Universitatea din Oradea

Facultatea de Drept

Rolul grafologiei în procesul penal

Student: FECHETE Ana-Maria

Anul 4, Gr. II
Conf. Univ. Dr. MIHES Cristian Dumitru
 1. Noțiune
În practica de expertiză criminalistică, în corespondenţa şi încheierile instanţelor de
judecată, întâlnim foarte des termenul “expertiză grafologică”, utilizat cu sensul de
“expertiză grafoscopică”. Deşi codurile de procedură, nu fac precizări explicite asupra tipului
de expertiză, este evident că “procedura verificării de scripte” nu are ca obiectiv examinarea
personalităţii autorului scrierii ori semnăturilor contestate, ci identificarea acestuia. 1
Literatura română de specialitate defineşte Grafologia ca fiind ştiinţa care are ca obiect
studiul scrisului unei persoane pentru a determina caracterul, temperamentul, în general
personalitatea, cu calităţile şi defectele acelei persoane.2

2. Obiectul
- grafologia urmăreşte descoperirea personalităţii după un scris cert, adică al cărui autor
este cunoscut;
- în grafologie se examinează un singur scris (o probă sau mai multe provenind de la
aceeaşi persoană), stabilindu-se caracteristicile generale şi interpretându-se acestea din
punct de vedere psihologic;
- în grafologie se cercetează scrisuri sincere, nedisimulate.

3. Aspecte ce trebuie urmărite în analiza unui text

Determinarea unor caracteristici suis-generis de identificare a autorului, necesită
examinarea conţinutului înscrisului, urmărindu-se vocabularul folosit, modul în care acesta
respectă regulile de ortografie şi de punctuaţie, claritatea stilului ş.a. Principalele date ce se pot
desprinde dintr-o asemenea analiză privesc, de regulă, nivelul general de cultură al persoanei,
vârsta şi eventual sexul, unele caracteristici ale personalităţii sale, ca şi posibile dizarmonii
psihice.
De obicei, formularea ideilor în scris este mult mai dificilă decât enunţarea lor pe cale
verbală, chiar la persoanele cu un grad de cultură mai ridicat. Câteodată o expunere scrisă poate
fi individualizată prin vocabular, stil, construcţia şi complexitatea frazelor, anumite preferinţe de
ordin gramatical, cum ar fi timpurile verbelor, plasarea adjectivelor etc. Dintre acestea, cele mai
preţioase indicaţii le oferă vocabularul folosit. Bogăţia sau sărăcia lexicului ne va da o imagine
1
N. Dan. I. Anghelescu ș.a. – Dicționar de criminalistică, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 96.
2
A. Athanasiu – Tratat de grafologie. Cunoașterea personalității prin scris, Ed. Humanitas, București, 1996, p. 5.
aproximativ exactă asupra gradului de instruire al autorului sau chiar asupra profesiunii acestuia.
Pe de alta parte, întrebuinţarea în scrisul în litigiu a unor provincialisme, arhaisme, neologisme,
termeni de jargon sau de argou etc., care apar şi în scrisul persoanei bănuite, mai ales atunci când
sunt specifice sau puţin comune.3
De asemenea, în analiza unui text se va avea în vedere și mărimea scrisului, înclinația,
ascendența/descendența scrierii, presiunea scrisului, înălțarea/subînălțarea scrisului, spațiile
dintre rânduri și litere, marginile paginii, precum și ritmul scrierii. Toate aceste trăsături ale
scrisului pot oferi diferite informații despre autor, cum ar fi nivelul de educație, sexul, vârsta etc.

4. Expertiza grafoscopică
În strânsă legătură cu grafologia este si grafoscopia, care, utilizând metode și cunoștiințe
complexe din domeniul fiziologiei, psihologiei, dar și al anatomiei, caligrafiei și grafologiei,
servește la crearea unui system de indici de natură a permite identificarea autorului unei
manifestări grafice: scriere, semne de punctuație, cifre, semnături, alte elemente de aceeași
natură.
Literatura criminalistică română a precizat că obiectul nemijlocit al expertizei grafice se
concretizează în practică în următoarele situaţii:
- verificarea faptului dacă un text sau o semnătura provin realmentede la scriptorul
nominalizat;
- identificarea persoanei care a executat un text sau o semnătură despre care s-a probat cu
certitudine ca nu au fost executate de titularul prezumat;
- identificarea autorilor unor scrisori anonime, fictive, adăugiri etc.4

Importanţa expertizei constă în valorificarea cunoştinţelor şi metodelor ştiinţifice pentru

aflarea adevărului cu privire la existenţa infracţiunii,identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la
alte împrejurări ce se impun a fi elucidate pentru justa soluţionare a cauzei. Elemente de probă
îndoielnice sau simple indicii pot, prin efectuarea expertizei, să fie reţinute ca probe temeinice
ori înlăturate ca fiind fără valoare.5
3
http://old.mpublic.ro/jurisprudenta/publicatii/identificare_autor_text.pdf, accesat la data de 25.05.2021, ora 21:35,
p. 78.
4
Augustin Lazăr, Sorin Alămoreanu – Expertiza criminalistică a documentelor. Aspecte tactice și tehnice, Ed.
Lumina Lex, București, 2008, p. 11.
5
C. Aioniţoaie, C.Pletea - Tratat de tactică criminalistică, Ed.Carpaţi, 1992, p.240.
 Înscrisul în litigiu va fi însoţit de înscrisurile de comparaţie. Materialul de comparaţie se
recomandă a fi cât mai amplu ca număr de piese şi întindere spre a cuprinde scrisul sau
semnăturile persoanelor bănuite în cât mai multe variante, în condiţii apropiate de cele în care se
presupune că s-a redactat înscrisul incriminat.
Materialul de comparaţie este foarte important pentru calitatea concluziei asupra unui act
suspect. De calitatea şi veridicitatea materialului de comparaţie depinde în mare măsură precizia
şi profunzimea constatărilor expertului.
Materialul de comparaţie va trebui să cuprindă acte datând din perioade anterioare, cât şi
contemporane actului în litigiu (lună, an), conţinând scris şi semnături cu garanţii de autenticitate
(de exemplu contracte autentice de cumpărare a locuinţei, cărţi de muncă etc.).
Literatura de specialitate şi practica judiciară au consacrat, în materia expertizei
criminalistice a scrisului, trei categorii de materiale destinate comparaţiei: probele libere
(anterioare sau preexistente), intermediare şi experimentale (executate la cerere).
Probele de scris libere (anterioare sau preexistente) sunt executate de persoana bănuită,
anterior cauzei și fără legătură cu împrejurările acesteia (corespondență, autobiografii, semnături
depuse pe diverse acte, cereri, acte judiciare etc.). Actele manuscrise întocmite în fața unor
organe de stat sunt preferate deoarece prezintă garanția autenticității semnăturilor sau a textelor.
Probele libere vor fi depuse în original spre a nu limita posibilitatea studierii
caracteristicilor scrisului, cu excepția actelor supuse restricției de a fi scoase din instituții. Aceste
acte se vor depune sub forma de fotocopii sau xerox, care vor fi certificate.
Materialele de comparație preexistente trebuie să fie scrise în aceeași limbă cu actul în
litigiu, să fie de același tip (contracte, acte sub semnătură privată), să fie scrise în perioade de
timp apropiate, să fie procurate acte scrise în condiții similar cu instrumentul de scris (pix, stilou
etc.) și suportul de hârtie.
Probele de scris intermediate sunt manunscrisele întocmite după declanșarea procesului
penal cu referire la cauza în curs (declarații, note explicative, cereri de probațiune) ori fără
legătură cu aceasta (scrisori, notițe etc.). Aceste materiale sunt privite cu circumspecție, fiind
posibilă afectarea elementelor caracteristice scrisului natural, fie din dorința deghizării, fie a
realizării unui scris mai lizibil.
Probele de scris experimentale (executate la cerere) sunt cele realizate special pentru
efectuarea expertizei, la cererea organului judiciar. Uneori aceste probe sunt insuficiente pentru a
ajunge la o concluzie certă, întrucât în momentul realizării experimentului nu se poate reproduce
starea subiectivă a scriptorului din momentul întocmirii înscrisului în litigiu ori, fiind de rea-
credință, acesta își deghizează scrisul.
Persoanelor bănuite li se va cere să scrie declarații sau note explicative al căror conținut
să le capteze atenția, în scopul de a evita să se concentreze asupra modului de realizare a
scrisului. În continuare va fi dictat un text pregătit din timp, care să cuprindă cuvinte, mențiuni,
fraze sau textul incriminate integral, în aceeași limbă și pe aceleași imprimate (file cec,
documente financiar-contabile). Dictarea se va efectua în același ritm, fără indicații, evitându-se
încercările scriptorului de a încetini sau grăbi ritmul.
Dacă actul examinat conține cifre, se va solicita persoanei bănuite să efectueze diverse
operații matematice spre a-i abate atenția de la modul de realizare a scrisului.
În cazul scrisorilor anonime însoțite de plicuri, scriptorul va complete și plicurile,
deoarece modul de plasare a mențiunilor, mărimea literelor și forma acestora pot furniza
elemente utile pentru identificare.
Dacă sunt examinate semnături, acestea vor fi luate în primul rând titularilor, apoi
persoanelor bănuite. Semnăturile se vor realiza pe mai multe foi de hârtie. Când semnăturile sunt
executate pentru alte persoane, scriptorului i se cere sa scrie initial numele și prenumele
titularului, apoi să execute semnăturile.
Expertiza scrisului şi a documentelor permite identificarea persoanei după scrisul de
mână prin examinarea conţinutului spiritual, a vocabularuluişi a caracteristicilor grafice ale
scrisului; a semnăturii şi a urmei latente de scris; determinarea mărcii maşinii de scris prin
cercetarea caracterelor literelor şi ale cifrelor, identificarea acesteia prin studiul elementelor
specifice, particularităţilor de uzură ale maşinii oglindite în textul studiat, identificarea
dactilografului prin examinarea conţinutului spiritual al actului, limbii şi ortografiei folosite,
tehnicii de dactilografiere, modului de plasare şi scriere a titlului, a datei şi a semnăturii,
aranjarea spaţiilor libere, a marginii şi aliniatelor etc.6

6
Augustin Lazăr, Sorin Alămoreanu – Expertiza criminalistică a documentelor. Aspecte tactice și tehnice, Ed.
Lumina Lex, București, 2008, p. 69.
 BIBLIOGRAFIE

- N. Dan. I. Anghelescu ș.a. – Dicționar de criminalistică, Ed. Științifică și Enciclopedică,

București, 1986
- Athanasiu – Tratat de grafologie. Cunoașterea personalității prin scris, Ed. Humanitas,
București
- Augustin Lazăr, Sorin Alămoreanu – Expertiza criminalistică a documentelor. Aspecte
tactice și tehnice, Ed. Lumina Lex, București, 2008
- Aioniţoaie, C.Pletea - Tratat de tactică criminalistică, Ed.Carpaţi, 1992
- http://old.mpublic.ro/jurisprudenta/publicatii/identificare_autor_text.pdf