TEMATICA CURSULUI

GRAFOSCOPIA JUDICIARĂ

PARTEA a II - a

31-Mar-20 1
 BIBLIOGRAFIE

• Tratat de tehnică Criminalistică,

autori, Vasile Bercheşan, Marin Ruiu editura
Little Star, Bucureşti, 2004, pag. 512 – 613.

31-Mar-20 2
 IDENTIFICAREA PERSOANEI DUPĂ
SCRISUL DE MÂNĂ ŞI EMNĂTURĂ

• Bazele ştiinţifice ale identificării persoanei după

scris
• Obiectivele identificării persoanei după scris
• Obţinerea scriptelor de comparaţie
• Probleme ce pot fi rezolvate prin constatarea
tehnico-ştiinţifică şi expertiza grafoscopică

31-Mar-20 3
 GRAFOSCOPIA JUDICIARĂ

Domeniu al ştiinţei criminalistice care

studiază legităţile scrisului si elaborează metodele
DEFINIŢIE examinarii acestuia in vederea identificării persoanei,
pe cale de expertiza. Ea se ocupa totodată cu
cercetarea limbajului scris in scopul folosirii
particularităţilor acestuia la stabilirea autorului unui
text.

Grafoscopia judiciara nu trebuie confundata cu grafologia, întrucât

aceasta din urma reprezintă un domeniu de studiu ce are ca
preocupare determinarea caracterului unei persona după scris.

Încercările de a introduce grafologia in sfera probaţiunii judiciare

au fost categoric respinse de doctrina si jurisprudenţa, care recunosc in
schimb rolul important al grafoscopiei judiciare in identificarea persoanei
după scris.
31-Mar-20 4
 Terminologie corectă:
• expertiza criminalistică a scrisului
• expertiza grafică
• expertiza grafoscopică
Terminologie incorectă:
• expertiză grafologică
Grafologia urmăreşte cunoaşterea personalităţii umane, adică a
trăsăturilor psihologice şi de caracter.

Este utilizată în medicină (diagnosticarea bolilor şi a

gradului de sănătate mentală), pedagogie (recuperarea
copiilor retardaţi), psihologie (pentru studii de
caracterologie, orientare şi selecţie profesională).

31-Mar-20 5
 NOŢIUNE
• Scrisul este o urmă de un gen aparte, o
reflectare a activităţii nervoase şi
musculare tradusă printr-un complex de
mişcări şi deprinderi de scriere.
• Scrisul trebuie deci privit ca o realitate
dinamică şi nu fixă, aşa cum apare la
prima vedere.

31-Mar-20 6
 FACTORII IMPLICAŢI
ÎN REALIZAREA SCRIERII
• La realizarea limbajului concură un sistem format
din: analizatori auditivi, vizuali, kinestezici şi tactili
care transmit influxul nervos de la receptorii
periferici spre sistemul nervos central şi sistemul
aferent, alcătuit din organele vorbirii şi ale scrierii,
care efectuează procesul invers de transmitere a
influxului nervos de la centru spre organele
efectoare.
• Referitor la scriere, aceasta se face prin reproducerea
semnelor grafice convenţionale a căror formă şi
gesturi de execuţie sunt memorate şi întipărite prin
învăţare. Organul efector, mâna, este pus în
mişcare, condus şi controlat de către sistemul
nervos central care reglează tonusul muscular. 7
31-Mar-20
Bazele ştiinţifice ale identificării persoanei după
scris
• Identificarea este posibilă datorită celor
două proprietăţi fundamentale ale
scrisului:
individualitatea şi
stabilitatea relativă.

31-Mar-20 8
 INDIVIDUALITATEA SCRISULUI
• Scrierea este direct influenţată de particularităţile individuale
ale tipului de activitate nervoasă propriu fiecărei persoane.

• Individualizarea grafismului se exprimă prin: caracteristicile

de ansamblu (dominantele grafice) caracteristicile de detaliu
(construcţia semnelor grafice, gesturile spontane etc).

• la elaborarea scrisului şi individualizarea sa contribuie şi alţi

factori, de ordin extern:
- modelul caligrafic însuşit de elev în procesul de învăţământ;
- imitarea unui scris familial (de ex. semnătura tatălui,mamei)
sau a unor modele;
- influenţe tehnico-profesionale (de ex. scrierea cu litere de
tipar);
- alfabetul folosit (latin,arab,slav,ebraic).
31-Mar-20 9
 STABILITATEA SCRISULUI

• Odată instaurate în grafismul unei persoane

caracteristicile generale şi majoritatea formelor
scripturale rămân constante toată viaţa.

• Stabilitatea este relativă, scrisul putând suferi

modificări, de obicei fără repercursiuni notabile
asupra posibilităţii de identificare a scriptorului.

• După formare deprinderile de scriere se

stabilizează la unii sau se perfecţionează la alţii,
dar schimbările sunt lente şi uneori neevidente.
31-Mar-20 10
Clasa a III a- 8ani

Clasa a X a- 16ani

Anul V facultate – 24 ani

AnulI Master – 26 ani

31-Mar-20 11
 9 ani

52 ani

31-Mar-20 12
 Modificări survenite în cursul evoluţiei
scrisului:
• Exerciţiul (stagnare, evoluţie);
• Modificări datorate stării psihosomatice a persoanei:
- oboseală, surmenaj intelectual, stări nervoase
pasagere, depresie şi până la boli grave.
- bătrâneţea, asociată cu stări maladive (procesul de
dezorganizare a scrisului,"fire de păianjen“),
- bolile mintale afectează profund scrisul: aspect
haotic, neregularităţi, tremurături accentuate (boala
lui Parkinson), dezalinieri, rânduri în toate direcţiile
• Modificări rezultate din conducerea mâinii de către o
altă persoană :
-scrierea cu mâna inertă sau"moartă"(predomină
caracteristicile grafismului persoanei care conduce
mâna)
31-Mar-20 13
- scrierea cu mâna ajutată sau purtată (mişcări
contradictorii, rezultat al tendinţelor proprii fiecărui
scriptor care încearcă să „coopereze” dar instinctiv
persistă în deprinderile sale grafice).
• Modificări produse de starea de intoxicaţie, mai ales
alcoolică, dar şi abuz de medicamente, droguri,
otrăvirea cu ciuperci sau cu substanţe nocive.
• Modificări cauzate de starea organelor care concură
la executarea scrisului
(pierderea mâinii drepte, sau imobilizarea acesteia
prin ghips; pierderea vederii ).
• - Modificări determinate de cauze de moment. Au un
caracter temporar şi influenţează numai specimenul
de scris care a fost dat în condiţii speciale: suportul
actului (suprafaţa neregulată, instabilitate); poziţie
de scriere anormală (incomodă); instrument
scriptural nefamiliar (toc cu peniţă, carioca,
cărbune etc).
31-Mar-20 14
Exemplu de modificare a scrisului din cauza
bătrâneţii

31-Mar-20 15
 Exemplu de modificare a semnăturii din
cauza bătrâneţii

Semnătură din anul 1939

Semnătura din 1993

31-Mar-20 16
Semnătură din 1995
 Scrisul unui bolnav psihic

31-Mar-20 17
 Scris executat cu mâna condusă
(după Lucian Ionescu)

31-Mar-20 18
Modificări produse de starea de surescitare

31-Mar-20 19
Modificarea scrisului sub influenţa alcoolului

31-Mar-20 20
 Modificări survenite în cursul evoluţiei scrisului
• Modificarea intenţionată a scrisului prin:
- deghizare (o schimbare conştientă, deliberată, a scrisului de către
scriptor, cu scopul de a-şi ascunde identitatea).
- denaturarea caracteristicilor grafice (prin modificarea înclinării,
dimensiunii, legăturii şi formei unor litere, simularea unui scris inferior
sau dezorganizat, trasarea contururilor sub forma unor trăsături
neregulate (frânte, unghiulare), ornarea literelor, înlocuirea unor forme
literale cu altele de un tip complet diferit
- scrierea cu litere tipografice,
- scrierea cu mâna stângă (sinistrografie),
• Variabilitate Unele persoane au capacitatea şi obiceiul de a folosi
concomitent mai multe variante de scris. Variaţia poate fi slabă, limitându-
se la trasarea aceleiaşi litere după modele diferite sau importantă, la prima
vedere punând chiar sub semnul întrebării provenienţa lor de la acelaşi.

31-Mar-20 21
 Obiectivele expertizei scrisului şi semnăturii
• Identificarea autorului unui text manuscris (dacă textul provine
realmente de la persoana nominalizată în act - vânzător, testator,
donator, primitor );
• Identificarea autorului unei semnături (dacă semnătura provine
realmente de la persoana nominalizată în act - vânzător, testator,
donator, primitor );
• Identificarea persoanei care a scris un text şi/sau o semnătură falsă, ( cine
este autorul falsului) .
• Identificarea autorului unor cifre din cuprinsul actului în discuţie;
• - Identificarea autorului unor adăugiri frauduloase din cuprinsul
actului în discuţie (dacă scrisul din document aparţine uneia sau mai
multor persoane);
• - Identificarea autorului unor scrisori anonime, a unor acte fictive;
31-Mar-20 22
 Obiectivele expertizei scrisului şi semnăturii
• - Stabilirea modalităţii de falsificare a semnăturilor;
• - Constatarea că un scris sau o semnătură sunt deghizate
(Deghizarea constituie o schimbare conştientă, deliberată a scrisului de
către scriptor, cu scopul de a - şi ascunde identitatea.);
• - Constatarea că un scris sau o semnătură sunt copiate ori
imitate
• - Constatarea că două sau mai multe documente sunt
scrise/semnate de aceiaşi persoană;
• - Dacă un grafism este afectat de factori psihosomatici
(oboseală, surmenaj intelectual, stări nervoase pasagere, depresie, de boli
grave, de bătâneţe, intoxicaţie alcoolică, abuz de medicamente, droguri,
otrăvirea cu substanţe nocive, etc.)
• - Dacă un grafism este alterat de condiţii improprii de
execuţie (temperatură scăzută, poziţie incomodă, imobilizarea mâinii
prin ghips sau bandaj, lipsa ochelarilor, pierderea vederii).

31-Mar-20 23
 Caracteristicile scrisului

• caracteristici generale ("dominante grafice“):

proprietăţi de ansamblu, de clasă, generice, care luate
separat se pot regăsi în scrisul mai multor persoane,
dar care combinate definesc scrisul unei singure
persoane.

• caracteristicile speciale: deprinderile manifestate în

construirea semnelor grafice. Se referă la modul de
execuţie al literelor, la semnele de punctuaţie şi la alte
semne, precum şi la poziţia lor reciprocă.

31-Mar-20 24
 Caracteristici generale ale scrisului
• gradul de evoluţie
• forma,
• dimensiunea,
• înclinarea
• viteza,
• presiunea,
• continuitatea,
• spaţierea,
• direcţia,
• forma rândurilor,
• marginarea textului
• dispunerea în pagină a componentelor (antet, titlu, dată,
semnătură etc)
31-Mar-20 25
 Gradul de evoluţie

• măsura în care o persoană şi-a însuşit deprinderea de scriere.

• Din acest punct de vedere scrisurile se împart în:
- inferioare (slab evoluate);

- medii (mediocre) ;

- superioare (evoluate).

31-Mar-20 26
 Forma scrisului
• după configuraţia literelor :
- scrisuri cursive (caligrafice)
- scrisuri cu caractere tipografice.
• după tipul mişcărilor:
- scrisurile arcadate, în care predomină forma de arcadă a
trăsăturilor superioare ale literelor, (m şi n);
- scrisurile ghirlandate – toate trăsăturile inferioare ca şi cele de
unire sunt concave, mai multe litere având aspectul unei ghirlande;
- scrisurile unghiulare (colţuroase) în care trăsăturile
menţionate mai sus sunt ascuţite;
- scrisurile rotunjite – caracterizate prin forma circulară a
ovalelor.
• după gradul de simplificare al scrisului :
- scrisuri simple – lipsite de trăsături inutile,
- scrisurile simplificate – gesturile grafice sunt condensate,
literele reducându-se la strictul necesar, fie numai la semne de-abia
schiţate, indescifrabile în afara contextului;
- scrisuri complicate – în care literele conţin trăsături
suplimentare,
31-Mar-20 nefuncţionale, dând scrisului un aspect ornat. 27
 Forma scrisului

31-Mar-20 28
 Dimensiunea scrisului
• după înălţime:
- mare, peste 2-3 mm
- mijlocie
- mică, sub 2 mm
• după lărgime :
- scris dilatat
- normal,
- comprimat (înghesuit)
• După proporţii:
- suprînălţate
- normale
- subânălţate
• După continuitatea înălţimii
- uniforme
- crescătoare (îngladiate)
- descrescătoare (gladiolate)

31-Mar-20 29
 Înclinaţia scrisului

• constă în orientarea axei longitudinale a

literelor în raport cu linia de bază a
scrisului.
• Înclinaţia scrisului poate fi:
- verticală
- înclinată spre dreapta.
- înclinată spre stânga (răsturnată)
- constantă sau varabilă

31-Mar-20 30
 Viteza scrisului
• constă în ritmul micşorărilor şi poate fi exact determinată prin măsurarea
deplasării mâinii în unităţi de timp.
• Ritmul poate fi: lent; normal; rapid
• Ritmul rapid de scriere se materializează în:
- simplificarea construcţiei literelor (eliminarea buclelor minusculelor b, f,
g, h, l);
- legarea semnelor grafice (unirea punctului minusculei „i” ori a căciulei
minusculei „ă” de corpul literei respective sau de litera următoare);
- deplasarea spre dreapta a semnelor diacritice, volutelor şi a barei
minusculei „t”, alungirea sau omiterea lor;
- abrevierea unor cuvinte;
- tendinţa de spaţiere şi dilatare sau de filiformizare a scrisului,
- lărgirea progresivă a marginii stângi.
• scrisul lent, se caracterizează prin opriri frecvente şi reluări, litere desenate
cu atenţie, caligrafiate, însoţite de complicarea inutilă a trăsăturilor.

31-Mar-20 31
 Presiunea scrisului
• este pusă în evidenţă, în principal, de grosimea trăsăturilor şi
eventual de urmele de adâncime din stratul hârtiei.
• După gradul de presiune, putem întâlni:
- scris apăsat
- scris normal (uşor),
- scris fin.
• După continuitatea presiunii scrisul poate fi:
- cilindric
- ascuţit
- măciucat
- fusiform
• Presiunea este mare în cazul scrisurilor lente, cele cu o evoluţie
inferioară,
• La scrisurile rapide, presiunea este mică, fiind uneori atât de
redusă încât vîrful abia atinge suprafaţa actului sau chiar „sare”
pe alocuri, situaţia în care trăsătura respectivă este imprimată doar
la început sau la sfîrşit.
31-Mar-20 32
 Presiunea scrisului

31-Mar-20 33
 Presiunea scrisului

31-Mar-20 34
 Continuitatea scrisului
• reprezintă gradul de legare a semnelor grafice
componente.
• Este utilă în măsura în care se dovedeşte a fi o constantă a
unui anumit scris.
• Sub acest aspect întâlnim:
- scrisuri legate în care toate literele sunt legate între
ele,
- scrisuri grupate (doar o parte din litere sunt legate)
- scrisuri tocate (separarea tuturor literelor şi chiar a
unor părţi din literă
• Gradul înalt de legare este propriu scrisurilor dinamice,
repezi, în timp ce ridicarea repetată a instrumentului
scriptural va fi de natură să încetinească ritmul scrierii.
31-Mar-20 35
 Spaţierea scrisului

• priveşte intervalul dintre litere, cuvinte şi dintre rânduri.

• Sub acest aspect întâlnim:
- scris normal
- scris înghesuit
- scris risipit

• În cadrul examinărilor comparative este demn de urmărit, în

texte, distanţa dintre diferite abrevieri şi cuvântul următor
(exemplu: „dr.” şi „nume”), precum şi cea dintre majusculă şi
minuscule.

31-Mar-20 36
 Forma rândurilor
• Scrisurile pot fi clasificate în:
- drepte – în care extremităţile inferioare ale
literelor alcătuiesc o linie dreaptă;
- convexe – în care rândurile încep suitor şi
se termină coborât;
- concave – în care rândurile încep coborâtor
şi se termină suitor;
- şerpuitoare – în care despărţirile în sus şi în
jos faţă de orizontală imprimă rândurilor o
formă ondulatorie;
- scaliforme sau etajate – în care cuvintele şi
literele urcă sau coboară asemenea treptelor
unei scări.
•31-Mar-20 37
 Forma rândurilor

31-Mar-20 38
 Direcţia rândurilor

• Poate fi:
- orizontală

- ascendentă

- descendentă

31-Mar-20 39
 Orânduirea scrisului
• cuprinde elemente referitoare la dispunerea textului în
pagină cum ar fi: marginea, utilizarea alineatelor şi
aranjarea diferitelor părţi ale scrisului.
• Marginarea poate fi examinată din punct de vedere al
existenţei, mărimii şi formei. Astfel, scrisurile pot fi -
- nemarginate – când textul ocupă toată suprafaţa foii;
- încadrate – cu margini pe ambele laturi;
- sinistromarginate – cu marginea numai în stânga;
- detextromarginate – cu marginea numai în dreapta.
• Dimensiunea marginilor, adică distanţa de la marginea foii
şi până la începutul rândurilor este în principiu constantă
pentru aceeaşi persoană, iar în ceea ce priveşte forma
marginilor, aceasta este dată de linia imaginară care uneşte
literele iniţiale ale fiecărui rând, cu excepţia celor prin care
sunt începute alineatele. Această linie poate fi
- dreaptă şi verticală,
- arcuită (spre stânga sau spre dreapta) ori oblică.
31-Mar-20 40
 Caracteristici individuale(speciale) ale scrisului

• Sunt deprinderile manifestate în scrierea

semnelor grafice, considerate separat sau a mai
multor semne care alcătuiesc o formaţie
(monogramă, grup de litere, abreviere). Aceste
deprinderi se referă la modul de execuţie a
literelor, la semnele de punctuaţie şi la alte
semne precum şi la poziţia lor reciprocă.

31-Mar-20 41
 Categorii de caracteristici individuale

- morfologia(structura) semnelor grafice;

- nr. elementelor constructive;
- forma elementelor constructive;
- direcţia mişcărilor;
- modul de începere a semnelor;
- modul de finalizare a semnelor;
- legarea semnelor;
- dimensiunea semnelor;
- alinierea semnelor pe lina de bază;
- înclinarea semnelor;
- modul de repartizare a presiunii(trăsături groase şi subţiri);
- modul de executare a unor semne auxiliare scrierii
31-Mar-20 42
 Examenul de identificare grafică

Faze:
• Cercetarea prealabilă a actelor trimise spre
expertizare.
• Analiza separată a caracteristicilor grafice.
• Examinarea comparativă a caracteristicilor scrisului
în litigiu cu ale scrisului original (cu autor cunoscut) .
• Aprecierea constatărilor şi formularea concluziei.
Metoda: Examinarea comparativă

31-Mar-20 43
 Materialul de comparaţie

Condiţii:
• să fie de provenienţă certă şi cât mai
numeros.
• să dateze, pe cât posibil, dintr-o perioadă
cât mai apropiată de scrisul încriminat

31-Mar-20 44
 Probele de comparaţie
(categorii)
• probe preconstituite (acte întocmite anterior dispunerii
expertizei). Se consideră preconstituite şi cele aşa-zis
„intermediare", adică întocmite în cursul procesului
(declaraţii, interogatorii, procese verbale, cereri).
• probele scrise la cerere sunt probele grafice executate în faţa
organului de urmărire penală sau de judecată.
Reguli de luare a probelor grafice: scriere liberă, dictare, cu
acelaşi instrument scriptural, pe acelaşi tip de hârtie sau
formular .
(Se interzice prezentarea actului în litigiu pentru a fi copiat
sau să se ceară scriptorului imitarea textului sau a
semnăturii respective fiind lăsat să scrie liber).

31-Mar-20 45
 Examenul comparativ

• se compară pe rând caracteristicile generale şi

detaliile stabilindu-se asemănările şi deosebirile.
• evaluarea asemănărilor şi deosebirilor.
• identificarea trebuie întotdeauna bazată pe
combinarea tuturor caracteristicilor generale şi
speciale considerate ca un complex grafic unitar, şi
nu pe câteva elemente izolate, oricât ar părea de
semnificative.
• Pentru a se putea formula o concluzie cert pozitivă
cantitatea şi calitatea asemănărilor constatate
trebuie să excludă orice coincidenţă accidentală.
• Deosebirile, dacă sunt fundamentale , conduc la
o concluzie negativă
31-Mar-20 46
 Expertiza semnăturilor
• Semnătura este imaginea grafică a numelui, executată
personal de către titularul respectiv, prin care se atestă că
este autorul actului sau că este de acord cu conţinutul
acestuia.
• Semnăturile(după alcătuire) pot fi:
- literale (complete sau incomplete);
- neliterale (indescifrabile).
- mixte

două semnături ale aceleaşi persoane nu au niciodată o

configuraţie absolută identică (nu se suprapun).

31-Mar-20 47
 Caracteristici generale

• aşezarea semnăturii pe document

• amplasarea semnaturii in raport cu
marginile documentului
• asezare a semnaturii in raport cu
data documentului
• structura semnăturii
• compozitia semnăturii
• gradul de evoluţie
Semnături având o structura simplă
• Intensitatea apăsării sau felul
repartizării
• viteza de execuţie
• dimensiunea grafismelor
• inclinaţie literelor
• gradul de coeziune
31-Mar-20 Semnatura neliterară 48
 Obiectul expertizei semnăturilor

Expertiza criminalistică a semnăturilor

este chemată să răspundă la două întrebări
esenţiale:
• - dacă semnătura contestată este
autentică sau falsă, adică dacă aparţine sau
nu titularului respectiv;
• - cine a contrafăcut o semnătura falsă
sau a executat o semnătură fictivă (titular
inexistent).

31-Mar-20 49
 Identificarea autorului semnăturii

• Metoda de identificare: comparaţia

• Material de comparaţie:
- semnături originale (necontestate);
- de pe acte anterioare (de preferinţă de pe
acte oficiale sau autentificate la notariat);
- de provenienţă cât mai apropiată ca dată de
cea a semnăturii încriminate.

31-Mar-20 50
 Procedee de falsificare a semnăturilor
• Copierea:directă, indirectă, cu copiatorul;
axiome: 1. similitudinea celor două semnături până la
suprapunere perfectă este dovada absolută a contrafacerii
prin copiere. 2. autorul semnăturii copiate nu poate fi
identificat
• Imitaţia: servilă, liberă; precizări: 1.autorul
semnăturii imitate servil nu poate fi identificat, decât cu rare
excepţii, atunci când se strecoară particularităţi din propriul
sau scris. 2. Identificarea autorului imitaţiei libere rămâne
dificilă dar şansele de a regăsi elemente grafice proprii
falsificatorului sunt mai mari decât în cazul imitaţiei servile.
• Execuţia din fantezie
identificarea autorului execuţiilor din fantezie nu ridică
probleme majore.
31-Mar-20 51
 Concluziile expertizei şi valoarea lor
probatorie
• Concluziile cuprind răspunsurile la întrebările puse şi opinia
expertului asupra obiectului expertizei.

• Concluzia trebuie să poarte numai asupra problemelor în

care expertul este competent,

• Concluzia trebuie să fie precisă şi accesibilă, explicită şi

inteligibilă pentru un nespecialist.

• Sub aspectul gradului de certitudine, concluziile se împart în:

- certe;
- de probabilitate
- de imposibilitate a rezolvării problemei.

• Concluzia expertului nu are o valoare absolută. Veridicitatea ei

urmează întotdeauna a fi stabilită de organul judiciar prin
coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.
31-Mar-20 52
 Concluzia certă

• constă într-un răspuns pozitiv sau negativ fără echivoc la

întrebarea pusă.
• Principalele cauze de eroare provin din:
- aprecierea şi interpretarea greşită a asemănărilor şi
deosebirilor,
- ignorarea împrejurărilor legate de formarea
urmelor(modificarea scrisului),
- absolutizarea datelor obţinute prin analize fizico-chimice,
- insuficienţa materialelor de comparaţie etc.
- calitatea slabă a materialului de comparaţie

31-Mar-20 53
 Concluzia de probabilitate

• reprezintă o părere dirijată în sens

afirmativ dar în mod incert (Concluzia că scrisul
anonim a fost probabil executat de X arată că există multe
asemănări şi deci mari şanse ca acesta să fie autorul, fără a o
putea însă demonstra cu certitudine. Ea reprezintă o
convingere aproape certă a expertului asupra existenţei
identităţii...).
• Concluziile de probabilitate sunt ştiinţific
admisibile, iar pe plan judiciar urmează a fi
coroborate cu celelalte probe, ca şi
concluziile categorice.
31-Mar-20 54
 Concluzia de imposibilitate a rezolvării
problemei
• se exprimă prin formula "Nu se poate stabili".

Cauze:
- urma nu conţine suficiente caracteristici;
- absenţa materialului de comparaţie adecvat.
- inexistenţei unor soluţii tehnice, cum ar fi cazul datării
actelor după gradul de îmbătrânire a materialelor de
scriere.
- lipsa aparaturii din dotare, ceea ce limitează aria de
investigare

• Concluzia (NSP) rămâne însă o concluzie de posibilitate.

Fapta încriminată este posibilă adică nu se exclude

31-Mar-20 55
 Suplimentul de expertiză

• Reprezintă o completare a unui raport de

expertiză existent (art. 124 C.Pr.Pen.) şi se
efectuează de regulă de către acelaşi expert
şi la acelaşi laborator.

• Se va dispune atunci când se solicită

clarificarea unor afirmaţii sau lămurirea
unor aspecte noi legate de problema iniţială
(de ex. s-a stabilit să semnătura este falsă şi
apoi se cere identificarea autorului).
31-Mar-20 56
 Noua expertiză
• este dispusă fie din oficiu, fie la cererea unei părţi interesate,
atunci când se urmăreşte verificarea primei expertize de către
un alt expert sau de către o comisie de experţi (art. 125 C. Pr.
Pen.).

• Principalele cauze care generează necesitatea unei noi

expertize:
- insuficienta argumentare şi demonstrare a concluziei
primului raport de expertiză, ceea ce îl face neconvingător;
- concluzia este incertă, de probabilitate sau de imposibilitate
a rezolvării problemei;
- concluzia este în vădită contradicţie cu probele administrate
- părţile nemulţumite de concluzia primei expertize solicită
efectuarea din nou a lucrării de către alţi experţi.

• organul judiciar rămâne suveran în apreciere: poate reţine

pentru motivarea sentinţei oricare dintre expertize, care i se
pare mai convingătoare şi în conformitate cu alte probe.
31-Mar-20 57