Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
EXPERTIZA GRAFOLOGICĂ
A executat: A verificat:
Masterand an. I doctor habilitat,
Bahnaru Viorel profesor universitar
GHEORGHIȚĂ Mihai
CHIȘINĂU, 2019
1
CUPRINS
I. INTRODUCERE
1. Noţiuni generale
2
o mare pondere, aspect pus în evidenţă de statistica laboratoarelor şi institutului de
specialitate.
Situaţia pare normală dacă se are în vedere faptul că nenumărate acte scrise sunt
folosite zilnic, în toate domeniile vieţii socio-economice a societăţii.
Importanţa deosebită a actelor îşi găseşte expresie şi în faptul că în sfera dreptului
înscrisurile sunt considerate mijloace de probă. Lucrul este consfinţit în prevederile
Codului român de procedură civilă şi a celui de procedură penală. Este o calitate
importantă a documentelor dacă se reţine că mijloacele de probă sunt instrumente prin care
se administrează probele (sau altfel spus, dovezile) pe baza cărora se judecă orice proces
civil sau penal.
Expertiza scrisului are o mare diversitate de obiective pe care nu considerăm
oportun a le prezenta în totalitate. Trebuie reţinut doar faptul că acest gen de expertiză este
fixat pe realizarea a două scopuri principale.
Unul urmăreşte identificarea autorului unui grafism, executat cu sinceritate sau
falsitate. Celălalt, supune examinărilor o largă gamă de documente în vederea stabilirii
faptului dacă acestea sunt sau nu falsificate. A doua ipoteză implică şi stabilirea modalităţii
de înfăptuire a falsului.
Este de imaginat că aria de investigaţie a expertizei scrisului este extrem de vastă.
Obiect al examinărilor pot fi fel de fel de grafisme şi de documente.
Dintre grafisme, extrem de dificilă se dovedeşte a fi expertiza cifrelor. Lucrul este
unanim recunoscut de către specialişti, cu menţiunea că puţini dintre aceştia îşi reprezintă
cu claritate cauzele acestei situaţii.
Deosebitele dificultăţi pe care le presupune examinarea cifrelor au determinat, la
nivelul teoretic, o anumită circumscriere a zonei respective. Astfel, de exemplu, într-un
îndrumar mai vechi elaborat de experţi ai Ministerului Justiţiei stabilirea autorului unor
cifre este considerată una din principalele probleme pe care le rezolvă expertiza grafică.
Ilustrativ este faptul că obiectivul respectiv este enunţat separat de alte obiective ca
de exemplu, identificarea autorului unui text. Se sugerează implicit că expertiza cifrelor ar
putea fi considerată ca o specie a expertizei grafice cu o metodologie proprie. Practic,
aceasta este şi opinia intimă a experţilor.
Anticipând, expunerile care vor urma considerăm că o astfel de circumscriere a
expertizei cifrelor este justificată. Expertiza scrisului este extrem de diversificată, având un
domeniu de exploatare impresionant. În aceste condiţii, necesităţile de investigare profundă
a diferitelor zone ale expertizei grafice au determinat circumscrieri ale unor obiective. Au
apărut, astfel, lucrări de profil destinate expertizei semnăturii, expertizei registrelor
agricole, expertizei testamentare.
Acordarea unui spaţiu exclusiv expertizei cifrelor se înscrie pe linia acestor
preocupări, are aceleaşi determinări şi bineînţeles aceeaşi “legitimitate” de ordin teoretic.
Consideraţiile de mai sus ar putea să fie dezavuate de către unii. S-ar putea invoca
faptul că a vorbi despre o metodologie proprie expertizei cifrelor este un lucru inutil cât
timp dispunem de o metodologie de expertiză bine pusă la punct a scrisului de mână. Nu ar
3
fi aceasta suficientă? Nu sunt cele zece cifre, ca şi literele, simboluri grafice executate în
baza aceluiaşi complex de mişcări şi uzanţe care defineşte scrisul? Fără a apela la statistici
se poate constata de către oricine că majoritatea textelor cuprind atât litere, cât şi cifre.
În scrierea română sunt folosite cele zece cifre, numite arabe, şi cifrele romane. De
notat că folosirea cifrelor arabe are o frecvenţă cu mult mai mare decât a cifrelor romane.
Cifrele romane sunt folosite prioritar de persoanele cu studii medii şi superioare, cifrele
arabe fiind la îndemâna marii majorităţi a populaţiei alfabetizate.
Astfel de texte în care literele coexistă cu cifrele ar putea fi numite grafisme sau
scrisuri mixte.
În numeroasele cazuri, însă, pot fi supuse expertizei grafisme din care lipsesc
cifrele. Situaţiile de acest gen nu sunt atât de rare pe cât s-ar crede. Scrisul din această
categorie ar putea fi definit prin termenii de grafism sau scris literal.
Există şi o altă specie de grafisme alcătuite doar din cifre. Denumită scris cifric
această categorie de grafisme cuprinde, în majoritatea cazurilor texte mici însoţite deseori
de semnele unor operaţii aritmetice (“+”, “-“, “x”, “ :”, etc), plasate adesea în spaţiile
reduse ca suprafaţă ale unor acte tipizate.
Grafismele de acest gen fac, de obicei, obiectul unor examinări în vederea stabilirii
persoanei care le-a scris.
Categoria grafismelor cifrice este însă mai largă. În aceasta sunt incluse şi acele
cifre sau grupuri de cifre suspecte de fals. Ele sunt supuse unor analize prin care să se
stabilească dacă au suferit intervenţii de natură să modifice conţinutul original. Avem în
vedere manopere ca: modificarea unei cifre în alta, ştergeri, adăugiri ş.a.
După cum se observă, grafismele cifrice reflectă cele două direcţii de examinare
manifeste în expertiza criminalistică a scrisului: una vizând identificarea autorului unor
cifre; cealaltă urmărind depistarea eventualelor falsuri.
4
În acelaşi timp, specialiştii în procedură civilă consemnează faptul că registrele
reprezintă o categorie de înscrisuri. Ori, registrele conţin, prin destinaţia lor, numeroase
grafisme cifrice. După cum se observă, problema rămâne deschisă, necesitând o dezbatere
cu instrumentele teoreticienilor în drept ea nefăcând obiectul lucrării de faţă.
5
În ceea ce priveşte grafismele cifrice, ele nu oferă posibilitatea unor astfel de
examinări decât atunci când sunt în număr mare. Chiar şi în astfel de cazuri destul de rar
întâlnite, câmpul investigaţiei este mai redus decât cel oferit de alte genuri de grafisme.
Astfel, de exemplu nu vor putea fi luate în calcul grafisme ca “titlul actului”, “data”,
“semnătura”.
În realitate, însă, grafismele cifrice sunt de obicei inserate pe diferite formulare în
chenare special tipărite care oferă spaţii destul de mici. Obligat să folosească un spaţiu, în
general mai mic decât ar fi necesar, scriptorul nu va avea ocazia să-şi manifeste uzanţele
topografice generale în cazul în care are aşa ceva. Mai mult, execuţia în aceste condiţii
poate modifica alte caracteristici de ordin general ca: dimensiunea, viteza, înclinaţia ş.a.
Pe lângă consideraţiile de mai sus trebuie avut în vedere că plasamentul unui grup
de cifre în spaţiile anume destinate de pe suprafaţa documentelor reflectă întotdeauna
anumite deprinderi specifice scriptorului care pot constitui indicii preţioase pentru expert în
procesul de identificare a autorului scrisului cifric.
Funcţie de frecvenţa completării unor documente prevăzute cu numeroase casete
pentru consemnarea datelor cifrice, se poate vorbi de formarea unor uzanţe sau a unei
maniere de amplasare a cifrelor proprii fiecărei persoane.
6
Semnele grafice rezultate au de obicei “aerul” unor grafisme mediocre. În realitate
însă, posibilităţile scripturale ale respectivilor sunt cu mult mai mari ei fiind capabili şi se
execuţii superioare.
“Cenzura” la care ne refeream trebuie legată de cerinţa practică a trasării clare şi
precise a cifrelor pentru a fi înţelese de oricine.
Dacă în scrierea obişnuită o persoană îşi poate permite aproape orice fantezie fără
teama că nu va fi înţeles, la scrierea cifrelor lucrurile se schimbă. De la o scriere proxilă
respectivii trec brusc la execuţii precise, pe înţelesul tuturor. Evident, faţă de aspectul
general al scrisului, cifrele vor părea trasate de o altă “ mână“.
7
de câteva cifre nefiind în măsură să pună în evidenţă o caracteristică generală de
poziţionare a axelor.
La examinarea grafismelor cifrice ar fi cu mult mai util să se reţină poziţia fiecărei
cifre dintr-un anumit grup cifric îşi păstrează constant poziţia axei longitidinale.
Această poziţionare ar putea reprezenta un element cu mare valoare identificatoare.
8
În ambele situaţii stabilirea vitezei de execuţie se realizează după aceleaşi semne:
înclinarea axei longitudinale a semnului grafic, prelungirea spre dreapta a trăsăturilor
finale, deplasarea în acelaşi sens a barelor orizontale.
Cu toate că grupurile cifrice se pot prezenta în toate cele trei regimuri de viteză,
facem precizarea, desprinsă din practica de expertiză, că în cele mai multe cazuri
grafismele cifrice sunt trasate cu viteză mijlocie sau chiar mică. Avem, în special, în vedere
scrisurile inserate în casete de mici dimensiuni.
Fenomenul poate fi explicat şi prin cerinţa de a scrie citeţ, care se manifestă ca un
automatism.
Sunt caracteristici generale care uneori pot avea o valoare identificatoare ridicată.
Ele sunt puse în evidenţă la nivelul ansamblurilor grafice, în care scrisul este dispus
pe rânduri.
Aceste caracteristici de ordin general nu sunt aplicabile decât parţial în cazul
grafismelor cifrice.
Cifrele sunt dispuse regulat doar în cazul unor operaţii aritmetice, sau contabile, care
presupun un anumit aranjament. Când însa pe liniile orizontale sunt inserate doar cateva
9
cifre, este greu să le asimilezi rândurilor care compun un scris obişnuit. La fel, nu se poate
vorbi despre forma rândurilor cât timp avem de a face cu un număr foarte mic de cifre.
Uneori poziţionările reciproce ale cifrelor se dovedesc a fi extrem de constante şi ca
atare valoroase în procesul de identificare.
În cazul operaţiilor matematice de înmulţire sau împărţire aşezarea grupului de cifre
rezultate după efectuarea operaţiei demonstrează obişnuitele (deprinderi) ale scriptorului şi
pot fi apreciate ca elemente de formă şi direcţie a rândului. Ele se pot corobora cu
caracteristicile topografice ale întregii pagini a documentului, mai ales în actele contabile.
Din practica de expertiză rezultă faptul că un grafism cifric chiar dacă este mai puţin
complex decât scrisurile obişnuite reţine totuşi suficiente note grafice care să îl deceleze de
alte grafisme cifrice.
Chiar dacă, privite izolat, caracteristicile respective nu reţin mari valori
identificatoare, ansamblul lor poate fi valoros. Personalitatea umană se reflectă în cele mai
10
mici gesturi şi cu atât mai mult îşi va pune pecetea pe execuţiile scripturale fie ele chiar
cifre aparent banale.
Forme care par simple la o primă vedere pot reţine caracteristici de detaliu extrem de
preţioase.
Acesta ar fi tabloul general al scrisului cifric. În realitate însă se înregistrează multe
cazuri în care cifrele de expertizat au forme originale, departe de modelul şcolăresc.
Fiecare scris are calitatea de a fi propriu unei anumite persoane. Scrisul cuiva poate
prezenta mari asemănări cu alte scrisuri, dar, niciodată între două scrisuri nu se vor
înregistra concordanţe la nivelul tuturor caracteristicilor. Scrisul unei anumite persoane este
strict particular. El se deosebeşte de toate celelalte scrisuri.
Pentru identificarea autorului unui scris nu este suficient ca acesta să fie individual.
Apare, de asemenea, necesitatea ca scrisul să fie stabil, să fie egal, sub aspectul
caracteristicilor definitorii cu el însuşi.
Astfel, daca scrisul cuiva şi-ar schimba periodic caracteristicile, identificarea nu ar
mai putea fi posibilă. Ajungem astfel, la a doua premiză de bază a identificării şi anume la
stabilirea scrisului.
Ca şi organismul uman scrisul se adaptează condiţiilor în care are loc actul
scriptural. El va reacţiona diferit, funcţie de natura şi intensitatea agentului care îl
influenţează. Unii acţionează pe termen scurt, alţii pot provoca modificări de ordin grafic,
progresive ireversibile.
Calitatea scrisului de a se adapta condiţiilor în care se manifestă ar putea fi tradusa
prin termenul de elasticitate.
Aceasta face ca nici o execuţie grafică să nu aibă un corespondent perfect.
Întotdeauna, chiar între execuţiile succesive ale aceleiaşi persoane, se vor înregistra mici
diferenţe care, în ultimă instanţă reflectă modul de a fi al unui organism viu şi anume
perpetua schimbare, răspunsul permanent la stimulii de tot felul.
Această calitate a scrisurilor obişnuite de a suferi modificări de-a lungul timpului a
condus la ideea unei stabilităţi relative.
11
Descrierea va începe de regula cu observaţiile referitoare la prezenţa indiciilor de
autenticitate sau falsificare descoperiţi în contextul documentului pe care sunt scrise cifrele
ce formează obiectul expertizei. Se pot evidenţia aici armonia şi concordanţa deplină între
cifrele în discuţie şi restul textului (literal sau cifric) sau, dacă este cazul, diferenţele,
contradicţiile între aceste cifre şi trăsăturile caracteristice ale contextului.
Următoarea etapă a descrierii va cuprinde analiza caracteristicilor generale ale
cifrelor în discuţie comparativ cu restul textului cifric sau literal.
Nu este nevoie să fie trecută în revistă toată gama de caracteristici generale
cunoscută în teoria generală a expertizei criminalistice a scrisului, fiind suficiente referirile
la acele trăsături generale care caracterizează modul de execuţie a cifrelor ce formează
obiectul expertizei.
Se trece apoi la prezentarea detaliilor de execuţie a cifrelor incriminate, selectându-
se acele particularităţi care reprezintă gesturile reflexe ale scriptorului, gesturi regăsite în
probele de scris puse la dispoziţia expertului, (atunci când concluzia este pozitivă) sau care
nu se întâlnesc în scrisul de comparaţie (când soluţia este negativă).
Descrierea detaliilor de execuţie, oricât de bine ar fi făcută, nu este suficientă dacă
nu se completează cu imagini semnificative ale cifrelor descrise pe care să se observe clar
elementele despre care s-a vorbit în textul descrierii.
Menţiunile cu privire la descrierea detaliilor de execuţie sunt valabile şi în cazul
urmelor de falsificare observate pe parcursul examinării scrisului.
Caracteristicile generale şi particulare de execuţie a cifrelor pot fi descrise separat
pentru scrisul în litigiu şi separat pentru cel de comparaţie ori împreună în cadrul unui
subcapitol al „Constatărilor” intitulat „Examenul comparativ”.
Alegerea uneia din aceste variante rămâne la latitudinea expertului fiind determinată
de volumul materialului examinat, de observaţiile făcute şi de concluziile ce se profilează.
În toate situaţiile se va face referire la examinarea comparativă, aceasta fiind
metoda principală de examinare utilizată în criminalistică în general şi în expertiza scrisului
în special.
Uneori în ciuda unor descrieri şi ilustrări abundente, examinarea comparativă poate
rămâne totuşi neclară sau mai dificil de înţeles pentru cititorul neobişnuit cu terminologia şi
metodele specifice utilizate de ştiinţa criminalistică.
În asemenea situaţii expertul va trebui să interpreteze în cuprinsul raportului
rezultatele obţinute în urma examinărilor şi experimentelor întreprinse, precizând gradul de
certitudine, sensul (pozitiv sau negativ) al acestora, modul în care sunt percepute şi
acceptate pe plan naţional sau mondial rezultatele similare, limitele anumitor metode.
Există şi la aceasta dată o serie de probleme nerezolvate în totalitate de ştiinţa
criminalistică în domeniul examinării cifrelor cum ar fi: stabilirea cu precizie a momentului
scrierii (vechimea scrisului), a succesiunii executării unor trasee grafice suprapuse, ori a
refacerii textului sau fragmentului de text înlăturat.
Când asemenea probleme formează obiectul expertizei, în raport vor trebui
interpretate toate posibilităţile astfel încât organele judiciare şi părţile în proces să înţeleagă
cât mai exact constatările expertului.
12
În cazul evidenţierii unor cifre sau porţiuni înlăturate prin mijloace chimice este bine
ca în raport să apară atât imaginea zonei documentului în lumina albă cât şi cea în lumina
UV sau IRE unde se vede cifra înlăturată.
Ultimul capitol al raportului de expertiză intitulat „Concluzii” prezintă interesul cel
mai mare pentru organele judiciare şi părţile implicate în proces. Din acest motiv el trebuie
redactat în termeni cât mai concişi, exacţi, clari astfel încât oricine l-ar fi citit să înţeleagă
atât cât a dorit să exprime expertul, nici mai mult nici mai puţin şi nici altceva.
Pentru a fi înţelese de oricine concluziile vor fi redactate folosind, in limita
posibilului, cuvinte din vocabularul comun al limbii române,, evitându-se utilizarea în exces
a termenilor de specialitate.
În „Concluzii” se va răspunde practic la întrebările formulate în rezoluţia motivată
ori în ordonanţa organismului de urmărire penală sau în încheierea de şedinţă a instanţei
judecătoreşti.
În cazul concluziilor de probabilitate sau a celor de imposibilitate a rezolvării
problemei, se poate face trimitere la pasajele din paginile anterioare ale raportului de
expertiză fără a se mai relua explicaţiile ori interpretările cuprinse deja în raport.
Raportul de expertiză înlocuieşte de fapt depoziţia expertului în faţa organelor
judiciare şi din această cauză va trebui să fie limpede, concis, exact şi complet astfel încât să
răspundă la toate întrebările ce i-au fost formulate.
Pentru exemplificare prezentăm în anexe un raport de expertiză a cifrelor întocmit în
cadrul laboratoarelor criminalistice ale Ministerului Justiţiei.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
13
1. Frăţilă A., Expertiza testamentară, Colosseum, Bucureşti, 1995;
2. Frăţilă A., Expertiza registrelor agricole, Editura Colosseum, Bucureşti, 1995;
3. Frăţilă A., Păsescu, Gh., Expertiza criminalistică a semnăturii, Editura Naţional,
Bucureşti, 1977;
4. Frăţilă A., Vasilescu A.D., Concluzia raportului de expertiză criminalistică a
scrisurilor dezorganizate, Editura Continent XX, Bucureşti 2002;
5. Ionescu L., Expertiza criminalistica a scrisului, Editura Junimea, Iaşi, 1973.
14