Clasa a X-a D

Lupoaie Emil Mihai Mare Ioan Adrian

Razboaiele punice
In a doua jumatate a secolului al II-lea i.e.n ,in urma celor doua razboaie victorioase asupra Cartaginei datorita patrunderii adanci in tarile Orientului elenistic si supunerii Macedoniei si Greciei , Roma a devenit cel mai mare stat mediteranean. Totusi, Roma nu putea sa se considere drept stapana absoluta a bazinului Marii Mediterane atata timp cat Cartagina , vechea ei rivala, invinsa, dar inca de temut din punct de vedere economic, nu era distrusa in mod definitiv. In timp ce fortele si atentia romanilor erau indreptate spre Orient, Cartagina invinsa a izbutit sa-si revina si sa-si intareasca situatia economica.Siliti sa renunte la cotropiri militare si la o politica externa activa, negustorii si stapanii de sclavi din Cartagina isi investeau acum mijloacele in agricultura, in Africa.In Cartagina incepuse sa infloreasca un comert activ cu triburile locale, se dezvolta pe scara larga agricultura bazata pe plantatii, iar la orase crestea numarul de ateliere si de intreprinderi comerciale. Aceasta reinviere a fortei economice a Cartaginei a provocat o puternica nemultumire la Roma, in special in randurile cavalerilor si ale acelei parti a nobililor care era legata de comertul exterior.A luat fiinta un partid puternic si influent care cerea distrugerea totala a Cartaginei, chiar daca acest lucru ar fi prilejuit un nou razboi.In fruntea acestui partid se afla Marcus Porcius Cato (cel Batran) , care facea o inflacarata propaganda in favoarea acestei idei si isi termina fiecare cuvantare cu una si aceeasi fraza:<<Si totusi, sunt de parere ca trebuie distrusa Cartagina!>> Un pretext pentru razboi nu era greu de gasit.Regele Masinissa al Numidiei, simtindu-se protejat de romani, avea o atitudine extrem de agresiva si incerca sa anexeze la posesiunile sale o parte din teritoriul cartaginez.S-a produs un conflict armat si, desi cartaginezii au fost batuti, senatul roman a apreciat actiunile lor ca o violare a conditiilor tratatului din anul 201 i.e.n. si le-a declarat razboi.Astfel a inceput al treilea razboi punic (149-146 i.e.n.) De indata ce armata romana a debarcat in Africa, cartaginezii au trimis la comandamentul roman soli pentru a cere pace.Romanii au cerut sa li se predea tot armamentul. Dupa ce aceasta cerere a fost indeplinita, ei au declarat ca locuitorii trebuie sa paraseasca orasul, deoarece el va fi distrus. Aceasta noua cerere a provocat o explozie de manie si de ura impotriva romanilor.Cartagina a inceput sa se pregateasca cu infrigurare pentru aparare; zi si noapte toti locuitorii orasului au lucrat la faurirea de armesi la fortificarea zidurilor orasului. Asediul Cartaginei n-a fost de loc o actiune usoara.El a durat peste doi ani. In anul 147 i.e.n. ,comanda armatei care asedia Cartagina a fost preluata de Scipio Aemilianus, nepot de fiu adoptiv al lui Scipio Africanul. El a intarit disciplina in armata,a izbutit sa blocheze complet orasul,iar in primavara anului 146 i.e.n. a trecut la un asalt general. Romanii au intrat in oras, unde au inceput luptele de strada, care au durat o saptamana intreaga, pana cand a fost ocupata fortificatia centrala-Byrsa. O comisie senatoriala sosita in orasul cucerit a luat hotararea ca el sa fie in intregime distrus. S-a dat foc Cartaginei , care a ars timp de 16 zile.Posesiunile cartagineze au fost incluse in provincia romana Africa. Dar dupa ce si-au distrus dusmanul secular, romanii au mai avut sa rezolve o alta problema complicata: sa se stabileasca temeinic in fostele posesiuni de peste mare ale

Clasa a X-a D

Lupoaie Emil Mihai Mare Ioan Adrian

Cartaginei, in Spania.Dupa ce i-au alungat de acolo pe cartaginezi,ei au intrat intr-o indelungata si indarjita lupta cu triburile locale. Inca in anul 197 i.e.n. izbucnise in Spania o mare rascoala, pe care romanii o inabusisera cu mare greutate. In anul 154 i.e.n. a avut loc o noua rascoala, care a cuprins aproape toata tara. La ea au luat parte diferite triburi:lusitanii, arevacii, celtiberii si altele. In jurul anului 147 i.e.n., in fruntea lusitanilor a aparut un conducator talentat, Viriathus, fost pastor.Romanii au fost nevoiti sa-l recunoasca rege al lusitanilor.Miscarea a inceput sa scada abia dupa ce Viriathus a cazut pe mana unor ucigasi platiti sa-l asasineze. In anul 137 i.e.n. consulul roman Mancinus, incercuit, a incheiat cu Numantia o pace rusinoasa pentru Roma. Abia Scipio Aemilianus, invingatorul Cartaginei, a izbutit sa inabuse aceasta rascoala si in anul 133 i.e.n. , dupa un asediu de 15 luni, a cucerit Numantia. Cu cel de-al treilea razboi punic , cu cucerirea definitiva a Spaniei si cu transformarea regatului Pergamului in provincia romana Asia , s-a incheiat procesul de construire al statului roman,cel mai mare stat sclavagist din lumea mediterana. Razboaiele de cucerire pe care romanii le-au purtat aproape 120 de ani in partea de apus , iar dupa aceea si in partea de rasarit a bazinului Marii Mediterane , au fost insotite de afluxul unor mase imense de sclavi in Italia. Inca de pe timpul primului razboi punic , cucerirea Agrigentului le-a dat romanilor 25000 de prizonieri, care au fost vanduti ca sclavi.Sase ani mai tarziu, dupa ce a reputat o victorie asupra cartaginezilor la capul Eknomos, consulul Regulus a trimis la Roma 20000 de sclavi. Ulterior, aceste cifre au crescut neincetat.In anul 209i.e.n. , cu prilejul ocuparii Tarentului, Fabius Maximus a vandut ca sclavi 30000 de locuitori. In anul 167 i.e.n. , cu prilejul devastarii oraselor din Epir de catre consulul Aemilius Paulus, au fost vanduti ca sclavi 150000 de oameni.La terminarea celui de-al treilea razboi punic, toti locuitorii Cartaginei distruse au fost vanduti ca sclavi. Chiar si aceste date fragmentare, izolate si adeseori , probabil, nici pe departe exacte ale istoricilor romani ne dau o idee despre masele de multe mii de sclavi care au pornit spre Roma. Aproape in toate centrele statului roman existau piete de sclavi. In Roma, piata de sclavi se afla langa templul lui Castor si Pollux. Preturile oscilau in raport cu afluxul de sclavi pe piata. In perioada de mari cuceriri preturile scadeau in mod pronuntat.<<Este ieftin ca un sard>> se spunea in Roma dupa cotropirea Sardiniei. Dupa cucerirea regatului Pontului sclavii se vindeau cu cate 4 denari.Totusi, pretul sclavilor instruiti sau cu o calificare speciala (dansatoarele, bucatarii, actorii) era mult mai mare.Trebuie relevat ca pana atunci in nici o tara din lumea antica nici in Grecia, nici in lumea elenistica- nu existase un numar de sclavi atat de imens, iar ei nu fusesera atat de ieftini. Cresterea imensa a numarului de sclavi a determinat si schimbari calitative in structura social-economica a societatii romane; a devenit predominanta munca sclavilor in productie, sclavul a fost transformat in producator de baza al societatii romane. Tocmai acest fapt a marcat victoria deplina a modului de productie sclavagist in Roma. Introducerea pe scara larga a muncii sclavilor in productie a dus in mod inevitabil la eliminarea producatorilor liberi.Deoarece Italia continua sa ramana o tara agrara, rezultatele acestui proces s-au manifestat , in primul rand, in domeniul productiei agricole; urmarea lui directa a fost , pe de-o parte,concentrarea pamantului, formarea unor mari domenii sclavagiste (latifundii), iar pe de alta parte, exproprierea si pauperizarea taranimii.