+

Grafoscopia în domeniul Criminalisticii

Abstract (en)

This article wants to talk about graphic expertise , it’s reasons and application in the police field.
All police field of work have evolved but this because no computer or program can tell if one’s
handwriting is counterfeit. Only through experience can someone notice the characteristics of
handwriting. This experienced person is called expert because of his expertise in this field. The last part
of the article is an exposure of letters and a classification of them in 5 photos. The conclusion for the
specialist expertise is based on the similarities and the differences of the characteristics. When the
conclusion is negative due to the differences, the specialist must establish that the writing is not done by
the supposed person. The specialist must appreciate the differences and keep in mind the possibility of
writing variety while explaining them. In appreciation of the similarities the main task of the specialist is
to prove that the same person has written the texts in the litigation.

Abstract (ro)

Acest articol vorbeste despre expertiza grafică, baza acesteia si domeniu de aplicare în munca
poliţienească. Munca poliţienească a evoluat în toate domeniile în afară de acesta deoarece niciun
calculator sau program nu poate stabili veridicitatea scrisului sau daca acesta este simulate. Doar prin
experienţă poate cineva să stabilească trăsăturile scrisului. Ultima parte a articolului este o expunere a
literelor şi clasificarea acestora cu ajutorul a 5 fotografii. Conscluzia expertizei specialistului este
bazată pe asemănările şi deosebirile caracteristicilor. Când concluzia este negativă datorită
diferenţelor, specialistul trebuie este să demonstreuze dacă scrisul nu este facut de persoana
presupusă. Specialistul trebuie să aprecieze diferenţele şi să tina seama de posibilitatea ca scrisul
sa varieze. Apreciind asemănările , principala sarcină a specialistului este să demostreze că
aceeaşi persoană a scris textile în litigiu.

I. Introducere.

Istoria grafoscopiei a început în secolul VI când documentele falsificate au început să fie

o problemă şi legiuitorul a trebuit să intervină. Astfel, după un secol s-au publicat în Franţa
lucrări de specialitate referitoare la cercetarea comparativă a scrisului în cauzele judiciare.
Ţara noastră a început sa aibă aplicaţii în domeniu abia in secolul XX când apare
primul expert grafolog pe lângă curţi şi tribunale. Atunci Henri Stahl scria in cartea sa intitulată
“Expertiza grafica.Ce se cere expertului.Ce se cere magistratului.Ce s-ar cere ministrului.Ce nu
se poate cere unui avocat” care este obiectul expertizei grafice şi anume:
-identificarea autorului unui scris
-descoperirea falsurilor în documente
-reînvierea unui scris distrus fie intenţionat, fie din cauza condiţiilor neprielnice în care a
fost documentul.¹
 În legătură cu expertul, o persoană care își ia acest titlu trebuie să aibă anumite calități:
 Să aibă simț al percepției, înțelegerea dinamicii gesturilor inscriptorii.
 Sa fi învățat expertiza grafică de la un mentor, expert cu experiență.
 Posede multiple și aprofundate cunoștințe de fiziologie, psihologie, caracterologie,
psihiatrie, grafologie și pregătire în utilizarea aparaturii de specialitate.
 Interpretarea constatărilor sub aspect cantitativ și calitativ, în contextul variabilității
naturale.
 Rigoare și discernământ la formularea concluziei, sa analizeze ce este posibil și ce nu.²
Expertiza grafică are un caracter subiectiv . Expertul, nu procedeele tehnice, determină
formarea opiniei în cazurile date, bazându-se pe observarea directă a scrierilor.

II. Bazele cercetării criminalistice a scrisului.

Descoperirea infracțiunilor și identificarea infractorilor este motivul pentru care organele

de urmărire penală și instanțele de judecată trebuie să recurgă la toate mijlocele pentru a stabili
adevărul. Pentru aceasta se dispune expertiza judiciară, expertiza scrisului având cea mai mare
pondere. Astfel, înscrisuri sunt admise ca mijloc de probă pentru aflarea adevărului.
Obiectul examinării pot fi înscrisurile sub formă de texte sau date cifrice cat şi sub formă
de semnături.
Există înscrisuri care fac obiectul material al infracţiunilor de fals, întocmite pentru a
altera adevărul. Un astfel de caz poate fi situaţia în care o persoana încearcă să ascundă o
infracţiune , omor, prin scrierea unei scrisori prin care persoana ucisă şi-ar fi luat adio de la
cunoştinţe, înţelegându-se că s-a sinucis.
O altă situaţie în care o persoană se poate folosi de înscrisuri, în mod ilegal întocmite, este prin
eliberarea de chitanţe fictive prin care o persoană ar putea ridica unele mărfuri care de fapt nu
există.
În materie civilă pot exista înscrisuri sub semnătură privată a căror semnătură să fie
falsificată pentru obţinerea unui folos material, validitatea ori falsitatea ,în caz de judecată, este
stabilită prin efectuarea unei expertize.
Cercetarea scrisului face parte din tehnica criminalistică, fiind obiect al identificării
criminalistice. Pentru aceasta se folosesc şi date din alte ştiinţe: fiziologie (fiziologia mişcărilor),
psihologie (psihologia învăţării scrisului) şi lingvistică.

Astfel de date nu se transpun în scris în mod mecanic, servesc ca punct de plecare în elaborarea
metodelor de cercetare criminalistică. Aceste date constituie baza pentru elaborarea metodelor
privind individualitatea, stabilitatea şi variabilitatea scrisului. Formarea scrisului poate fi
analizată cu ajutorul psihologiei. Scrierea s-a dezvoltat odată cu evoluţia societăţii, individual cu
evoluţia limbajului influenţat de mediul în care trăieşte individul.
Procesul formării scrisului, a particularităţilor sale este legat de fiecare individ în parte,
scrisul reflectă individualitatea persoanei din punct de vedere fizic şi psihologic.
Criminaliştii au obligaţia să studieze “scrisul” adică să cunoască procesul de învăţare a
scrierii, al formării trăsăturilor şi “stereotipul dinamic” care este “totalitatea reacţiilor specifice şi
constante la excitaţii externe ai căror semnale ajung la centrii nervoşi ai marilor emisfere din
creierul uman”³
III. Cercetarea grafică

Cercetarea grafică cuprinde două faze principale:

a) Cercetarea elementelor generale, cuprinde formele întâlnite în cele mai multe
cazuri
b) Cercetarea elementeleor special, acestea sunt semne individuale cu anumite
particularităţi

În continuare voi încerca o expunere a literelor şi clasificarea acestora cu ajutorul a mai

multor fotografii.

Foto nr. 1

Foto nr.1- ilustrează o trăsătură a literei, grama(parte componentă de sine stătătoare)

Alături de gramă mai există următoarele trăsături:
-ducte- trasee grafice care unesc două litere
-trasee- anexe de completare a unei litere(linii de atac, barări, semne diacritice, sedile)
 Foto nr. 2

Foto nr. 3
Foto nr. 2-3- ilustrează clasificarea literelor după forma generală, natura traseelor suplimentare.
 Foto nr. 4

Foto nr. 5

Foto nr. 4-5- ilustrează un exemplu de particularităţi ale scrisului unei persoane, tinând cont de
forma, natura şi felul elementelor de construcţie cu ajutorul cărora scriptorul poate fi identificat.
IV. Dispoziţii finale

Identificarea unei scrieri este bazată pe calculul probabilităţilor,în urma caruia

specialistul afirmă ca două scrisuri aparţin aceleiaşi personae. Acest calcul se bazează pe
experienţa specialistului, el fiind conşient de particularităţile mai puţin frecvente cu valoare
identificatoare. Acestea particularităţi au o şansă foarte mică de a se găsi la două persoane
distincte. În comparaţii specialistul cataloghează toate elementele ale scrierii în litigiu(frecvenţe,
raritate) atunci când compară scrierile. Trebuie ţinut seama şi de modificarea scrisului, într-o
oarecare măsură, datorate de starea fizică şi starea sănătăţii persoanei.
Toate acestea se refera la scrieri spontane deoarece în cazul simulării comparaţia se face
diferit.
În cazul în care un alt specialist vine în contradicţie cu primul asupra elementelor comparării nu
este afectat rezultatul, acest fapt chiar ajută la obţinerea unui rezultat ideal, nu este desconsiderat
specialistul.
Pentru a asigura un standard al pregătirii specialistului este necesară o practică cat mai
îndelungată.

Bibliografie

1.Îndrumarul Specialistului în Grafoscopie- Lt.Col Bidian Livui, pag 2

2.Expertiza criminalistică a scrisului -Lucian Ionescu, pag 12
3. Îndrumarul Specialistului în Grafoscopie- Lt.Col Bidian Livui, pag 11
4.Bogdanovici, Elena: Expertiza scrisului. Importanţa pieselor de comparaţie în descoperirea
falsurilor scriptice. Bucureşti,1944
5.Buuş, Alexandru: Observaţii privind obiectul şi terminologia expertizei criminalistice a
scrisului. Justiţia Nouă, nr 10.
6.Buzdugan, George: