plumb
Se foloseste n cazul n care nscrisul examinat a fost redactat pe hrtie de
calitate superioara, lucioasa. Datorita scamosarii hrtiei, pulberea fina de
grafit, negru de antimoniu sau miniu de plumb adera ntr-o cantitate mai mare,
locul unde a fost razuit nscrisul fiind pus n evidenta sub forma unor pete de
culoare neagra. Pulberea depusa n exces trebuie nlaturata, fie cu un curente de
aer, fie cu plastilina nmuiata, prin tamponarea usoara a suprafetelor nnegrite.

Tratarea nscrisului cu vapori de iod

Procedeul consta n expunerea suprafetei hrtiei la actiunea vaporilor de

iod. Vaporii de iod se obtin prin ncalzirea granulelor de iod metalic, ntr-un
creuzet sau cu ajutorul unui vaporizator n care se afla cristale de iod, acesta
fiind tinut n podul palmei timp de circa un minut. Datorita vaporilor de iod,
locurile unde a fost nlaturat textul se vor mbiba mai mult, portiunile alterate
capatnd o culoare galbena. Fotografierea trebuie facuta rapid ntruct culoarea
dispare repede din cauza sublimarii stratului de iod pe suprafata hrtiei.

Exista si alte metode cum ar fi :tratarea nscrisului cu un solvent

organic, examinarea holografica, tratarea cu solutie moser, betagrafia.
3.1.1.2. Refacerea textului nlaturat
Relevarea scrisului nlaturat pe cale mecanica se face att dupa urmele
elementului scriptural, ct si dupa urmele materialului de scriere ramas n hrtia
nscrisului examinat. Aceasta relevare este conditionata de natura si vechimea
materialelor de scriere, precum si de calitatea hrtiei. Pentru punerea n evidenta
a scrisului preexistent sunt utilizate att metode fizice, ct si metode chimice.
Metode fizice :
relevarea scrisului cu ajutorul fotografiei de contrast;
relevarea scrisului prin ntarirea electronica a contrastului
metoda examinarii n radiatii invizibile
evidentierea scrisului prin fotografia separatoare de culori
Relevarea scrisului cu ajutorul fotografiei de contrast
n cadrul acestei metode, ntarirea contrastului se realizeaza n procesul reproducerii fotografice, folosindu-se
materialele negative si pozitive adecvate si respectndu-se anumite conditii de developare, precum si prin aplicarea
unor procedee speciale.
Principalul neajuns al procedeului mentionat l constituie faptul ca paralel cu marirea contrastului are loc si o
crestere daunatoare a contrastului. Totodata, se reduce calitatea imaginii datorita difuzarii luminii n limitele de contact a
celor doua emulsii. n obtinerea contrastului necesar relevarii scrisului, o larga aplicare o au filtrele de lumina, care sunt
transparente pentru lumina propriei culori si opace pentru lumina culorii complimentare.
O metoda eficace de ntarire a contrastului, aplicata nsa rar n practica, datorita operatiunilor anevoioase pe

[36]

care le necesita este acea a suprapunerii emulsiilor fotografice

. Ea are la baza principiul cresterii transparentelor
n progresie aritmetica, iar a opacitatilor n progresie geometrica; suprapunnd mai multe emulsii fotografice continnd
fiecare aceeasi imagine, opacitatile vor creste mai rapid dect transparentele, determinnd contrastarea imaginii.
Metoda a fost initiata de Burinski, care a propus doua modalitati de lucru:
1. fotografierea actului pe emulsie de coloid turnata pe o placa de sticla, deasupra careia dupa developare se
aplica un alt strat de coloid, se fotografiaza si se developeaza din nou, operatia repetndu-se pna la obtinerea
contrastului necesar;
2. fotografierea actului pe mai multe placi, n conditii absolut similare, dupa prelucrarea si uscarea acestora
emulsiile se desprind si se suprapun ntre doua placi de sticla, urmnd copierea sau marirea imaginii pe hrtie
fotografica.

Metoda consta n producerea pe cale artificiala a unui contrast de

stralucire sau de culoare de natura sa conduca la evidentierea scrisului pe fondul
pe care a fost depus initial . n acest scop se foloseste urmatoarele
materialele fotografice - pozitive si negative - cu un coeficient de
contrast foarte ridicat ;

 revelatori cu actiune energica n prelucrarea imaginii;

suprapunerea imaginilor;
contratiparirea;
ozobromarea;
La prelucrarea revelatorilor se foloseste hidrochinona, iar pentru
atenuarea efectului voalat al imaginii se introduce n solutie n cantitate mai
mare de bromura de potasiu.

Relevarea scrisului prin ntarirea electronica a contrastului.

Aceasta metoda se aseamana cu obtinerea copiei pozitive dupa doua sau
mai multe negative suprapuse. Deosebirea consta n aceia ca ntarirea
contrastului nu se realizeaza prin mijloace optice, ci prin amplificare electronica.
Dezavantajul acestei metode consta, pe de o parte, n aceia ca are o sensibilitate
mica n sesizarea densitatilor optice, iar, pe de alta parte, datorita cmpului
vizual redus al aparatului , nu este posibila examinarea unei suprafete mai mari
din nscris.
La elaborarea metodei electronice de stabilire a contrastului s-a pornit de la ideea suprapunerii emulsiilor
fotografice. Metodei electronice i este caracteristic faptul ca suprapunerea imaginilor scrisului cercetat se face pe cale
optica, prin
amplificare electronica. Cel mai simplu aparat de intensificare a contrastului are la baza principiul fototelegrafiei

[37]

si cel cinescopic. Procesul de accentuare a imaginii cuprinde cteva etape

. Cele mai importante sunt:
descompunerea imaginii, nregistrarea sa fragmentara, reproducerea imaginilor fragmentare ntr-o singura imagine,
transformarea diferentei de stralucire a urmelor scrisului si fondului hrtiei n dependenta de impulsuri electrice,
transformarea semnalelor electrice n semnale luminoase.
Metoda expusa are urmatoarele avantaje:

timp putin pentru executare;

posibilitatea de a fi supusa controlului la diferite etape de desfasurare;

Dezavantaje:

suprafata cmpului vizual este mica;

sensibilitate scazuta de diferentiere a densitatilor optice.

Metoda examinarii n radiatii invizibile.

Stabilirea scrisului anterior existent poate fi facuta si prin examinarea documentului n radiatii invizibile, de
exemplu n radiatii infrarosii, ultraviolete si roentgen. Aceasta metoda este rar aplicata datorita dificultatii sale si datorita
faptului ca scrisul ndepartat prin nlaturare foarte rar poate fi detectat cu ajutorul metodei date. Meritul
radiatiilor invizibile este acela ca au proprietatea de a fi absorbite de substantele folosite pentru scriere si ndeosebi

care contin coloranti organici, al tusurilor si creioanelor de culoare rosie, galbena si verde. Rezultate mbucuratoare se
obtin la relevarea scrisului alterat prin stergere chimica, adica prin spalare sau corodare.
Obtinerea imaginii se face prin corelarea corespunzatoare a sursei de radiatie, a filtrului asezat n fata
obiectivului fotografic si a materialului negativ.
Este cunoscut faptul ca focarul razelor ultraviolete se afla mai aproape de obiectiv dect cel al razelor care se
pot observa. Iata de ce este necesar sa apropiem obiectivul aparatului fotografic de emulsia fotografica. Corectarea o
facem prin experiment, coeficientul ei fiind cu att mai ridicat cu ct mai scurta este lungimea de unda a radiatiilor
ultraviolete ce trec prin filtru aflat n fata obiectivului si ct mai mare este scara imaginii. Situatia se poate clarifica si cu
ajutorul unui ecran fluorescent care se aseaza n locul sticlei mate, stratul fluorescent fiind ndreptat spre obiectiv. De
obicei ca ecran se foloseste o solutie apoasa de suflat de chinina, sau o solutie apoasa de fluoresceina, sau un fixator
fotografic oxidizat.
Pentru stabilirea a ceea ce a fost scris anterior se pot aplica si razele Roentgen. Ele se aplica rar datorita
faptului ca putine substante sunt transparente la astfel de radiatie. Ca filtru n asa situatii se pot folosi cele ce contin
saruri metalice, brom, talc, coloranti minerali, eozina s.a. Aceste substante au un numar atomic relativ mare si absorb
radiatiile Roentgen moi si se evidentiaza cu ajutorul roentgenografiei, roentgenoscopiei sau fotoelectronografiei.
Rontgenografia se obtine prin suprapunerea actului cu materialul fotografic si se introduc ntr-o caseta
confectionata dintr-un material prin care nu patrund radiatiile, dar cu partea superioara transparenta pentru radiatiile
Roentgen si netransparenta pentru radiatiile spectrului vizibil. Trebuie de explicat ca actul trebuie sa fie deasupra
filmului, iar ca material opac trebuie folosita o placa subtire de aluminiu sau o hrtie rezistenta acoperita cu un strat de
zaponlac. Iradiind caseta cu raze Roentgen numite si X, care vor penetra doar hrtia, impresionnd materialul fotografic,
iar trasaturile scrisului sters vor ramne neimprimate.
Roentgenoscopia se face prin plasarea n locul materialului fotografic a unui ecran fluorescent, iar restul este
ca si la roentgenografie. Caseta cu actul care urmeaza a fi examinat si ecranul fluorescent se monteaza, de regula, ntrun dispozitiv conic de observare. Imaginea trebuie urmarita prin partea superioara a conului.
Dupa cum am mentionat fotoelectonografia constituie un alt mijloc de descifrare a continutului preexistent
falsificarii actului. Cunoastem ca anumite obiecte care au fost supuse radierii cu raze X emit electroni. Aceasta si este
pus la baza electronografiei. n literatura ntlnim doua procedee de obtinere a fotoelectronografiei. Unul consta n faptul
ca electronii sunt emisi de o placa de plumb slefuita. Actul banuit l punem ntre placa de plumb, despre care am vorbit si
un material fotografic negativ, presndu-se bine ntre ele. Radiatia la care va fi supusa caseta va trece mai nti prin film,
apoi prin act, iar ajungnd la placa de plumb se va ntoarce napoi, traversnd actul si imprimnd cu o intensitate mai
redusa, n dreptul scrisului sters, o imagine pe materialul fotografic. Acest procedeu se aplica mai des n cazul scrisului
executat pe hrtie foarte subtire. A doua metoda se bazeaza pe emiterea fotoelectronilor de ramasitele materialului de
scriere. La acest procedeu nu se foloseste placa de plumb, iar n rest totul este la fel. Razele X trec prin materialul
fotografic si ajung la act de unde se degaja electroni. Fotoelectronii se degaja mai intens acolo unde exista urme a
materialului de scriere si vor actiona asupra peliculei fotografice de unde vom putea citi continutul preexistent al actului.
Fotoelectonografia are neajunsul urmator: razele X au actiune fotografica si densitatea optica a filmului este
conditionat fasciculul radiatiei Roentgen. Pentru reducerea acestui efect se folosesc raze X mai dure, care sunt slab
absorbite de emulsia materialului fotografic. Totodata se foloseste, ca filtru, o placa de plumb groasa de 0,2-0,4 mm.
Urmarind acelasi scop, materialele fotografice trebuie sa aiba granule ct mai putine si sa fie ct mai putin sensibile la
radiatiile Roentgen.

Evidentierea scrisului prin fotografia separatoare de culori

Aceasta metoda utilizeaza filtrele de lumina si se bazeaza pe faptul ca
filtrele lasa sa treaca lumina specifica culorii pe care o au, retinnd ori atenund
lumina culorilor complementare. Folosirea acestor filtre colorate este
recomandata n cazul cnd este necesara corectarea contrastelor, n sensul
atenuarii contrastului daunator si ntaririi contrastului util, mai ales cnd scrisul
este mascat de imaginea cromatica nconjuratoare.
Rezultatul folosirii fotografiei separatoare de culori se concretizeaza prin
colorarea scrisului de pe negativ ntr-o nuanta mai ntunecata pe fond deschis, pe
pozitiv scrisul aparnd ntr-o nuanta mai deschisa pe fond ntunecat.

Metode chimice :
relevarea scrisului pe baza urmelor de presiune ale
elementului scriptural
metoda difuzo-copiativa
Relevarea scrisului pe baza urmelor de presiune ale elementului
scriptural
Evidentierea scrisului dupa urmele de presiune ale instrumentului
sciptural este utila, n special n cazul nscrisurilor redactate cu stiloul cu bila sau
cu creionul.
Instrumentele scripturale lasa pe versoul hrtiei urme de apasare. Din
acest motiv, scrisul poate fi evidentiat prin tratare prin fotografia de umbre sau
prin frecarea usoara a versoului cu hrtie carbon, n scopul colorarii
proeminentelor existente pe suprafata acestuia.
Intensitatea pronuntarii urmelor de presiune are o mare importanta pentru posibilitatea aplicarii metodei date.
Evidentierea unor asemenea urme se face prin diverse metode de examinare cum sunt: tratare cu vapori de iod sau cu
solutii pe baza de iod, crearea contrastului de umbra, tratarea cu substante pulverizate si ridicarea cu ajutorul mulajului.
Crearea contrastului de umbra se face cu ajutorul surselor de lumina si prin iluminarea unei singure parti a
zonelor falsificate, din diferite unghiuri. Unghiurile sunt direct proportionale cu intensitatea urmelor de apasare. Ele sunt
mai mari cu ct mai mare este adncitura lasata pe hrtie.
Prelucrarea cu vapori de iod sau cu solutii pe baza de iod da mbucuratoare rezultate si atunci cnd apasarile
pe hrtie sunt nensemnate. Urmele grafismului sters vor fi conturate de iod mai pronuntat n locurile unde hrtia a fost
presata.
Solutiile de baza care sunt folosite la stabilirea scrisului dupa urmele de presiune sunt:
solutie apoasa cu un continut de 16,7% clorura de sodiu, 13,3% iodura de potasiu, 6,7% clorura anhidrica
de aluminiu, 11,7% glicerina si 35% iod;
-

solutie de iod (0,4 gr), solutie de clorura de magneziu (50 gr n 25 ml apa), iodura de potasiu (10gr) si apa

(10ml);
amestecul a doua solutii: una formata di 1 gr de iod, 2 gr de iodura potasiu, 97 ml de apa, iar a doua
solutie saturata de clorura de calciu (70%);
-

iod (1 gr), iodura de potasiu (4 gr), glicerina (20 ml), apa (8 ml).

Dupa ce alegem solutia, aceasta se aplica cu ajutorul unui tampon de vata nmuiat n solutie. Colorarea
urmelor scrisului este pe putin timp si din aceasta cauza este necesar fotografierea actului. La tratarea actului, cu solutia
potrivita, apar niste pete ce pot fi nlaturate prin tratare cu hiposulfit de sodiu sau numit si fixator fotografic.
Mai este cunoscuta o metoda de stabilire a scrisului preexistent dupa trasaturi, este vorba de metoda ridicarii
urmelor cu ajutorul mulajelor, care sunt de obicei materiale plastice. La aceasta metoda sunt mai multe procedee de
aplicare. Un procedeu mai simplu este urmatorul: luam o pelicula de vinilin si acoperim suprafata alterata a actului, peste
aceasta pelicula se aplica o placa de sticla, iar de asupra sticlei se aseaza o bucata de plumb scobit. Pelicula de vinilin
trebuie sa aiba o grosime de 0,8 mm, grosimea sticlei de 3 mm. Mulajul, n cazul nostru vinilinul, trebuie ncalzit pna la
topire si el va patrunde n relieful hrtiei format prin apasare n timpul scrierii. ncalzirea se face cu o sursa de radiatii
infrarosii timp de aproximativ 10 minute. Dupa aceasta procedura asteptam ca materialele sa se raceasca, apoi vom
dezlipi pelicula de pe act dupa care o asezam pe o foaie alba

[38]. Astfel vom putea citi scrisul. La citire aplicam

metoda amintita mai sus numita contrast de umbre. Lumina la citire trebuie s-o ndreptam sub un unghi ascutit.
Ridicaturile de pe pelicula pot fi relevate si cu ajutorul diferitor pigmenti sau materiale care sa-i contina.
Autorii mai mentioneaza faptul de a realiza mulaje optice, folosind substante care se topesc usor, cum ar fi:
aliajul "Lipovitz" cu temperatura de topire la 47,2C. El este compus din 5% cadmiu, 8% staniu, 19% indiu, 23% plumb si
45% bismut.
Mulajul dupa ntindere se vopseste cu tus si se apasa usor pe o hrtie alba pe care se vor desena urmele de
presiune.
Scrisul sters poate fi relevat dupa urmele de presiune lasate pe alte suprafete dect a actului si anume pe
masa ori alte obiecte. Deseori scrisul este relevat prin aceasta metoda dupa urmele produse pe o alta hrtie care se afla
sub act n timpul scrierii. Procedeele care sunt aplicate n asa situatii sunt acelea pe care le-am descris mai sus.
ncercarea de a releva scrisul pe asa cale se face, de cele mai dese ori, n situatiile cnd stabilirea scrisului, care a fost
sters, nu a putut fi facuta prin alta procedura.

Metoda difuzo-copiativa
Se bazeaza pe efectul de sensibilizare si desensibilizare optica a materialelor fotografice. Actul modificat se
pune n contact cu o hrtie fotografica. Urmele scrisului sters vor actiona asupra materialului fotografic, provocnd
acestuia schimbari. Aceasta metoda este mai eficace la relevarea scrisurilor nlaturate pe cale mecanica. Falsificarile
prin folosirea substantelor chimice pot fi depistate pe aceasta cale mai rar, deoarece colorantul materialului de scriere
este decolorat sau este ntins pe o suprafata mare de hrtie.
Cu un mare succes putem releva pe aceasta cale scrisurile care sunt executate cu materiale ce contin
coloranti solubili n apa. Exemplu de asa materiale: cernelurile si creioanele chimice preparate cu albastru sau violet de
metil, cernelurile de anilina etc. Executarea acestei metode cuprinde trei faze principale: copierea; prelucrarea
materialului fotografic; reproducerea imaginii.
Copierea trebuie efectuata ntr-o camera n care sa nu patrunda alta lumina dect lumina rosie. Este necesar
sa cunoastem ca desi unii autori propun folosirea placii fotografice este totusi mai potrivit a folosi hrtia fotografica. Bine
se primeste operatia data cu folosirea hrtiei de contrast normal sau ridicat. Preventiv contactarii actului cu materialul
fotografic ultimul se tine n apa distilata cu o temperatura de 18-20 de grade timp de 1-5 minute, pentru ca stratul
gelatinos sa se nmoaie. Ca sa marim gradul de dizolvare a colorantului organic adaugam n apa distilata solutie de
amoniac. Cantitatea de amoniac este de 10-15 picaturi la 1000 ml de apa. Introducerea hrtiei fotografice n alcool etilic
usor acidulat va da acelasi rezultat. Factorul de umezeala mare se poate ndeparta cu ajutorul hrtiei de filtru. Vorbind
de timpul de contact a actului cu hrtia fotografica trebuie de mentionat ca el poate fi de la doua pna la zece minute.
Variatia data este n dependenta de mai multi factori ca gradul de umectare a emulsiei fotografice, cantitatea
colorantului, felul hrtiei, proprietatea colorantului etc.
Dupa desprinderea hrtiei fotografice de pe act prima trebuie lasata sa se usuce pentru o mai buna fixare si
pentru ca sa nu aiba loc raspndirea particulelor copiate pe hrtia fotografica. Dupa aceasta hrtia fotografica se
developeaza sub actiunea unei lumini speciale. Ceea ce apare este imaginea negativa a scrisului, dupa care prin
copiere se poate obtine imaginea pozitiva.

3.1.2. nlaturarea textului pe cale chimica

Corodarea si spalarea reprezinta nlaturare de text datorata actiunii unui

agent chimic. Agentul chimic intra n reactie cu colorantii existenti n substanta
de scriere, formnd saruri incolore.
Potrivit literaturii de specialitate pentru nlaturarea textului sunt folosite
mai multe procedee, dintre care :

scrisului

introducerea si tinerea nscrisului n apa fierbinte,pna la disparitia

tinerea nscrisului nemiscat n apa rece, timp de 2-3 zile


tamponarea textului cu vata mbibata n diversi solventi chimici,
urmata de spalare si uscare fortata s.a.
Cunoasterea substantelor folosite la corodarea nscrisului este necesara, n
raport cu acestea alegndu-se reactivul adecvat pentru refacerea scrisului
nlaturat.
Solventii folositi pentru corodare si spalare provoaca o serie de
transformari ale hrtiei si materialelor de scriere. Alterarea chimica poate fi
recunoscuta dupa :
-

pierderea luciului hrtiei si aparitia unor portiuni mate

existenta unor pete albe albicioase sau galbene

cresterea porozitatii si fragilitatii hrtiei

- deteriorarea liniaturii imprimate si a desenului de protectie

corodat,precum si a mentiunilor executate ulterior corodarii
-

existenta unor fragmente din traseele grafice ale scrisului initial

- fluorescenta diferita a locurilor alterate fata de fluorescenta generala a

nscrisului.
Examinarea criminalistica a falsului partial pin nlaturare de text pe cale
chimica parcurge doua faze :
Stabilirea locului n care s-a produs corodarea si spalarea
Refacerea textului nlaturat
3.1.2.1. Stabilirea locului n care s-a produs corodarea si spalarea
n afara de metodele folosite la stabilirea locului unde a fost nlaturat
textul pe cale mecanica, n cazul alterarii pe cale chimica se utilizeaza si metode
specifice, mergnd pna la identificarea substantelor cu care s-a realizat
corodarea.
Acestea sunt :

tratarea cu hrtie de turnesol

tratarea cu acid citric

tratarea cu vapori de sulfat de amoniu

tratarea cu nitrat de argint

tratarea cu solutie diluata de hipermanganat de sodiu

tratarea cu vapori de ionidina

alte metode si procedee.

3.1.2.2. Refacerea textului nlaturat

Fiind o operatie destul de dificila, la refacerea scrisului sters cu agenti
chimici se folosesc att metode fizice ct si chimice.
Metodele chimice de relevare a textului nlaturat, desi prezinta riscul
deteriorarii grave a nscrisului,se dovedesc eficace n cazul n care cerneala
stearsa a avut un continut redus de fier.
Metode chimice utilizate :

tratarea scrisului cu eosina

tratarea nscrisului cu vapori de acid tiocianic

tratarea nscrisului cu izotopi radioactivi

alte metode.

3.2. Falsul n documente executat prin adaugire de

text.
Adaugirile de text sunt specifice falsului partial, pot fi de cele mai diferite feluri, ncepnd de la un semn de
punctuatie si terminnd cu un fragment din text. Aceste adaugiri pot fi stabilite dupa mai multe criterii. n primul rnd
dupa criteriile fizico-grafice si fizico-chimice. De asemenea este cunoscuta si metoda ordinii cronologice a trasaturilor.
Adaugirea de text constituie, de multe ori, o continuare a actiunii de falsificare, faptuitorul viznd fie
modificarea continutului ntregului scris, fie doar schimbarea sensului unor fraze.
Un element evident de adaugire l constituie scrierea unor mentiuni pe act de catre alta persoana dect cea
care a scris restul textului. Stabilirea adaugirii este posibila si n cazurile cnd ea se face de catre aceeasi persoana care
a scris textul initial. Scrisul adaugat poate prezenta deosebiri fata de cel anterior, datorita executarii sale n alt moment si
n alte conditii. La fel se stabilesc adaugirile si datorita pozitiei semnelor grafice fata de axa verticala, valorilor
dimensionale, spatiilor dintre ele, gradului de presiune, calibrului trasaturilor etc.
Schimbarile din documente sunt deseori observate datorita pozitiei convexe ori concave a rndurilor. Mai pot fi
observate prescurtari neobisnuite de cuvinte, rasfirari sau comprimari de litere s.a.

[39]

Stabilirea adaugirii poate fi efectuata si dupa elementele grafice furnizate de instrumentul de scriere
.
Adaugirea efectuata cu un alt stilou dect cel cu care s-a scris va putea fi stabilita dupa particularitatile morfologice ale
trasaturilor. Asa particularitati snt: zgrieturile produse pe suportul de scriere, cantitatea de substanta depusa pe foaie,
grosimea trasaturilor. O sarcina usoara este deosebirea trasaturilor efectuate cu stilou cu penita si stilou cu bila. Dificil
este sa deosebim semnele grafice efectuate cu stilou de acelasi fel sau cu acelasi stilou, dar n perioade de timp diferit.
Aspecte aparte prezinta completarile deasupra semnaturilor autentice. Uneori, acestea sunt date n alb,
deasupra lor completndu-se un alt text dect cel voit de semnatar. Mai frecvente nsa sunt situatiile de obtinere a
semnaturii unei persoane prin surprindere, de scriere n spatiul liber aflat deasupra semnaturii existente pe un original
sau de stergere a ntregului text aflat deasupra semnaturii autentice. n toate aceste cazuri se vor examina dimensiunile
hrtiei, marginile ei, eventualele urme de nlaturare, o atentie deosebita acordndu-se, de asemenea elementelor de
ordin topografic, cum ar fi ocolirea extremitatilor superioare ale semnaturii si comprimarea rndurilor.
Stabilirea adaugirilor dupa criterii fizico-chimice. Aplicarea metodelor grafice nu ntotdeauna dau rezultate.
Dupa cum am aratat mai sus deseori elementele grafice trebuie sa fie combinate cu altele cum ar fi cele fizico-chimice.
Daca particularitatile fizico-chimice ale unui text difera de ale altui text va fi clar ca scrierea s-a efectuat cu materiale
diferite. Este greu a aplica aceasta metoda cnd se scrie cu cerneala de aceeasi culoare sau natura.
Metodele de analiza a materialelor de scriere n vederea diferentierii lor sunt diverse, completndu-se una pe
alta. Se vor aplica cu prioritate metodele fizice de examinare, care sa nu afecteze n vre-un fel actul. Specifice stabilirii
adaugirilor sunt procedeele de examinare a comportarii materialelor de scriere, analiza cromatografica, diferentiere
cromatica, metoda copierii si examinarea comportarii fata de radiatiile invizibile a materialelor de scriere.
3.2.1. Metoda chimica
Un procedeu frecvent ntrebuintat n expertiza criminalistica pentru stabilirea adaugirilor, ndeosebi la
scrisurile executate cu cerneala, consta n tratarea scrisului presupus adaugit si a celui initial cu diversi solventi si
urmarirea reactiilor ce se produc la decolorarea materialului de scriere, schimbarea nuantei sale de culoare, ntinderea

[40]

rapida pe hrtia sau pe suportul pe care a fost transferat etc.

. Comportarea diferita a scrisurilor comparate fata de
aceeasi reactivi chimici dovedeste ca s-a scris cu acelasi material, pentru elucidarea situatiei fiind necesare si alte
investigatii.
Examinarea se poate face direct pe act ori pe o parte a materialului de scriere, desprinsa din trasaturi. n
primul caz, se aplica o picatura a solventului cu ajutorul unei baghete sau a unei pipete, observndu-se cu lupa sau
microscop, comportarea materialului de scriere. Extractia se realizeaza prin aplicarea unui dizolvant, de regula un
amestec de spirt si apa distilata, pe trasatura de cerneala si absorbirea sa cu un tub foarte ngust de sticla, continutul
aplicndu-se pe lamela. Operatia se repeta pna cnd dizolvantul capata pe lamela culoarea cernelii respective. Dupa
ce dizolvantul se evapora, se actioneaza asupra materialului de scriere cu solventi chimici si se urmaresc reactiile ce au
loc. Extractia cu dizolvant nu da ntotdeauna rezultate bune, deoarece hrtiile de calitate inferioara, cu un grad de
ncleiere redus, l absorb nainte ca el sa solubilizeze cerneala. n asemenea situatii se recomanda transferul
materialului de scriere pe lamela, prin razuire cu vrful unui ac ori cu lama. Gama reactivilor chimici ce se folosesc n
scopul aratat este larg.
Diferenta trasaturilor de creion si trasaturilor obtinute cu hrtia indigo se poate realiza prin folosirea nsusirii
silicatilor ce intra n componenta creioanelor colorate de a absorbi colorantii organici din solutii. S-a constatat ca atunci
cnd asupra trasaturilor de creion colorat si de hrtie indigo se actioneaza cu un colorant organic de culoare
complementara celei pe care o au trasaturile, scrisul executat cu creion se coloreaza n culoarea solutiei cu care a fost
tratat, n timp ce scrisul executat prin intermediul hrtiei indigo si pastreaza culoarea initiala. Scrisurile comparate se
trateaza n prealabil cu dicloretan si acetona, n vederea nlaturarii constituentilor si a liantilor. Metoda este ineficienta n
cazul scrisului executat cu creion negru si a celui executat prin intermediul hrtiei indigo de culoare neagra.
Absorbtia mai intensa a iodului de catre trasaturile de creion colorat n comparatie cu trasaturile executate prin

[41]

intermediul hrtiei indigo, constituie un alt mijloc de deosebire a acestora

. La trasaturile de creion colorat
prelucrate n prealabil cu dicloretan si acetona, si tratate apoi cu vapori de iod, prezenta iodului se constata si dupa o
luna de la operatia respectiva. La trasaturile executate prin intermediul hrtiei indigo, prelucrate cu aceeasi dizolvanti,
iodul dispare dupa cteva ore.

3.2.2. Examinarea microscopica

O astfel de metoda are o sfera larga de aplicabilitate, mai ales cnd adaugirile au fost executate cu
cerneala. Ea ofera posibilitatea diferentierii trasaturilor executate cu cerneala,tus si creion,prin studierea constituentilor si
a modului n care aceste materiale de scriere au fost depuse pe nscrisul n litigiu. Cu ocazia analizelor constituentilor
cernelurilor, tusurilor, examenul microscopic pune n evidenta att particulele straine a unor amestecuri ntmplatoare,

ct si gradul diferit de coagulare al colorantilor, datorat adaugirilor executate la intervale mari de timp. Datorita acestui
fapt, traseele grafice se diferentiaza ntre ele prin nuanta de culoare - mai nchisa ori mai deschisa - n raport cu timpul
cnd au fost executate.

[42]

Eficace este si microfotografia n radiatii infrarosii, care ne permite sa stabilim - comparativ - daca particulele
sunt ori nu opace la aceste radiatii.
Examinarea microscopica constituie principalul mijloc de diferentiere a trasaturilor de creion. Pe aceasta cale
se stabileste densitatea optica a trasaturilor executate cu creion de grafit, ea fiind direct proportionala cu cantitatea
materialului depus pe hrtie
calitatea hrtiei.

[43]. Cantitatea depusa este dependenta, la rndul ei de taria minii, de presiune si de

n practica se ntlnesc adesea cazuri cnd adaugirea efectuata pe un exemplar al actului executat prin

[44]

intermediul hrtiei indigo se face cu un creion de culoarea acelei hrtii

. Examinarea microscopica constituie o
metoda eficienta de diferentiere a celor doua materiale. Trasaturile de creion vor prezenta un anume luciu, iar particulele
masei sale vor fi orientate pe directia scrisului, nregistrndu-se uneori si striatii produse de constituentii mai duri.
Trasaturile executate prin intermediul hrtiei indigo apar n imaginea microscopica mate, fara stralucire si cu particulele
fara a fi orientate n vre-o directie. n plus, marginile lor nu sunt bine conturate, iar colorantul este repartizat de obicei
uniform, fara a prezenta variatii ca la trasaturile de creion.
Adaugirile operate cu cerneala ori cu creionul se pot depista si cu ajutorul microscopului electronic. n cazul
cernelurilor de pilda, se reuseste sa se stabileasca natura si caracterul diverselor amestecuri sau a corpurilor straine. La
microscopul electronic se pot observa doua imagini ale acelasi probe de cerneala si anume imaginea
electronomicroscopica si imaginea difractiei (electronografia). Observarea imaginii electronomicroscopie are loc n cmp
luminos si n cmp ntunecat. n prima faza, se stabileste forma si dimensiunea particulelor materialului examinat, iar n
a doua se face distinctia ntre particulele cristaline si cele amorfe. Electronografia, stabilirea indicelui de difractie,
serveste la deosebirea particulelor cristaline n functie de structura lor interna, ceea ce constituie un mijloc n plus de
separare a materialelor de scriere comparate. Examinarea necesita circa 0, 00001 gr material de scriere. Este indicat sa
se efectueze 6-8 examinari din diferite portiuni ale scrisurilor comparate, pentru a se constata daca rezultatele sunt
constante.
3.2.3. Analiza cromatografica.
Cromatografia consta n separarea componentilor unui amestec de substante dizolvate, prin trecerea lor
printr-o coloana din material solid. Ea este o metoda de separare si de analiza a unui mare numar de compusi organici
si anorganici. Metoda si-a gasit aplicabilitate, n primul rnd la compararea cernelurilor.
Desi eficienta si simpla, metoda nu a cunoscut o dezvoltare prea mare. Locul ei a fost luat n practica de
expertiza, de cromatografia pe hrtie. Ea da rezultate foarte bune cnd cernelurile comparate sunt de tipuri diferite sau
cnd acestea au n compozitia lor si alti coloranti dect cei de baza. Cnd nsa ele nu au un singur colorant si acesta nu
difera, delimitarea numai pe baza cromatografiei este dificila. Metoda consta, n esenta, n migrarea constituentilor
cernelii - antrenati de un solvent - pe hrtia de filtru. n functie de directia de migrare, se disting patru tipuri de
cromatografie pe hrtie: orizontala, descendenta, ascendenta si circulara (radiala). Mai utile pentru compararea
cernelurilor si a altor materiale de scriere s-au dovedit a fi procedeele cromatografiei ascendente si a celei radiale.
Cromatografia ascendenta se bazeaza pe fenomenul capilaritatii fibrelor hrtie de filtru. Pentru aceasta ,hrtia
trebuie sa se afle n pozitie verticala, suspendata. Totodata se cere ca spatiul n care se desfasoara procesul migrarii sa
fie saturat cu componentele solventului ntrebuintat la antrenarea pe hrtie a colorantului. De aceea, hrtia de filtru se
acopera cu un clopot de sticla ori cu un vas de sticla paralelipipedic (nalt de circa 50 cm), la baza caruia se afla o
chiuveta ce contine solventul respectiv. Pentru a se feri de lumina, de curenti de aer ori de variatii de temperatura, este
indicat ca vasul de sticla sa fie acoperit cu o cutie de carton sau din material plastic opac.
Linia de start se trage cu un creion de grafit la circa 3 cm de capatul inferior al hrtiei de filtru. Probele de
comparat se depun la distante de 3 cm una de alta. Dupa ce hrtia de filtru se suspenda n vasul de sticla, la baza
caruia se afla, dupa cum am aratat, cuva cu solventul ales, ea se lasa sa se satureze cteva ore n mediul creat, iar apoi
se introduce cu capatul inferior n solvent fara a se atinge nsa linia de start. Datorita proprietatii absorbante a hrtiei de
filtru, solventul antreneaza, n mersul sau ascensional, materialele de scriere depuse pe linia de start, dizolvndu-se si
separndu-le. N.M. Ziuskin propune, de asemenea examinarea cromatogramei n luminescenta rosie, sub infrarosie si
infrarosie, indicnd n acest sens aparatura adecvata

[45].

Elementele care se urmaresc si se compara sunt forma, dimensiunea, nuanta culorii si nivelul petelor formate
pe hrtia de filtru. Un alt indiciu de comparare l constituie valoarea Rf-ului, care reprezinta raportul ntre distanta
parcursa de colorant si solvent. Deosebirile nete dintre imaginile obtinute pe hrtia de filtru denota ca materialele de
scriere comparate sunt diferite. n cazul cnd cromatogramele sunt asemanatoare sau apropiate, este necesar sa se

repete ntregul proces, nsa cu un alt element, mai acid ori mai amoniacal, pentru a urmari daca se mentine acelasi
tablou. Asemanarea cromatogramelor a doi coloranti nca nu face dovada ca cernelurile comparate sunt identice, ci doar
ca ele sunt de acelasi tip, avnd aceeasi apartenenta generica.
Cromatografia radiala pe hrtie are o arie de raspndire mai redusa, desi rezultatele ce se obtin nu sunt
inferioare celor oferite de cromatografia ascendenta.
3.2.4. Diferentierea cromatica.
Lumina vizibila cuprinde diferite culori spectrale, care difera unele de altele prin lungimea lor de unda. Prin
examinare directa cu ochiul liber se deosebesc relativ usor culorile pure, dar nu si nuantele apropiate ale aceleiasi

[46]

culori
. Tocmai asemenea situatii se ntlnesc n cazul alterarii actelor prin adaugiri, scrierea ulterioara fara a
prezenta vre-o deosebire vizuala fata de cea initiala. Limita de diferentiere a nuantei de culoare de catre ochiul omenesc
se poate depasi prin aplicarea de procedee tehnice.
Selectarea razelor cu anumite lungimi de unda se realizeaza cu ajutorul filtrelor de lumina. Cu filtrele obisnuite
de lumina se delimiteaza zone de circa 40 m. Deseori, asemenea delimitari se dovedesc a fi insuficiente pentru a separa
doua nuante de aceeasi culoare. De aceea se apeleaza la filtre confectionate pe baza altor principii optice ca:
interferenta, polarizare, dicroism. Cu ajutorul acestora se obtin zone spectrale foarte nguste si astfel, se pot separa
nuante de culori foarte apropiate. n acest sens se recomanda folosirea filtrelor dicroice, care au la baza fenomenul de
absorbtie inegala a razelor obtinute prin refractia unui fascicul de lumina ce cade pe un cristal ce are o singura axa
optica. Alti autori indica utilizarea filtrelor de interferenta, bazate pe efectul de suprapunere a actiunii a doua fascicule de

[47]

lumina naturala provenind de la doua surse monocromatice care vibreaza cu o diferenta de faza constanta
.
N.A.Jarov propune folosirea unui filtru selectiv universal compus din elemente ce produc concomitent interferenta si

[48]

polarizarea luminii
. Filtrul este conceput n asa fel nct pozitia pieselor componente sa se poata schimba si sa se
obtina n acest mod fasciculele de lumina cu caracteristici spectrale, n functie de cazurile concrete examinate.
Culorile se pot diferentia si prin masuratori calorimetrice si fotometrice, aprecierea coeficientului de reflexie a
luminii obtinndu-se cu ajutorul termoelementelor sau fotoelementelor.
ntarirea contrastului de culoare se poate realiza si prin marirea saturatiei culorilor sau prin transformarea
acestora. Procedeul consta n fotografierea scrisului presupus adaugit si a celui initial, pe materiale fotografice alb-negru
cu sensibilitate spectrala diferita si cu filtre de culori diferite. Negativele finale se proiecteaza succesiv pe o hrtie
fotografica color, care dupa developare va reda imaginea scrisurilor n aceleasi culori, dar mai saturate, sau n alte
culori - transformate.
.
3.2.5. Copiabilitatea materialelor de scriere.
n functie de natura lor, de compozitia si de timpul scurs de la aplicarea pe hrtie, materialele de scriere se
copiaza n mod diferit pe diferite suporturi. Fenomenul este influentat totodata de gradul difuzarii coloritului n masa
hrtiei, de calitatea acesteia precum si proprietatile suportului. Comparnd scrisul presupus adaugat cu scrisul initial, se
poate constatat ca ele nu au aceeasi capacitate de copiere, ceea ce constituie un indiciu de executare cu materiale de
scriere diferite sau n momente diferite. Compararea se face ntre trasaturi de aceeasi grosime si intensitate.
Ca suporturi pentru copiere se folosesc hrtia, straturile gelatinoase fotografice sau pelicula de polivinil. Hrtia
ntrebuintata n acest scop trebuie sa fie foarte subtire, neteda si alba, din celuloza curata. Materialele fotografice se
elibereaza n prealabil de sarurile sensibile la lumina, respectiv de halogenuri, prin tratare cu hiposulfit si se mentin
nainte de ntrebuintare n apa distilata, pentru nmuierea stratului gelatinos. n cazul folosirii peliculei de polivinil,
aceasta se nmoaie n dicloretan, excesul de umiditate nlaturndu-se cu hrtie de filtru. Timpul de contact cu actul este
circa 5 min., cnd se ntrebuinteaza hrtie, si de circa 1 min., cnd se ntrebuinteaza materiale fotografice sau pelicule
de polivinil.
3.2.6. Comportarea fata de radiatiile invizibile.
n functie de constituentii materialelor de scriere, acestea au opacitate si permeabilitate diferita fata de
radiatiile invizibile. Doua materiale de aceeasi culoare se pot deosebi ntre ele prin felul cum absorb sau reflecta
radiatiile respective. Un larg cmp de aplicare l au n acest sens radiatiile infrarosii si ultraviolete. Examinnd de pilda
un act n radiatii infrarosii si constatnd ca o parte a grafismului este penetrata iar alta opaca, vom avea dovada certa a
scrierii actului n doua etape, cu materiale de scriere diferite.

Comportarea materialelor de scriere fata de radiatiile infrarosii se poate nregistra nu numai pe cale fotografica
sau cu ajutorul convertizorului electrono-optic, dar si prin masurari fotometrice, care ofera valoarea cantitativa a
absorbtiei si permeabilitatii.
Metoda fotografierii n radiatii infrarosii este anevoioasa. Din aceasta cauza cercetarile au fost orientate spre
electronica. Astfel pot fi folosite convertizoarele bazate pe fenomenul "efectul fotoelectric exterior" sau pe fenomenul de
stingere a luminescentei

[49].

Luminescenta infrarosie s-a dovedit a fi un element de seama n deosebirea cernelurilor de acelasi tip, nsa
aplicate pe hrtie n momente diferite. Exista o serie de factori de natura sa particularizeze o anumita cerneala si sa
favorizeze n acest fel analiza prin luminescenta.
3.2.7. Determinarea succesiunii trasaturilor intersectate .
Determinarea succesiunii trasaturilor intersectate cere o mare experienta si ridica mari dificultati. Deseori cnd
cercetam un document observam ca unele trasaturi se suprapun. n mod normal pot sa se suprapuna peste trasaturile
posterioare. Liniatura grafica a semnaturii la suprapunere trebuie sa fie n partea de deasupra deoarece semnatura se
pune dupa ce textul documentului este scris. Devierea de la aceste reguli va dovedi ca actul a fost falsificat prin
adaugire.
Stabilirea ordinii depunerii trasaturilor nu este un lucru simplu, nsa aceasta nu nseamna ca este ceva
imposibil de realizat. Rezultatul final depinde de starea documentului cercetat si de metodele aplicate. Solutionarea
acestei ntrebari este posibila deoarece la intersectia a doua trasaturi au loc unele schimbari. Sunt cunoscute trei grupuri
de schimbari: cele provocate de instrumentul scriptural prin modificarea stratului superior al hrtiei, schimbarile efectuate
de a doua trasatura fata de prima; a doua trasatura este influentata de modificarile anterioare ale hrtiei si de prima
trasatura.
Schimbarile despre care am vorbit mai sus sunt n mare dependenta de calitatea hrtiei. De hrtie depinde n
mare masura si gradul de dificultate a stabilirii ordinii trasaturilor.
Importanta sa, vizavi de problema studiata, si-o are si instrumentul scriptural si materialul de scriere.
Influenteaza asupra trasaturilor si conditiile de scriere ca si timpul scurs ntre executarea primei trasaturi si a doua.
n cele mai dese cazuri, daca deasupra unei trasaturi de creion se va executa o trasatura de cerneala ultima va
fi nentrerupta. Cu ct intensitatea scrierii scade cu att mai greu este de observat ntreruperea trasaturii de creion. Daca
presiunea de scriere cu creionul este mare si n cazul cnd prima trasatura este executata cu materiale de scriere care
contin grasimi, trasatura de cerneala executata ulterior va fi ntrerupta.
La cercetarea scrisului efectuat cu masina de tapat, cu pasta, cu creion ntretaiat cu o imprimare de stampila,
n cele mai dese cazuri, vom observa ntreruperea impresiunii de stampila, chiar daca aceasta a fost depusa la urma.
n urma depunerii unor materiale de scriere pe foaie si pe suportul de sub ea, ramn urme de presiune.
Studierea acestora, ca studierea trasaturilor, ne poate demonstra dupa aceleasi principii al continuitatii, ce a fost scris
pentru nceput.
Snt cunoscute metode de aflare a ordinii executarii trasaturilor care sunt specifice doar pentru documentele
scrise prin tragere. Asa procedee sunt: dupa deplasarea unor particule din materialul trasaturii anterioare pe directia
miscarii instrumentului scriptural cu care s-a executat trasatura ulterioara si dupa orientarea fibrelor de hrtie n directia
trasaturii ulterioare.
La intersectarea primei linii cu una de pe hrtie putem atrage atentia pentru stabilirea ordinii trasaturii, la
inundarea trasaturii aflate dedesubt. Faptele ce influenteaza difuzia sunt: debitul cernelii pe penita n momentul
intersectarii cu trasatura precedenta, calitatea hrtiei, fluiditatea cernelii.
Aplicarea iluminarii pentru cercetarea intersectiilor trasaturilor se face pe scara larga. Vom ilumina actul sub
diferite unghiuri si alegnd pozitia necesara. Trasaturile de creion le vom ilumina oblic.
Daca la iluminare obtinem umbre, care necesita a fi nlaturate, vom plasa un microscop astfel ca fasciculul de
lumina sa ilumineze actul prin obiectivul acestuia. La aceste operatii decurgem mai des cnd una din trasaturile
intersectate este executata cu cerneala ori prin intermediul hrtiei indigo. Observarea inundarii cernelii liniei doi pe linia
depusa prima o facem sub o lumina perpendiculara. Sub unghi de 90 de grade, dintre fasciculul de lumina si act.
Cercetam documentul pentru a observa continuitatea trasaturii depuse ultima pe act.

O alta metoda de stabilire a succesiunii trasaturilor intersectate, mai cu seama intersectarile materiale de
diferite culori, consta n masurarea lungimii de unda a materialelor de scriere.
Producerea de catre materialele de scriere a luminescentei este de folos si pentru aplicarea unei alte metode
de stabilire a succesiunii trasaturilor. Pentru a putea fi aplicata aceasta metoda este necesar ca unul din materialele
folosite la scriere sa fie luminiscent sau daca ambele materiale sunt luminescente atunci luminiscenta trebuie sa fie
diferita.
Intersectarea a doua linii dintre care una contine grafit permite a aplica pentru stabilirea ordinii intersectarii
trasaturilor aplicarea unei noi metode. Metoda data se bazeaza pe proprietatea grafitului de a reflecta radiatiile
ultraviolete cu un grad nalt. La macrofotografiere trasatura de creion va apare de culoare deschisa, astfel n dependenta
de continuitatea trasaturii albicioase vom ntelege care linie este depusa prima si care ultima.
Cronologia trasaturilor poate fi stabilita si prin macrofotografiere cu ajutorul filtrelor de lumina. Deoarece
compozitia materialelor de scriere este diferita una din ele poate aparea pe negativ mai nchisa sau mai deschisa, iar
densitatea optica diferita va determina continuitatea sau ntreruperea trasaturii.
O metoda de determinare a succesiunilor trasaturilor include folosirea tehnologiilor de scoatere si examinare a
intersectiilor utiliznd electronic-video microscopul, pentru a determina structura santului de intersectie, comparatorul
video spectral pentru analize ce utilizeaza lumina de excitatie, negativari, integrari. Cu ajutorul VSC 5000 are loc o
scanare completa cu filtre de lungime de unda de la 400 la 1000 si indicarea unui raport de intensitate de la 0 la maxim
120%. Marea majoritate a cernelurilor, examinate n laboratoare, este albastra, atentia fiind focalizata pe tehnologia
independenta de culoare, dar de la care structura poate fi definita.

[50]

O metoda mult discutata de stabilire a ordinii executarii trasaturilor este examinarea microscopica a muchiei
hrtiei taiate cu lama, ori la microtom sub un unghi de circa 45 de grade n partea intersectiei. Daca suprafetele taiate nu
vor fi suficient de netede, din cauza constituentilor hrtiei, nu vom obtine nici un rezultat

[51].

Ordinea executarii trasaturilor intersectate se evidentiaza si prin examinare stereomicroscopica, cu ajutorul

careia se obtin imagini n relief.
Odata cu aplicarea oricarei metode examinate mai sus este necesar sa fixam rezultatul prin fotografiere.

3.3. Falsul n documente prin acoperire cu cerneala sau cu

alte substante
Falsificarea actelor se face deseori prin acoperirea semnelor de pe act, fie a unei cifre, litere cu diferite
materiale (tus, cerneala) sau prin hasurare cu tocul, creionul etc. Stabilirea scrisului acoperit depinde de asa factori:
volumul scrisului alterat si nealterat, marimea intervalului de timp care a trecut de la executarea scrisului si pna la
acoperire, gradul de presiune exercitat la scriere, calitatea hrtiei si calitatea acesteia, prezenta altui text sau a altei pete
pe versul hrtiei, natura si culoarea materialului de scriere si de acoperire.
Mai usor se releva scrisul care a fost acoperit cu un material de alta natura si culoare dect acela cu care s-a
scris. Contribuie la usurarea lucrului si scurgerea unei perioade de timp mai mare ntre aplicarea pe hrtie a ce lor doua
materiale, presiunea mare cu care s-a actionat n momentul scrierii, absenta altui scris pe versul actului, volumul mare a
actului. Volumul mare a actului permite studierea particularitatilor scrisului, reconstituirea sa dupa fragmentele care n-au
fost acoperite si dupa sensul textului.
Examinarea actului pe ambele parti cu lumina unilaterala si prin transparenta este metoda cea mai simpla prin

[52]

care se poate citi scrisul acoperit

. E recomandabil ca examinarea sa se faca ntr-o camera obscura. Partea opusa
a actului se acopera cu o hrtie neagra cu exceptia locurilor afectate. Imaginea obtinuta trebuie fotografiata, negativul si
pozitivul putndu-se prelucra pentru accentuarea contrastului.
Diferenta culorilor materialului de scriere si a materialului cu care s-a acoperit scrisul se obtine cu folosirea
filtrelor de lumina adecvata. Pot fi folosite doua filtre de lumina odata, unul care sa micsoreze culoarea petei, iar altul sa
mareasca intensitatea culorii materialului de scriere. Mai poate fi folosit si un filtru care sa micsoreze intensitatea culorii
fondului hrtiei.
Folosirea radiatiilor infrarosii la fotografiere ne va da rezultate bune daca materialul de scriere va fi opac pentru
ele, iar cel care le acopera, penetrabil. Deoarece ziarul a fost acoperit cu culoare neagra, iar fotografierea n radiatii
infrarosii ne-a dat rezultatul dorit. Daca la acoperirea scrisului se va folosi cerneala obisnuita si daca la scriere s-a folosit
creion de grafit, tus negru, cerneala tipografica vom putea aplica acest mod de relevare. Cernelurile care au n

componenta lor coloranti sintetici sunt n genere transparente la radiatii infrarosii, nsa daca ele au o concentratie mai
mare, pot deveni opace si deci irelevabile pe aceasta cale.
Scrisul care este necesar a fi relevat daca are n componenta sa substante cu un numar atomic mai mare de
24-25, poate fi stabilit cu ajutorul razelor X.
Aplicnd prima metoda fotoelectronografica si metoda roentgenografica, pe care le-am descris mai sus,
obtinem rezultate pozitive chiar daca scrisul a fost acoperit cu aceeasi pasta cu care s-a scris. Aceasta metoda poate fi
aplicata, deoarece n locurile unde avem semne grafice la acoperire se formeaza straturi mai groase. Este recomandabil
acest procedeu si pentru a citi scrisul executat cu creioane colorate, care contin coloranti minerali si talc, ce absorb
razele X moi si acoperite cu creion de grafit, care este transparent la aceste raze.
Daca ntre scriere si acoperire s-a scurs mult timp, pentru relevarea scrisului putem aplica si metoda difuzo-

[53]

copiativa
. La aceasta metoda mai avem nevoie ca materialul de acoperire sa fie inert. Scrisul efectuat cu cerneluri
care contin violet si albastru de metil, cu creioane chimice, creioane de grafit, tus negru sau alte materiale ce nu pot fi
eliminate optic cu ajutorul filtrelor ori a radiatiilor infrarosii, pot fi stabilite la fel prin aceasta metoda.
Scrisurile acoperite cu acelasi material cu care au fost executate pot fi relevate cu ajutorul fenomenului de
stingere a luminiscentei. La aceasta metoda materialul trebuie sa aiba capacitatea de a absorbi solutia fluorescenta ce
se aplica deasupra petei. Solutia data este compusa din 0,04 gr bromura de argint, 0,1 gr metol, 0,5-1 gr sulfat de sodiu,
0,5-1 gr carbonat de sodiu, 10 ml de apa distilata sau 0,005 gr de fluoresceina, doua picaturi de amoniac, 10 ml apa
distilata. n continuare actul se va supunea radiatiei ultraviolete dar nu nainte de a ntinde solutia fluorescenta si
uscarea ei. Grafismul apare de o culoare mata pe un fond stralucitor sau cu o luminescenta mult mai redusa dect cea a
hrtiei. Aceasta se ntmpla datorita concentratiei mai mare a materialului de scriere n locurile unde se afla trasaturile
grafice. Pentru fixare din nou apelam la fotografie.
Daca procedeele explicate mai sus nu dau rezultatele scontate, atunci se procedeaza la nlaturarea petelor pe
cale chimica sau mecanica.
Scopul eliminarii chimice a petei este de a dizolva pata, iar scrisul sa nu fie nlaturat sau sa se dizolve ct mai
putin posibil. Ca solvent se foloseste n cele mai dese cazuri solutia oxidanta si reducatoare. De exemplu tusurile se
dizolva cu alcool etilic sau cu piridina, coloranti de anilina, cu exceptia eozinei si nigrozinei, se dizolva cu permanganatul
de potasiu; colorantii acizi se dizolva cu solutie de amoniac de 10%.
La nlaturarea petelor pe cale chimica trebuie sa tinem cont de faptul ca dizolvantul sa nu dizolve si trasaturile
grafice ale scrisului. De exemplu, pasta neagra care se foloseste la fabricarea stilourilor cu bila, se dizolva cu
detilformiamida HCON(C2H5)2 . Aceasta substanta dizolva alte materiale, dar nu dizolva scrisul executat prin intermediul

[54]

hrtiei indigo, fie de culoare albastra sau neagra

. Inactiv fata de materialele de scriere obisnuite si dizolva
majoritatea pastelor cu care se ncarca stilourile cu bila, este amestecul din doua parti de alcool butilic si o parte de
alcool etilic, iata de ce unii autori o propun pentru dizolvarea pastei ce acopera scrisul. Stabilirea materialului chimic de
decolorare se face pe cale experimentala, prin aplicarea substantelor pe rnd pe partea actului care a fost citita. La
experiment se aplica pe rnd apa, alcool, benzenul, tetraclorura de carbon, terebentina, toluenul, xilenul, acetatul de
amil. Substanta folosita la acoperire se extrage de pe act cu hrtie de filtru, care se nlocuiesc tot timpul dupa mbibare.
Mai trebuie sa cunoastem ca solventul trebuie aplicat pe versul actului.
Stabilirea scrisului acoperit se face si cu ajutorul electroforezei. Neajunsul acestei metode este ca poate fi
aplicata numai daca la scriere s-au folosit substante bazice, iar la acoperire substante acide sau invers. Procedeul dat
consta n deplasarea particulelor spre polul opus ncarcaturii lor. De aici ntelegem ca colorantii bazici snt antrenati
spre catod, iar cei acizi spre anod. Avem nevoie de doi electrozi care se vor lega la sursa de curent. La unul din ei se va
pune o hrtie de filtru mbibata cu electrolit aplicata deasupra petei. Particulele scrisului se vor deplasa spre hrtia de
filtru si se vor fixa pe aceasta. Electrolitul folosit este compus din solutie de acid acetic si acid boric n proportie de 2:1.
O alta metoda de nlaturare a materialului ce acopera scrisul este cea mecanica. La procedura data apelam
cnd aplicarea primei metode n-a dat rezultatele scontate. Actiunile urmatoare depind de natura petei si de calitatea
hrtiei. Prelucrarea mecanica a petei de pe materialele ca suport de scriere calitative se face cu hrtie fotografica
nedevelopata si nefixata. La nceput nmuiem stratul de gelatina apoi taiem n fsii de dimensiunea petei si le aplicam pe
rnd de 10-15 ori. n caz ca pe una din ultimele hrtii fotografice vor ramne si trasaturile grafice le vom citi cu ajutorul
oglinzii.
Pata aplicata pe un act din hrtie de calitate inferioara se nlatura cu un material care sa nu fie prea adeziv fata
de fibrele hrtiei. Este recomandabil de a se folosi albusul de ou fiert. Mai putem folosi si plastilina alba pe care o
aplicam pe act prin rulare pentru a nu desprinde fibrele de hrtie.

Relevarea scrisului acoperit cu creion simplu de grafit se face cu ajutorul cauciucului brut. Cauciucul al aplicam
de mai multe ori pe partea actului acoperit si-l presam usor. Aceste actiuni le efectuam pna la capatarea rezultatului
dorit.
Este cunoscuta si metoda ultrasunetului care trebuie sa aiba o frecventa nu mai mica de 20000 Hz. La
ultrasunet apelam mai ales cnd scrisul este acoperit cu tus negru. Operatia se efectueaza ntr-un mediu lichid,
deoarece ntr-un asemenea mediu ea este nsotita de fenomenul bulelor de aer care produc pulsatii de presiune egala
cu sute de atmosfere, n stare sa provoace distrugerea suprafetei de corp solid, aflat n zona de spargere a bulelor, iar n
cazul nostru, tusul ce acopera scrisul.

[55]

Unii savanti n domeniu propun boraxul ca substanta pentru crearea mediului umed
. Mai putem folosi si
asa compusi ca: alcoolul etilic, tetrametafosfatul de sodiu trisubstituit, clorura de amoniu, morfolina si clorhidrina, care
actioneaza nu numai mecanic dar si chimic, ceea ce scurteaza timpul necesar pentru aceasta.
Pentru a nlatura riscul de deteriorarea ntregului document este necesar a separa fragmentul de hrtie cu
scrisul acoperit prin decupare. Partea decupata pentru o perioada de 3 min. max., o introducem ntr-un vas cu una din
solutiile aratate mai sus. La fel n acest vas mai introducem si generatorul de ultrasunete. Se obtin rezultate nalte daca
scrisul a fost executat cu pasta, cu creion de grafit, dactilografiat sau scris prin intermediul hrtiei indigo, deoarece este
inactiv fata de lichidul folosit ca mediu. Se poate ntmpla ca compusul sa dizolve mai repede urmele scrisului dect
tusul si n asa conditii va ramne un fond mai deschis a scrisului pe pata ntunecata.

CAPITOLUL IV
PARTICULARITI N CERCETAREA CRIMINALISTIC A
UNOR CATEGORII DE FALSURI
4.1. Falsul n cartile de credit si alte mijloace de plata
Cartea de credit se constituie n cel mai modern mijloc de plata, oferind
detinatorului legal posibilitatea de a achizitiona bunuri sau servicii fara prezenta
efectiva a numerarului.
n prima jumatate a secolului XX mai multe hoteluri, magazine universale
si statii de benzina au preluat ideea si au emis carti de credit pentru clientii lor.
Faptul ca o carte de credit sa fie acceptata de mai multi comercianti s-a
realizat n anul 1950, cnd a fost introdusa cartea de credit "DINERS CLUB".
Posesorii acesteia erau ncasati lunar pentru sumele cheltuite, achitnd
factura n ntregime, iar de la comercianti era retinut un mic procent drept
"reducere", considerat ca o compensatie pentru rolul cartii de credit n vnzarea
produselor.
VISA nu este de fapt o companie de carti de credit, ci mai degraba un
sistem electronic de plata care a evoluat totusi dintr-o astfel de companie.
n anul 1951, Banca Nationala Franklin din Long Island a emis o carte de
credit care a fost acceptata de comerciantii locali, iar, la scurt timp, aproape o
suta de alte banci au nceput sa emita carti de credit. Posesorilor nu li se cereau
taxe sau dobnzi - lucru deosebit de atractiv pentru americani - dar ei erau

obligati sa achite factura n ntregime, iar de la comercianti se ncasa o taxa

pentru tranzactiile facute prin cartile de credit.
Datorita faptului ca acest sistem se aplica n plan local, el nu putea genera
un profit suficient de atractiv pentru banci. Bank of America avea nsa drept
piata ntreg statul California. Ea a emis un instrument de plata denumit
"americard", care s-a bucurat de un mare succes, pentru ca oferea posesorilor un
element nou - creditul. Acestia aveau posibilitatea de a plati n rate suma din
cont, cu o dobnda aplicata restului de plata.
n anul 1965 Bank of America a stabilit ntelegeri cu banci din afara
Californiei, autorizndu-le sa emita americard-uri. n acest timp, mai multe
banci din Illinois, de pe coasta de est si din California s-au unit, formnd
"MASTER CHARDE".
n anul 1970 Bank of America renunta sa mai controleze programul Bank
Americard initiat de ea, iar bancile care alcatuiau acest program au format
NATIONAL BANK AMERICARD Inc. (NBI), o corporatie independenta care
va administra, promova si dezvolta sistemul pe ntreg teritoriul S.U.A., denumita
ulterior "VISA USA".
n afara Statelor Unite, Bank of America a continuat sa autorizeze alte
banci sa emita americard-uri. n 1997 s-a format IBANCO, o corporatie
multinationala care va administra programul international al americard-ului,
denumita apoi VISA INTERNATIONAL.
n prezent sistemul VISA este unul dintre cele mai puternice din lume si
alaturi - sau n concurenta - cu MASTER CARD, AMERICAN EXPRESS si
DISCOVER, monopolizeaza industria cartilor de credit[56].
Cartea de credit este un card din material plastic care mputerniceste pe
detinator sa cumpere produse ori sa achite servicii, n limita unui credit stabilit
de emitent. Ea nu este transmisibila, iar limita creditului este stabilita individual,
functie de veniturile detinatorului si de credibilitatea acestuia. Sunt si cazuri de
exceptie, cnd pentru persoane publice sau cunoscute ca bogate, cardurile nu
sunt prevazute cu un plafon de creditare, mizndu-se pe solvabilitatea presupusa
a acestora.
Elemente de protectie ale cartilor de credit
Bancile emitente doteaza cardurile cu diverse elemente de protectie pentru
a ngreuna ct mai mult falsificarea ori contrafacerea si pentru a le personaliza.
O parte a elementelor de protectie cu care sunt nzestrate cartile de credit sunt
comune si altor tipuri de instrumente de plata sau documente de valoare -

microtext, elemente fluorescente, holograma etc. Specifice cardurilor sunt banda

magnetica si numarul de identificare a bancii emitente - BIN-ul.
Banda magnetica este fixata pe reversul cartii de credit sau debit n
momentul fabricarii si contine informatii codificate ce includ numele
detinatorului, numarul contului, numarul personal de identificare si limitele
tranzactiilor ce pot fi efectuate. Aceste informatii sunt vulnerabile si pot fi
realizate pe carti de credit pierdute sau furate. n efortul de a proteja banda
magnetica, industria cartilor de credit a introdus cmpuri de verificare a datelor
ca protectie mpotriva falsificarii.
Numarul de identificare a bancii este specific fiecarui emitent si este
depus la nceputul grupului de cifre care formeaza contul. Prezint n continuare
numerele de identificare si numarul de cifre pe care le contin conturile
principalilor emitenti:
-

VISA - prima cifra este 4, cont format din 16 cifre;

MASTER CARD - prima cifra este 5, cont format din 15 cifre;

DISCOVER - primele cifre sunt 6011, cont format din 16 cifre;

AMERICAN EXPRESS - primele cifre sunt 37, cont format din 15

cifre.
Daca o carte de credit poarta logo-ul VISA si numarul de cont ncepe cu
alta cifra dect ,,4", acesta este un indiciu sigur ca ea a fost falsificata.
Urmatoarele cifre din cont indica concret banca emitenta a cardului si
localitatea n care se afla aceasta.
Tot ca element de protectie trebuie considerat si modul specific de redare
n relief, la unele tipuri de carduri, a cifrelor si literelor ce reprezinta numarul
contului, durata de valabilitate si numele detinatorului. Redarea n relief a
acestor date are nsa ca scop principal obtinerea instantanee a chitantelor la
casele de marcaj din magazinele ce nu sunt dotate cu terminale electronice.
Printr-un dispozitiv simplu, hrtia autocopiativa este presata pe card,
imprimdu-se literele si cifrele depuse n relief. Sistemul a functionat o mare
perioada de timp n Statele Unite ale Americii, dar acum este pe cale de
disparitie, datorita ieftinirii cititoarelor electronice ale informatiilor depuse pe
benzile magnetice.
Acest mod de imprimare nu protejeaza cardul, deoarece dispozitive care
realizeaza imprimarea n relief pe suport din material plastic se gasesc n spitale,

biblioteci, institutii de nvatamnt, pentru realizarea de ecusoane, fise, clasoare

etc.
Un alt element de protectie este tiparirea specifica a spatiului destinat
depunerii semnaturii detinatorului - panel - de pe reversul cardurilor. Prevazut cu
liniatura sau texte, acest spatiu este foarte sensibil la radiere, spalare sau
corodare, operatiuni folosite la ndepartarea semnaturii, manoperele frauduloase
fiind usor de depistat, fara folosirea unor metode sau aparaturi speciale.
Prezentam, n continuare, elementele de protectie a unor carduri, cu
indicarea plasamentului acestora pe avers si revers, cu mentiunea ca att
plasamentul ct si chiar continutul unora dintre ele poate fi diferit la fiecare tip
de card, chiar daca se afla sub egida aceleiasi corporatii.
De exemplu, cardurile AMERICAN EXPRESS de tipul ,,OPTIMA" si
,,CORPORATE" au pe revers microtext liniar format din scris continuu si fara
spatii
,,AMERICANEXPRESSWORD-SERVICE...", iar pe avers elemente
fluorescente formate din majusculele AM - EX ntre care este plasat desenul
centurionului. Grafica aversului si cromatica sunt diferite - argintiu cu albastru,
respectiv verde - dar si microtextul. Astfel, cardul OPTIMA are microtext plasat
la delimitarea argintiului de albastru si n partea inferioara, sub forma de
bordura, iar cardul CORPORATE are microtext similar celui de pe revers.
Toate cardurile VISA au acelasi logo ncadrat de microtext, aceiasi
holograma reprezentnd porumbelul n zbor si acelasi element fluorescent, care
reda imaginea din holograma, cu fluorescenta.
Cardurile Master Card au logo-ul format dintr-un cerc rosu si unul galben
care se intersecteaza, holograma reda globul pamntesc n doua imagini care
cuprind toate continentele, iar ca elemente fluorescente majusculele ,,M" si ,,C"
dispuse departat.
Modalitati de falsificare si contrafacere
Falsul n domeniul cartilor de credit mbraca cele doua aspecte de baza ale
acestui domeniu:
.

falsificarea - alterarea partiala prin modificarea unor date;

contrafacerea - reprezentnd falsul total;

Trebuie mentionat ca falsificarea, n sens larg, a cartilor de credit are

unele elemente specifice, referitoare la aflarea unui numar de cont valabil,
stergerea si renscrierea benzii magnetice, complicitatea comerciantilor etc.
Prima modalitate de falsificare a cartilor de credit furate sau pierdute a
fost denumita generic "razuire si lipire". Aceasta schema cuprindea stergerea
informatiilor imprimate n relief de pe aversul cartilor de credit "procurate", prin
taiere cu un instrument foarte ascutit, dupa care erau lipite litere si cifre scoase
prin acelasi procedeu de pe alte carduri. Pe masura ce delincventii au nceput sa
cunoasca mai mult despre cartile de credit, ei au procedat la atacarea sistemului
prin contactarea telefonica a institutiilor de autorizare bancara, dndu-se drept
comercianti, iar printr-o serie de convorbiri puteau sa afle numere de cont
valabile. Aceste numere erau apoi lipite pe cartile de credit pierdute ori furate.
Metoda descrisa a fost aproape abandonata, ea fiind totusi rudimentara si
usor de pus n evidenta la o examinare sumara. Infractorii au descoperit ca daca
o carte de credit este expusa la caldura, datele amboasate pot fi aplatizate prin
presare, pe suportul respectiv putnd fi imprimate altele, folosind o masina de
imprimare n relief a carei vnzare si cumparare nu se supun nici unui control.
Infractorii pot falsifica si datele electronice nscrise pe reversul cardului,
prin recodificarea benzii magnetice, dupa care cartea de credit va fi folosita la
cumpararea de bunuri din magazinele la care autorizarile - acceptarea tranzactiei
- sunt obtinute electronic si nu prin telefon. Recodificarea benzii magnetice se
poate realiza prin folosirea unui decodor conectat la calculator.
O metoda mai noua de falsificare este aceea a ndepartarii prin razuire a
unor cifre si litere de pe cartile de credit la a caror tiparire se foloseste identarea,
urmata de imprimarea altora, folosind, de obicei, o imprimanta cu transfer
termic. Un astfel de procedeu este prezentat n ultimul capitol al lucrarii. Acest
tip de fals este sensibil la manipulare, grafismele nou imprimate nefiind
rezistente la frecare, deteriorndu-se usor, deoarece nu sunt imprimate n masa
suportului din material plastic. Manopera frauduloasa este nsotita de stergerea
datelor initiale de pe banda magnetica si imprimarea altora avnd la baza un
numar de cont deja alocat.
Se apeleaza de multe ori la contrafacerea partiala a unor carti de credit,
metoda fiind cunoscuta sub denumirea de "frauda cu plastic alb". Plasticul alb
este un termen generic care desemneaza orice bucata de material plastic,
indiferent de culoare, pe care s-a imprimat n relief un numar de cont, data
expirarii si numele detinatorului, si care este folosita ntr-o tranzactie. Acest
plastic alb nu are nici o asemanare cu vreo carte de credit autentica, n afara de
dimensiuni si de datele imprimate n relief. Acceptarea lui presupune o
ntelegere stabilita ntre falsificatori si comerciant, care va imprima facturi

pentru vnzari fictive, ce vor fi ncarcate n contul sau, banii obtinuti fraudulos
se mpart apoi ntre cei doi infractori.
Se ntlnesc si cazuri de contrafaceri n adevaratul sens al cuvntului.
Pentru acestea sunt folosite bucati din material plastic, pe care se imprima, prin
tiparire sau cu ajutorul unei imprimante, grafica specifica unui tip de carte de
credit, ncercndu-se reproducerea ct mai fidela a unor elemente de protectie
caracteristice acestuia.
Se poate pune pe buna dreptate ntrebarea: cum intra retelele de
falsificatori n posesia unor numere personale de identificare sau a unor numere
de cont valabile, incluznd numarul de identificare a bancii emitente?
Din cele descrise de catre reprezentantii Departamentului International
Trading din cadrul Serviciului Secret al Statelor Unite ale Americii cu ocazia
unor simpozioane desfasurate la Bucuresti, au rezultat mai multe moduri de
operare folosite n acest scop.
Un prim procedeu consta n plasarea unui grup de supraveghere n
apropierea unui bancomat, pentru a observa PIN-ul tastat de o persoana care
scoate numerar. Daca s-a reusit retinerea PIN-ului, dupa persoana respectiva este
pusa n miscare o grupa de hoti din buzunare, care are sarcina de a fura cartea de
credit utilizata, iar cu aceasta se lichideaza contul rapid, pna a se raporta furtul
cardului, astfel nct tranzactiile sa fie blocate. n aceste actiuni sunt folosite
autovehicule, camere de luat vederi cu teleobiectiv, binocluri, oglinzi
retrovizoare etc.
Pentru aflarea unor numere de cont valabile, este necesara complicitatea
unor persoane care lucreaza n cadrul unor restaurante, magazine mici sau
hoteluri. Astfel, cnd la un restaurant se achita consumatia cu cartea de credit
(lucru foarte obisnuit n Occident), n drum spre casa de marcaj ospatarul poate
trece cardul printr-un cititor de dimensiuni mici pe care l tine n buzunar, acesta
decodnd si memornd datele imprimate pe banda magnetica. Dupa aceasta,
cititorul, care poate avea dimensiunile a doua pachete de tigari puse cap la cap,
este conectat la un calculator si datele din cardul "citit" fraudulos sunt afisate pe
monitor, urmnd a fi folosite la contrafacerea de carduri.
Tot asa, un casier sau un receptioner necinstit, poate conecta camuflat la
casa de marcaj un calculator, care va retine datele electronice ale cardurilor
folosite la efectuarea de plati n ziua respectiva. Cu ajutorul cardurilor
contrafacute avnd la baza datele astfel obtinute, conturile pot fi debitate cu
sume mici o mare perioada de timp, atunci cnd detinatorii dispun de sume mari
de bani si nu baga de seama ca platesc facturi cu valori mai mari dect ale
tranzactiilor efectuate.

Examinarea criminalistica a cardurilor

Examinarea cardurilor suspecte de contrafacere ori falsificare se
realizeaza prin metodele generale folosite la cercetarea nscrisurilor, cu unele
particularitati date de elementele de protectie specifice si tinnd cont de tipul
substantelor folosite la imprimare.
Ele vor fi astfel examinate la comparatorul video-spectral VSC 5000, la
comparatorul spectral FORAM, la microscop, n lumina incidentala si n radiatii
ultraviolete, pentru efectuarea de masuratori ale dimensiunilor si unghiurilor,
efectuarea de suprapuneri si juxtapuneri fiind folosit programul LUCIA
FORENSIC.
Pentru a stabili daca un card este falsificat, el va fi examinat la microscop
pentru a pune n evidenta eventualele urme de radiere sau corodare, ce au avut
drept scop ndepartarea unor date nscrise initial pe acesta. Examinarile au ca
obiect literele si cifrele amboasate sau identate pe suportul din material plastic,
panelul destinat depunerii semnaturii si zona benzii magnetice.
Pot fi ntlnite situatii n care numarul de identificare al cardului (BIN),
numarul de cont si data expirarii sa fie realizate n plan, prin depunere de
substanta sub forma unei pelicule autocolante, care se poate deteriora si
desprinde foarte usor la frecare. Imprimarea originala a cardurilor de catre
bancile emitente se realizeaza ori prin amboasare, situatie n care, caracterele
sunt redate n relief pe avers, fie prin indentare, caz n care traseele sunt redate
usor n adncime, substanta scripturala adernd la suport prin ncalzire. n
ambele cazuri, att numarul de cont, ct si numele titularului sunt imprimate prin
acelasi procedeu.
n fotograma urmatoare sunt marcate cu sageti elementele care atesta
falsificarea unui card n litigiu:

1-tiparire offset;

2-BIN-ul aplicat cu pelicula autocolanta;

3-BIN-ul preidentat al bancii emitente;

2
-

4-deteriorari ale peliculei autocolante.

4
3

La examinarea macroscopica efectuata asupra cardului n cauza s-a

constatat ca n zona de depunere a peliculei autocolante, suportul din plastic
prezinta usoare adncituri care redau contururile unor cifre. Prin examinari sub
diferite unghiuri de lumina dirijata, s-a reusit identificarea BIN-ului si numarului
de cont nscrise initial.
n fotograma urmatoare sunt ilustrate urmele de adncime ale cifrelor "1"
si "9" nscrise initial.

n cazul cardurilor suspecte de contrafacere, examinarea se va face

progresiv, n sensul ca nu vom apela la aparatura si procedee complicate atunci
cnd se pot pune usor n evidenta lipsa ori redarea necorespunzatoare a
elementelor de protectie specifice.
ntr-o prima faza se va face o examinare n lumina incidentala pentru a
verifica holograma. La cardurile autentice aceasta este formata dintr-un suport
metalic pe care se imprima cu ajutorul tehnicii laser diferite desene, realizate sub
unghiuri diferite, iar la schimbarea unghiurilor de examinare si iluminare, ele
vor aparea alternativ si si vor schimba culoarea n toate componentele
spectrului vizibil: rosu, oraj, galben, verde, albastru, indigo si violet.
Hologramele cardurilor contrafacute nu au, n cele mai multe cazuri,
proprietatile descrise mai sus, aspecte care sunt ilustrate n fotogramele
urmatoare:

LITIGIU

COMPARAIE

n continuare se procedeaza la examinarea n radiatii u.v., pentru a se pune

n evidenta prezenta ori absenta elementelor fluorescente. n marea lor
majoritate, cardurile contrafacute nu contin elemente fluorescente specifice celor
originale, aspect prezentat n urmatoarele fotograme.
LITIGIU
COMPARAI
E

Atunci cnd cardul n litigiu contine

holograma si elementele fluorescente, chiar daca acestea nu sunt redate
fidel, iar efectuarea unei demonstratii convingatoare n raportul de
expertiza trebuie ntarita, se apeleaza la examinarea macroscopica,
pentru a se examina si alte elemente de protectie.
Examinarea macroscopica va fi efectuata obligatoriu atunci cnd
organul de cercetare penala care a dispus efectuarea expertizei solicita
sa se stabileasca si procedeul prin care s-a realizat contrafacerea. Prin
aceasta examinare se poate stabili daca elementele grafice ale cardului
n cauza au fost executate prin tiparire sau prin editare la imprimanta.

Atunci cnd se cere a se stabili daca doua sau mai multe carduri
au fost imprimate cu aceiasi substanta scripturala, documentele n cauza
vor fi examinate cu comparatorul video-spectral VSC 500, care
dispune de o gama larga de metode si surse de iluminare, pentru a
lamuri si ilustra aceste aspecte.
Dintre celelalte mijloace de plata, cele mai reprezentative sunt cecurile
de calatorie.
Elementele de protectie ale unor astfel de cecuri constau n:
tiparire intaglio[57], cu textele si desenele imprimate pe avers, de culoare
mov nchis.
microtext,cu valoarea nominala a cecului nscrisa ntr-un chenar.
imagine latenta, constnd n aceea ca n ovalul de culoare bleu din
dreapta a aversului, la schimbarea unghiului de examinare, se observa,
succesiv,imaginea globului pamntesc si textul AMEX.
elemente fluorescente, distribuite n ovalul cu imaginea latenta.
filigran, plasat n ovalul imprimat din partea dreapta a aversului.
filigran de siguranta, ncorporat continuu, plasat central stnga si
inscriptionat repetat AMEX , cu spatii etc.
Contrafacerea cecurilor de calatorie se realizeaza prin :
prin tiparire, se executa prin tiparire offset. Falsul este usor de
sesizat ntruct o asemenea tehnica de tiparire nu va conduce la obtinere pe
avers a imaginii n relief.
prin copiere, se realizeaza cu ajutorul copiatoarelor color. Prin
copiere nu pot fi reproduse n relief caracteristicile grafice ale cecului,
examinarea cu aparatele optice de marire pun n evidenta depuneri de substanta
de culoare galben si magenta, sub forma de puncte combinate.
prin scanare, dupa scanarea digitala se procedeaza la procesarea
computerizata a imaginii si tiparirea la o imprimanta color, procedeul oferind
avantajul obtinerii unor serii diferite si a reproducerii elementelor de securitate
n conditii acceptabile.

4.2. Falsul cu ajutorul copiatoarelor si a tehnicii de calcul

Este cunoscut ca, fotocopiatoarele sunt dispozitive de reproducere a imaginii nscrisurilor, functionnd pe baza
fenomenului electrostatic si al fenomenului fotoconductibilitatii.
Exista doua tipuri de copiatoare :
- copiatoare monocrome ;
- copiatoare policrome;
Copiatoarele policrome utilizeaza anumite sisteme optice care descompun n culori imaginea nscrisului ce
urmeaza a fi copiat si multiplicat si apoi, prin combinarea pulberilor de toner de culori diferite, recompun imaginea
respectiva n nuantele cromatice initiale.
Copiile obtinute cu ajutorul copiatoarelor sunt de foarte buna calitate. Aceste performante ale copiatoarelor au
oferit o mare posibilitate a falsificarii unor nscrisuri, fie falsificate partial, fie contrafacere , cu toate consecintele care
decurg din aceasta stare de lucru.
Din aceste procedee de falsificare partiala n activitatea de expertiza criminalistica:

modificarea termenului de valabilitate a unui nscris.

Acest procedeu consta n radierea, adaugirea ori retusarea cifrelor de pe nscrisul autentic, apoi se realizeaza
o copie cu ajutorul unui copiator monocron sau color. Depistarea falsului este anevoioasa, pentru ca copia nu retine o
mare parte a caracteristicilor necesare pentru identificare, acestea sunt:
- inexistenta scamosarii hrtiei;
- imposibilitatea diferentierii materialelor de scriere dupa natura lor si nuanta de culoare;
- imposibilitatea examinarii n ultraviolet ori pe cale chimica si.a.
Un rezultat concludent al acestei examinari nu poate fi obtinut dect prin examinarea comparativa a nscrisului autentic
cu acel n litigiu.

nlocuirea partiala sau integrala a textului din nscrisul autentic.

Un asemenea fals se aseamana cu falsul prin acoperire de text. Pentru realizarea acestui fals se procedeaza la
mascarea textului ce doreste a fi eliminat, folosindu-se n acest scop o banda de hrtie alba - de forma si dimensiuni
corespunzatoare. Dupa executarea xerocopiei, copia este prezentata ca fiind autentica. Mentionam elemente ce indica
falsul comis prin acest procedeu:
- diferente ntre scrisul nou integrat si cel depus initial pe nscris, puse n evidenta printr-o examinare grafica
comparativa.
- conservarea conturului straifului utilizat pentru ndepartarea textului.
- existenta pe copia xeroxata a unor fragmente din scrisul initial, nenlaturate complet de catre falsificator.

transferarea impresiunilor de stampila sau a semnaturilor de pe nscrisul autentic pe cel fals.

Transferarea - fie a impresiunilor de stampila, fie a semnaturilor - se poate realiza prin doua modalitati:
- decuparea suprafetei ocupata de semnatura sau de impresiunea de stampila de pe nscrisul autentic si lipirea lor
pe actul fals

[58];

- acoperirea textului initial cu o coala albade hrtie n care s-a efectuat o "fereastra", de forma si dimensiunile
corespunzatoare ,semnatura si stampila ramase neacoperite - sunt xerocopiate pe o alta coala, completata ulterior cu
scris de mana, dactilografiat.

De obicei este dificil sau chiar imposibil de evidentiat falsul, dar este posibil atunci cnd colajul a fost transferat

[59]

pe un formular tipizat este posibil ca imaginea liniaturii imprimate

sa fie ocupata de semnatura ori impresiunea de
stampila, ceea ce constituie un indiciu clar de falsificare. si la examinarea conturului de stampila, acesta prezumnduse, de multe ori, neregulat, fapt datorat decuparii.

Falsurile totale - contrafacerile - pot fi realizate att cu ajutorul

copiatoarelor monocrome, ct si cu cele color. De regula, se recurge la falsul
total n cazul actelor de studii si a altor mijloacelor de plata, imaginile acestor
nscrisuri contrafacute prezentnd un grad ridicat de naturalete.
Aceste falsuri sunt puse n evidenta prin examinarea microscopica,oczie cu care
se constata o serie de diferente fata de nscrisul autentic astfel :
imaginea de ansamblu a contrafacerii are un contrast mai accentuat
traseele de culoare neagra contin si particule cu o alta nuanta
cromatica
desenele sunt descrise fragmentar si au o expresivitate scazuta, ele
fiind formate din granule de toner variate ca forma si inegale ca dimensiuni
culorile specifice ale elementelor din grafica unor desene nu sunt
pure, fapt explicat prin aceea ca ele sunt rezultatul combinarii pulberilor de toner
divers colorate
datorita imperfectiunii de la suprafata tamburului, spatiile albe
prezinta, uneori, depuneri accidentale de toner
din cauza particulelor minuscule de toner dispuse pe margini, laturile
liniare ale trasaturilor au un aspect zimtat
anumite defecte existente pe suprafata nscrisului autentic se vor
regasisi pe copie s.a.
Fata de falsurile realizate cu ajutorul copiatoarelor, cele executate prin
tehnica de calcul prezinta o serie de particularitati,generate de performantele de
ordin tehnic ale acestora si de posibilitatile de evidentiere si de dovedire a
falsului.
Reproducerea unui nscris cu ajutorul tehnicii de calcul se realizeaza prin
intermediul unui dispozitiv de achizitionare a imaginii - scanner - , a unui
calculator si a unei imprimante, acesta transformnd impulsurile electronice
primite de la calculator, ntr-un text ori reprezentare grafica, pe care le tipareste
pe hrtie.

Indiferent de tipul de imprimanta folosit, examinarea microscopica este metoda

cea mai eficienta de descoperire a falsurilor. Trebuie retinut ca o
reproducere obtinuta la imprimanta prezinta structura trasaturilor grafice
complet diferita de cea a manuscrisurilor, a textelor tiparite sau dactilografiate,
inclusiv a imaginilor obtinute cu ajutorul copiatoarelor.
Examinarea comparativa a actului autentic si a celui n litigiu ofera
posibilitatea stabilirii falsului. La nscrisurile falsificate se constata urmatoarele :
inexistenta urmelor de adncime lasate n masa hrtiei
raspndirea neuniforma a materialului de imprimare pe ntreaga
suprafata a traseelor
o structura policroma a culorii dominante a traseelor, culoarea fiind
redata prin puncte colorate diferit[60]
marginile traseelor grafice prezinta un traseu zimtat ori n scara, n
raport cu tipul de imprimanta folosit
prezenta unor puncte izolate, colorate diferit, ntre spatiile albe ce
separa trasaturile grafice s.a.

4.3. Falsul n acte de identitate si de calatorie

n categoria actelor de identitate si de calatorie includem:
buletinele de identitate si cartile de identitate;
pasapoartele.
Buletinele de identitate si cartile de identitate
n conformitate cu dispozitiile legale n vigoare, cetatenii romni care domiciliaza n Romnia sunt pusi n
legalitate de urmatoarele acte de identitate :
buletin ori carte de identitate;
adeverinta de identitate sau carte de identitate provizorie.
Printre metodele de falsificare a actelor de identitate, ntlnite frecvent n activitatea practica, mentionam:
- nlocuirea fotografiei;
- nlocuirea unor file din buletin;

- ndepartarea scrisului din rubricile privitoare la datele personale si nscrierea altor mentiuni s.a.

[61]
Specificul acestui fals este ca se ndreapta asupra scrisului care completeaza rubricile n care sunt mentionate
urmatoarele date : nume, prenume, data nasterii etc. n afara falsului prin nlaturare sau adaugire de text, aceste acte
de identitate sunt frecvent falsificate prin nlocuirea fotografiei, substituirea putnd fi pusa n evidenta la o examinare de
rutina n lumina u.v.
Elemente de securitate :

suportul pentru text, fotografie si alte inscriptionari este nglobat ntre doua straturi transparente, cele trei
straturi ale cartii de identitate formnd un tot unitar;

drapelul tarii este pozitionat central, la o distanta de 3,2 mm de lateral stnga si 2,8 de lateral dreapta,
dimensiunile drapelului national fiind de 45 mm/ 7mm;

sigla, reprezentata de un oval n care se afla inscriptia evp, este ncadrata la stnga de codul formatiunii de
evidenta a populatiei si la dreapta de simbolul judetului;

cartea de identitate prezinta o zona de citire automata, cu urmatoarele particularitati :

-

fonta de siguranta este asemanatoare cu cea aplicata pe bancnote

procedeul de imprimare, desenul complex si combinatia de culori asigura o protectie sporita

ntreaga zona prezinta caractere identificabile optic.

Pasapoartele
Pasaportul este un document international de calatorie, acest document confera titularului dreptul de a trece
frontiera de stat. n cazul pasapoartelor situatia este mult mai complexa, cu o mare varietate de modalitati de falsificare.
Pentru prevenirea falsificarii ori contrafacerii pasapoartelor, autoritatile eminente au luat o serie de masuri de
securitate, elemente ce atesta existenta falsului, astfel:
coperta este confectionata din diferite materiale - carton, piele, p.v.c., pergamoid, etc., continnd, n anumite
cazuri, anumite desene si mentiuni: denumirea statului eminent si stema acestuia, felul pasaportului si cetatenia
titularului.
hrtia filelor pasaportului este de calitate superioara, cu o mare rezistenta mecanica si prevazuta cu o serie de
elemente de siguranta :
- elasticitate

- fonta de siguranta

- nuanta de culoare

- brosarea

- filigranul

- caserarea

tiparirea si completarea pasapoartelor se realizeaza cu ajutorul a diferite tipare - tiparul adnc, tiparul n
relief si tiparul n acelasi plan, nscrierea seriei fiind facuta fie prin tiparirea prin perforarea paginilor, fie cu ajutorul unor
masini speciale n care grafismele sunt redate din puncte si linii punctate.
modul de aplicare a fotografiei pe pasaport, acesta putnd consta dupa caz n:

- lipirea la cald
- prinderea fotografiei numai prin capsare

- lipirea cu adeziv
- lipirea la rece sau la cald

Unele elemente de siguranta sunt prezentate n urmatoarele

fotografii
:

Dintre
metodele si
mijloacele
de
falsificare si
de
contrafacere a pasapoartelor,ce pot fi puse n evidenta
prin examinarea criminalistica,avem :
Contrafacerea pasapoartelor
n categoria falsului total sunt incluse documente emise de anumite organisme sau organizatii fie inexistente sau
fanteziste, fie nerecunoscute de autoritatile romne.
Alteori, falsul total este realizat de anumite persoane sau organizatii specializate n contrafacerea de pasapoarte cu
siglele unor state recunoscute de tara noastra

[62].

Pentru depistarea acestor contrafaceri - unele cu evidenta aparenta de autencititate - este necesara, identificarea
deosebirilor privitoare la :
dimensiunile , culoarea si materialul din care sunt confectionate copertile;
forma si continutul mentiunilor, desenelor si siglelor de pe coperta;
calitatea hrtiei filelor - sub aspectul grosimii, elasticitatii, densitatii, filigranul, modul de brosare, caserarea,
impresiunile fluorescente si celelalte elemente de siguranta.
modul de tiparire.
continutul si forma impresiunilor de stampila si de timbru sec.
vizele si stampilele de intrare iesire

[63].

Fila contrafacuta a unui pasaport romnesc :

LITIGIU
LITIGIU

COMPARAIE
COMPARAIE

Falsul partial comis prin

mijloace mecanice,
chimice, acoperiri sau

adaugiri de text.
n general, la acest gen de fals actiunea falsificatorului este ndreptata asupra urmatoarelor date : nume, si
prenume, data nasterii, semnalmente, semne particulare, valabilitatea pasaportului, numele si prenumele nsotitorului,
data acordarii vizei, stampila de intrare n tara - data aplicarii, indicativul zilei, facsimil, seria si numarul pasaportului s.a.
Falsul prin nlocuirea fotografiei
Este cel mai frecvent ntlnit si totodata cel mai rapid si mai comod procedeu de schimbare a identitatii. Fara a
intra n prea multe detalii, principale procedee utilizate pentru nlocuirea fotografiei de pe pasaport, astfel:
nlocuirea fotografiei aplicata prin capsare
Falsul comis n acest mod poate fi pus n evidenta de urmatoarele elemente :

gelatina fotografiei aplicate ulterior se deterioreaza n juurul capselor din cauza fortarii
n momentul fixarii

deteriorarea fontei de siguranta n momentul desprinderii fotografiei originale

fixarea insuficienta a noii fotografii, aceasta miscndu-se la palpare

uneori, capsele prezinta marginile deformate,fapt datorat actiunii de represare a lor

plierea filei pe care este aplicata noua fotografie, falsificatorul nereusind sa fixeze
coordonatele orificiilor si sa le suprapuna perfect pe centrele capselor.

nlocuirea fotografiei aplicate cu adeziv si capse

taierea si apoi dezlipirea fotografiei titularului, pe fila pasaportului ramnnd numai fragmentul ce contine
secventa impresiunii de stampila ori de timbru sec.
smulgerea fotografiei initiale si nlocuirea ei cu o alta fotografie
suprapunerea peste fotografia originala a stratului de gelatina desprins de pe noua fotografie aplicata
contrafacerea pe fotografia aplicata a celorlalte elemente de siguranta - stampila si timbru sec
nlocuirea fotografiei aplicate sub folia laminata
nlocuirea fotografiei de pe coperta pasaportului
nlocuirea fotografiei integrate,realizate
reproducerea aproape exacta a oricarui tip de fotografie

cu

ajutorul

tehnicilor

de

falsul prin nlocuirea foliei laminate ce contine fotografia si datele de identitate.

vrf

ce

fac

posibila

Falsul executat prin nlocuirea fotografiei:

LITIGIU

COMPARAIE

LITI
GIU

COMPARAIE

Pasaportul
electronic
Aderarea
Romniei la Uniunea
Europeana a
generat
schimbari
n
toate
domeniile vietii socialeconomice.
Consiliul
Europei
a
stabilit,
conform
Regulamentului
nr.
2252/2004 pentru emiterea pasapoartelor cu date biometrice, pentru statele
membre ale Uniunii Europene, termene pentru introducerea acestora, dupa cum
urmeaza :

28.08.2006 - pentru nceperea introducerii n pasapoarte, n format

electronic, a datelor personale si imaginii faciale.
28.02.2008 - pentru introducerea amprentelor digitale n format
electronic.
Biometria este o metoda traditionala de identificare a individului cu
ajutorul mijloacelor tehnico-stiintifice moderne, pe baza caracteristicilor
anatomice si comportamentale ale acestuia. Aceste caracteristici trebuie sa fie
universale, unice, permanente, colectabile si masurabile. Finalitatea sistemului
biometric consta n verificarea si autentificarea, identificarea ori codarea datelor
care ajuta la obtinerea unor chei biometrice. Astfel, se poate vorbi despre
biometria pentru autentificare si biometria pentru identificare.
Biometria pentru autentificare consta n cautarea unui individ "unu
contra unu" pentru demonstrarea faptului ca un purtator de document este
titularul legitim. Daca amprenta unei persoane figureaza pe o cartela biometrica,
cu siguranta persoana care prezinta cartela este adevaratul posesor al acesteia.
Aceasta utilizare a datelor biometrice nu asigura unicitatea identitatii, acelasi
individ putnd avea mai multe identitati. Pornind de la identitatea unei persoane
este posibil sa se regaseasca datele biometrice. Eliberarea sau schimbarea unui
act constituie o activitate simplificata si securizata, selectionnd identitatea
persoanei se poate obtine o caracteristica biometrica care este comparata cu cea
a purtatorului. De asemenea, unicitatea eliberarii actului este asigurata n
momentul eliberarii acestuia. Daca individul are un alt act eliberat sub o alta
identitate, datele biometrice ale acestuia sunt deja nregistrate n baza de date si
sistemul l detecteaza.
Biometria pentru identificare consta n compararea datelor biometrice
anonime cu cele continute n baza de date, cu scopul de a regasi identitatea
persoanei ntr-o asa-zisa cautare "unu contra unu". Sistemele de identificare
asigura unicitatea identitatii, dar pot avea si alte utilizari:
identificarea unei persoane amnezice, a unei persoane
dezorientate, pe fuga ori disparuta sau a cadavrelor, n cazul catastrofelor
naturale majore;
identificarea unei persoane care refuza sa prezinte documente de
identitate, n cazul unui control;
identificarea unei persoane pornind de la urmele gasite la fata
locului, n cazul unei infractiuni.
Tehnici biometrice se clasifica n trei categorii, si anume:


tehnici biometrice bazate pe analiza urmelor biologice (miros,
saliva, urina, ADN, snge etc.);

tehnici biometrice bazate pe analiza comportamentala (semnatura,

mod de apasare a tastaturii);

tehnici biometrice bazate pe analiza morfologica (amprenta

papilara, forma minii, trasaturile fetei, iris si retina);
Odata cu intrarea, n anul 2006, se apreciaza o dublare a tarilor care vor
introduce sistemul pasaportului electronic, cunoscut si sub numele de epassport.
ICAO (Organizatia Internationala a Aviatiei Civile) indicat ca
absolut toate pasapoartele trebuie sa fie prezentate n format electronic (citire
electronica a informatiilor stocate) pna n aprilie 2010. Acest lucru presupune
ca pasapoartele sa contina un cod alfa numeric n partea inferioara a paginii cu
datele de identificare a titularului, conform structurii descrise de ICAO n
documentul 9303, partea 1.

NCHEIERE
Astazi, riscurile si amenintarile cu care se confrunta un stat au din ce n ce mai mult un caracter transfrontalier
si pot fi tinute sub control numai prin o cooperare activa a statelor. Falsificarea sau contrafacerea documentelor de
calatorie, a vizelor, cecurilor si valutei, a timbrelor postale, certificatelor de valoare si a altor titluri de valoare emise de
catre state, a cartilor de credit si mijloacelor de plata sunt infractiuni grave care apartin, n cele mai multe cazuri, unor
retele de crima organizata transfrontaliere.
Documentele apar ca nscrisuri de o nsemnatate deosebita, de aceea cercetarea criminalistica a
documentelor este importanta dar si dificila n acelasi timp. n general, mijloacele de care dispun infractorii sunt n pas cu
cele mai noi descoperiri tehnice, ceea ce face inevitabila cresterea permanenta a nivelului tehnologic, al masurilor n
replica. Organele de expertiza din toate tarile au nevoie de dotari informationale si mijloace moderne de investigare
criminalistica a documentelor. La acest capitol datele tehnice si stiintifice necesita o nnoire sistematica, deoarece
metodele si procedeele de falsificare se schimba, apar noi posibilitati de alterare a documentelor. Aceasta este si
ratiunea pentru care s-a obtinut dotarea noastra cu sisteme moderne de investigare stiintifica a documentelor, asistate
de soft-uri specializate, cum sunt SISTEMUL FORAM 685-2 si COMPARATORUL VIDEOSPECTRAL VSC 5000.

n ciuda nivelului nalt de dezvoltare al omenirii, falsificarea

documentelor ramne o problema actuala, infractiune ce capata, tot mai mult,
un caracter international, care ar facilita savrsirea altor infractiuni grave cum ar
fi traficul de fiinte umane, traficul de stupefiante s.a. Sub amenintarea tot mai
mare a terorismului sau a altor infractiuni ce pun n pericol comunitatea
internationala e necesara implementarea unor masuri de siguranta att la
punctele de trecere a frontierei ct si respectarea si perfectionarea elementelor de
siguranta, n ceea ce priveste eliberarea documentelor.

BIBLIOGRAFIE
ACTE NORMATIVE:

1.

Constitutia Romniei

2.

Codul Penal al Romniei

3.

Codul de Procedura Penala

AUTORI, LUCRRI sI PUBLICAII:

1.

Berchesan V., Marin Ruiu, "Tratat de tehnica criminalistica", Bucuresti 2004.

2.

Crlov I.F., "Criminalistica" , Leningrad, 1976.

3.

Doras S.G., "Cercetarea criminalistica a documentelor", Chisinau, 1974.

4.

Doras S.G., "Criminalistica" , Chisinau, 1996.

5.

Iablokov, Koldin, "Criminalistica" , Moscova, 1990.

6.

JarovN..,"Filtru de lumina universal" , scova, 1961.

7.
Manca V.,
interferate", Bucuresti, 1978.
8.

Badici

I.,

Florea

P., "Consideratii

asupra

stabilirii

primordialitatii

traseelor

Mircea I., "Criminalistica" , Bucuresti, 1999.

9.
Mocsy L., "Metoda chimica pentru relevarea mentiunilor modificate sau acoperite cu pasta de scris" ,
Bucuresti, 1970.
10. Munteanu I., "Metode fizico-chimice folosite n expertiza criminalistica pentru diferentierea scrisurilor
executate prin intermediul hrtiei de copiat de scrisurile executate cu creioane de culori asemanatoare", vol.1 Bucuresti, 1964.
11.

Papadopo V., "Probleme generale privind infractiunile de fals n nscrisuri", 1994.

12. Saltevski .V., Colosniac V.L., "Folosirea filtrelor de lumina interferente n expertiza criminalistica a
documentelor pentru diferentierea colorantilor", scova, 1962.
13.

Sandu D., "Falsul n acte" , Cluj-Napoca,1977.

14.

Stancu E., "Criminalistica", vol. 1 , Bucuresti, 1995.

15.

Suciu C., "Criminalistica" , Bucuresti, 1963.

16.

Tamas V.P., "Lectii de criminalistica" ,Bucuresti, 1971.

17.

Dictionar explicativ , Bucuresti, 1996.

18. Gheorghe Popa, Buzatu Nicolae , "Examinarea cartilor de credit suspecte de contrafacere ori
falsificare", Comunicare stiintifica.
19.

Revista "Criminalistica",nr.4,iulie 2002,anul IV.

20.

Revista "Criminalistica",nr.1,februarie 2006,anul VIII.

21.

Revista "Criminalistica",nr.2,aprilie 2006,anul VIII.

22.

Jurnalul National,7 octombrie,2005.

[1] E. Stancu, Tratat de criminalistica, Editia a II-a revazuta si adaugita, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2002, p. 27.
[2] Codul penal al Romniei,Partea speciala,Titlul VII
[3] E.Stancu,op.cit.,p.383 si urmat.
[4] Mircea Ion, Criminalistica - Bucuresti, 1999, pag. 181.
[5] Krlov I.F., Criminalistica - Leningrad, 1976, p.202-203.
[6] Stancu Emilian, Criminalistica, Vol. 1 - Bucuresti, 1995, p.313; Suciu Camil, Criminalistica -Bucuresti, 1963, p.487 si
Fratil Adrian, Pasescu Gheorghe, Expertiza criminalistica a semnaturii, Bucuresti, 1997, p.14-15.

[7] V.Berchesan,M.Ruiu, Tratat de tehnica criminalistica, Editura Little Star,2oo4

[8] Pasapoarte,titluri de valoare,mijloace de plata etc.
[9] H. J. Wels - opere citate, pag. 335.
[10] D. Sandu - opere citate, pag. 179
[11] n acest sens, a se vedea E. Locard - Les faux en criture et leur expertise - Editure Payot, Paris, 1959, pag. 345 si
urmatoarele; C. Suciu - opere citate, pag. 470-471.

[12] Emilian Stancu - opere citate, pag. 322-323.

[13] Idem, pag. 274.
[14] Edmond Locard - Les faux en criture et leur expertise, Editure Payot, Paris, 1959, pag. 345-349; C. E. O'Hara si J.
W. Osterburg - An introduction of Criminalistics, New York, 1960, pag 357 si urmatoarele.

[15] Teodor Barbuc, Examinarea actelor nedatate sau cu datare falsa, n Tratat practic de criminalistica, vol. III, pag 272,
Editura Ministerului de Interne, Bucuresti, 1980.

[16] W. R. Harrison - Suspects Documents, their scientific examination, London, 1958, traducere n limba romna, vol.
II, pag. 337.

[17] Lemnul de esenta tare a fost astfel denumit, nu n raport cu calitatea sa fizica, ci dupa copacii cu frunze mari din
care se obtinea pulpa de lemn.

[18] Acestia constau din mici cantitati de substante fluorescente incolore introduse n masa hrtiei pentru a-i mbunatati
aspectul exterior.

[19] D. Sandu - opere citate, pag. 189

[20] E. Stancu - opere citate, pag. 322.
[21] C. Suciu - opere citate, pag. 470.

[22] Prima masina de scris comercializata n 1874 a fost "Remington", acesteia urmndu-i la intervale de timp relativ
scurte, masinile Smith Premier (1889), Barloch (1891), Oliver (1894), Underwood (1896), L.C. Smith (1903), Woodstock
(1908) si Electromatica (I.B.M.). mbunatatirile aduse unor asemenea masini de scris pot servi la datarea documentelor
dactilografiate, cum ar fi, de exemplu, scrierea cu litere mari la modelul Remington 4 ori cu panglica bicolora la tipul
Underwood 1909, precum si introducerea spatierii variabile dupa anul 1930.

[23] A.S. Osborn, Questioned Documents, Second edition, Albany, N.Y., S.U.A., Boyd Printing Company, 1952, pag. 82.
[24] T. Barbuc - opere citate, pag. 275-276.
[25] Ilona Buta - Expertiza urmelor de cerneala, tus sau pasta de scris - n Tratat practic de criminalistica, vol. III, Editura
Ministerului de Interne, Bucuresti, 1980, pag. 486.

[26] C. Suciu - opere citate, pag. 468.

[27] Ilona Buta - opere citate, pag. 490.
[28] De regula, se razuie din textul scris un numar de 8-10 semne, iar daca materialul de scris se afla n forma lichida,
sunt suficiente 8-10 picaturi. Ca solventi se folosesc: solutia de apa-alcool (etilic, metilic, benzilic) n proportie de 3:1 sau
1:1, destinata solubilizarii cernelurilor; pentru pastele de scris si tusuri, rezultate bune se obtin cu amestecul apaacetona (7:3) sau cu solutia preparata din 8 parti cloroform si 2 parti alcool metilic (acestea pot fi folosite si la cerneluri).

[29] C. Suciu - opere citate, pag. 468.

[30] Idem
[31] V.Dongoroz s.a.,op.cit.,p.433
[32] D.Sandu,op.cit.,p.68
[33] n cazul falsului intelectual,prevazut de art.289 Cod penal.
[34] Codul penal al Romniei,art282-294

[35] Decurgand din aceasta eterogenitate (N.A.)

[36] Krlov I.F., Criminalistica - Leningrad, 1976, p.202-203.
[37] EismanA.A., Malsev I.A. , Aparat electronic pentru marirea contrastelor si delimitari de culoare, Criminalistica
sovetica n serviciu urmaririi penale, 11 editia 6. 1958.

[38] Craciun V., Folosirea polimerilor n criminalistica, n "Probleme de medicina judiciara si de criminalistica", vol.3 Bucuresti, 1965, p.141.

[39] Crlov I.F.., Criminalistica- Leningrad, 1976,p229.

[40] Chaic E., Florea P., Procedee de evidentiere a traseelor de apasare latenta - Bucuresti, 1970, p.124.
[41] Mircea I., Criminalistica - Bucuresti, 1999, p.189.
[42] Vasile Berchesan,Marin Ruiu, Tratat de Tehnica Criminalistica,Bucuresti 2004,pag 578.
[43] Iablokov, Koldin, Criminalistica - Moscova, 1990, p. 130.
[44] Stoica O., Despre raspunderea penala pentru falsul n acte -Bucuresti, 1985, p.253.

[45]Ziuscin N.M., Cocegura N.M., Folosirea transformatorului electrono-optic n domeniu spectrului u.v.Probleme de
criminalistica, nr.1-2, scova1961.

[46] Puri E.T., Problemele fizicii - Bucuresti, 1974, p.94.

[47] Saltevschi M.V., Colosneac V.L.,Folosire filtrelor interferentiale n expertiza criminalistica a documantelor pentru
coloranti, n "Probleme criminalistice", nr.3 - scova, 1962

[48] Jarov N.A., Filtrul de lumina universal, n Probleme criminalistice, nr.1-2, scova, 1961.
[49] Malsev I.A., isman A.A., Metode EleCtronooptice de cercetare probelor materiale, n Criminalistica sovetica n
serviciu urmaririi, 9 editia 1957.

[50].Revista "Criminalistica",nr.4,iulie 2002,anul IV

[51] Tamas V.P., Lectii de criminalistica - Bucuresti, 1971, p.129-180.
[52] Moscy L., Metoda chimica pentru relevarea mentiunilor modificate sau acoperite cu pasta de scris - Bucuresti,
1970, p.57.

[53] Papadopo V., Probleme generale privind infractiunile de fals n nscrisuri, 1994, p.57.
[54] Munteanu I., Metode fizico-chimice folosite n expertiza criminalistica pentru diferentierea scrisurilor executate prin
intermediul hrtiei indigo de scrisurile executate cu creioane de culori asemanatoare, n "Probleme de medicina judiciara
si criminalistica", vol. 1 - Bucuresti, 1964, p.139.

[55] Iurghin G.S., Problema posibilitatii aplicarii ultrasunetului n cercetarile criminalistice, n Criminalistica sovetica n
serviciu urmaririi penale"_14 editia, 1961.

[56] Examinarea cartilor de credit suspecte de contrafacere sau falsificare,Gheoghe Popa,Buzatu Nicolae.
[57] Cecuri de calatorie emise pna n 1998,cu termen de valabilitate si preschimbare nelimitate.
[58] Colajulobtinut fiind apoi xerocopiat.(N.A.)
[59] Sau unele desene (N.A.)
[60] Corespunzator cernelurilor din a caror amestecare a fost obtinuta,Tratat de tehnica criminalistica,Vasile
Berchesan,Marin Ruiu.

[61] Nume, prenume, data si locul nasterii etc.

[62] n prezent este semnata punerea n circulatie a unui numar mare de pasapoarte emise n numerele unor tari cum ar
fi: Germ, Canda, Olanda, Marea Britanie, Israel, e.t.c.

[63] De multe ori acestea sunt contrafacute n scopul "justificarii"prezentei ntr-un anumit punct de frontiera.